Sunteți pe pagina 1din 3

In timp c satatea aici continuandu-si viata cu ea si evocand alternativ cele 2 imagini in care acum si-o imaginea, a realizat ca ea era

moarta, ca ea a incetat sa existe, ca ea a devenit o memorie. El incepe sa nu se simta in lagrul sau . Se intreba pe sin ce caltceva putea sa faca, El nu putea sa fi avut I comedie de deceptie cu ea, el nu putea sa traiasca cu ea. El a facut ceea ce el condidera ca era cel mai bine. Era vinovat? Acum, ca ea ea a plecat era inteles cat de singura terbuie sa ii fi fost viata, stand toata noaptea singur, in camera aceea. Viata lui va fi singuratica deasemenea pana cand , si el va muri, pana va inceta sa existe, sa devina o amintire-daca cineva si l-ar fi amintit.

Traducere: Un aer trist, de pura singuratare. Ce simtea? Era trist, asta stim sigur. Dar cat de trist? Cat de trist poti fi cand persoana iubita nu mai exista? E greu ar spune uni, dar tot aceia sunt si cei care nu au pierdut niciodata pe nimeni, si nu stiu cum e. Chiar daca e greu, incerc sa ma transpun in sufletul lui, sa ii port port pantofii. Il pot vedea. Il pot vedea stand in intuneric, privind in gol. Il pot vedea in lumina lunii singuratice, la fel ca si el dealtfel. Ii pot vedea ochii negrii si stralucitori, privind pe dupa palmele umede, in jos, infrant . Ii pot vedea postura de alta data, falnica si indrazneata, complet schimbata intr-una a unui om umil implorand dupa ajutor. Poate mult prea mandru sa ceara, dar mult prea dornic sa arate atata amaracune din sufletul sau. Il vad ridicandu-se de pe podea si asezandu-se in pat, un pat care ii pare ca un cosciug, in care de acum incolo isi va trai viata in deplina agonie si vinovatie. Il vad privin tavanul, asteptand parca, ca ea sa vina, si ca totul a fost o gluma. Ca ea sa vina, sa il imbratiseze si sa-I spuna ca i-a lipsit.Sa il imbratiseze atat de tare, incat fiecare particita din corpul lui, sa se fixeze inapoi la locul ei. Dar nu v-a veni. Il pot vedea cum se chinuie sa inchida ochii, fara a se intalni in vise cu ea.. Simte vinovatie, da, vinovatie. Unul din cele mai sincere sentimente. Singuratatea si tristetea il cuprind, nemaipitand scapa din inchisoarea cu bari de lacrimi. Nu e el. Nu a fost el. Nu credea vreodata ca va ajunge asa. Nu credea ca va iubi pe cineva atat de mult, ca v-a suferii atat, ca se va simti pierdut, singur, doborat de soarta si lovit in continuu de sentimentele demonice. Si-ar dori sa aiba aripi, sa ajunga pana la ea, dar aripile ii sunt taiate. Si-ar dorii ca ingerii sa il conduca pe un drum pavat cu piatra, dar ingerii s-au stins de mult, si au renascut devenind demoni, care ii musca din ratiune si suflet. Il pot vedea pot vedea cum tipa in interiorul sau. Il pot vedea cum simte cutitele care ii taie in jumatate inima. Il pot vedea rostogolindu-si sufletul in agonia de cristal.

Il pot vedea. Dar nu il pot simti. Nu il poate simti nimeni. Putem doar presupune. Putem doar presupune cat de dura va fi viata pentru el, asteptand sa moara. E greu ar spune uii, dat tot aceia sunt si cei care nu au pierdut niciodata pe nimeni, si nu stiu cum e.

A sad air , pure desolation . What does he feel ? It was sad, that we know . But how sad ? How sad can you be when your loved one is not there ? "It's hard "most would say, but all those are the ones who have never lost anyone, and do not know how it feels. Even if it's hard , I try to transpose into his soul to wear his shoes. I can see him. I can see him in the dark stand on empty . I can see him in the moonlight, lonely too. Just like him . I can see bright black eyes on the wet palms, looking down , defeated . I can see his position of another time , stately and bold , completely changed into one of a humble man imploring for help. Perhaps too proud to ask , but too eager to show the bitterness in his soul. I see him rising from the floor and laying in bed , a bed that looks now like a coffin , in which, from now on will live his life in full agony and guilt . I see him looking the ceiling , waiting for her to come , saying him that all was a joke. I see him praying to all his saints wanting her to come , to embrace him and to say that she missed him, to embrace him so much that every part of his body settle back into its place.Especially his heart. But she dont. I can see him how he struggles to close his eyes without meet her in his dreams .. Feelling guilt , yes , guilt . One of the most sincere feelings. Loneliness and sadness embrace him, he not beeing able to escape from the prison with bars of tears . That isnt him. That wasnt him . He never thought he would became like that . He have never thought he would love someone so much, that he would suffer so , that he would feel lost , alone , felled by fate and continuously hit by demonic feelings . He Would like to have wings to fly to her, but the wings are cut . He would like that angels drive him on a road paved with gold stone , but angels were long gone , and they reborn becoming demons who bite from his reason and soul. I can see him how he screams inside. I can see him struggling, feeling knives that cut through his heart . I can see him with soul in the crystal agony . I can see him. But I cant feel him . No one can feel him . We can only assume . We can only guess how his life is for him , waiting to die. "It's hard "most would say, but all those are the ones who have never lost anyone, and do not know how it feels. He is only a human

Buna dragul meu prieten! Ce faci? Am auzit ca ai fugit de acasa! De ce ai facut asta? Atat de rau te intelegi cu parintii tai? Imi pare atat de rau! Eu am ajuns sa ii cunosc mai bine, si intelg ca tot ceea ce fac fac pentru mine si pentru viitorul meu. Eu le vorbesc frumos si cu incredere, le povestesc totul despre mine iar ei sunt mereu calmi si ma ajuta. Sunt norocoasa ca am astfel de parinti. Te rog, Marie, vorbeste cu ei si intoarce-te acasa! Sunt sigura ca le e dor de tine! Cu dragoste, prietena ta, Andree