LIMBA DE LEMN SI DISCURSUL CEAUSIST

Sintagma limba de lemn , atat de mult utilizata in anii din urma, a fost si este asociata atat de vorbitori cat se de specialistii care au studiat fenomenul, cu un continuu semantic destul de vag, care , in cursul ultimilor anii , a evoluat ca urmare a perceperii si revelarii treptate a unor caracteristici suplimentare. Ultimii ani au cunoscut voga internationala a doua unitati lingvistice : dialog si limba / limbaj de lemn. Voga dialogului restransa pana la un moment dat la lumea occidentala, se intemeiaza pe o schimbare de mentalitate moderna si democratica, care promoveaza tratativele ca principala modalitate de rezolvare a problemei litigioase, a conflictelor de toate felurile. Dimpotriva , limba de lemn reprezinta mentalitatea totalitara si are in vedere realitati ale Europei de Est si Asiei, desi sursa sintagmei este occidentala : in acceptia sa social- politica , cea care i-a asigurat larga raspandire internationala 1formula limba de lemn a fost pusa in circulatie de Fr. Thom , in 1987 prin cunoscuta lucrare La langue du bois . Prima abordare teoretica a fenomenului este cea propusa de Roman Jakobson in 19632 care facand o comparatie cu limbajul natural a stabilit caracteristicile limbii de a) emitatorul este rareori specificat , personalitatea sa nu are importanta pentru ca el vorbeste ca reprezentant al partitudului , al guvernului , al poporului ; b) destinatarul este la fel de neprecizat ; c) referentul , mesajul si codul se confunda ; d) functia metalingvistica in limba de lem trece pe primul plan pentru ca aplicarea functia fatica se realizeaza prin formule rituale din comunicare , care instaureaza si pastreaza puterea; f) functia referentiala este absorbita de functia incitativa; naratiunile si descrierile se transforma irezistibil in ordine si imbolduri. Din analiza discursului comunist, acelasi autor reliefeaza urmatoarele trei concluzii : stilul limbii de lemn este vag, plin de abstractii si redundante ; stilul limbii de lemn este identic, oricine ar fi autorul si oricare ar fi tema, in limba de lemn exista o singura adecvare : cuvintele se plaseaza potrivit unui ritualcunoscut de toti ; inventia, hiperbola si eufemismul se intalnesc in registrele invectivelor (dusmani marsavi, caini turbati) si in blestemele superlativului (cel mai dintai, cel mai egal) ; pronumele eu a disparut , iar pronumele la persoana a doua nu apare niciodata. In schimb noi este inserat la fiecare rand, dar trimite la acelasi referent, unitatea poporului , partidului sau guvernului. A doua abordare teoretica a fenomenului limbii de lemn este cea propusa de Fr.Thom in lucrarea mai inainte mentionata . Intemeindu-se pe teme sovietice cu caracter social-politic mai ales, autoarea incearca sa surprinda , pe baza unei analize profunde si minutioase , specificul acestei variante lingvistice. Caracteristicile limbii de lemn stabilite de Fr. Thom sunt urmatoarele : La nivel de sintaxa observam :

a) Substantivarea care se traduce prin reculul coordonatelor circumstatiale sistematic inlocuite de substantive precedate de o prepozitie. In locul verbului simplu apare un grup verbo-nominal . Efectul cionsta in sustragerea de la precizia verbului si optiunea pentru echivocul atemporalitatii. b) Constructii pasive si impersonale (s-a facut ,a fost exprimat) c) Predilectia pentru comparative (mai profunde, mai vaste) d) Modul imperativ exprimat prin sintagma trebuie sa e) Absenta deicticelor adica a adverbelor de timp si de loc dar si a pronumelor personale la persoana intai si a doua singular si plural ; limba de lemn utilizeaza la modul absolut acum ce are senmnificatia in epoca noastra , iar maine inseamna un viitor imprecis ca durata La nivelul lexicului (vocabularului) observam : a) Maniheismul : lumea este impartita in lagarul imperialist (loc comun al tuturor relelor universale) si lagarul socialist (locul guvernat de binele si adevarul absolut) , este o sursa inepuizabila de metafore pentru constructia discursului politic. Fiecare cuvant se defineste prin contrariul sau. b) Saracia lexicala : o mare parte din termenii limbii de lemn intrebuintati in discursurile politice sut preluati din registrul militar. Intalnim termini militari in campaniile agricole in legatura cu mulsul vacilor sau culesul cartofilor (frontui, batalii, atacuri, rezistenta, luat cu asalt, strategii si tactici) . c) Metafora organismului : societatea este privita ca un imens organism in care partea se subordoneazaa intregului (vezi socialism pur , burghezie putreda) . Daca partea (individul) se rupe de intreg (colectivitate socialista) moare. d) Organicism si voluntarism : viitorul omenirii se rezuma la necesitatea istorica impune o continua dezvoltare care culmineaza cu constructia comunismului. Discursul politic este saturat de verbe de tipul : a ajuta , a juca un rol, a orienta, a facilita , a accelera, a stimula, a se sprijini pe, a dezvolta, a intari, a apara. e) Refelctare si forma : anumite cuvinte dobandesc o valoare opusa celei pe care o au in limbaj natural. De exemplu cuvantul ura indreptata impotriva dusmanului devine ura sacra, sfanta , eroica, iar fanatismul devine o virtute. La nivelul stilului observam ca incercarea de a aplica la limba de lemn, cerintele enuntate de Aristotel , despre calitatile unui bun discurs oratoric ajungem la urmatoarele concluzii : a) claritatea solicita precizia de a comunica concis si limpede ideile dorite. Stilul limbii de lemn este insa vag, prin de abstractiuni si redungdanta, ocoleste precizia b) adecvarea este cerinta conform careia oratorul trebuie sa-si adapteze discursul la auditoriu, sa tina cont de atitudinea publicului si de impresia ce o produce vorbirea sa . De la cerinta adecvarii , Cicero a derivat teoria celor trei stiluri adaptate urmarite de orator, privind reactiile auditoriului (daca doreste sa demonstreze, sa placa si sa emotioneze). In limba de lemn exista o singura cerinta de adecvare :

cuvantul se plaseazaz in conformitate cu un ritual prestabilit, cunoscut de toti. Unele infiereaza , altele lauda , altele indeamna . c) inventia este necesara pentru a suprinde auditoriul cu ceva neasteptat, caci dupa cum preciza Aristotel oamenii admira ceea ce este indepartat . Limba de lemn nu comunica insa nimic nou si nu descrie ceva deosebit. Mai mult decat atat , se intampla ca oratorii sa aiba carenta de dictie (in cazul lui Ceausescu erau observabile dificultatile de pronuntie si greselile de limba) . Cercetarile ulterioare - sau oarecum paralele in masura in care au fost au incercat sa situeze limba de lemn mai precis ca fenomen lingvistic si pragmatic3.Au fost puse in evidenta, dincolo de stereotipia exprimarii, trasatura izbitoare , unele caracteristic profunde constand in alterari ale functiei fundamentale a limbii, abolirea comunicarii si reducere la incantatie a discursului. Stereotipia, formula fixa si saracia lexicala, pe care se intemeiaza perceptia si conceptualizarea de masa a limbaului de lemn se releva , la o analiza mai atenta , insuficiente in caracterizarea acestei imaginii a limbii , pentru ca cele trei caracteristici se regasesc si in limbajul stiintific . Limba de lemn capata o semnificatie mai subtila , cea de instrument de modificare a imaginii unei comunitatii asupra lumii , a acelei mass-mind 6, trasmisa de la o generatie la alta, o istorie modificabila, ca urmare a unui proces , complicat si spontan , de interpretari textuale , printr-un joc al interferentelor si predispozitiilor 7 . Asupra ei actioneaza limba de lemn , stereotipia limbii de lemn devine astfel suport si instrument al remodelarii , construite prin si oferite de limba naturala . Efectele remodelarii afecteaza semantica cuvintelor , mai ales a celor care privesc viata sociala si relatiile dintre diferitele categori sociale (este exemplul cuvintelor capitalism, burghezie, patron)care folosite adesea si in context explicit evaluative , generatoare de conotatii negative , fixate prin repetare asociate in sloganuri , aceste modicari ajung sa afecteze mentalitatea indivizilornumim resemantizare . Alteori asocierea discurs ideologic limba de lemn actioneaza in sensul desemantizarii unor termeni ; un asemenea proces de desemantizare este realizat, de pilda , prin utilizarea cuvantului democratie cu referire la situatii care veneau in contradictie cu sensul curent al cuvantului : prin democratie socialista este desemnata o dictatura , se vorbea de democratie interna de partid in conditiile unei autoritati absolute . In aceste conditii, dupa cincizeci de ani , cuvantul a ajuns sa fie asociat cu un continut vag si contradictoriu , ceea ce in perioada posttotalitara a permis asimilarea democratiei cu lipsa de ordine si autoritate.

Discursul politic ceausist are urmatoarele caracteristici,la nivel morfologic si sintactic : predomina substantivele(cele mai utilizate sunt popor,partid, socialism,activitate,dezvoltare,patrie, rol), tendinta de a forma cuvinte prin conversiune(din punct de vedere semantic ,rezultatul substantivarii este o falsa concretete a discursului),frecventa utilizarii pronumelui personal nostru(o forma tipica de manifestare a spiritului dictatorial) preferinta pentru gerunziu(facand,construind,dezvoltand) semnifica intentia de miscare interioara a frazei ;de aici rezultand un fals concret,utilizarea frecventa a verbelor impersonale ,in special a trebui ce conduce la falsa implicare a oratorului,predilectia pentru modul imperativ

presupune un grad sporit de participare la actiune, frecventa mare a superlativului relativ al adjectivului conduce la o falsa concretete(cele mai noi,cel mai inalt)aglomerarea de complemente si atribute duce la o lungime exagerata a frazei si nu in ultimul rand ,maniheismul socialism / capitalism,trecut/prezent,proletari/imperialisti. La nivel stilistic,discursul politic ceausist se caracterizeaza prin vocabular sarac (Ceausescu folosea un vocabular de circa zece ori mai redus decat al unui vorbitor care utilizeaza bine limba naturala),logoree(frazele sunt lungi,stufoase ,arborescente),lipsa de substanta ,de continut(discursul contine putine aluzii la actualitate,putine descrieri si foarte putina informatie). Pret de o jumatate de secol, limba oficiala a Romaniei a fost limba de lemn. Nu vom precupeti niciun efort pentru indeplinirea obiectivelor trasate"; strans uniti in jurul conducerii de partid si de stat"; condamnam energic lipsa de abnegatie manifestata in lupta pentru propasirea tarii". O intreaga armata de prim-secretari ori oameni ai muncii asuda in tentativa deconcertanta de a nu spune nimic. De a fenta ideea nefolosita ori cuvantul simplu. La drept vorbind, era mai sigur asa. Pentru un tractorist semi-analfabet devenit sef de cadre, limba de lemn reprezenta singura sansa de a-si camufla ignoranta: doua-trei prostii despre indeplinirea obiectivelor, un slogan, o critica constructiva... si gata, sedinta se incheia onorabil si oratorul scapa neprins... Intelectualul, pe de alta parte, se cobora in limba de lemn pentru a-i menaja pe ignoranti : nu stiai niciodata cand poti da peste un activist care n-are habar de tabla inmultirii si care considera orice inventie lexicala o ofensa . In plus, limbajul avea marea calitate de a recompune realitatea. Cliseele patrundeau in sange si deveneau lentile prin care percepeai ce se intampla in jur. In loc sa vezi saracia, de pilda, vedeai insuficienta mobilizare a colectivului si, pe alocuri, sabotaje. In loc sa vezi incompetenta, ti se parea ca asisti la ascutirea luptei de clasa. Traiai intr-o alta realitate, multilateral dezvoltata, unde lucrurile stateau, in linii mari, mult mai bine. Dupa o astfel de pervertire a comunicarii publice, era greu de crezut ca vom asista, dupa 1989, la un dezghet verbal rapid in politica romaneasca. Agitatiunea oratorica cepeunista a fost doar un episod care, prin excesele sale, a relegitimat noua limba de lemn a lui Ion Iliescu. Dupa atatia ani de intepenire a frazei, electoratul nu era pregatit pentru exprimari firesti. Lexicul fedesenit a marcat perioada 1992-1996, fiind unul de tranzitie. Ceva mai aerisit si firesc decat cel comunist, el a ramas, in esenta, o limba de lemn care sugruma comunicarea si altera realitatea. A fost epoca lui constructiv", reconciliere", oameni de bine", dispozitia critica si auto-critica a comunistilor de ieri deplasandu-se acum inspre evidentierea aspectelor pozitive". In ciuda acestui fapt - si a obsesiei sale gorbacioviste pentru nuante blajine - tot lui Ion Iliescu ii datoram revigorarea discursului politic viu". Istoricul Mai animalule!" evada de sub carapacea cuvintelor goale, dand frau liber indignarii. Mai animalule!" a fost o mitocanie salutara, eliberand comunicarea politica romaneasca de sub jugul pozitivismului" inert, utilizat chiar de Ion Iliescu. In anarhia care succede orice eliberare s-au instaurat doua tipologii discursive. Trei piloni orienteaza noul discurs: 1. cetateanul" (candva colectivul oameni ai muncii"), utilizat in toate conjugarile posibile: siguranta cetateanului", respectul fata de cetatean", bunastarea cetateanului", dreptul cetateanului la..." ; 2. comunitatea" (fost patria", fost natiunea", astazi mai bine delimitat) - utilizat mai ales in probleme edilitare si gospodaresti. Intr-o lume a globalizarii, este foarte important ca exprimarea noastra sa fie cat mai eficienta. Limbajul nostru denota grija pe care o avem fata de noi insine. Nu putem folosi mereu cele mai potrivite exprimari . Dar putem evita, aglomerarea de formular improprii, putem manifesta apreciere fata de gandurile si ideile noastre, ajutandu-le sa ajunga la ceilalti intr-o forma concisa, usor de inteles si de retinut. Limbajul denota, insa,

si grija fata de cei din jur. Englezirea si cliseizarea sunt doua fatete ale aceleiasi limbi de lemn - aceea cu care platim pentru lipsa de intelegere fata de cei care ne asculta sau ne citesc. Si atunci cand folosim doua limbi simultan si cand vorbim fara a spune nimic, ne supunem interlocutorii la chinul de a intelege ce vrem de fapt sa le comunicam. Ii obligam la acest efort pentru ca noi nu suntem in stare sa facem efortul de a ne exprima corect si coerent.

Cuvntarea tovarului Nicolae Ceauescu, secretar general al Partidului Comunist Romn, preedintele Republicii Socialiste Romnia, adresat oamenilor muncii aflai n Piaa Republicii, cu ocazia ncheierii lucrrilor Congresului al XIV -lea al PCR 24 noiembrie 1989 (balcon) Dragi tovari, Cu cteva minute n urm s-au ncheiat lucrrile marelui forum al comunitilor - Congresul al XIV-lea, care a hotrt s acionm n deplin unitate pentru ridicarea Romniei pe noi culmi de progres i civilizaie, pentru ctitoria socialismului i comunismului n Romnia! (Aplauze i urale puternice, prelungite; se scandeaz ndelung "Ceauescu - PCR!") Hotrrile adoptate n deplin unanimitate de Congresul partidului asigur dezvoltarea continu a industriei, agriculturii, a tuturor sectoarelor de activitate, nflorirea tiinei, nvmntului, culturii i - pe aceast baz ridicarea general a nivelului de via, de bunstare i fericire al ntregului nostru popor! (Aplauze i urale puternice, prelungite; se scandeaz ndelung "Ceauescu i poporul!", "Ceauescu - PCR!") Dup cum bine se tie, n aceast pia au avut loc multe adunri ale poporului nostru, care au afirmat voina Romniei pentru victoria socialismului, dar i voina pentru a fi liber, independent i a construi socialismul aa cum l dorete, fr amestec din afar. (Aplauze i urale puternice, prelungite; se scandeaz ndelung "Ceauescu i poporul!") Ai ascultat i cuvntul de ncheiere - de aceea nu doresc s vorbesc mult. Doresc numai s mulumesc tuturor oamenilor muncii din Capital, ntregului nostru popor, pentru activitatea depus n dezvoltarea socialist i afirmarea hotrrii de a aciona cu i mai mult fermitate n vederea nfptuirii Programului de furire a societii socialiste multilateral dezvoltate, de naintare a Romniei spre visul de aur, spre comunism. (Aplauze i urale puternice, prelungite; se scandeaz ndelung "Ceauescu - PCR!", "Ceauescu i poporul!") Repet ceea ce am spus n cuvntul de ncheiere: asigurm ntregul partid, ntregul popor c vom face totul pentru realizarea n cele mai bune condiii a programului de dezvoltare economico-social, c ntreaga activitate a partidului, a poporului nostru va avea ca el suprem dezvoltarea continu a patriei, ridicarea bunstrii generale a poporului, ntrirea continu a independenei i suveranitii Romniei. (Aplauze i urale puternice, prelungite; se scandeaz ndelung "Ceauescu i poporul!", "Ceauescu, Romnia - stima noastr i mndria!"). Arhivele Naionale, Fond CC al PCR - Secia Cancelarie, dos. nr. 78/1989

Preedintele Traian Bsescu va susine o declaraie de pres, la ora 18.15 Traian Basescu a declarat: Astazi ma adresez romanilor care protesteaza in aceste zile in Romania. Mi-am facut impresia ca sa creeat o ruptura intre natiune si presedinte, S-a creat ideea falsa ca presedintele nu ii mai reprezinta in relatia cu institutiile statului. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi este extrem de clara situatia in care se afla. Stiu ca masurile precum cresterea tva-ului, reducerea salariilor in sectorul bugetar, restructurarea sectorului bugetar, introducerea contributiei pentrut sanatate pentru pensiile de pana la 750 lei, i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu in acelasi timp ca, aceeiasi abordare o au milioane de romani care nu au iesit in strada si ei s-au simtit solidari cu cei prin care prin scandarile lor, pancardele lor, dateau semnale de saracie, de aroganta politicienilor sau legate de coruptie. Este clar pentru mine, prima mea obligatie este aceea de a restabili legatura de incredere intre mine si a aceea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in presedinte. In momentul de fata ne aflam intr-o situatie de criza, evolutiile interne din ultimii 2 ani s-au suprapus peste criza si masuri extrem de puternice de modernizare a statului. Practic in acelasi timp, coalitia aflata la putere sustinuta de mine, a realizat doua lucruri extrem de dificile: Lupta cu criza, pe care cel mai greu a resimtit-o poporul iar pe de alta parte procesele extrem de dificile de modernizare a tarii (legi controversate sau nu foarte bine primite de cei carora li se adresau, codul penal, codul de procedura comerciala, codul comercial), restructurarea aparatului bugetar, legea raspunderii magistratilor, o lege dificila si indelung dezbatuta, legea micii reforme, codul muncii, etc.