Sunteți pe pagina 1din 7

Sistemele expert (SE) reprezint aplicaTii ale IA care utilizeaz structuri de cunostinTe specializate la nivelul unui expert uman,

pentru a soluTiona probleme specifice unui domeniubine precizat. _ CunostinTele experTilor cuprind urmtoarele dou categorii de elemente: - modele de soluTionare a problemelor, care n general sunt standard pentru domeniu respectiv si pe care expertul le-a nvTat n timpul pregtirii sale stiinTifice. -cunostinTe individuale subiective, pe care expertul le dobndeste n timpul practicii. _ Defin iTii care subliniaz rolul funcTional al SE: _ . Un sistem expert este un program care rezolv problemele dintr-un domeniu ngust de aplicaTie, asemeni unui expert uman [BRA 88]; Un sistem expert este un program bazat pe unoastere care ofer soluTii de calitate expert, ntr-un domeniu specific [LUG 91]. Un sistem expert este un program inteligent care utilizeaz cunostinTe si proceduri de inferenT pentru rezolvarea acelor probl care sunt suficient de dificile pentru a solicita expertize efectuate de specialisti.

Utilizatorul furnizeaz sistemului expert informaTii, de regul sub form de fapte, si primeste de la acesta ca rspuns recomandri sau o expertiz. Structura intern a sistemului expert reflect trstura caracteristic a acestuia, si anume separarea cunostinTelor de metodele de rezolvare a problemei. Vor rezulta astfel dou module principale: baza de cunostinTe si mecanismul (masina) de infere nT. Baza de cunostinTe conTine o reprezentare (un model) al cunostinTelor unui expert uman referitoare la rezolvarea unei probleme specifice, aparTinnd unui anumit domeniu de arie mai mare. Mecanismul de inferenT reprezint n esenT un procesor de cunostinTe modelat astfel nct s acTioneze conform raTionamentului efectuat de ctre expertul uman. Faptele reprezint elemente (piese) de cunoastere, pot fi de dou tipuri: - fapte de ordinul zero, care conTin cunostinTe invariabile, asemeni propoziTiilor atomice, constante, din logica propoziTional. Sistemele expert care conTin doar astfel de fapte se numesc sisteme de ordinul zero _ - fapte de ordinul nti, care conTin cunostinTe variabile. n mod frecvent sunt utilizate urmtoarele dou reprezentri: _ ( < condiTie > , < acTiune > ) _ respectiv, _ DAC < condiTie > ATUNCI < acTiune > Mecanismul de inferenT este modulul destinat modelrii raTionamentului uman ntr-un SE si procesrii efective a cunostinTelor. Strategiile de inferenT pot fi clasificate n dou categorii mari : -Strategii ghidate de date sau de fluxul de informaTii. Sunt acele strategii la care inferenTa porneste de la un ansamblu de fapte cunoscute, furnizate de la bun nceput sistemului expert de ctre utilizator. Aceast strategie corespunde strategiei de control nainte a raTionamentului, numit pe scurt "nlnTuire nainte". - Strategii ghidate de scop sau de fluxul de comenzi. Sunt acele strategii la care inferenTa porneste de la unul sau mai multe fapte, care trebuie dovedite ca fiind adevrate. Aceast strategie corespunde strategiei de control napoi a raTionamentului, numit pe scurt "nlanTuire napoi". Atributele si performantele sistemelor expert n SE cunostinTele sunt separate de prelucrare. Abordarea cunostintelor: declarativa si dinamica Structura programelor convenTionale evidenTiaz integrarea datelor cu metodele de prelucrare. _ SE posed toate cunostinTele necesare unei expertize. Natura informatiilor prelucrate difera fata de programarea conventionala _ SE permit efectuarea de raTionamente asupra unor cunostinTe imprecise _ n SE cunostinTele sunt reprezentate ntr-o form simbolic sau altfel spus Se raTioneaz cu simboluri. _ SE utilizeaz tehnici euristice n rezolvarea problemei. _ SE sunt dedicate rezolvrii unei anumite probleme specifice.Comunicarea se realizeaza in termeni specifici _ SE realizeaz implicit o interpretare automat a cunostinTelor Etape ale realizarii unui SE _ Modelul corespunztor procesului de dezvoltare a unui SE numit modelul prototipului evolutiv, consta in urmtoarele etape: _ (1) identificare/analiz preliminar _ (2) conceptualizare _ (3) formalizare _ (4) reprezentarea cunostinTelor/implementare _ (5) testare/validare/ extensie _ (6) integrare (introducerea n exploatare) si ntreTinere (menTinerea n funcTiune)

5.5 Aplicabilitatea sistemelor expert _ 1. Efecte ale raTionalizrii: _ economisirea costurilor cu personalul, prin obTinerea rapid a soluTiilor _ economisire datorat diminurii pierderilor n producTie _ cresterea eficienTei printr-o mai bun utilizare a capacitTii de producTie _ economisire a timpului printr-o automatizare a operaTiei de documentare _ 2. Efecte ale mbuntTirii calitTii: _ asigurarea unui standard minim oricrei soluTii a problemei _ verificarea soluTiilor propuse de personal sau de alte programe _ nalt calificare sau perfecTionare rapid a personalului _ echiparea unor produse cu elemente de inteligenT proprie, cum ar fi de exemplu diagnosticarea proprie,pn la un anumit nivel _ automatizri viitoare ale unor activitTi parTial automatizate, ceea ce va conduce la eliminarea unor etape mai puTin performante n procesul de fabricaTie _ 3. Efecte pozitive n organizarea companiilor: _ multiplicarea cunostinTelor _ descentralizarea procesului decizional _ favorizarea interschimburilor si evoluTiei cunostinTelor _ o rapid distribuTie a sarcinilor .

Se distring trei categorii de maniere de utilizare a sistemelor expert: _ 1. SE integrate pentru luarea deciziilor. n acest caz, SE si obTin datele de intrare printr-o linie computerizat de la alte sisteme de programe, ca de expemlu sisteme de prelucare a bazelor de date, sau de la alte dispozitive, ca de exemplu sisteme de msurare _ 2. SE interactive pentru luarea deciziilor. n cazul SE interactive, SE si obTin toate datele de intrare sau o parte din ele de la un utilizator uman. Se disting dou categorii de aplicaTii, funcTie de asumarea responsabilitTii pentru soluTia problemei, care poate s aparTin utilizatorului sau SE _ 3. SE interactive pentru ndrumare. n unele categorii de aplicaTii cu SE interactive, responsabilitatea rezolvrii problemei rmne n exclusivitate utilizatorului, rolul SE fiind doar de a ndruma, a critica sau a furniza sugestii. n acest caz principala funcTie a SE nu este aceea de a genera rezultate, ci de a sublinia cunostinTele relevante Tipuri de probleme _ Control _ Determin comportarea unui sistem conform unor specificaTii (implic interpretare, predicTie, onitorizare, orecTie) _ Configurare (design) _ Configurarea unor componente conform unor constrngeri _ Diagnosticare _ Determin disfuncTionalitTi ale sistemului din date observabile _ Instruire _ Instruire inteligent, fiind posibile ntrebri de tipul: De ce ? Cum ? Ce se ntmpl dac ? _ Interpretare _ Determinarea (descrierea) unei stri din datele observate _ Monitorizare _ Compararea datelor observate cu cele asteptate si aprecierea strilor critice _ Planificare _ Determinarea acTiunilor necesare atingerii unui scop _ Prognoz (predicTie) _ Determinarea consecinTelor probabile asociate unei situaTii date _ PrescripTie (remediere, reparare) _ ExecuTia unui plan pentru administrarea unui remediu prescris _ SelecTie (recunoastere) _ Identificarea celei mai bune alegeri dintr-o list de posibilitTi _ Simulare _ Modelarea interacTiunii ntre componentele unui sistem Caracteristicile modelelor de reprezentare: _ Expresivitate: Proprietatea de a exprima explicit toate faptele si situaTiile importante aparTinand universului discursului. _ Uniformitate: Proprietatea de a reprezenta in acelasi mod faptele si situaTiile asemntoare. _ Formalizare bazat pe conservarea structurilor: Proprietatea de a reuni intr-o aceeasi structur cunostinTele intercorelate. _ Extensibilitate: Proprietatea de a permite extinderea bazei de cunostinTe, respectiv adugarea de noi cunostinTe _ Simplitate: Proprietatea care impune ca atat reprezentarea, cat si exprimarea cunostinTelor s fie simple, usor de inTeles pentru utilizatorul nespecialist in informatic. _ Reprezentarea cunostinTelor este deci un formalism utilizat ca mediu pentru fenomenele studiate, capacitatea de inferenT a sistemului expert fiind puternic influenTat de alegerea modelului de reprezentare : declarativa sau procedurala _ Reprezentarea declarativ scoate n evidenT faptele importante pentru rezolvarea problemei, afirmnd existenTa obiectelor si a relaTiilor dintre acestea. _ Reprezentarea procedural scoate n evidenT relaTiile dintre elementele de cunoastere, descriind practic pasii de prelucrare printr-un algoritm, o procedur de calcul, o strategie sau prin descrierea unui proces. _ Tipuri de cunostinTe Structuri specifice raTionamentului uman _ CunostinTe procedurale Reguli; Strategii; Agend; Proceduri _ CunostinTe declarative Concepte; Obiecte; Fapte _ Meta cunostinTe CunostinTe despre alte cunostinTe cu precizri asupra modului de utilizare a acestora _ CunostinTe euristice Reguli generale, bazate pe experienT _ CunostinTe structurale Seturi de reguli; Conceptul relaTie; Conceptul relaTionrii Obiectelor Reprezentarea Obiect-Atribut-Valoare _ Elem constitutive de baz, utilizate de toate teoriile cognitive ale organizrii cunoasterii umane, sunt faptele _ Faptul reprezint o form a cunostinTelor declarative care furnizeaz o inTelegere asupra unui eveniment sau asupra unei probleme, fiind referit adesea in IA si in sistemele expert sub denumirea de propoziTie sau enunT. _ . Tripletul Obiect-Atribut-Valoare (O-A-V) reprezint un caz particular de propoziTie, avand structura:

O schem este o structur care conTine cunostinTe tipice asupra unor concepte sau obiecte, incluznd att cunostinTe declarative ct si cunostinTe procedurale. Un cadru este un obiect structurat, care conTine informaTii despre un obiect (acTiune, regul) din universul reprezentat, intr-o form stereotip Caracteristicile de baz ale formalismului bazat pe cadre sunt reprezentate de: _ asigurarea unui anumit nivel de structurare prin mostenire ierarhic _ asigurarea execuTiei unor acTiuni prin proceduri atasate _ asigurarea condiTiilor pentru valori implicite ale proprietTilor. Logica propozitionala (calcul propozitional) _ , Opereaz cu simboluri numite variabile logice sau atomi, asociate propoziTiilor. Simbolurile utilizate frecvent sunt literele mari ale alfabetului, cu sau fr indici sau exponenTi. Fiecrei propoziTii, adic fiecrei variabile logice, i se atribuie o valoare de adevr. Pot fi construite propoziTii compuse, numite si expresii logice, fraze sau formule, care s exprime cunostinTe mai complexe, prin utilizarea urmtorilor operatori logici, numiTi si conective logice: _  SI (AND) - pentru conjuncTie _  SAU (OR) - pentru disjuncTie _ NEG ( NOT ) - pentru negaTie _ -> DACAUNCI (IF...THEN....) - pentru condiTional _ DAC SI NUMAI DAC (if and only if) - pentru bicondiTional O propoziTie compus (formul) care este fals n toate interpretrile sale desemneaz o contradicTie si este considerat o formul inconsistent. _ O propoziTie compus (formul) care este adevrat n toate interpretrile sale desemneaz o tautologie a logicii propoziTionale, fiind numit si formul tautologic. _ Dac o expresie condiTional este n acelasi timp si o expresie tautologic, aceasta este numit implicaTie si este notat simbolic cu . Cuantificatorul universal  indic faptul c pentru toate valorile variabilei specificate, expresia la care se refer cuantificatorul este adevrat. _ Cuantificatorul existenTial  indic faptul c pentru doar cteva valori ale varaibileri specificate sau pentru cel puTin o valoare a variabilei specificate, expresia la care se refer cuantificatorul este adevrat. 7.1 Tipuri de rationament RaTionament deductiv. Este un mod de raTionare, frecvent utilizat n rezolvarea problemelor, n care concluziile se asociaz n mod logic premizelor. RaTionamentul inductiv. Este raTionamentul care permite obTinerea unei concluzii generale dintr-o mulTime limitat de fapte. RaTionamentul abductiv. Este un tip de raTionament care admite inferenTa plauzibil. RaTionamentul prin analogie.- Concluziile sunt generate n urma unui proces de identificare a similitudinilor si stabilire a diferenTelor dintre obiectul (sau situaTia) asupra creia se raTioneaz si un model al acestuia. RaTionamentul euristic. Este bazat n special pe o bun judecat, si mai puTin pe logic, fiind denumit adesea si raTionament de bun simT. RaTionamentul non-monotonic. Spre deosebire de raTionamentul monotonic, care consider informaTiile asupra problemei ca fiind statice, raTionamentul non-monotonic permite reconsiderarea pe parcursul raTionamentului a valorii de adevr asociate faptelor deja considerate. RaTionametul de tip genereaz si testeaz. Este un tip de raTionament care permite gsirea soluTiei prin ncercri care conduc la o soluTie, urmate de testarea soluTiei astfel obTinute. RaTionamentul intuitiv. n acest tip de raTionament concluziile nu pot fi demonstrate teoretic. SoluTia apare pur si simplu, probabil ca rezultat al unei recunoasteri inconstiente a unei situaTii asemntoare 7.2 Inferenta deductiva InferenTa deductiv este tehnica cel mai frecvent utilizat n realizarea sistemelor expert bazate pe reguli. Ea utilizeaz logica deductiv pentru a determina validitatea unor argumente logice Un argument deductiv este un grup de propoziTii, simple sau compuse, n care ultima dintre ele, numit consecinT logic, se cere a fi justificat pe baza celor care o preced, printr-o nlnTuire de raTionamente. Teorema 1 a deducTiei: Dndu-se expresiile P1, P2, ... Pn, expresia C este o consecinT logic a expresiilor P1, P2, ..., Pn, dac si numai dac (P1 ->P2 ->... Pn) ->C este o tautologie.

->Teorema 2 a deducTiei: ->Dndu-se expresiile P1, P2, ... Pn , expresia C este a consecinT logic a expresiilor P1, P2, ..., Pn, dac si numai dac expresia P1 ->P2 ->... Pn ->->C este inconsistent. 7.3 Reguli de inferenta O regul de inferenT specific n mod explicit modalitatea n care noi afirmaTii, numite teoreme,pot fi obTinute din axiome (definiTiile sistemului) si alte teoreme, deduse anterior. Un sistem logic formal necesit precizarea urmtoarelor elemente: 1. Un alfabet de simboluri. 2. O mulTime de siruri finite alctuite din aceste simboluri, numite formule bine formate (fbf). 3. O mulTime de definiTii (axiome) ale sistemului. 4. O mulTime de reguli de inferenT care s permit deducerea unei fbf A, ca si concluzie a unei mulTimi finite ->= {A1, A2,...,An}, constituit din formulele bine formate A1, A2,...,An, reprezentnd axiome sau alte teoreme ale sistemului logic.

modus ponens este regula de aplicare corect a implicaTiei logice pentru a obTine interpretarea uzual a implicaTiei. Ea exprim att care este argumentul cu care se poate asocia implicaTia, ct si forma sub care se face aceast asociere. Astfel, n notaTii generale implicaTia E1->E2 se asociaz cu argumentul E1 sub forma E1 ->( E1->E2 ) Aspectul subliniat anterior este esenTial din punctul de vedere al concatenrii implicaTiilor logice, adic din punctul de vedere al situaTiilor care apar n sistemele expert. ->(E1 ->(E1 ->E2)) ->E2 ->(E2 ->(E2 ->E3)) ->E3 Prin generalizare rezulta: ->((E1 ->(E1 ->E2)) ->(E2 ->E3) ->... ->(E n-1 ->E n)) ->E n ->In sistemele expert apar construcTii arborescente. Construirea unor tabele de adevr pentru toate ramurile unui astfel de arbore sau a formelor prescurtate a tabelelor de adevr respective, pentru efectuarea raTionamentelor, este din punct de vedere practic ineficient. Din acest motiv construcTiile logice rezultate din argumente deductive valide se parcurg de o manier elementar, pas cu pas, rezultatul fiecrui pas fiind asimilat cu o stare. Starea iniTial pentru parcurgerea oricrui raTionament este considerat prin definiTie starea 0. In concluzie, modus ponens, aplicabil att n logica propoziTional ct si n logica predicatelor de ordinul nti, este regula de inferenT care produce o serie de noi fapte adevrate (afirmaTii logice), pornind de la o mulTime de implicaTii (reguli) si fapte (axiome) iniTiale. n acest mod, procesul de inferenT este practic condus pas cu pas prin informaTiile astfel afirmate. Rezolutian 7.4.1 Ciclul FRE 1. Filtrare (pattern matching ) ->n cazul strategiei de tip nlnTuire nainte aceast etap verific potrivirea ntre premizele regulilor si faptele din baza de fapte pentru determinarea (identificarea) regulilor care pot fi activate n pasul curent, pe care le plaseaz ntr-o mulTime numit mu lTime de conflict,notat cu C. 2. Rezolvare a conflictului ->Acest pas este necesar n cazul n care n urma pasului filtrare au rezultat mai multe reguli declansabile si are ca obiectiv alegerea (selecTia) pe baza unei strategii de rezolvare a conflictului a unei reguli pentru a fi executat. 3. ExecuTie ->Pasul const n declansarea (activarea) regulii selectate n pasul anterior, ceea ce conduce n mod uzual la adugarea de noi fapte n baza de fapte n cazul strategiei de tip nnTuire nainte, respectiv la adugarea de noi scopuri de demonstrat n cazul nlnTuirii napoi.

Algoritmul exprimat n pseudocod, asociat procesului de inferenT: Algoritmul FRE: introducere fapte in iT iale n baza de fapte; while(1) { filtrare nivel I; /* constituire F si R */ filtrare nivel II; /* constituire C */ if ( C nu este vid) { rezolvare a conflictului; /* sele c Tia unei reguli pentru declansare*/ execu Tie; /* declansare regul selectat */ } else break; } 7.4.2 Tabloul calitativ de inferenta ->Tabloul calitativ de inferenT reprezint o schem care ilustreaz modul in care ajung s interacTioneze faptele si regulile din enunTul unei probleme. ->Se consider o baz abstrat de cunostinTe BC1 format din regulile ->R1. Dac A atunci U. ->R2. Dac B atunci H. ->R3. Dac D ->E atunci I. ->R4. Dac E ->F atunci V. ->R5. Dac H atunci J. ->R6. Dac C atunci K. ->R7. Dac I ->G atunci W. ->R8. Dac J ->K atunci X. ->R9. Dac K ->I atunci Y. ->R10. Dac X ->Y W atunci Z Strategii de tip inlantuire inainte Implementarea strategiei de inferenT de tip nlnTuire nainte urmreste ntocmai structura ciclului FRE. Uzual, ntr-o sesiune de lucru a sistemului expert se precizeaz de la bun nceput alturi de baza de fapte iniTial si scopul ce urmeaz a fi atins prin raTionament, ceea ce conduce la optimizarea duratei procesului de infere n T prin testarea atingerii scopului. Algoritmul PC: introducere fapte in iT iale n baza de fapte si scop; while(1) { filtrare nivel I; /* constituire F si R * / filtrare nivel II; /* constituire C */ if ( C nu este vid) { rezolvare a conflictului; /* sele c Tia unei reguli pentru declansare*/ exec uTie if (scop atins) goto sfrsit; }

else break; }sfrsit: /* ncheiere sesiune de lucru */ Cap. 9 Comunicare. Procesarea limbajului natural 9.1 Agenti care comunica Comunicarea implica 3 elemente : vorbitorul, ascultatorul, discursul ( exprimarea). Comunicarea corecta realizata prin actul vorbirii permite: - informarea reciproca a agentilor asupra unor situatii - interogarea agentilor asupra unor aspecte particulare - raspunsul la intrebari - solicitarea sau comanda unor actiuni altor agenti - promisiuni privind efectuarea unor actiuni - acceptarea ( confirmarea ) cererilor si ofertelor - impartasirea de impresii, experiente, sentimente Se pot evidentia sapte pasi pentru a defini un episod de comunicare: ->Vorbitor: ->Intentia :S doreste ca H sa creada P ->Generare : S alege cuvintele W pentru a exprima P ->Sinteza: S exprima cuvintele W ->Ascultator: ->Perceptie : H percepe W ->Analiza: H rationeaza ( prin inferenta) ca W are unul din intelesurile P1, P2, , Pn ->Eliminarea ambiguitatii: H infera ca S a dorit sa transmita P1 ->Incorporare ( asimilare) : H decide sa creada P1 ->Analiza : interpretarea sintactica ( parsing) si interpretarea semantica. _ Comunicarea prin limbaj are sens cand: a)agentii inteleg un limbaj comun b) au impartasit un context asupra caruia are loc comunicarea c) agentii sunt rationali. _ Comunicarea nu functioneaza cand agentii sunt complet irationali, deoarece nu se poate prezice reactia la actul vorbirii. _ Comunicarea uneori functioneaza si cand agentii nu sunt cooperanti, deorece se pot furniza unele informatii ajutatoare. _ Agentii capabili de comunicare pot fi clasati in doua categorii: a) Agenti care comunica printr-un limbaj intern, inteles de ambii agenti (comunciarea prin telepatie) utilizand de exemplu predicate de tipul Tell ( adauga) si Ask ( interogheaza) b) Agenti care comunica utilizand limbaje formale Cercetarile in domeniul invatarii s-au dezvoltat in trei directii: _ 1. Cea mai optimista directie a fost orientata spre sisteme autoorganizabile, care se automodifica cu scopul adaptarii la mediul inconjurator. 2. Invatarea fiind un proces complex nu ne putem astepta ca un sistem de invatare sa invete concepte de nivel inalt fara cunostinte apriorice. 3. Este orientata spre problema achizitiei cunostintelor specifica sistemelor expert. _ Metode de invatare: Invatarea prin exercitii Invatarea pe de rost Invatarea prin analogie