2014

UNIVERSITATEA ECOLOGICAFACULTATEA DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE-ANUL III-IFR Dragomir(Parvan)Mariana-Roxana

[INCALCAREA NORMELOR
DEONTOLOGICE IN SISTEMUL MEDICAL]

-referat-

1|Page

Incalcarea normelor deontologice in sistemul medical

Deontologia reprezinta o datorie morala dar si profesionala . Medicina nu este o meserie, ci o profesiune, o activitate deosebit de complexa; in exercitarea ei s-au cerut intotdeauna multiple calitati, cele de ordin moral considerate de fiecare data ca avand importanta majora. Faptul ca medicului si asistentei medicale i se incredinteaza viata unui om, recunoscanduise in acelasi timp dreptul de "a decide" anumite masuri in scopul vindecarii si al promovarii sanatatii individului, instituie pentru aceasta profesie importante cerinte morale. Actul medical, exercitat pe un solid temei stiintific, implica in acelasi timp-din partea celui care-l efectueaza - o puternica angajare etica. Dupa cum afirma si celebrul Rabellais, stiinta fara constiinta este ruina sufletului. Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce studiaza ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale si care se manifesta in fapte, in mod de comportare in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna de fapt infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta.

2|Page

Deontologia desemneaza acea parte a eticii care se ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii si formelor acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei morale a oamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem ansamblul de atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnicoprofesionale, fara de care nu e posibila exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii. Obiectul si scopul profesiunii medicale, multiplele relatii interumane care sunt angajate in timpul si pentru realizarea actului medical, au implicat de la inceput o conduita profesionala cu un bogat continut etic. Tratamentul incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care i produce acestuia prejudicii de orice natur, n relaie cu gradul de afectare a capacitii fizice i psihice reprezinta o incalcare a normelor deontologice. Deontologiile reduc morala la simplul respect formal al regulilor i la un sentiment (adesea fictiv) de devoiune fa de breasl. Dincolo de deontologii, toat viaa omului modern poate fi redus la o sum de mti i roluri, cu funcie de moral, pe care acesta le joac simultan sau consecutiv n diferite mprejurri ale vieii publice. Prin aceasta, i pierde identitatea moral, iar moralitatea se reduce la o credin conformist fa de ateptrile celorlali, i la o aparen de implicare moral n raport cu semenii. n aceste condiii, moralitatea adevrat pare a fi redus la un cerc restrains.

3|Page

. Medicul trebuie sa aiba in vedere si sa evalueze cele mai mici riscuri printr-o atitudine prudenta si printr-o tehnica plina de acuratete. Riscul oportun- calculat si controlattrebuie sa evite riscul inoportun necontrolabil. Din punct de vedere juridic exista riscuri supuse normarii susceptibile de o evaluare anticipata si riscuri nesupuse normariiimprevizibile, rezultate din situatii de urgenta, caz fortuit sau forta majora. Riscul justificat, constient acceptat, legitimat este cel care indeplineste urmatoarele conditii: -salveaza de la un pericol mare; -pericolul este real, actual si iminent si nu poate fi evitat altfel; -valoarea bunului supus riscului este mai mica decat aceea a prejudiciului care s-ar produce. Riscul ilegitim este cel care apare in alte situatii si nu indeplineste conditiile enumerate, cum ar fi riscul impus de depasirea competentei sau riscul in cazul increderii exagerate in fortele proprii. Atitudinea fata de riscuri nu poate fi apreciata decat pe baza ideii de greseala. In acest mod se confirma cucerirea unei autentice libertati profesionale in fata justitiei si societatii. Temeritatea profesionala consta in practicarea unor acte medicale neconsacrate si oarecum riscante fata de pregatirea proprie si fata de conditiile obiective de lucru. Acest lucru

4|Page

este de preferat fata de neasumarea riscurilor utile bolnavului care constituie o grava greseala. In starile de necesitate se impune in mod imperios sa se accepte riscurile utile, iar orice medic cu vocatie autentica va deveni in mod constient temerar la nevoie. In scopul reducerii la minimum a esecurilor profesionale, medicul trebuie sa dea dovada de scrupulozitate stiintifica, prudenta, scepticism obiectiv si entuziasm limitat. In stabilirea criteriilor de evaluare a riscului trebuie analizata libertatea profesionala de alegere raportata la libertatea individuala, care evita disproportia intre riscul acceptat si rezultatul nebanuit. Riscul profesional devine tolerabil daca medicul isi ia toate masurile de precautie dictate de discernamantul sau moral si profesional. Pentru exercitarea profesiunii medicale sunt imperative modestia, prudenta, franarea elanului subiectiv, respectarea regulii dupa care in bolile obisnuite nu se accepta reguli majore si echilibrarea intre riscul interventiei si cel al abtinerii. In ciuda dezvoltarii permanente a artei si profesiunii medicale, nocivitatea ignorantei si a ambitiilor desantate este perena. Consimtamantul bolnavului este un criteriu salutar in evaluarea riscului util. Consimtamantul dupa prealabila informare-terminologie actual uzitata in literatura anglosaxona-reprezinta un drept al bolnavului si o obligatie a medicului, esentiale in profilaxia urmaririlor judiciare pentru malpraxis-greseala medicala. Consimtamantul trebuie sa exprime echilibrarea dintre prevederea riscurilor si asumarea

5|Page

lor, dintre avertizarea utila si avertizarea excesiva. Prealabila informare nu trebuie sa dea senzatia de ducere in eroare in ultima instanta, dar nici nu trebuie sa determine refuzul tehnicii de catre bolnav prin calificare excesiva. Arta de a obtine consimtamantul, tinand seama de deontologia generala, dar si de psihologia bolnavului in cauza, conform principiilor de evaluare stiintifica a riscurilor vitale, se deosebeste total de ipocrizia profesionala a obtinerii consimtamantului prin santaj moral, care dezumanizeaza relatia medic-pacient. Greseala poate aparea si dintr-o inactiune-prin refuzul de asumare a unui risc util bolnavului. Institutia greselii, indiferent de omisiune sau comisiune, ramane un criteriu imperios necesar in aprecierea responsabilitatii medicului conform ideii hegeliene a raportului intre necesitate si libertate. Medicul care face o greseala fara a produce prejudicii, pe care o recunoaste si o repara, va fi exonerat de responsabilitate. Exista situatii indoielnice, in care nu se imputa capacitatea profesionala a medicului, ci doar nerespectarea regulilor de comportament profesional. Intre gravitatea unei greseli si consecintele sale nu exista intotdeauna o relatie directa. In unele situatii se face o incriminare a riscurilor posibile in care se prezuma greseala, deci se practica responsabilitatea bazata pe risc. Responsabilitatea se bazeaza doar pe incriminarea riscurilor cunoscute, evitabile, dar in unele centre medicale se discuta

6|Page

profilaxia riscurilor necunoscute, inevitabile, practicandu-se abuzul de investigatii si excese terapeutice ce genereaza medicina defensiva. Profilaxia riscului implica prevederea, anuntarea si limitarea acestuia de catre medic, care nu trebuie sa fie nici prea temerar, nici prea prudent. Posologia riscului se face in conditiile aplicarii oricarei terapii medicamentoasa si cuprinde evaluarea riscului administrarii in functie de boala, bolnav, reactivitatea actuala a bolnavului si in raport cu proprietatea medicamentului de a declansa reactii de intoleranta. Cel mai mic risc trebuie evaluat, calculat si controlat in asa fel incat riscul oportun sa reduca la minimriscul inoportunimprevizibil si incontrolabil. Greseala medicala prin abstentie apare prin abtinerea de la asumarea riscurilor profesionale, fie incompetenta, fie din frica exagerata de raspundere. Regulile de profilaxie a riscului sunt citate in literatura deontologica: -competenta deplina=onestitate profesionala; -diligenta manifestata prin ingrijire atenta, constiincioasa, conform ultimelor achizitii stiintifice medicale; -prudenta rationala, tinand seama de hipertrofia arsenalului terapeutic; -capacitate de a lua hotarari in situatii dificile, implicand acceptarea unor riscuri in interesul bolnavului;

7|Page

-devotiune permanenta fata de profesiunea medicala. Evaluarea riscului trebuie raportata permanent la rezultatele scontate si la evolutia spontana a bolii, in contextul conditiilor tehnice ale spitalului si ale competentei echipei de medici. Se va tine seama de faptul ca: -evaluarea statistica nu este echivalenta cu evaluarea cazului individual; -riscul se accepta totdeauna doar in interesul bolnavului; -riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav, respectandu-se dreptul acestuia de habeas corpus, dar si pentru acoperirea responsabilitatii medicului; -acceptarea riscului nu trebuie sa aiba efecte umane negative previzibile; -riscul trebuie sa fie util si justificat social; -riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternative; -riscul trebuie sa rezolve o problema de necesitate medicala.

La sfarsit am sa povestesc un caz real de incalcare a normelor deontologice: Dupa nasterea fetitei mele,la nici trei luni am avut o problema de sanatate,un abces mamar .Am fost la medicul meu,ginecolog,i-am comunicat simptomele cu scopul de a gasi o solutie.Era de garda la spital.I am explicat ce se

8|Page

intampla(aveam temperatura foarte mare)si sanul era ca o coaja de portocala.Mi-a facut o reteta pe peretele spitalui si mi-a spus ca pot pleca.Nu m-a consultat!Am plecat dar am ajuns la sectia de chirurgie.A doua zi am fost operata!Daca trecea noaptea fara sa ajung la alt medic puteam sa fac septicemie.