Proiect Biologie

De Dragomir Gabriel Bogdan

Sistem Nervos
Din punct de vedere morfologic si functional sistemul nervos are 2 componente: 1)Sistemul Nervos Somatic 2)Sistemul Nervos Vegetativ Cele 2 componente sunt legate morfologic si functional.

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi impartit in: -sistem nervos central (SNC) , cuprinzand encefalul si maduva spinarii -sistemul nervos periferic, ce include componenta somatica (nervii spinali si cranieni) si componenta vegetativa (SNV - simpatic si parasimpatic). Din punct de vedere functional sistemul nervos reprezinta o retea de neuroni intercontectati, asemanator cu structura unui computer, datorita faptului ca ambele prezinta un sistem de introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora si un sistem in care sunt afisate rezultatele obtinute.

Reflexul fiziologic este reacia unui organism printr-o aciune automat involuntar neuromuscular declanat printr-un anumit stimul (excitaie). Reflexele pot exista sub forma unui simplu arc reflex sau cu forme mult mai complexe. Reflexele sunt de mai multe feluri ca de exemplu: Reflexe dobndite care apar n cursul vieii dup natere: Reflexe nnscute sau motenite Care la rndul lor se mpart n: Reflexe condiionate Reflexe necondiionate Reflexele ajut organismele vii s reacioneze mai prompt stereotip ntr-um mediu constant, astfel la ajungerea maturitii sexuale prin reflexele sexuale se realizeaz reproducia i perpetuarea speciei prin urmai. Condiia formrii unui reflex este determinat de starea organismului, care este capabil de a recepiona excitantul, reflexul fiind realizat prin cooperarea organelor de sim, nervilor i muchilor. Cu ajutorul reflexelor dobndite reuete un organism s se adapteze unor condiii anumite de mediu i aceast adaptare asigur supravieuirea speciei. Forme de reflexe: Reflexe necondiionate sau nnscute acestea apar sau imediat la natere sau n cursul dezvoltrii organismului dup natere pn la maturitate, acestea sunt tipice fiecrei specii, care la stimuli asemntori declaneaz automat reflexul, a crui vitez i intensitate variaz dup individ. Reflexe condiionate sau coordonate sunt reflexe care se formeaz prin nvarea lor n cursul vieii fiind numite i reflexe dobndite '. Procesul de nvare poate apare i n cazul Reflexe proprii sunt acele reflexe care la un excitant anumit ntr-un anumit loc declaneaz ntotdeauna acelai reflex, ca de exemplu reflexul tibio-rotulian, reflex controlat n mod frecvent de medici. Reflexe strine cnd reflexul n raport cu excitantul apare ntr-o alt parte a corpului, ca de exemplul reflexul cornean, cnd un curent de aer atinge faa pleopele se nchid automat. Reflexe coordonate, reflexe mobile aceast categorie de reflexe se refer, la fenomenul cnd un exitant determin o reacie reflex a unui muchi sau a unei grupe de muchi, ca reflexul suptului sau de apucare la sugari.

Reflexul

Analizatorii
Analizatorii - sisteme care au rolul de a recepiona, conduce i transforma n senzaii specifice excitaiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrrii organismului n mediu i la coordonarea funciilor organismului. Analizatorii sunt sisteme morfologice care sesizeaz prin receptori specifici, modificrile din mediul extern i intern, ce acioneaz asupra organismului,conduc impulsurile nervoase n ariile corticale corespunztoare,realizeaz analiza i sinteza impulsurilor nervoase determinnd formarea de senzaii specifice, au un plan unic de organizare, fiecare fiind alctuit din trei segmente:periferic (receptor), intermediar (de conducere) i segmentul central. Segmentul periferic receptorul - reprezentat prin structuri specializate i integrate n organele de sim; - stimulat de variaia unei forme de energie determin formarea potenialului de receptor i, n final a celui de aciune (influxul nervos) ce se propag n segmentul urmtor. Segmentul intermediar - de conducere este format din: - ci directe-sunt ci nervoase specifice, cu sinapse puine, prin care impulsurile nervoase sunt conduse rapid i se proiecteay n ariile corticale, n zone specifice; - ci indirecte-sunt ci nervoase nespecifice, ce aparin sistemului reticular activator ascendent (S.R.A.A.) cu sinapse multe i prin care impulsurile nervoase sunt conduse lent, n ariile corticale, unde se proiectez difuz i nespecific. Segmentul central este reprezentat prin doua tipuri de arii corticale: - aria cortical primar, unde se proiecteaz fibrele cii de conducere; - aria cortical secundar conectat cu aria primar. La nivelul ariilor corticale se realizeaz analiza i sinteza informaiilor i se formeaz, n final senzaiile contiente specifice. Analizatorii din organismul uman sunt: cutanat, vizual,

Formarea imaginii -eseuImaginea se formeaza pe retina cu ajutorul sistemului dioptic al ochiului. Imaginea care se formeaza este o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul vizat. Ochiul are toate punctele cardinale situate pe axa optica. Toate suprafetele de refractie ale ochiului se comporta ca si cum ar fi o singura lentila cu centrul la 17 mm inaintea retinei si cu o putere de refractie totala de cca 60 dioptrii. Multa vreme s-a considerat ca echivalenta acestei lentile este cristalinul. Dar cea mai mare putere de refractie nu o are cristalinul, ci fata anterioara a corneei. Diferenta maxima de densitate a mediilor transparente strabatute de razele luminoase se intalneste la interfata aer-cornee. Pupila limiteaza cantitatea de lumina care intra in ochi, avand diametrul variabil intre 2 si 8 mm, cu un optim intre 2 si 3 mm (diametrul mai mare favorizeaza aberatiile sferice sicromatice, iar diametrul mai mic modifica difractia si degradeaza imaginea). Sfincterul muscular neted al irisului modifica diametrul pupilar producand mioza, adica reducerea diametrului pupilar. Contractia sfincterului se produce prin stimularea parasimpaticului. Dilatatorul pupilar produce midriaza prin stimularea simpaticului, determinand cresterea diametrului pupilar. Reducerea sau marirea diametrului pupilar joaca rolul de protejare a ochiului fata deintensitatea variabila a luminii, asa cum am vazut cand am descris irisul. Prin modificarile de curbura, cristalinul functioneaza ca o lentila biconvexa convergentace refracta si concentreaza razele de lumina pe retina. Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina, deci pentru ca ochiul sa posede o acuitate vizuala normala, indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul de acomodare la distanta. Prin acuitate vizuala se intelege precizia cu care sunt percepute detaliile si contururile obiectelor, distingerea clara a formelor, dimensiunilor si reliefurilor acestora, precum si adistantelor pana la obiectul vizat.

Mecanismele fotoreceptiei -eseuVederea este rezultanta functiei analizatorului vizual. Analizatorului vizual are rolul de a transforma un excitant specific, lumina, in senzatie luminoasa. Vederea asigura 90% din informatiile receptionate din mediul extern, ochiul realizand o imagine optica a lumii inconjuratoare. De la obiectul privit pleaca un fascicul de raze luminoase paralele, fascicul care sufera otripla refractie: pe interfata aer-cornee, pe fata aterioara a cristalinului si pe fata posterioara acristalinului. Ajuns pe retina (in macula lutea), formeaza o imagine mai mica si inversa a obiectului privit. Celulele cu conuri si bastonase fac sinapsa cu neuronii bipolari(primul neuron al caii optice). Acestia fac sinapsa cu neuronii multipolari. Axonii neuronilor multipolari formeaza nervul optic,care paraseste globul ocular prin pata oarba. Nervii optici contin fibre in jumatatea nazala si temporala a retinei. Fibrele din jumatatea nazalase incruciseaza si formeaza chiasma optica. De aici pornesc tracturile optice care ajung incentrul vazului din lobii occipitali ai emisferelor cerebrale . Aici se formeaza imaginea corecta aobiectului privit.

Perceperea culorilor -eseuSe numete culoare percepia de ctre [ochi] a uneia sau a mai multor frecvene (sau lungimi de und) de lumin. n cazul oamenilor aceast percepie provine din abilitatea ochiului de a distinge cteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiai imagini. Percepia culorii este influenat de biologie (de ex. unii oameni se nasc vznd culorile diferit, alii nu le percep deloc, vezi daltonism), de evoluia aceluiai observator sau i de culorile aflate n imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicaia multor iluzii optice). Culoarea, noiune perceptiv, nu trebuie confundat cu lungimea de und, noiune fizic. Ochiul uman este incapabil s disting ntre galbenul monocromatic (lumin cu o singur lungime de und) i o compoziie de verde i rou. Aceast iluzie optic permite afiarea culorii galbene pe ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde i rou, i, n general, sinteza tricrom RGB. Ochiul nu distinge, ca avnd culori diferite, orice surse luminoase cu distribuii spectrale diferite. Explicaia este c pe retin se gsesc trei tipuri de receptori, receptorii din fiecare tip fiind sensibili n mod diferit la diferitele componente din spectrul luminii. Rspunsul fiecrui senzor este un nivel de excitaie, care poate fi reprezentat ca un numr real. Dou culori sunt percepute identic dac oricare dintre ele declaneaz acelai rspuns din partea fiecrui tip de receptor. Percepia culorilor de ctre ochi de fapt, de ctre creier este

Fiziologia analizatorului vestibular -eseuCnd capul st nemicat otolitele apas asupra receptorilor macularicare trimit impulsuri nervoase spre segmentul central, informndul asupra pozitiei corpului.Cnd capul i corpul sufer accelerri liniare (nainte, napoi saulateral), otolitele sunt mpinse n sens opus micrii. Se declaneazimpulsuri nervoase care ajung la segmentul central i se declaneaz reaciimotorii pentru corectarea poziiei corpului i capului.Micrile de rotaie antreneaz rotaia simultan a canalelor semicirculare aflate n planul rotaiei respective. La nivelul receptorilor iaunatere poteniale de aciune care sunt transmise prin nervul vestibular pnla segmentul central. Canalele semicirculare orizontale i laterale informeazasupra micrilor n jurul axului vertical (rsuciri, ntoarceri). Canalelesemicirculare verticale informeaz asupra micrilor n jurul axelor orizontale (srituri, cderi).