Sunteți pe pagina 1din 3

“FRONTIERELE EUROPEI DUPA AL II- LEA RAZBOI

MONDIAL”

Secolul al XX-lea aduce schimbari in raportul dintre Europa si spatiul


extraeuropean.Dupa cele doua razboaie mondiale , Europa isi pierde rolul dominant
in lume, dar din 1990, progresele realizate in constructia europeana tind sa readuca
echilibrul in raporturile dintre Europa si celelalte spatii.Statele europene , membre
ale ONU, isi gasesc solidaritatea in dorinta de a promova pacea si securitatea
mondiala.

Pana la primul razboi mondial Europa era continentul cel mai dezvoltat si
centrul civilizatiei mondiale.In Europa debutase prima revolutie industriala.Pe
celelalte continente(America, Africa de Nord si cea Meridionala , Australia) se
dezvolta civilizatii de tip European.In acelasi timp expansiunea europeana spre
celelalte continente a avut drept rezultat distrugerea vechilor civilizatii
autohtone.Europenii se mandreau la inceput de secol cu rolul lor in lume , pe care il
considerau civilizator.

In preajma celui de al II-lea razboi mondial Europa era foarte divizata


economic si politic , cu puternice contradictii intre state , acest fapt reflectandu-se
si pe plan cultural.In domeniul stiintific si tehnic constatam scaderea contributiei
Europei in raport cu alte spatii geografice.

Cel de al II-lea razboi mondial , prin amploarea sa, prin numarul mare de
state si armate implicate, prin pierderile umane si materiale provocate , a avut
urmari de lunga durata.

Dupa razboi s-a accentuat scindarea Europei.Expresia folosita de Churchill “o


Cortina de fier a cazut peste continent” evidentiaza divizarea Europei in state
democratice situate in jumatatea de vest a continentului si state cu regim comunist
in cea estica.Rasaritul continentului a intrat sub influenta sovietica.Ca urmare a
amestecului U.R.S.S. , amestec sustinut de trupele sovietice care au ramas in
aceste state dupa incheierea razboiului , s-au instaurat regimuri de asa-zisa
“democratie populara” in Polonia , Germania de Est , Cehoslovacia , Ungaria ,
Romania , Bulgaria , Iugoslavia , Albania.Au fost regimuri totalitare bazate pe
monopolul politic si economic al partidului unic si pe incalcarea drepturilor si
libertatilor cetatenesti.Scindarea Europei pe criterii social-politice si ideologice s-a
mentinut pana in ultimul deceniu al secolului al XX- lea.Dupa al doilea razboi
mondial a avut loc o restructurare a relatiilor internationale.

Lumea postbelica europeana se caracterizeaza prin importante miscari de


populatie.Ele s-au datorat modificarilor teritoriale , persecutiilor politice dar au in
mare parte o motivatie economica.Au contribuit la mentinerea echilibrului
demografic al Europei occidentale.

La sfarsitul primului razboi mondial , datorita triumfului principiului


nationalitatilor , harta politica a Europei a suferit mutatii fundamentale.Au disparut
imperiile rus , austro-ungar , german si otoman , cu mari implicatii teritoriale asupra
Europei.Tratatele incheiate in cadrul “Conferintei de pace de la Paris – 1919 – 1920
”au consacrat pe plan international nasterea a noi state , mai ales in centrul si sud-
estul continentului.Dupa razboi s-a urmarit trasarea granitelor pe principii etnice
insa , datorita evolutiei istorice , nu existau teritorii locuite de un singur popor ,
astfel ca deciziile au urmarit ca in statele nou constituite sa fie cat mai putine
minoritati.Romania se inscria in randul tarilor care erau state nationale, dar in care
traiau si alte grupuri etnice si confesionale.De asemenea etnici romani se mai aflau
in intreg spatial din estul si sud-estul Europei.

Prin Trataul de pace de la Paris (1947) se fixau noile frontiere


europene.Acestea nu au suferit schimbari majore fata de perioada interbelica ,
exceptie facand partea rasariteana a Europei unde URSS a pastrat teritoriile
anexate in anii 1939 – 1940 : statele baltice – Estonia , Letonia , Lituania , teritorii
finlandeze , o parte a Poloniei , Basarabia si nordul Bucovinei.Polonia a obtinut
compensatii in vest in defavoarea Germaniei.Contradictiile dintre fostii aliati au dus
la divizarea Germaniei , constituindu-se in anii in anii 1948 – 1949 doua state : in
Vest Republica Federala Fermana , stat democratic si in Est Republica Democrata
Germana , stat cu regim comunist , aflat in zona de influenta sovietica.

Minoritatile nationale erau reprezentate in toate statele europene dar o


situatie speciala aveau cele din Europa rasariteana , aflata sub influenta ideologiei
comuniste.Aici conflictele etnice s-au declansat dupa prabusirea regimurilor
comuniste din Europa.

Destramarea URSS dupa 1990 a generate sentimente nationaliste inghetate


in perioada regimului sovietic.In Europa central de asemenea au avut loc schimbari
de frontier dupa 1990.Demolarea Zidului Berlinului , unificarea statului german in
1990.Si Cehia de Slovacia s-au separat pasnic in 1993.

Experienta secolului al XX-lea a demonstrate ca problemele etnice nu pot fi


rezolvate prin segregare.Asimilarea minoritatilor nu constituie o solutie , singurele
metode de rezolvare a deosebirilor de etnie , limba si cultura fiind asigurarea
egalitatii intre majoritari si minoritari.Procesul de apropiere a natiunilor in Europa
Occidentala dupa 1945 a generat , in mai multe state, revalorificarea culturilor ,
limbilor si traditiilor regionale.

La sfarsitul unui secol care a cunoscut doua conflicte mondiale , o confruntare


dintre modelele politice totalitare si democratice , destramarea sistemului socialist
de tip sovietic , batranul continent a descoperit ca toate popoarele care il compun ,
dincolo de diferentele de limba si obiceiuri , isi afirma apartenenta la aceleasi valori:
statul de drept , libertatea si drepturile omului.

Bibliografie : Manual Istorie – XI Evaluare

Preda Brigitte – XI G