Cap.

6 – Promisiuni

-Povesteste-mi despre ea, imi spuse Bella curioasa.

Ea nu stia nimic despre fata noastra, nu o vazuse niciodata asa de clar cum
am vazut-o eu, de atatea ori.

Simteam atata iubire pt Renesmee, inca m-am gandit ca daca cumva un

monstru ca mine ar mai avea suflet, acum ar fi fost de 2 ori mai mare,
impartit pt cele mai iubite fiinte care ar fi vazut lumina soarelui vreodata; o
parte din sufletul meu pt frumoasa mea sotie si partenera pt eternitate,
femeia care imi aratase ca iubirea invinge orice bariera , si o parte pt fetita
care insemna rodul iubirii noastre eterne, cea care pastrase cele mai
frumoase calitati ale mamei sale cand inca era umana, ochii de ciocolata cu
sclipiri de foc, roseata obrajilor , dulceata buzelor, inocenta…

-Nu seamana cu nimic din lumea asta, i-am spus eu hotarat Bellei, pt ca
altceva ar fi fost de prisos. Renesmee era un inger cazut pe pamant, si era
ingerasul nostru.

-Cat de mult seamana cu tine? Sau cu mine?

-Cred ca seamana la fel de mult cu amandoi.
-Avea sange cald.
-Da, ii bate si inima, desi umpic mai repede decat inima unui om.
Temperatura ei este mai calda decat ar trebui.Doarme.
-Serios?
-Destul de bine pt un nou-nascut.Singurii parinti din lume care nu au
nevoie de somn si copilul nostru doarme déjà toata noaptea.

Povestindu-i iubitei mele despre copilul nostru, o aveam pe micuta

zgubilitica in fata ochilor: ceea ce avea mai special, mai presus de orice,
erau trasaturile care le pastrase de la mama ei: ochii ei calzi de mahon
scanteind in intuneric, obrajorii de plastelina in care puteam zari des cea
mai frumoasa culoarea de rosu aprins, buzele rozalii si carnoase din care
scotea cel mai dulce gangurit de bebelus, pielea tare ca marmura care totusi
parea asa de fina si subtire.
O tineam in brate de parca ar fi fost un fulg ce si-ar fi putut lua zborul spre
alte taramuri, pt ca uneori ma gandeam cat de bun a fost Dumnezeu de mi-
a ingaduit sa traiesc atata fericire, sa simt atata iubire, sa imi inunde inima
mea pustie si sa mi-o incalzeasca cu caldura sa magnifica.

-Are exact aceeasi culoare a ochilor, ca si tine-deci asta nu s-a pierdut, pana
la urma.Sunt atat de frumosi!
-Si partile de vampir?
-Pielea ei pare aproape la fel de impenetrabila ca si a noastra. Nu ca ar visa
cineva sa testeze asta.

M-am gandit cu groaza la asta, si mi-am jurat subtil, in gand, ca acel cineva
care se va imagina macar facandu-i rau micutei mele, va cunoaste cea mai
groaznica suferinta. Mai mult ca sa ma asigur pe mine insumi, si nu pe
Bella care ramasese putin socata, am adaugat:

-Sigur ca nu. Alimentatia ei.. ei bine, prefera sange.Carlisle vrea sa o

convinga sa bea putin lapte praf, dar fara prea mult succes.
-S-o convinga?
-E inteligenta, socant de inteligenta, si evolueaza destul de rapid. Desi nu
vorbeste – inca – comunica destul de eficient.
-Nu. Vorbeste. Inca. Ce vrei sa spui prin comunica eficient?
-Cred ca va fi mai usor sa.. vezi cu ochii tai. E cam greu de descris.

Ma gandeam cum va asimila Bella toate informatiile. Nu stia cat pierduse

in cele 2 zile in care se transformase. Cum va reactiona cand va afla ca fiica
noastra iti poate arata toate gandurile ei, ascunse sau nu, doar trecandu-si
degetele micutze pe obrazul tau?

-De ce mai e Jacob aici? De ce trebuie sa mai sufere? De ce-ar face-o?

Pai sa vezi Bella…Prietenul tau cel mai bun este indragostit pana peste cap de
micuta ta care ai tinut-o in pantec cu greu, si care acum este un micut bebelus, iar
cainele de Jake saliveaza dupa ea…Nu, nu ii puteam spune asta, mai ales ca ii
promisesem varcolacului ca il las pe el sa ii spuna Bellei ce s-a intamplat.
Nu ca ii faceam vreo favoare, dar ma gandeam ca poate Bella se va enerva
destul de tare ca sa sara la gatul lui.. Nu l-ar fi omorat, dar macar s-ar fi
bucurat de o doza de durere ca de la prieten la prieten…

-Jacob nu sufera, am suierat eu, desi as fi dispus sa il ajut in privinta asta!

-Edward! Cum poti spune asta? Jacob a renuntat la tot ca sa ne protejeze!

Sa vedem daca mai tii minte asta cand ajungem acasa..

-O sa vezi exact cum pot spune asta…Hai sa mergem acasa, si o sa vezi

totul cu ochii tai, stiu ca te simti confuza…

Mi-am trecut privirea de-a lungul rochiei sale sfasiate, si am marait

interior, satisfacut de privelistea incitanta. Peste cateva clipe mi-am dat
seama ca maraitul nu fusese interior, deoarece il auzise si Bella.

Nu am vrut sa o las sa se intoarca asa acasa asa ca mi-am descheiat tacticos

nasturii de la camasa si am lasat ca materialul usor sa se aseze pe umerii
iubitei mele, imbracandu-i goliciunea.

Apoi ne-am luat la intrecere pana acasa. Adrenalina imi pulsa in vene si as
fi intrecut-o daca nu sarea raul cu cativa pasi inaintea mea. Pasii Bellei se
auzira pe partea cealalta a malului, printre firele razlete de iarba proaspata,
si a marait invingatoare. M-am lasat pagubas in fata ei, afisand o masca de
abatut, si ea se simti si mai victorioasa.

Ma bucuram ca este fericita, ma facea si pe mine sa fiu la fel. Aproape

uitasem greutatile care ne impovarasera in ultimul timp si gandurile
sumbre care imi intunecasera mintea sute de ore, mii de minute…

Un sunet familiar ma trezi din gandurile mele ; o inima batand. Jacob statea
la marginea padurii, cu mainile incrucisate la piept, si in spatele lui mai
puteam auzi inca 2 batai de inima strangulate, si crengute mici de lemn
rupandu-se sub greutatea unor labe supradimensionate de lup.

Buna lipitoareo. Cum a fost vanatoarea? Sa trecem peste detalii. Sa crezi tu ca o

las pe Bella sa se apropie de Nessie. E prea periculoasa. Cel putin, nu inainte sa ii
testez controlul. Pe mine. Da.Asa e mai sigur.
-Ai grija Jacob. Poate ca acesta nu este cel mai potrivit mod sa…
-Crezi ca ar fi mai bine sa o lasi intai langa copil?Eu ma vindec repede.
-E gatul tau in joc, banuiesc.
Poate asa scapam de animalul asta de companie.

Jacob ii zambi Bellei atat de tare, incat m-am gandit pt un moment ca o sa ii

cada maxilarul . Bine macar ca nu mai era inca un pretendent la inima
sotiei mele, desi luptam inca cu ideea Jacob+Nessie=Love. Bleah.

-Tre sa recunosc Bells, arati ca dracu!

Am marait furios.Cea mai frumoasa femeie din lume isi etala calitatile in
fata noastra, si el..el era nebun!

-Ai grija potaie!

Nimeni nu vorbeste asa despre sotia mea!

-Nu , are dreptate. Ochii sunt cu adevarat de speriat, nu?

-Super de groaza. Dar nu asa de rau precum mi-as fi imaginat.Tot arati ca
tine.. oarecum. Poate nu la fizic.. dar esti tot Bella.In fine, banuiesc ca ma
voi obisnui cu ochii destul de repede.

Daca nu ma dai afara din casa...Apropo Edward, multumesc ca nu m-ai dat de gol.
Prefer sa ii spun eu. Este mai mult intre mine si ea. Ea este mama lui Renesmee…
Nessie…

I-am blocat gandurile pt ca incepeau sa devina usor siropoase si nu stiu

daca nu as fi sarit eu la gatul lui inainte ca Bella sa priceapa ceva din toate
astea…

Jacob se apropie usor de Bella si haita lui isi facu aparitia dintre copaci,
maraind nervos la apropierea primejdioasa. Pt Jacob, bineinteles..
Era prima data cand Bella inspira frica si cand ea era cea care ar fi putut
provoca rau, si nu cea care trebuia sa fie mereu protejata. Desigur, pt mine ,
ea inca era protejata mea, sufletul meu. Sufletul meu…

M-am apropiat de Bella pt a sari in ajutor in caz de orice s-ar fi putut

intampla. Desi eram rautacios, stiam ca nu vreau ca Jake sa pateasca ceva.
Cainele asta afurisit ma facuse sa tin la el ca la fratele meu. Cah.

I-am simtit mirosul invaluindu-ma si am strambat din nas. Vantul nu

batea, asa ca nu putea duce mirosul mai departe. Se apropie si mai mult si
i-am simtit caldura corpului, pielea atat de fierbinte, si mirosul.. Cah…

M-am uitat la Bella, care statea nemiscata langa mine, si am vazut ca evia
sa respire, cu o fata perplexa. Nu stiam motivul, si eram intrigat, a nu stiu
cata oara, ca nu ii pot intra in minte.

-Hai Bells. Da tot ce poti, imbatranesc aici! Bine, bine, nu la propriu, dar ai
prins ideea. Hai, miroase-ma!

-Tine-ma bine, imi spuse Bella, si mi-am inclestat bratele strans pe ale sale.
A tras aer cat a putut de mult, umflandu-si pieptul, si am asteptat
impreuna cu Jacob reactia ei de dupa. Si-a strambat puternic nasul si i-am
simtit muschii de pe brate relaxandu-se complet.

-Bleah! Acum imi dau seama la ce se refereau ceilalti! Puti, Jacob!

Un ras isteric evada dintre buzele mele care mi le lipisem sarguincios una
de alta, si mi-am dat capul pe spate distrandu-ma. Imi simteam pielea de
marmura crapand de la atata ras, dar sentimentul era atat de placut si
euaproape uitasem cu totul de el.

Mi-am coborat mainile pe talia Bellei, strangand-o dragastos la pieptul

meu, mandru, si rasul meu fu acompaniat de scancetele lui Seth care latra
cu limba pe afara, si ragusitul zgomotos al lui Emmet, amuzandu-se din
casa.

-Uite cine vorbeste, spuse Jacob bosumflat, vizil amuzat la randul sau, si se
stranse teatral de nas.

Am strans-o mai tare pe Bella in causul bratelor mele, si trecandu-mi

buzele usor langa urechea sa, i-am soptit languros “te iubesc mult”.
Impreuna ne-am apropiat de casa si Bella se opri in fata casei cand distinse
pe langa cele 6 respiratii ale membrilor familiei noastre, o inima batand,
usorsi repede ca bataile de aripi ale unei pasari, si o respiratie usoara si
firava, a fetei noastre.

-Renesmee, sopti ea.

-Hai s-o vezi, stiu ca o sa te descurci.
-O sa ma ajuti?
-Sigur ca da.
-Si Emmet si Jasper? In caz de ceva?
-Vom avea grija Bella. Nu-ti face griji, suntem pregatiti.Nimeni nu va risca
viata lui Renesmee.Cred ca vei fi surprinsa sa vezi cum ne are déjà pe toti
la degetul ei mic, am incheiat eu cu adoratie in voce .

Jacob se puse in fata noastra, contrariat.

Esti sigur strigoiule? Nu-mi place asta.. nu-mi place deloc…

-A trecut testul.. Jacob.

Dar…
-Niciun dar!Bella trebuie sa o vada pe fiica noastra! Da-te la o parte din
calea ei!

Am luat-o pe Bella de mana si ea ma stranse mai tare. Prezenta mea alaturi

de ea o linisti si impreuna am pasit pragul, uitandu-ne dupa micutza
noastra.

Toti asteptau zambitori, formand o linie care parea mai mult defensiva, iar
in spatele lor o puteam zari pe Renesmee , zbatandu-se in bratele lui
Rosalie sa poata privi inspre noi. Nu avea cum pt ca Jake se duse in fata lui
Rosalie si se puse scut in dreptul ei.

Acum e acum...

E incordata.. si se teme.. poate ca daca i-as trimite un val de calm s-ar mai linisti..
Trebuie sa fim atenti si defensivi, este periculoasa.

Ce Dumnezeu e cu voi? Nu vedeti ca se controleaza perfect?Va ambalati prea

mult,pot sa pun pariu ca Nessie e mai in siguranta cu Bella decat este cu Jake.. Va
fi totul bine, vad asta clar. Lasati-o si pe ea sa respire..

Renesmee reusi intr-un sfarsit sa gaseasca un punct de dupa Jacob in care

sa se poata uita la noi. Ma recunoscu imediat si pe chipul ei angelic aparu
cel mai frumos zambet pe care il vazusem vreodata. Obraji ei se intinsera
atat de tare ranjind si se colorara intr-o nuanta dulce de roz.

Isi lua privirea de la mine si buzele ei uitara sa mai rada. In ochii ei aparu o
sclipire de foc care persista prêt de cateva secunde, sau minute poate. Ochii
ii scanteiau uitandu-se la Bella si curiozitatea o macina. Obrajii ei se
inrosira mai tare si ea intinse mana inspre Rosalie ca sa ii spuna ceva.

Mami? Ea este mama mea?

-Da, ea este.

Ochii lui Renesmee ramasera fixati in ochii Bellei prêt de cateva clipe, apoi
ii darui un zambet care ar fi indulcit si cea mai haina persoana. Lumina se
rasfrangea in dintisorii ei albi .Nessie isi arunca bratele inspre mama sa,
intinzandu-s tot trupusorul ca sa ajunga mai aproape de mama ei. Bella era
tacuta si inmarmurita, si nu stiam ce emotie sa citesc pe fata ei.

Da-mi drumul, vreau sa ma duc la mamica mea. Ea este acolo, si e atat de departe
totusi.. Vreau sa o tin in brate si sa ii arat cat mi-a lipsit. Si cat de mult o iubesc.
O iubesc…

Bella facu un pas sovaielnic inspre Nessie si intr-un moment toti ne-am
alarmat.

Atentie!
Edward, ia-o de maini ! Repede!
Suntem aici! Aaam prins-o!

I-am strans iubitei mele mainile intr-un pumn, iar Jasper si Emmet se
pusera ca 2 scuturi umane, in fata ei.
-Of, aveti putina incredere! ne dojena Alice. Si voi ati vrea sa va uitati de-
aproape! Ce Dumnezeu, este mama ei!
-Sunt bine. Stai aproape totusi, ma asigura Bella.

Incredibil, dar are dreptate Edward.. .Se controleaza perfect, ca si azi de

dimineata.. Nu este confuza, ci doar foarte curioasa, si bucuroasa ca isi vede fiica.
Nu ii este sete, cu toate ca simte mirosul foarte puternic.. cred ca este in regula
daca ii dai drumul.. Dar ramai atent!

Sfarsitul primei parti