Sunteți pe pagina 1din 5

Psihoterapia cognitiva a fost fondata de Beck, psihanalist ca formatie, care a cercetat indeosebi depresia si a descoperit o serie de factori care

nu aveau legatura cu psihanaliza si tehnicile ei, ci cu un anumit tip de gandire a pacientului. Schimband gandurile pacientului, constata o ameliorare afectiva si comportamentala. Din perspectiva terapiei comportamentale, "boala este o deprindere gresita dobandita si persistenta", remediul fiind deconditionarea, desensibilizarea sistematica. Psihoterapia cognitiv-comportamentala se centreaza pe problemele prezente, fara a respinge trecutul insa. in conceptia ei, problemele psihice apar in mare masura datorita unor distorsiuni ale realitatii si a unor modalitati ilogice de gandire. Acestea, la randul lor, au la baza presupuneri si premise eronate, invatate si ele pe parcursul dezvoltarii pacientului. Terapeutul ajuta clientul sa-si clarifice distorsiunile din gandire si sa invete modalitati mai realiste si mai rationale pentru trairile sale. Modalitatea de depasire a acestor situatii consta in a-si corecta interpretarile gresite fie prin recunoasterea rationamentului sau eronat fie prin acumularea de noi informatii despre respectiva situatie, care pot adera mai mult la realitate si la logica, fiind astfel mai usor acceptate. Chiar in viata curenta acceptam usor, necritic ganduri automate care provoaca boala daca gasesc un teren prielnic. Clientul intelege mai usor cum boala sa este legata de invatarea anterioara si ca se poate corecta, ca sta in forta sa sa-si modifice conceptiile gresite. Incepem sa ne formam sistemul de convingeri inca din copilarie. Acestea se lovesc de diverse situatii in functie de care situatia este acceptata sau respinsa. Prin convingerile pe care si le formeaza, omul filtreaza realitatea de zi cu zi. Ele nu lasa sa treaca prin filtru decat acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale. Problemele psihice pot aparea din cauza unor procese obisnuite: invatare gresita, deductie incorecta, o discriminare inadecvata intre realitate si imaginatie etc. Prin corectarea acestor conceptii gresite, prin invatarea modalitatilor adaptative, prin discriminari corespunzatoare si prin antrenament, clientul isi depaseste dificultatile psihice. Terapia cognitiv-comportamentala este indicata in : tulburarile fobice tulburarile obsesive atacuri de panica si anxietate depresii tulburarile psihosomatice si somatoforme afectiuni psihiatrice cronice probleme de cuplu marital

Psihoterapiile de tip integrativ au aparut si se dezvolta ca o miscare integrativa, pornind de la cel putin cinci perspective de abordare: - Holistica - omul trebuie privit si abordat tot mai mult dintr-o perspectiva complexa: biologica, psihica, sociala, culturala, antropologica, etc., iar orientarea integrativa tinde spre acest tip de abordare; - Psihopatologica - diversitatea sistemelor de personalitate si a dinamicii manifestarii lor, atat in ipostaza de normalitate, dar mai ales in cea de boala; - Medodologica - la tulburari noi, tot mai diverse, sunt necesare metode noi; - De eficienta - multe procedee consacrate nu mai sunt eficiente daca sunt utilizate asa cum au aparut; - De scop, obiectiv sau finalitate - majoritatea orientarilor psihoterapeutice au obiective si scopuri cel mai adesea asemanatoare sau cel putin compatibile, unele chiar identice; din perspectiva integrativa nu sunt importante diferentele dintre scoli, adica aspectele care le despart, ci asemanarile dintre ele, adica aspectele care le unesc. Psihoterapia integrativa promoveaza flexibilitatea si originalitatea abordarii clientilor, fara a reduce standardele de calitate. Scopul sau este acela "de a facilita integrarea, astfel incat calitatile persoanei,

care exista si functioneaza in spatial intrapsihic, interpersonal si socio-politic sunt maximizate, tinand cont de limitele fiecarui individ si conditiile exterioare"(Chiriac, 2010). Psihoterapeutii integrativi creeaza strategii psihoterapeutice personalizate pentru rezolvarea diverselor situatii cu care se confrunta clientii, intr-o maniera bazata pe intuitia clinica si o cunoastere solida si clara a problemelor existente si a solutiilor necesare. Acestia manifesta o atitudine profesionala, de respect, bunatate, onestitate, autenticitate si egalitate in abordarea clientului. Psihoterapia integrativa afirma importanta asigurarii unui cadru terapeutic potrivit, in care dezvoltarea si vindecarea pot avea loc intr-un spatiu intersubiectiv creat impreuna de catre client si psihoterapeut. Psihoterapia integrativa se fundamenteaza pe mai multe si diverse aspecte teoretice, pe mai multe modele explicative: psihanalitice, psihodinamice, centrate pe client, comportamentale, experientiale, analitic tranzactionale, gestaltiste, psihosomatice, etc. In psihoterapia integrativa, relatia terapeutica se desfasoara intr-un anumit context social, politic si istoric, in care clientul reprezinta arhitectul schimbarii, iar terapeutul manifesta creativitate in alegerea tehnicilor si strategiilor utilizate REBT este o forma de terapie cognitiv - comportamentala care se focalizeaza pe convingerile irationale si rationale, avand ca puncte fundamentale identificarea si modificarea credintelor irationale care genereaza patologie si suferinta. Albert Ellis considera ca: "oamenii se perturba ei insasi intr - o masura mai mare decat sunt perturbati de forte nefavorabile din mediul lor timpuriu sau din mediul social de mai tarziu si de aceea ei au unica si remarcabila putere de a intelege ceea ce au de facut pentru a fi mai putin nevrotici, a-si schimba gandurile irationale , simtamintele inadecvate si comportamentul disfunctional, pentru a deveni sanatosi sub aspect mental". El a atras atentia asupra faptului ca oamenii au doua tendinte biologice fundamentale: - isi transforma foarte usor propriile dorinte in credinte absolute. - au puterea de a alege si capacitatea de a-si identifica, disputa si schimba gandirea irationala. Modelul ABC este nucleul practicii terapiei rational - emotive si comportamentale si in acest model, Aul reprezinta evenimentul activator ( activating event), B - ul reprezinta convingerile persoanei( beliefs) , iar C - ul reprezinta consecintele emotionale si comportamentale ale credintelor pe care le avem despre A. Conform acestui model, se considera ca oamenii sunt nascuti si crescuti cu dorinta de a fi fericiti, de a avea succes in toate, de a fi aprobati si iubiti de persoanele semnificative pentru ei. In calea realizarii acestor dorinte se interpun uneori credintele lor irationale cu privire la evenimentele din viata, ceea ce duce la perturbari in plan emotional. In REBT, clientului i se explica inca din prima sedinta ca nu evenimentul activator este cel care produce perturbarea psihica, ci credintele lui irationale cu privire la acest eveniment. Aceste credinte irationale se prezinta sub mai multe forme: - gandirea catastrofica; - intoleranta la frustrare; - evaluarea globala negativa; - gandirea de tip" intotdeauana "sau "niciodata." Consecintele care deriva din credintele irationale, rigide despre evenimetul activator se numesc consecinte negative disfunctionale deoarece ele conduc la durere si discomfort psihic, motiveaza oamenii sa recurga la comportamente contrare propriilor interese si ii impiedica sa se angajeze in comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri. In REBT se considera ca oamenii se pot schimba daca internalizeaza trei principii fundamentale:

1. evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot cauza emotii disfunctionale, ci sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente este cel care determina emotiile disfunctionale si comportamentele dezadaptative, 2. indiferent de modul in care ne-am generat problemele emotionale si comportamentale in trecut - in prezent ne creem dificultati deoarece continuam sa ne reindoctrinam cu credintele noastre irationale, 3. ne este usor sa cultivam emotii, ganduri si comportamente dezadaptative, dar pe termen lung putem sa depasim aceasta problema daca facem eforturi de a ne disputa credintele irationale si consecintele acestora. REBT este o forma de terapie multimodala in care schimbarea este obtinuta de clienti mai mult in viata de zi cu zi, decat in cadrul sedintelor de psihoterapie. Terapeutul trebuie sa demonstreze clientului faptul ca modul sau de a gandi nu are o baza logica, iar ideile sale irationale sunt rezultatul modului sau deformat de gandire. Pentru a obtine schimbarea comportamentala, este necesara o restructurare cognitiva, care presupune inlocuirea sistemului de credinte irationale cu un sistem mai rational. Psihoterapia experientiala se constituie intr-o paradigma a restructurarii si dezvoltarii personale, ca o cale de redobandire si pastrare a sanatatii psihice. Modalitatea de abordare este holista si obiectivul sau este autodezvoltarea, autotransformarea sanogena si autocreatia. Psihoterapia experientiala pune accent pe trairea si devenirea fiintei umane, proces in care fiecare trebuie sa se implice constient. Principiul sau de baza este trairea emotiei si a experientei "aici si acum", ceea ce ii permite persoanei constientizarea propriei gandiri. Terapeutul experientialist accepta neconditionat experienta, valorile clientului si incarcatura lui emotionala. Demersul terapeutic isi propune sa ajute persoana sa obtina autonomia, sa se accepte asa cum este, sasi afirme identitatea unica in confruntarea cu ceilalti, cu familia. Psihoterapia experientiala ajuta clientul sa se deblocheze si sa-si foloseasca cretiv propriile resurse, intrun proces de evolutie constient, bazat pe libertatea alegerilor si pe asumarea responsabilitatilor. Fiecare om este unic si dispune de un potential latent ce se cere valorificat, iar boala psihica poate fi privita drept o expresie a scaderii potentialului uman, prin deblocarea posibilitatilor sale de manifestare. Terapia nu are rolul de a modifica clientul, ci de a-i crea situatii experientiale prin care aceasta sa-si descopere propriile disponibilitati si sa le puna in actiune in scopul dezvoltarii propriei persoane. Psihoterapia de scurta durata a aparut pe terenul psihanalizei si a imbracat forma terapiilor dinamice de scurta durata. Astazi, sunt incluse in cadrul terapiilor scurte si alte sisteme terapeutice moderne, cum ar fi terapia ericksoniana, terapiile cognitiv-comportamentale, terapia rational-emotiva, terapia strategica sau terapia prin interventie paradoxala. Daca psihoterapia de lunga durata il ajuta pe client sa inteleaga in ce consta problema sa punandu-se accentul pe explicatii (interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza), obiectivul terapiei scurte este solutionarea problemei, iar demersurile de scurta durata se axeaza pe intructiuni, avand un caracter mai directiv. Principalele caracteristici ale terapiilor scurte sunt urmatoarele (Barret-Kruse, 1994; Koss&Butcher, 1986; OConnell, 1998): - ideea ca fiecare persoana poseda resursele necesare rezolvarii problemelor cu care se confrunta; - acceptarea definitiei pe care clientul o da problemei sale; - formarea aliantei terapeutice cat mai repede posibil;

- atribuirea succesului; terapeutul nu face altceva decat sa creeze un cadru care sa-i permita clientului sa identifice si sa utilizeze resursele pe care le are; - evitarea angajarii clientului la un efort deosebit (in caz contract beneficiile terapiei ar fi mai mici decat "investitiile" clientului); - obiectivarea, descrierea, mai degraba decat personalizarea comportamentului clientului (in caz contrar s-ar putea ajunge la culpabilizarea acestuia); - centrarea pe "aici si acum"; incursiunile in trecut sunt limitate si focalizate doar pe problema prezenta a clientului; - existenta unor obiective clare, specifice si tangibile in timpul disponibil; - schimbarea terapeutica nu este asteptata, ea este sistematic provocata; - asumarea de catre terapeut a responsabilitatii de a influenta clientul intr-o maniera evidenta, deschisa. In psihoterapia de scurta durata, relatia terapeutica este una de tip colaborativ, in care orice alt comportament decat cel asteptat din partea clientului este receptat nu ca rezistenta, ci ca semn al dorintei de colaborare a acestuia. Principiul care guverneaza o astfel de relatie terapeutica este formulat de S. de Shazer astfel: "Nu exista esec, exista feedback". Aceasta perspectiva are la baza increderea in resursele clientului si in dorinta sa de vindecare, credinta ca cel mai mare expert intr-o problema este chiar cel care are problema respectiva. Hoyt (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt in spatele conceptului de psihoterapie scurta este urmatorul: "nu pierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona". Analiza de orientare jungiana pune in centrul ei persoana, accentuand in mod fundamental aducerea in prim plan si clarificarea a ceea ce este valoros, bun si care da sens vietii personale a pacientului; in plan secundar sunt aduse in lumina punctele slabe, vulnerabilitatea, acele atitudini si asteptari care nu-i permit sa se implineasca, sa aiba sentimentul ca viata este un loc pozitiv. Din aceasta perspectiva, analiza psihologica este eficienta in terapia reactiilor nevrotice a consecintelor diferitelor tipuri de traume, care, amplificate mai ales de conditiile de stres, nu mai permit persoanei sasi controleze si conduca propria viata. De asemenea, se adreseaza si pacientilor profund traumatizati de evenimente de viata din trecut sau din prezent, inclusiv abuzuri si dependente pentru a le reda forta de a se debarasa de trecut si a privi spre viitor. Intervine decisiv in reechilibrarea psihica dupa perioade de dependenta - de alcool, droguri sau dependente afective si de alimentatie (bulimie, anorexie), in stari depresive si de anxietate, inclusiv in terapia unor simptome fobice si obsesive. Viata dimprejur nu poate fi mai puternica ca viata din interior, ca acea putere a firului de iarba care reuseste sa strabata pietrele si betoanele pentru a rasari si creste. Pornind de la acest principiu, analiza jungiana utilizeaza simbolurile viselor, asculta vocea din interior a sufletului pe care poate de mult prea mult timp ai uitat sa o mai iei in seama. Vindecarea vine din interior, daca dai sens si continut acestei vieti interioare prea mult timp reprimata, uitata, temuta poate. Iubeste-te pe tine mai intai daca vrei sa nu fii singur si sa fii iubit; gaseste acele motive reale care tin de imaginea ta si fiinta ta adevarata pentru a-ti gasi acel punct in tine insuti de care sa te sprijini pentru a cuceri universul si viata. Vom putea gasi impreuna reperele care iti stabilizeaza increderea in tine insuti si in faptul ca esti o persoana valoroasa, aspecte ce te vor ajuta sa dai sens din nou vietii tale. Poate vei ajunge sa afli lucruri despre tine care sa te ajute sa te smulgi din depresie si nefericire, iar nelinistea cea veche sa se transforme in energie vitala. Gandeste-te ca toate lucrurile care acum te sufoca, care ti se par prea dificile fie si numai daca te gandesti la ele, pot deveni doar o amintire; odata cunoscute nu te vor mai trimite spre aceleasi greseli repetitive, la acelasi gen de decizii pline de nesiguranta, spre timiditati inexplicabile care nu te-au lasat sa te exprimi.

Sunt tot atatea fatete care fac parte din faptul ca viata a devenit insuportabila si, indiferent cat de adanci ar fi, ele au un sens care trebuie analizat si care, odata constientizat, te va ajuta sa iesi din impas si sa-ti traiesti viata liber de constrangeri interioare, din trecut. Analiza se adreseaza inclusiv acelor dificultati personale care au condus spre dependenta de drog si care, nedepasite, nu vor permite o vindecare si emancipare completa nici in urma tratamentului clinic standard. Psihoterapie psihanalitica Daca uneori reactionezi altfel decat iti doresti si nu reusesti sa te corectezi chiar daca incerci, daca sunt situatii in care te simti vinovat fara a-ti intelege vina, daca te simti prins intr-o lume care nu iti apartine, daca ai impresia ca rolul cotidian pe care il joci iti este strain, daca te gandesti ca viata ta trece repede si fara sens, cauta raspunsuri prin psihoterapia psihanalitica. Psihoterapia psihanalitica este tehnica dezvoltata din psihanaliza care iti ofera sansa unei relatii in care sa te intalnesti cu imaginea ta.In realitatea cabinetului, vei sta fata in fata cu terapeutul si vei fi liber sa spui tot ceea ce iti trece prin minte, tot ceea ce simti sau crezi. In intalnirile tale cu terapeutul veti construi o relatie diferita de toate relatiile pe care le-ai trait pana acum. De doua sau chiar o data pe saptamana, timp de 45 de minute, vei calatori in propriul tau univers, ghidat de terapeutul tau. Terapeutul va fi acolo pentru a te asculta, a-ti intelege si reflecta trairile, oricare ar fi acestea, pentru ca fiecare traire pe care o risipesti te indeparteaza de tine. Terapeutul te va asculta asa cum esti si vei simti cat de important este fiecare sentiment pe care il ai, cat de importante sunt trairile pe care uneori le ocolesti fara voie. A te putea privi in oglinda pe care o reprezinta terapeutul inseamna a te vedea asa cum esti, a te intalni si sub aspecte pe care acum nu le cunosti. Prin psihoterapie psihanalitica, a te privi in oglinda va deveni o modalitate de a-ti regasi parti din tine pe care le-ai pierdut candva. Acest periplu se poate desfasura timp de mai multe luni, pentru ca destinatiile depinde de tine. Conceptul de "somatoterapie" desemneaza ansamblul psihoterapiilor ce integreaza trupul si travaliul corporal in munca terapeutica. Esenta terapiei consta in exprimarea emotiilor intr-un mod adecvat situatiilor; cadrul psihoterapeutic fiind cel care asigura trairea emotiei in mod primar, permitand apoi restructurarea acestei experiente intr-un mod recuperator. Se stie ca emotiile neexprimate nu dispar, ci actioneaza fie prin conversie (se exprima prin simptome somatice), fie se manifesta necontrolat, fara legatura cu situatia. Tehnicile somatoterapeutice reprezinta mijloace importante in redobandirea echilibrului si armoniei interioare, corporale si spirituale, fara de care o functionare adaptata si plina de satisfactii nu e posibila. Somatoterapia este indicata in : teama de angajamente relationale; esecuri amoroase repetate; tulburari de dinamica sexuala; absenta emotiilor; tulburari depresive; tulburari de adictie; tulburari anxioase; tulburari de somn; simptome fobice si obsesive; stres posttraumatic.