VINDECAREA SUFLETULUI PRIN POCAINTA -IN LUMINA LUCRARII PASTORUL LUI HERMAAutorul se numeste pe sine "Herma", in mai multe

locuri ale lucrarii. Despre viata lui stim urmatoarele: a inceput ca sclav, inca de tanar fiind vandut de stapanul sau unei doamne crestine, Rhode, care-1 va elibera in scurt timp. Se casatoreste, intemeiaza o buna gospodarie, are copii, se ocupa cu comertul si agricultura si se imbogateste. Avutul sau, obtinut nu tocmai corect, influenteaza in rau familia. Astfel, el e mincinos, sotia nu e ireprosabila, iar copiii sunt viciosi. In timpul unei persecutii copiii si-au lepadat credinta si si-au denuntat parintii. Herma isi pierde averea, ramanand doar cu o mica proprietate afalata intre Roma si Cumae. In urma acestor greutati, el isi curateste sufletul si devine un crestin practicant. Evenimentele relatate, de esenta apocaliptica, pot fi subsumate sub titlul de "instructiuni asupra nevoii si eficacitatii penitentei". Aceste instructiuni sunt date de diferite personaje trimise de Dumnezeu: o Doamna (reprezentand Biserica - apare de patru ori); Pastorul si ingerul penitentei, care ocupa scena pana la sfarsit insarcinand pe Herma sa predice Bisericii Pocainta. Herma isi incepe misiunea, isi recunoaste greselile si are bucuria sa constate reconvertirea copiiilor: "Dar iata, zic, Doamne, sau pocait din toata inima lor" . Pocina, care vine din inspiraia Mngietorului, arde cu putere inima i, acolo unde exist tnguire, vindec toate rnile. n aceast stare, omul dobndete marea comoar a fecioriei. Autorul Pastorului lui Herma da alarma impotriva decaderii morale din Biserica si recomanda in toate felisile Pocainta, ca mijloc demodificare si de reinnoire a vietii crestine.Si forma scrierii apartine geniului apocaliptic.Autorul scrie pe baza revelatiilor divine ce I se fac in urma insarcinarii ce primeste. El se prezinta ca profet inspirit de Duhul lui Dumnezeu. Pocainta Ingerul pocaintei, care instruieste pe Herma, vorbeste de doua feluri de ocainta: una inainte de Botez - al carei obiectiv e atins prin Botezul insusi - si o a doua, permisa dupa Botez. In Pastorulu lui Herma autorul acorda atentie problemei bogatiei si saraciei pe care nu o rezolva totdeauna la fel. Uneori , bogatii sunt aspru criticati si socotiti inutili pentru viata si inutili in fata lui Dumnezeu, alteori, ei sunt prezentati aproape ca o necesitate pentru saraci. In general insa, autorul osandeste bogatia castigata in chip necinstit si invita - continuu pe toti - sa
1

faca milostenie, sa nu uite o clipa pe vaduva si pe orfan. Pastorul lui Herma e un document istoric de mare importanta, pentru cunoasterea starii morale, religioase si sociale a comunitatii crestine romane de la jumatatea sec.II. Forma literara apocaliptica releva un frumos simt de pedagogie religioasa la autor. Continutul eminamente moral al lucrarii face din ea primul tratat de morala din literatura patristica: daca autorul e un moralist sever, el e mai putin un teolog. El e poate cel mai ne-teolog dintre toti Parintii apostolici. Se crede, in general, ca acest cuvant, "pocainta", (cu iz arhaic si amenintator, in acelasi timp) ar insemna "a te indrepta", "a deveni religios", "a tine calea dreapta". Pocainta inseamna insa, inainte de toate, a capata o noua perspectiva - a privi lucrurile cum le-ar privi Dumnezeu. Dumnezeu, care ne cere sa ne intoarcem fata spre El. Doar in acest fel putem primi darul Sau. Daca o facem, ni se promite un sir de consecinte. Daca nu o facem, un alt set de consecinte devine inevitabil.Lipsa de pocainta in viata oricarei personae aduce si lipsa lui in atingerea si vederea scopului sau ultimo si anume mantuirea. Ioan Boteztorul ndemna ,,Pocii-v, cci mpria cerurilor este aproape.``(Mat3.1-2) i le spunea fariseilor i saducheilor care veneau la el pentru botez s fac roade vrednice de pocina lor.(Mt3.8). Luca n Faptele Apostolilor insist i el asupra faptelor vrednice de pocin. (FA26.20). Mntuitorul nsui ntrete mesajul lui Ioan Boteztorul ndemnnd i el la pocin uneori cu aceeai expresie,,Pocii-v, cci mpria cerurilor este aproape.``(Mat4.17), alteori cu cuvintele: ,,S-a mplinit vremea, i mpria lui Dumnezeu este aproape. Pocii-v, i credei n Evanghelie.``(Mc1.15). Ucenicii lui Iisus propovduiau i ei pocina chiar n timpul vieii Mntuitorului. (Mc6.12). Pocina este precedat de o ntristare fa de pcatele svrite, o ntristare dup voia lui Dumnezeu, care duce la mntuire (2Cor7.9). Neascultarea de cuvantul lui Dumnezeu si neamplinirea voii Lui aduce la savarsirea pacatelor si la trairea intr-o viata pacatoasa lipsita d farmec si de bunatatea lui Dumnezeu. Pocina este starea sufleteasc i aciunea n care o persoan recunoate c a greit i ncearc s ndrepte aceast greeal sau s obin iertare de la cel cruia i-a greit. Dumnezeu are o ndelung rbdare pentru oameni, ,,i dorete ca nici unul s nu piar, ci toi s vin la pocin.(2 Pet3.9). i robul Domnului (aici preotul-n.r) nu trebuie s se certe; ci s fie blnd cu toi, n stare s nvee pe toi, plin de ngduin rbdtoare, s ndrepte cu blndee pe potrivnici, n ndejdea c Dumnezeu le va da pocina, ca s ajung la cunotina adevrului i, venindu -i

n fire, s se desprind din cursa diavolului, de care au fost prini ca s -i fac voia.(2Tim2.2426) Buntatea lui Dumnezeu ndeamn la pocin. (Rom2.4) Pcatul n tradiia ortodox nu este o negare simpl a legii, ci ndeprtarea omului de Dumnezeu. Prin urmare, pcatul nu are doar o accepiune etic, ci n principal una ontologic. n realitate, pcatul este cdere, moarte, ntunecare i captivitate a minii. n esen, acesta este i pcatul strmoesc. Iar aceast ntunecare a minii nu este nimic altceva dect identificarea ei cu logica i nrobirea ei de patimi i de condiiile mediului de via.n acest fel, iertarea pcatelor este n primul rnd luminarea minii, eliberarea ei de asuprirea logicii i a patimilor. Desigur, nu uitm c, n momentul cnd mintea omului se ntunec, atunci lucreaz toate patimile, i omul cade n felurite pcate. Astfel, iertarea pcatelor este pe de-o parte luminarea minii, adic eliberarea minii din asuprirea logicii i a patimilor, iar pe de alta, transfigurarea patimilor. Iar cnd aceste dou lucruri sunt practicate n strns legtur cu Taina Spovedaniei, aa cum am menionat mai sus, atunci putem vorbi despre iertarea pcatelor. Pocina trebuie nsoit ntotdeauna de ndejdea n Dumnezeu i n ajutorul su pentru mntuire, nu aa cum a fcut Iuda care s-a cit de vnzarea Mntuitorului, a dus napoi cei treizeci de argini preoilor celor mai de seam i btrnilor i apoi a czut prad dezndejdii i sa spnzurat. Cei ce se vor poci vor avea viaa , pe cnd cei care nu vor s se pociasc adun o ,, comoar de mnie pentru ziua mniei i a artrii dreptei judeci a lui Dumnezeu(Rom2.5 ). Iisus spune n predica de pe munte: Fericii cei ce plng, c ei vor fi mngiai.(Mat 5.4) Hristos spune:,, Eu mustru i pedepsesc pe toi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de rvn dar, i pocietete!/Iat Eu stau la u, i bat. Dac aude cineva glasul meu i deschide ua, voi intra la el, voi cina cu el, i el cu Mine.(Apoc3.19-20). Deci prin urmare la viata mult dorita de ori care persoana in parte se poate ajunge nupai prin lepadarea de pacate si trairea lui in credita cea adevarata,dupa ivatatura lui Dumnezeu si implinirea voii Lui.