Eugen Ionescu remarca in 1962,prin suita de eseuri din Note si contranote, o caracteristica a poeticii moderne,coreland-o cu formula sa dramatica a teatrului

absurd. Astfel,dramaturgul evidentia o anumita simbioza intre doua concepte aparent antagonice-comicul si tragicul-intr-un cadru al ars poeticii moderniste: !omicul,fiind intuitie a absurdului,mi se pare mai deznada"duitor decat tragicul.!omicul nu ofera vreo iesire. #pun deznadajduitor ,dar,in realitate,el este dincolo de disperare ori de speranta. !itatul se releva a fi in deplina consonanta cu o alta afirmatie a dramaturgului,un potential motto al speciei farsei tragice promovate de Ionescu : #-a sfarsit cu drama,cu tragedia.$ragicul devine comic si comicul devine tragic. %eceptata prin prisma unei estetici si dramaturgii rigide de sorginte clasica,formula adoptata de dramaturg,capabila sa inc&isteze elemente antitetice, poate parea &ibirda si aberanta,dar intr-o epoca de interferenta a genurilor literare,o anumita pulverizare a granitelor dintre categoriile estetice este naturala. Aceaste transfigurari si metamorfoze ale speciilor clasice au ca fundament ,in stricto sensu,sc&imbarea opticii in relatiile individului cu societatea si,in e'tremis,c&iar si revitalizarea unui conceptii legate de arta(care inceteaza a mai fi conceputa ca un act de mimesis a universului obiectiv,devenind materializarea unei proiectii interioare,deci fanteziste).Atfel,individul din teatrul asurd este un non-erou,alienat de propria e'istenta,confruntat cu dimensiunea t&anatica,conceputa ca un eveniment-destin(reprezentand o finalitate inerenta),pendeluand intre angoasele e'istentiale si teama de vid ontologic.!entrat pe zodia nefasta a acestor angoase,teatrul absurd isi plaseaza in mod firesc conceptele operationale intr-o zona de fuziune a comicului cu tragicul.$ragic prin e'istenta unor limite inerente conditiei umane sub care fi'at,non-eroul farsei tragice este simultan comic si grotesc prin sterilitatea gestului de traversare a unui univers guvernat de legi absurde. *otiunile de tragic,respectiv comic comporta unele transfigurari,comparativ cu acele concepte relevate de tragedia elina sau de comedia clasica franceza,in unisonanta cu realitatile unei societati de consum,in care individul,absolvit de orice vina sau responsabilitate,este o parte contitutiva a sistemului.+etamorfozarea notiunii de tragic sta sub semnul distrugerii raportului de subordonare a universului uman fata d ordinea divina(,aplace afirma in secolul al --I-lea ca .umnezeu este o ipostaza de care spiritul rational nu mai are nevoie).,ipsa acestui raport nu poate fi suplinita de o eventuala relatie similara om-societatea contemporana,incapabila sa confere un specific necesar tragediei /care 0implica teroarea,aprecierea "usta,necesitatea,responsabilitatea (1r..urrenmatt) si dominata de o acuta lipsa de semnificatie si esential.Astfel se e'plica statusul de non-erou al individului plasat intr-un univers absurd,martor impasibil al dezagregarii istorice(Ionescu isi fi'a regretul de a trai in prezent prin nostalgia unei alte lumi-0...unii oameni au descoperit !apul 2unei #perante,au descoperit Americile,au descoperit orase necunoscute,palate,fructe,3...4,si noi,noi suntem aici printre oamenii cei mai urati de pe pamant,printre idioti,printre badarani... ). $raind intr-o sfera dominata de concepte si valori degradate,acest individ este o sursa de comic prin incercarea de a-si manifesta libertatea.Esenta acestui comic este diferita de cea a comicului traditional-care presupunea antonomia creata de unele vicii universale si aparenta acestora(prostia,parcimonitia,narcisismul,egoismul,etc).!omicul din farsa tragica vizeaza dimensiunea absurda a e'istentei,confrundand individul cu inerenta sa conditie uman sau cu mecanismul social imbecilizant in care este angrenat.Acest tip de comic nu isi propune sa cori"eze ,nu are o intentie moralizatoare,ci vizeaza demascara re-

sorturilor interioare ale unui dimensiuni predestinate efemeritatii,avand o functionalitate antiiluzionista.5rin aceasta optica,comicul se releva a fi,dupa cum afirma si Ionescu,mai dezolant decat tragicul pentru ca elementele plasate sub semnul sau tin de insasi conditia umana,sunt incori"abile si universal valabile. Aparuta in 1962,dupa ce autorul ei trecuse printr-o perioada lunga de boala,piesa 0%egele moare este centrata pe tema cu valente t&anatice a confruntarii individului cu moartea,Ionescu numind-o 0ucenicia sa la moarte .1arsa ilustreaza damnarea &eideggeriana a individului care proiectat spre viitor,aduce prezentul sub zodia lui zum Tode sein, dar non-eroul ionescian nu are aceeasi esenta ca omul din sistemul filozofic al lui 6eidegger,ci este un om neautentic,care nu a reusit sa steabileasca raporturi autentice cu nici un element al universului sau..e aceea,el nu este familiarizat cu acel viitor individual,al sau,finalizat cu propria moarte.%egele 2erenger este ancorat in prezent,gata sa isi renege trecutul si incapabil sa isi accepte cu adevarat viitorul(0Iar incepeti7+a plictisiti8Am sa mor,da,am sa mor.5este patruzeci de ani,peste cincizeci de ani,peste trei sute de ani.+ai tarziu.!and oi vreau eu... ).,ipsit de constiinta devenirii temporale,2eren"er este plasat de +argareta,prima sa sotie,intr-o zona a prezentului perisabil,care devine trecut: Erai un drumet care intarzie intr-un &an,uitand ca scopul calatoriei nu e &anul. In opozitie,+aria, cea de-a doua sotie,evita sistematic initierea regelui in moarte,iluzionandu-l cu posibilitatea unei alte finalitati,astfel incat 2eranger,prins intre ipostazele antinomice ale reginelor, este un alienat in timp,prin lipsa de perceptie reala a devenirii si a proiectarii sale in spatiul devenirii. Iesirea din timp,sugerata de Ionescu printr-un comple' arsenal comic si grotesc (functia liba"ului ,foarte bine speculata,este relevanta),este generata de neaderenta la o realitate antagonica iluziei,care cauzeaza si interpretarea eronata atat a propriei stari de spirit,cat si a tuturor miscarilor decadente din "ur(0...pamantul asta care se crapa,granitele care se dau inapoi,...,oricum,va trebui sa fac randuiala.9 sa cautam sa gasim o cale. ). Absorbit de o realitate iluzorie,2erenger nu poate intelege simptomele ce prefigureaza inerenta finalitate:el trebui sa fie anuntat ca moare(0#ire,trebuie sa te instiintez ca ai sa mori. ),dar iesirea din temporalitate si disperarea printre ceilalti il fac sa recepteze distorsionat replicile tuturor persona"elor(mai putin ale +ariei),cu care nu poate stabili o comuncicare autentica.%emarcam un element comun creatiei ionesciene si celei apartinand lui !aragiale-delirul verbal ca simpton al vidului intelectual si al dezarticularii fiintei.;erbia"ul declanseaza un repertoriu de locuri comune,nonsensuri,truisme,ticuri verbale,putant fi relaute cu scop strict audititiv.Ele invadeaza scena inlocuind,in mod aberant, actiunea propriu-zisa.#ub o avalansa de cuvinte straine unul fata de altul,utilizate de persona"e ce le ignora sensul,mesa"ul devine nul.5ersona"ele vor doar sa vorbeasca,nu sa comunice,nu asculta pe nimeni si nu se mai asculta nici macar pe ele,codul semnificativ comun incercand sa mai functioneze..aca la !aragiale logoreea demagogica mai insemna ceva,in viziunea lui Ionescu figura de stil dominanta este galimatiasul,care nu mai "ustifica nimic.9 a doua sursa de comic este reperabila in incercarile disperate ale persona"ului de a replia realitatea conform viziunii sale interioare,ignorand imposibilitatea unui astfel de demers.2erenger incearca in mod sistematic sa ii convinga pe ceilalti,sa creeze iluzia stapanirii de sine,sa muleze realitatea dupa matricea sa interioara:el omite insa toate simptomele inerentului sfarsit,pe care este incapabil sa il accepte cu adevarat. In sfarsitul piesei,confruntat cu timpul care s-a epuizat,eliberat de lucruri,deta-

sat de placeri,regele amnezic uita in cele din urma totul si asezat pe tron,gol si singur, pierde orice coordonata spatiala sau temporala,cufundandu-se in neant. In dramaturgia romana,criticii au reperat similaritati intre creatia ionesciana si cea soresciana,ambii scriitori transpunand in operele lor revolta omului confruntat cu aberatiile istoriei si cu absurdul circumstantelor care ii determina,la intamplare,e'istenta.Avand ca alt punct de reper literatura lui !amus,#orescu accentueaza raportul tragic dintre individ si e'istenta sa,urmarind o iesire din cercul vicios al determinarilor mesc&ine(spatiale,temporale,de circumstanta)pe care conditia umana le presupune,iesire ce ar putea fi tradusa,in lipsa unei optiuni viabile,in gestul unei sinucideri. 5iesa 0Iona face parte integranta dintr-o trilogie (0#etea muntelui de sare )ce da alte valente raporturilor incordate dintre om si conditia sa e'istentiala. Iona reprezinta o reinterpretare a mitului biblic al pescarului Iona,pedepsit de divinitate din cauza nesupunerii si ing&itit de un peste urias,dar nu se constituie intr-o transpunera moderna a acestei parabole crestine despre limitele omului deoarece,lipsita de conotatiile biblice,capata fundamental alte valente. Esenta poemului nu este e'primata direct-ea se comunica disimulativ,deruntant, sub aparenta unui monolog absurd,formula dramatica realizata ca un pseudo-dialog(in piesa evoluan dun singur persona" din doi figuranti).!a si alti dramaturgi(Eugen Ionescu, #amuel 2ec<ett),#orecu trateaza absdurdul e'istential intr-o maniera realista si grava,dar care are doar o aparenta comica(desi locotorul parcuge o tragedie,logosul si comportamnetul sau este,in e'presivitatea lui imediata,comice:el se amuze si se autopersifleaza). Astfel,decorul este sc&ematizat la ma'im,avand un grad simbolic ridicat,dar nereprezentand o imagine reala.Inca din debut Iona este plasat in gura pestelui(nici in interior,nici in e'terior),ceea ce marc&eaza pozitia sa precara,avand langa el un acvariu-imagine redusa, creata artificial,simbol al limitarii si artificialului.5escarul nu dispera in situatia e'ceptiobala,absurda,anormala in care se afla,instalandu-se in burta pestelui ca intr-un spatiu firesc si elaborand solutii pentru a iesi.2urtile de pesti in care va fi inc&istat succesiv Iona reprezinta zidurile concentrice in care spiritul uman este captiv.5erforarea acestora este lipsita de orice finalitate deoarece specificul uman nu se constituie intr-o conditie a ilimitari,ci este realmente captiv prin neputinta emanciparii fata de conditionarile individuale,sociale,istorice,ontologice.*ecesitatea nasterilor succesive deriva din dorinta de a accede la ilimitare(0*e scapa mereu cate ceva in viata,de aceea trebuie sa ne nastem mereu. ),iar e'perienta lui Iona rezuma repetatele tentetive ale umanului de a materializa reinventarea sinelui la nivelul propriei conditii ideale:a libertatii si a imortalitatii. Iona reuseste sa isi mentina ec&ilibrul prin logos,un logos ce pe de-o parte persifleaza situatia tragicomica in care se fla,iar pe de alta patetizeaza starea de moarte.$otusi, inadecvarii absurd comice a preocuparilor persona"ului la situatia in care se afla(0.emult trebuia sa-mi pun eu oc&elari.*egli"ezi azi,negli"ezi maine,a"ungi sa nu-ti mai vezi fratele. )ii corespund clisee in planul purei oralitati,stridente rezultate din aplicarea unor clisee si functionarea unor automatisme verbale in conte'te cu desavarsire improprii. 5e parcursul acestui discurs de factura antipoetica apar interminent propozitii cu accent liric, gratuitatea facondei,potentata comic prin ilogisme si enormitati,e contrapunctata prin semnalizari verbale ale unui fond de intensa,paralizanta angoasa(0$rebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse,papucii de langa pat,cuierul,tablourile ).

,imba"ul acesta de farsa,de teatru de revista nu este ,evident,decat un cod in spirit avangardist,o conventie literara de aparenta anticonventioanala,parodica,pentru transmiterea unui mesa" neperisabil in timp printr-un demers modern.Efectele de umor,umor negru,dadaistic,sunt create prin discordanta violenta intre realul concret,material,imediat si cel substituit de acesta in minte persona"ului(0!&itul traieste in apa si umezeala-l razbeste si trece-nauntru. ). 5iesa lui +arin #orescu releva doar aparent tragismul eroului,doar conditia tragica,la nivelul absurdului,a umanului.Eroul parvine insa la sublim prin logos.1ormulat, constientizat,absurdul isi devine propria negatie.Ilogicul ramane inc&istat in e'presie: limitat prin insasi natura conditionarilor sale multiple,umanul se afirma prin capacitatea de a-si verbaliza infirmitatile. #ituata sub semnul formulei uni teatru absurd,notiunea de comic sufera transformari inerenta.Intr-un cadru in care omul este pus in situatia de a-si infrunta in mod clar si irevocabil conditia,comicul se traduce prin incercarile stangace,sortite esecului,de transgresare a unor limite ce tin de insasi sfera ontologicului.5lasat intr-un conte't inedit,umanul isi pierde ec&ilibrul si incepe sa aplice(mai mult la nivelul logosului,actiunea fiind sufocata de dimensiunea lingvistica) absolut irational clisee si automatisme verbale.

>