I.

SISTEMELE DE DREPT

In lume exista mai multe sisteme de drept fiecare din ele avand un specific propriu, dar niciunul dintre ele nealterand ideea de dreptate si de justitie 1. Sistemul romano-germanic (sau sistemul continental ) - isi are originile in vechiul drept roman bazandu-se pe ideea de codificare a dreptului si a legilor scrise. Si dreptul romanesc face parte din sistemul romano-germanic alaturi de dreptul francez, dreptul italian, dreptul german, etc. 2. Sistemul de drept de tip common wealth (anglo-saxon) Acest sistem de drept se bazeaza pe precedentul judiciar si pe cutume. Acest tip de drept se aplica in tari precum Anglia, SUA, Australia. 3. Sistem jurisprudential Sistemele de drept filozofico religioase (traditionale ) in randul carora intra sistemul islamic, sistemul hindus si sistemul de drept din republica populara chineza. In trecut mai exista o mare categorie de drept si anume dreptul socialist, dar care si-a dovedit alaturi de sistemul socialist neviabilitatea, asa incat acest sistem de drept mai exista doar pe alocuri. II. Principiile de drept

Principiile de drept sunt ideile calauzitoare ale dreptului fara de care nu pot sa coexiste legile si institutiile juridice. Ele sunt niste norme suverane care stau la baza oricarei legi fundamentale, respectiv Constitutia. Fara respectarea principiilor de drept nici macar activitatea de legiferare nu este posibila. Caracteristicile principiilor de drept sunt : 1. Ele apar in realitatea juridica in calitate de norme suverane, pe care nici-o lege sau institutie juridica nu le pot inlatura. 2. In activitatea de aplicare a dreptului magistratul este obligat sa tina cont nu numai de litera legii dar si de spiritul legii. 3. Acolo unde legea este lacunara se va da eficienta principiilor de drept. Principiile de drept pot sa emane din prevederi de ordin moral cum ar fi de exemplu principiul bunei credinte sau pot sa aibe la baza idei politice pentru care a aparut principiul separatiei puterilor in stat. In al doilea rand ele pot sa provina din norme de procedura de judecata, cum ar fi principiul autoritatii de lucru judecat. Alte exemple ale principiilor de drept : principiul PACTA SUNT SERVANDA - Orice conventie legal incheiata este obligatorie. NEMO CENSETUR IGNORARE LEX (LEGEM) Nimeni nu poate invoca necunoasterea legii. Este un principiu care este in stransa legatura cu caracterul scris al legii care prin publicarea ei in monitorul oficial o face opozabila ERGA OMNES ( tuturor), asa incat prin parcurgerea acestei etape formale de publicare a legii s-a realizat aducerea la cunostiinta tuturor cetatenilor ( subiectelor de drept) a dispozitiilor legale. NORMA JURIDICA

Norma juridica contine o regula generala impersonala si obligatorie pentru toate subiectele de drept iar in caz de incalcare intervenind forta de coercitie a statului. Caracterele normei juridice sunt : 1. Caracter prescriptiv intrucat norma juridica stabileste o conduita de urmat si prescrie o actiune sau o inactiune prin care subiectul de drept trebuie sa faca ceva, sa dea ceva sau sa nu faca ceva. 2. General si abstract intrucat ea este menita sa se aplice la un numar infinit de ori (pana la abrogare). 3. Impersonala Ea se poate aplica la modul general sau in mod particular sau individual sau pe anumite arii geografice. De exemplu : Norma prin care ne este interzis sa circulam cu mai mult de 50 km /h in localitati are valoarea unei norme generale, in ceea ce priveste normei cu titlu particular vom avea in vedere situatia unor categorii sociale, de exemplu: Militarii, studentii, alteori, norma de drept se aplica pe anumite arii geografice si avem aici in vedere actele normative decizii de consilii locale sau dispozitii de primar. 4. Individual De exemplu: normele de drept care reglementeaza drepturile si obligatiile presedintelui. Stuctura normei juridice: Norma juridica are o structura logico-juridica si o structura tehnico-legislativa. 1. Logico-juridica - Ipoteza Care ne stabileste imprejurarile in care se aplica norma juridica. - Dispozitia Stabileste drepturile si obligatiile, respectiv conduita de urmat. - Sanctiunea Ne arata ce se intampla in caz de nerespectare a normei juridice.

I.

Clasificarea normelor juridice : 1. Normele onerative Sunt acele norme de drept potrivit carora legiuitorul ne obliga la o anumita actiune. Legiuitorul stabileste in sarcina subiectelor de drept un anumit comportament de la care nu se poate deroga. In acest sens, cu titlul de exemplu, Art. 325 Sotii sunt obligati sa-si acorde sprijin material reciproc. 2. Normele prohibitive Obligatia trasata in sarcina subiectelor de drept de a se abtine de la un anumit comportament Legea 31/1990 Art X O persoana nu poate sa fie membru in mai mult de 3 consilii de administratii. 3. Normele supletive Care nici nu impun un comportament, o actiune sau o inactiune, dar nici nu o interzic. Art 383 alin. 3 Daca in caz de divort sotii nu stabilesc ce nume sa poarte, il va stabili instanta in numele lor. Aplicarea normei juridice in timp: O norma juridica oricare ar fi ea, isi produce efectele la 3 zile dupa publicarea ei in monitorul oficial. Cand legiutorul stabileste un alt termen pentru intrarea in vigoare, asa depilda legea medierii a intrat in vigoare in 2013, desi ea a aparut ca lege inca din 2006. Ratiunile pentru care legiuitorul fixeaza un termen mai lung prezida din anumite politici legislative care tin de cunoasterea aprofundata a respectivelor prevederi, spre a fi aduse la cunostinta subiectelor de drept.

II.

Dupa cum spuneam, legea isi produce efectul pana la momentul iesirii din vigoare prin abrogare care poate sa fie de mai multe feluri: Expresa directa, ocazie cu care legiuitorul fixeaza in cadrul noii legi sau care articole din vechea lege se abroga. Cat priveste abrogarea indirecta, ea rezida ca legiuitorul comunica prin noua lege ca orice dispozitie contrara celei noi aparute nu mai produce efecte. Expresa tacita rezida din imprejurarea ca noua lege pur si simplu contrazice vechiile prevedrei tot pe aspectee nou reglementate. Regula de baza este ca o lege nu poate sa dispuna decat pentru viitor. Cu alte cuvinte principiul de drept in aceasta materie este acela potrivit caruia legea nu retroactiveaza. Exista 2 exceptii si anume aplicarea legii penale mai favorabile sau contraventionale si in al doilea rand situatia in care in mod exceptional legiuitorul poate sa dispuna retroactivitatea legii, dar in mod principial in orice stat de drept asemenea lucruri nu pot sa se intample pentru ca prin acest procedeu se pot afecta foarte grav raporturile sociale. Raportul de drept/ raportul juridic Raportul juridic constituie o relatie sociala dintre 2 sau mai multe subiecte de drept si care este solutionata cu ajutorul unei norme juridice. Pentru a fi in fata unui raport juridic este nevoie de prezenta cumulativa a subiectelor de drept a normei juridice sau a faptului juridic. Din existenta oricarui dintre cele 3 elemente precizate anterior face ca relatia sociala respectiva sa nu poata fi considerata ca raport juridic. Caracterele raportului juridic sunt 3, in primul rand un caracter social, deoarece prin raportul juridic se solutioneaza o relatie sociala exista opinii conform carora un raport juridic rezolva o problema dintre un subiect de drept si un anumit bun. In realitate insa acel act de vanzare cumparare este realizat de 2 subiecte de drept cu privire la un bun. In al doilea rand, raportul juridic este un raport volitional pentru ca exprima acordul de vointa dintre coparticipantii la respectiva relatie sociala. In al 3-lea rand are un caracter normativ pentru ca relatia sociala cuprinsa in raportul juridic se solutioneaza cu ajutorul unei norme de drept. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC 1. Subiectele 2. Continutul 3. Obiectul

1. Subiectele de drept sunt persoanele fizice si juridice daca au capacitate civila. Capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta ( capacitatea de a avea drepturi si obligatii ) si capacitatea de exercitiu ( aptitudinea de a incheia acte juridice. Cat despre capacitatea de folosinta a persoanei juridice vom preciza ca a RASPUNDEREA JURIDICA Comportamentul uman dintr-o societate trebuie sa fie in mod normal un comportament licit, prin care, subiectele participante la raporturile juridice sunt obligate sa respecte normele de drept. In anumite ipostaze se mai intampla ca cetatenii, in mod intentionat sau din culpa sa savarseasca si anumite fapte ilicite, acestea sunt sanctionate de catre stat penal, civil, comercial, in principiu, orice

persoana care incalca normele de drept urmeaza sa fie sanctionata. In acest fel se va atrage raspunderea juridica a subiectului de drept care incalca ordinea publica, raspunderea juridica reprezinta un raport social de constrangere ce da dreptul statului de a atrage raspunderea juridica a persoanei ce a incalcat norma de drept prin aplicarea unei sanctiuni in litera si spiritul legii. Sanctiunea este de esenta raspunderii juridice si reprezinta totodata premisa raspunderii juridice. In acelasi timp, sanctiunea reprezinta temeiul raspunderii juridice prin incalcarea normei de drept. Totodata sanctiunea reprezinta si obiectul raspunderii juridice, intrucat reprezinta ultima veriga pe acest lant. Formele raspunderii juridice: 1. In functie de pericol social 2. In functie de consecinte 3. In functie de persoana faptuitorului Distingem urmatoarele forme principale de raspundere juridica: a. Raspunderea penala: Care este cea mai grava forma de raspundere juridica datorita impactului social deosebit si a consecintelor. Raspunderea juridica penala intervine atunci cand o persoana a savarsit o infractiune. Infractiunea este o fapta antisociala prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social. b. Raspunderea civila: Aceasta intervine in situatia in care un subiect de drept incalca legislatia civila si ea poate sa fie de mai multe feluri: - Raspundere civila delictuala - > Ce poate fi la randul ei: raspundere personala sau raspundere pentru fapta altuia cum ar fi de exemplu raspunderea parintilor pentru fapta copiilor. - Raspunderea contractuala - > In cadrul relatiilor sociale subiectele de drept decid uneori ca un anumit fapt juridic agreat cu vointa liber exprimata sa fie transpus intr-un contract care poate sa fie scris sau nescris. Respectivul contract (conventie,intelegere,pact,protocol) produce efecte juridice numai fata de partile semnatare, dar, acest contract naste drepturi si obligatii astfel incat in ipoteza incalcarii se naste dreptul partii pagubite de a atrage raspunderea juridica acelui ce a incalcat conventia putand apela la nevoie la forta de constrangere a statului. Statul intervine prin organele competente. - Raspunderea contraventionala - > Contraventia reprezinta tot o fapta antisociala prevazuta de lege savarsita cu vinovatie, dar cu un grad de pericol social mai mic decat infractiunea, in caz de savarsire a unei contraventii, constatarea acesteia se va face de organul in drept prin aplicarea unei sanctiuni prevazuta de norma juridica incidenta. - Raspunderea disciplinara - > Pe care o gasim pe taramul dreptului muncii cu ocazia incalcarii legislatiei in materie cum ar fi codul muncii, contractul colectiv de munca, contractul de munca al faptuitorului, regulamentului de ordine interioara al societatii s.a.m.d. Dpdv a TGD intre diferitele forme de raspundere juridica, exista o stransa legatura care este ilustrata de anumite principii ale raspunderii juridice, de exemplu, raspunderea personala, existenta vinovatiei, individualizarea pedepsei, aplicarea unei sanctiuni proportionale cu fapta, smd. Conditiile raspunderii juridice: 1. Existenta unei fapte antisociale 2. Existenta unei pagube

3. Existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta vatamatoare si paguba produsa 4. Existenta vinovatiei 5. Inexistenta vreunei cauze care sa inlature raspunderea juridica

1. Aceasta poate sa conste intr-o inactiune sau o actiune, ea trebuie sa fie savarsita de catre un subiect de drept in cadrul unei relatii sociale in asa fel incat sa se genereze un raport juridic. 2. Vatamarea poate sa fie de mai multe feluri, de exemplu o dauna materiala ca urmare a unei distrugeri, fapta vatamatoare poate sa fie o dauna morala prin care o persoana sa fi suferit un prejudiciu de imagine ca urmare a savarsirii unuei insulte sau a unei calomnii. Odata cu savarsirea vatamarii se naste si dreptul persoanei pagubite de a solicita desdaunare si obligatia faptuitorului de a indrepta si inlatura prejudiciul in totalitate. 3. Pentru a fi antrenata raspunderea juridica, trebuie sa existe intre fapta comisa si paguba o legatura, altfel niciuna din formele de raspundere juridica nu se poate antrena, desigur fapta antisociala, vatamarea si legatura de cauzalitate, vor trebui sa fie probate altfel statul nu va interveni si nu se va putea trage la raspundere vreo persoana. 4. Din punct de vedere al raspunderii juridice vinovatia este de mai multe feluri, cea mai grava forma este : a. Intentia care poate sa fie de 2 feluri intentie directa (exista atunci cand autorul faptei urmareste comiterea actiunii sau inactiunii antisociale si vatamatoare si accepta producerea rezultatului antisocial) sau intentie indirecta (exista atunci cand faptuitorul urmareste savarsirea unei fapte antisociale, cunoaste rezultatul ce se poate produce, dar actioneaza sperand ca nu se va intampla). b. Culpa Ca forma de vinovatie, poate sa fie de 2 feluri: cu prevedere (exista atunci cand desi faptuitorul n-a urmarit si n-a dorti producerea rezultatului antisocial si l-a cunscut a actionat insa cu usurinta sperand ca vatamarea nu se va produce Cetateanul care se urca sub influenta bauturii alcolice la volan) sau neglijenta (exista atunci cand prin actiunea sau inactiunea exectutata se produce o vatamare pe care autorul era obligat sau trebuia sa o cunoasca art.249/C.Penal Incalcarea din culpa de catre un functionar public a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea ei sau indeplinirea ei defectuasa si s-a produs.....). SENSURILE SI DEFINITIA TERMENULUI DE STAT Notiunea de stat se trateaza dintr-un indoit punct de vedere: I. Sensul istorico-geografic, din aceasta perspectiva statul este reprezentat de o populatie condusa de o organizatie socio-politica in limitele unui teritoriu stabilit prin frontiere. Din aceasta perspectiva se observa ca elementele statului sunt : teritoriu, populatie si organizatie socio- politica. II. Sensul politico-juridic, din acest punct de vedere statul reprezinta o organizatie socio-politica teritoriala. Coroborand cele 2 perspective, vom defini statul ca fiind populatia ce traieste pe un teritoriu dat, fiind guvernata de reprezentantii sai alesi care pun in aplicare si exectua normele de drept stabilind obligatia membrilor comunitatii de a respecta legea, in sens contrar intervenind forta publica de coercitie. Din aceasta definitie, rezulta ca elementele statului sunt urmatoarele:

1. Teritoriul Care reprezinta suprafata terestra si coloana de aer de deasupra, subsolul cu bogatiile acestuia, apele interioare si marea teritoriala. In trecut la baza statului statea legatura de sange, dintre cei care il conduceau, insa la ora actuala, elementul de baza al statului este tocmai teritoriul fiindca in frontierele acestuia, autoritatile isi exercita puterea suverana. 2. Populatia Ea reprezinta comunitatea ce locuieste in limitele frontierelor de stat si care creeaza raporturi sociale, economice, culturale s.m.d. La randul sau, termenul populatie poate fi privit dintr-un intreit unghi de vedere dupa cum urmeaza: a. Societate Reprezinta perspectiva relationala si institutionala prin care se priveste termenul populatie. b. Popor Din aceasta perspectiva populatia inseamna comunitatea de oameni care are o cultura comuna, o limba comuna, o etnie comuna. c. Natiune Reprezinta denumirea moderna a termenului de populatie si defineste comunitatea de oameni care are constiinta nationala de sine si respecta valorile democratiei si ale economiei de piata. 3. Forta publica In ultima instanta statul inseamna forta, dar un stat de drept trebuie sa exercite forta dreptului si nu dreptul fortei. Organele fortei publice nu sunt alcatuite si faurite ca instrumente de opresiune ci ca organe care vegheaza la respectarea legii. Ele intervin ca forta de coercitie numai in momentul in care se constata incalcari ale legii si intervin pentru restabilirea ordinii de drept. Organele fortei publice sunt organele puterilor in stat: executiva, judecatoreasca, legislativa: cum ar fi depilda parchetele, politia, instantele de judecata, etc.

EXERCITAREA PUTERII DE STAT Puterea de stat se exercita prin cele 3 puteri, conceptul separatiei puterilor in stat dateaza de acum cca. 2 secole si s-a nascut ca o contra pondere fata de monarhul absolut care concentra in mainile sale atat puterea executiva, cea legislativa, cat si pe cea judecatoreasca. Separatia puterilor in stat a aparut ca o contrapondere la activitatile de opresiune si arbitrariu social, foarte bine exprimat de Filip al 14-lea al Frantei prin expresia statul sunt eu. Desigur separatia in stat nu este absoluta pentru ca toate organele puterilor in stat conlucreaza si se intersecteaza adesea. Trasaturile exercitarii puterii de stat sunt: A. B. C. D. O vointa generala comuna si liber exprimata care genereaza un caracter obligatoriu. Puterea de stat se exercita prin intermediul mecanismelor si institutiilor abilitate. Puterea de stat se exercita cu respectarea literei si spiritului legii. Puterea de stat are ca obiect guvernarea insasi.