Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Cercetari arheologice de suprafata, cercetari de arhiva, masuratori arheometrice: Cercetare arheologica implica anumite etape, menite sa lumineze operatiunile de cautare. Prima etapa, este cercetarea de biblioteca si studierea istoricului crecetarii. Arheologul trebuie sa se intereseze cine si ce s-a publicat pe tema respectiva, trebuie sa se autentifice piesa ca sa se demonstreze daca aceasta se regaseste intr-o colectie muzeala, privata sau depozit. Dupa care urmeaza elementele de paleomedie prin care se cerceteaza zona geografica unde se presupune ca este situl. Apoi, urmeaza reconstituirea mediului originar unde s-au plasat obiectele cercetate, aici se recurge si la metode de crecetare de sorginte fizica, chimica si in general moderne. Apoi, dupa aceasta etapa, ar mai urma si dezbaterea problemei de caracter uman/ filologic al antropologiei, ce reprezinta o alta dezbatere teoretica. In privinta sapaturii arheologice, se realizeaza schita topologica ce ilustreaza o imagine obiectiva care pleaza de la punctul zero care poate fi o borna e!istenta pe terenul respectiv", redand masuratori clare. #copul acestei etape este de confectionare credibila a unui conte!t definit de adancimea sapaturii si altele pentru obiectele crecetate. Astfel, daca un arheolog reuseste sa demonstreze apartenenta unui obiect la o perioada istorica, isi atinge scopul. $l, in acest scop foloseste orice metoda posibila care ii autentifica valoarea obiectului. Astfel, se reclasifica elemente, care poate anterior, nu erau luate in seama. Proiectul de autentificare mai poate aduce un e!emplu, adica atunci cand se gaseste intr-o zona geografica larga o gama larga de obiecte din sile!. Insa, nu toate obiectele cercetate sunt autentice, ci numai cele gasite in situ. %otusi, atunci cand un obiect, precum o spada halstattiana, care nu mai este in situ, se cerceteaza diferit in vederea stabilirii autentificarii. Astfel, se renunta cu totul la povestea ce vizeaza cercetarea arheologica, mizandu-se, acum, pe cone!iuni ane!e, precum analizele elementale imbinate cu fizica nucleara, drumul de circulatie a spadei pana in &ulgaria, fiind o spada de ceremonie, citirea unei teze de doctorat despre descrierea acestui gen de spada, etc. Deci, se mege pe corelari si cazuri e!istente, consultarea a'utand la realizarea tipologiei de sabii. Cand totusi nu gasesti nicio corelare a unui obiect atunci cercetatorul creeaza arhietipul, facand posibila continuarea cercetarii. Impartirea suprafetei, de la punctul zero, creeaza niste careuri desfasurate pe intreaga suprafata a terenului. Intr-o sapatura nu se ia in calcul si nivelul de calcare care este ondulat. De fapt, ne intereseaza pozitia obiectelor intre ele. %ipurile de piesa au si un discurs de tip abandon si depunere care se refera la morminte si, in general, santiere arheologice inchise". Pozitia stratigrafica orizontala este modul de percepere a arheologului. Chorologia consta in raspandirea obiectului pe o zona geografica, acest fapt tinand de amplasarea obiectului. Profilul arheologic implica si pericolul rozatoarelor care muta stratigrafic obiectul. %oate obiectele din comple! arheologic inchis sun indentificabile. (a un profil, mai avem suprafata impartita cu tarusuri ce formeaza careurile cu obiecte raportate la propriile suprafete. Astazi se masoara terenul prin intermediul softului ce creeaza imaginea virtuala a santierului si prin intermediul ultrasunetelor. Documentatia stintifica inseamna desene, planuri realizate manual, ci nu fotografiate pentru ca lentilele deformeaza.

)etrele inchise, din santierele arheologice, au carbune ce este databil cu Carbon *+. Astfel, toate piesele din 'urul carbonului sunt indentificabile pentru ca prin e!tensie toate capata o identitate. #i aici se face un plan de detaliu unde se sesizeaza carbunele. In etapa de cercetare a laboratorului, urmeaza clasificarea materialului. %ipologia este o metoda importanta pentru identificarea piesei. Prin ea gasim o serie tipologica prin care corelam cu obiectul cercetat. Dupa tipologie, urmeaza etapa tehnologiei. %ehnologia, la fel, identifica punctat si accentuat obiectul. Aici, se a'unge la lantul operational de identificare, care este un ciclu tehnologic, ce implica si analiza la microscop. Cand vrei sa caracterizezi un obiect, urmaresti identificarea utilitatii, detalilor tehnice, a'ungandu-se la histograme sau rapoarte statistice ce stabilesc latimi, grosimi, frecventa cu care acestea apar, incheindu-se cu catalogarea numerica si realizandu-se categoriile. , secventa tipologica mai implica si dimensiunile obiectului. $lementele de cronologie masoara istoria pamantului in functie de criterii geografice, stabilindu-se criterii de cronologie absoluta, astfel ca toate pisele devin clare ca identificare.

2. Cercetarea alaturi de sondaje si sapaturi sistematice : apare, ca fenomen, in a doua 'umatate a secolului al -I--lea. Primii arheologi s-au format studiind alte domenii, precum geologia si stiintele biologice. Apoi, in arheologie, s-a simtit nevoia e!istentei misionarilor iezuiti care au descoperit populatiile din America (atina, doar ca relatarile lor erau mult prea mistice. In aceste conditii, arheologii au pornit o cercetare stintifica, de data aceasta, a populatiilor de acolo, constintuindu-se o intreaga etnografie, realizandu-se si o metoda de analiza prin atitudine pozitivista. In acest conte!t, apar sapaturile sistematice, dezvoltandu-se arheologia cultural istorica bazata pe clasarea obiectelor in functie de pozitia stratigrafica, apartanenta la un tip de cronologie relativa si de gradul de raspandire pe o zona geografica. In acest conte!t, fiecare obiect a'unge sa fie definit prin marca'. .etoda marca'ului arheologic autentifica obiectul si originea lui, marindu-i gradul de importanta. Pozitia stratigrafica, fie ea orizontala sau verticala, il face pe arheolog sa stabileasca rapoarte de sincronie ce pot defini un nivel arheologic. #e pot stabili si lucruri precum stabilirea contemporaneitatii obiectelor intre ele, stabilind daca ne confruntam cu un santier arheologic inchis sau nu. Astfel, principile de operare ale arheologiei sunt stratigrafia ce ofera informatii despre cronologie relativa, defineste comple!ul arheologic inchis si claseaza artefactele arheologice", tipologia si chorologia. %oate mariile muzee, precum ,,&ritish .useum,, sau ,,(uvru,, s-au format pe aceste principii ale arheologiei. In perioada interbelica, sapaturile continua in acelasi sistem realizat in secolul al -I--lea, acaparand noi terenuri geografice, precum China sau /aponia. %endina arheologiei in perioada interbelica este una nationalista si imperialista. $a este organizata de catre marile puteri culturale, facand sapaturi in zone mai putin dezvoltate. #e realizeaza mari sapaturi, precum cele de la .ilet sau %roia, unde regasim misiunile germane. (a %roia, santierul urmeaza sa fie condus, in perioada aceasta, de catre un arhitect german ce se face important prin realizarea unei monografii de un adevarat model demn de urmat. %roia, intr-un fel, reprezinta si

foarte multa magie, legenda si caracter mitic al arheologiei, ce a fost, in prima instanta, intruchipat de #chilienman. Astfel, ca magia a continuat si a ,,contaminat,, si alti arheologi care s-au dus la asa-presupusa %roia si au creeat adevarate santiere arheologice. 0enul acesta de legende este important pentru ce prin ele, se coaguleaza niste idei coerente, realitatea raportandu-se, pana la urma, si la legende sau greseli, cum ar prefera unii oameni mai critici. Pana la urma, acesta este de fapt spectacolul autentificarii unui obiect. Dupa al II-lea 1azboi .ondial, in arheologie, apare procesualismul si postprocesualism. 2udamental, acum, este faptul ca stratigrafia nu a mai fost asa cautata, sapandu-se la suprafata si renuntandu-se la formarea de santuri arheologice. Apar concepte noi, precum recuperarea totala a materialului arheologic, cercetari interdisciplinare. Astfel, nu se mai cauta obiecte minunate si frumoase, recuperanduse acum pana si un fragment ceramic. De acum, o colectie inseamna o suma de fragmente arheologice care alcatuiesc niste artefacte, ce urmeaza a fi inregistrate. Astfel, s-au putut stabili si falsurile. Apare, in acest conte!t, arheologia procesualista care urmareste umanul si utilitatea unui obiect arheologic, facandu-se apel la arheologia culturala si etnografie. Deci, oricare artefact reprezinta un caracter uman. Celebra asezare neolitica din ,rientul Apropiat, la Anatolia, aplica un astfel de principiu, printr-un arheolog american care incearca sa reconstituie dinamismul sitului arhelogic, ce se leaga, la randul lui, de unghiul din care pornim. 3. Tipologie, tehnologie, traseologie: Tipologia reprezinta un reper important in cercetarea arheologica. %ipologia opereaza cu criteriul morfologic adica analiza formei si tehnicilor de formare". Cand vrei sa autentifici un obiect trebuie sa il plasezi morfologic si sa ii creezi un conte!t. .ai e!ista si tipologii functionaliste, care urmaresc functia initiala a a obiectului. 3n alt criteriu este obligativitatea de clasificare a tuturor pieselor. %ipologia analizeaza piese finite realizate numai de om. Clasificarea se face dupa liste tipologice in care se foloseste un limba' specializat si adoptat la nivel international. Acum, listele tipologice au fost inlocuite de baze de date performante. Cand incercam sa clasificam o piesa, incercam sa ii gasim un tip gasit in aceste liste standard. Daca, de e!emplu, gasim numai sapte sau opt elemente ce corespund cu cele zece atunci rezulta un subtip. Analiza tipologica are si caracter chorologic si stratigrafic, fiind astfel foarte importanta. %ipologia s-a specializat mai mult pe periada Paleoliticului, pentru ca aceasta perioada este alcatuita din pietroaie prelucrate ce se repeta si care pot, astfel, capata o identitate. Analiza tehnologica: raspunde la intrebarea cum se fabrica o astfel de piesa, completand tipologia. $a opereaza cu lantul operational tehnic de la momentul e!ploatarii materii prime pana la abandonul ulterior al obiectului. Avem cateva etape ale obiectului: e!ploatarea materiei prime, modul de tratare a materiei prime, fabricarea in sine a obiectului, arderea deschisa sau inchisa, fasona'ul vasului adica scufundarea intr-o baie de argila ce reda prezenta angobei si urmeaza decorarea unde remarcam marca maestrului", folosirea vasului in diferite scopuri, fiind consemnate tehnologic si depunerea vasului intr-un mormant sau abandonare Dupa asta, urmeaza o analiza spatiala a obiectului, constientizand ca autentificarea poate, astfel, identifica un fals prin inclacarea principilor logice de construire specifice vremii respective. Analiza tehnologica a mai adus la lumina si obiectele atipice, purtatoare de mesa' istoric, devenind si acestea un bun patrimoniu.

Traseologia: este o disciplina recenta. #tudiaza partea activa a artefactelor, raspunzand la intrebarea la ce erau folosite obiectele4 In urma activitatii unui obiect raman urmele ce sunt depistate la microscop. %raseologia da nastere arheologiei e!perimentale. 3rmele sunt lasate pe obiect precum o sabie care omoara un animal, un falsificator neavand capacitatea de a reproduce pana si urmele, desi pot fi dar e!trem de greu. #tudiul traseologic da nastere si la tafonomie. $a studiaza, de e!emplu, un vas din 0umelnita care poate fi identificat e!act in momentul depunerii, care reactioneaza cu masa chimica a vasului, schimband-o inevitabil. %ehnica aceasta de analiza a ramas valabila si pentru tablouri. 4. Cronologia a soluta si relativa ! Cronologia relativa are cateva metode de baza: #tratigrafia- ce stabileste succesiunea/ simultaneitatea straturilor arheologice. %ipologie- ce stabileste serii arheologice culturale de piese #carile geocronologice- ce se refera la perioadele climatice ce au impus un anumit tip de sedimentare a pamantului, precum oscilatiile climatice din Cuaternar ce este perioada de aparitie a omului". (imita Cuaternarului este cam de doua milioane de ani. Astfel, toate artefactele sunt corelate si asociate cu anumite perioade. Deci, pe de o parte pui artefactele in succesiune alaturi de criteriile geologice, acest element fiind trasatura de baza a cronologiei relative. Cronologia a soluta a fost creeata prin metoda Carbon *+ in *5+5 de catre un englez. .etoda carbon *+ utilizeaza izotopi pozitivi. $ste cea mai avansata metoda tehnologica din prezent si cea mai utilizata. (imita de folosire este de 67-68 de milioane de ani, mai e!act 97-98 de milioane de ani. 2undamentul metodei spune ca in natura, raportul de carbon *+ cu carbon *: este constant. A doua etapa se refera la ciclul vietii in care orice organism acumuleaza prin respiratie carbon *+. Cand organismul moare se elimina acest carbon *+. Arheologii, masoara, astfel, cat timp a trecut din momentul eliminarii carbonului *+ din organismul decedat si anul reper *587, cand s-au produs respectivele analize sub aceasta metoda. Deci, raportul poate fi constant si nu prea datorita anumitor factori precum activitatea solara sau revolutia industriala. Astfel, laboratoarele reanalizeaza aceste informatii in functie de aceste informatii. (aboratoarele de carbon *+ sunt un numar de 95 sau +7 pe intreaga planeta, inclusiv la boratorul nou deschis de la .agurele. In ultima vreme se mai folosesc si metode de incrucisare ale acelorasi informatii. Aceasta metoda de carbon *+ analizeaza e!clusiv substante organice. Procedurile de aplicare carbon *+ se refera la proba esantionului analizat ce se e!pune in tandem cu procesul natural de acumulare si eliminare carbon *+, dupa care aceasi procesualitate se repeta, obtinandu-se rezultate diferite de fiecare data. .ai apoi, probele merg la arhiva insotite de o fisa a obiectului in care se trec toate aceste detalii alaturi de cu nota de sigma- adica gradul de credibilitate a probei, cum ar fi intervalul de ani. De aceea este nevoie de seriile de analiza pentru ca aceste sigme sa dea nota de credibilitate deoarece rezultatele pot fi usor contestate. Datarile incrucisate utilizeaza si alte metode precum metoda valvelor sau cea a dendocronologiei. Dendocronologia isi mizeaza motorul de cercetare pe inelele de crestere ale copacilor. In fiecare anotimp se realizeaza o amplitudine de crestere ce stabileste niste motive de cercetare pentru cronologie. In functie de dimensiunea

inelelor se poate categorisi un anotimp si greutatea lui. Astfel, orice oscilatie climatica determina cresterea si dimensiunea inelelor de pe copaci. .etodele de cronologie absoluta pe izotopi pozitivi mai folosesc si uraniu, argon, potasiu limitele merg chiar mai profund". In momenul prezent, cercetatorii se specializeaza pe metode de analizare a substantelor anorganice, precum termonuliscenta cu diamantul frecat noaptea de un obiect, transmitandu-i luminiscenta lui". In ultima vreme se analizeaza si rocile eoliene, loesul, care se depune si fi!eaza pe obiecte. #e poate, astfel, analiza cat timp a trecut de la depunerea loesului si prezentul actual.