Sunteți pe pagina 1din 2

Charlie si fabrica de ciocolata de Roald Dahl

In aceasta carte frumoasa este vorba despre un baietel pe nume Charlie, care era foarte sarac. Avea o casa cu doua camera. Intr-una din camere era un pat in care dormeau tatal si mama domnului Bucket pe nume: bunicutul Joe si bunicuta Josephine alaturi de tatal si mama doamnei Bucket pe nume: bunicutul George si bunicuta Georgina. In cealalta camera dormeau parintii lui Charlie , alaturi de Charlie pe o saltea, unde vara mai dormeai cum mai dormeai, dar iarna era ingrozitor. Singurul din familie care avea service era domnul Bucket, tatal lui Charlie care lucre la o firma de Pasta de dinti. El trebuia sa puna dopurile pastelor de dinti. Dar din pacate, ori cat de repede le-ar fi pus nu castiga prea mult, de-abia daca le ajungea de mancare. Lui Charlie ii placea foarte mult ciocolata. Dar nu aveau bani. Familia strangea bani pentru o bucatica mica de ciocolata care sa i-o dea lui Charlie de ziua lui. Charlie, aceea bucatica mica sio impartea in asa fel incat sa-I ajunga o luna. Langa el era cea mai faimoasa fabrica de ciocolata, condusa de Willy Wonka. Acesta nu era doar specialist in ciocolate, dar avea o putere in asa fel incat daca punea inghetata pe canicula cea mai mare nu se topea.Dupa ce manca cina, Charlie se ducea mereu in odaia celor 4 bunici, sa le asculte povestile. Toti cei patru batranei erau peste 90 de ani. Cel mai batran era bunicutul Joe. Cei patru i-au povestit lui Charlie despre Willy Wonka. Pe timp ce povesteau, parintii lui Charlie ascultau la usa precum nesimtiti. Apoi bunicuta Josephine sugera sa-I povesteasca lui Charlie despre Poveste printului Indian[din India]. El era complet ticnit,dar foarte bogat. Pe acest print Indian il chema Pondicherry [cires de balta]. Acest print ii scrise o scrisoare lui Wonka in care i-a spus sa vina pana in India pentru a-I construe un palat de ciocolata. Zis si facut! Il construise. Avea o suta de camera, si totul era facut din ciocolata alba sau neagra. Cand deschideai robinetele curgea ciocolata calda. Era cl mai tare palat! Domnul Wonka ii spuse printului sa se apuce sa-l manance ca nu va tine prea mult , insa el nu asculta. Intr-o buna zi se topise. Micutul Charlie state ape pat cu ochii cat cepele. Bunicii ii spusesera lui Charlie ca povestea este adevarata. Buncutul Joe ii spuse lui Charlie ca nimeni nu intra si nimeni nu iese din fabrica lui Wonka. Exact atunci cand cand Charlie vroia sa auda despre muncitori a aparut mama lui si l-a chemat la culcare. Bunicutul Joe a zis bca ii va spune maine povestea. Cu mult timp in urma, in fabrica lui Wonka lucrau muncitori, dar intr-o zi domnul Wonka le-a spus pur si simplu sa plece pentru ca ei trimiteau spioni care se dadeau drept mucitori pentru a afla din sursa sigura cum se face un anumit produs. Spionii luau informatii si le duceau [le spuneau] la cei din fabrica lor, pentru ca la scurt timp fabrica lui Fickelgruber facea inghetata care nu se topea niciodata. Dupa aceea fabrica lui Prodnose a scos pe piata guma care nu isi pierdea gustul niciodata, iar apoi fabrica domnului Slugworth facea baloane cu zahar pe care le umflai la dimensiuni uriase. Cu timpul nu se mai facea ciocolata si fabrica se inchisese se domnul Wonka disparuse. Dar dintr-o data iesea fum iar lumea striga, spunand ca domnul Wonka deschide din nou fabrica. Dar nu era asa. Lumea se

mira ca iesea fum, caci portile erau inchise. Pana la urma se deschise si de data asta nimeni nu-l mai putea copia. Bunicutul ii spuse lui Charlie ca umbrele par a fi de oameni cam pana la genunchi. Atunci intra tatal lui Charlie, venise de la service si flutura ziarul zicand Fabrica Wonka se va deschide in sfarsit pentru cativa norocosi. Cei cinci norocosi care vor gasi in dulciurile Wonka cele cinci bilete aurii vor putea prmi dulciuri pentru tot restul vietii. Unii banicii spuneau ca n-are sanse pentru ca el primeste una o data pe an, iar alti il incurajau spunand ca are sanse. Patru din cele cinci bilete deja fusesera gasite. Mai ramasese doar unul. Bunicul Joe pe furis i-a dat lui Charlie o moneda de zece centi, de care nimeni nu stia, cu care a mai luat o ciocolata Wonka, dar nu avuse noroc. Fabrica de pasta de dinti a domnului Bucket daduse faliment asa ca ei manau mai putin. Pe cand Charlie mergea la scoala a gasit in zapada niste bani. I-a dus la cel mai apropiat magazine si-a cerut o ciocolata Wonka dar din pacate nu gasise nici un bilet auriu. El a vrut sa mai incerce o data. In urmatoarea ciocolatica era un bilet auriu. Ce bucurie pe Charlie. Ziua urmatoare bunicutul Joe s-a dus cu Charlie in fabrica.