Sunteți pe pagina 1din 9

Teoria Generala a Folosirii Minii de lucru, a Dobnzii si a Banilor

- John Maynard Keynes

Introducere
John Maynard Keynes si-a fcut apariia pe scena economiei politice intr-o vreme in care lumea se rotea conform legilor economice clasice. Adevratele pietre de baza a procesului economic erau atunci Teoriile monetariste clasice !egea lui "ay si Teoriile clasice macroeconomice #care se $nv%rteau in &urul banilor'. (oliticienii si mari g%nditori economi)ti fceau apologia sistemului laissez-faire a lui Adam "mith insa toate acestea aveau sa primeasc o lovitura mortala odat cu izbucnirea Marii *epresii. +ate astronomice ale )oma&ului #de ,--./0' persistau in $ntreaga lume. Marea *epresie a continuat sa se manifeste si dincolo de mi&locul anilor 12/ cre%nd nemulumire in r%ndul populaiei afectate dar si in s%nul comunitatii de economi)ti. Mecanismele de reechilibrare ale Teoriei 3antitative a 4anilor se manifestau din plin dob%nzile preturile si salariile scdeau continuu dar )oma&ul rm%nea la acelea)i nivele astronomice. *ezastrul economic ce se manifesta de&a in $ntreaga lume a semnalat incorectitudinea abordrii clasice si a marcat $nceputul erei 5eynesiene. !ucrarea 6Teoria generala a folosirii m%inii de lucru a dob%nzilor si a banilor6 a vzut lumina tiparului in ,728. Aceasta lucrare era destul de revoluionara av%nd in vedere teoriile vehiculate in acea vreme. (ana la Keynes statul era privit ca un participant minor la viata economica. +olul sau se restr%ngea la asigurarea unui cadru legislativ necesar bunei desfasurari a procesului economic la realizarea anumitor lucrri publice si la supravegherea pieei monetare prin intermediul 9ederal +eserve. "tatul trebuia pur si simplu sa lase :mana invizibila6 a pieei sa-si fac treaba. ;oma&ul e<istent in vremea Marii *epresii era privit ca o etapa intermediara in bunul mers al economiei spre un echilibru economic general. =conomia singura era considerata capabila de a a&unge la acel punct de echilibru pe propriile picioare. 3artea lui Keynes e<prima de fapt credina acestuia in necesitatea de a stimula investiiile in economia tarii el devine un apostol al intervenionismului dup cum afirma insusi Keynes> Daca examinam cum trebuie acest lucru, ajungem la erezia mea daca este vorba de o erezie. Eu m pronun pentru antrenarea statului, pentru abandonarea principiului laissez faire nu cu entuziasm, nu din dispre fata de doctrina veche, ci pentru ca,
2

indiferent daca ne place sau nu, condiiile succesului ei nu mai exista. Doctrina avea doua aspecte ea incredinta binele public iniiativei private necontrolate si neajutate. niiativa privata nu mai este necontrolata ea este controlata si periclitata pe multe cai diferite. !cest lucru nu mai poate fi schimbat. "#ar putea ca forele care ne preseaz sa fie oarbe, dar ele exista si sunt puternice. ar daca iniiativa privata este necontrolata, noi nu putem s#o lsam neajutata$. Afirmarea politicii intervenioniste al lui Keynes a dus in cele din urma la o redresare economica a statelor ce au trecut prin criza si sia manifestat valabilitatea pana in ziua de astzi chiar daca unele aspecte ale acesteia nu mai sunt de actualitate. Teoria Echilibrului de Subutilizare a For ei de Munca 3artea lui Keynes debuteaz de fapt prin e<primarea uneia dintre elementele de baza a teoriei 5eynesiene. =l prezint si apoi combate unele aspecte ale principiilor clasice de abordarea a flu<ului forei de munca. =l arata ca postulatele teoriei clasice privind fora de munca sunt aplicabile doar in cazuri destul de speciale care nu se regsesc in realitatea vieii de zi cu zi. Teoria clasica a folosirii m%inii de lucru s-a $ntemeiat pe doua postulate> ,.$"alariul este egal cu produsul marginal al muncii$ Acest postulat a fost acceptat de Keynes si nu a aprut printre subiectele criticate in cartea sa. ..$%tilitatea salariului, atunci c&nd este folosit un volum dat de mana de lucru, este egala cu dezutilitatea marginala a acelui volum de folosire a m&inii de lucru$ Acest principiu este aspru criticat de Keynes si in cele din urma repudiat si invalidat de demonstraiile 5eynesiene. Teoria clasica vedea piaa forei de munca e<act ca orice alt tip de piaa cu cerere si oferta de munca cu un salariu si o cantitate de echilibru. *inamica cererii si ofertei de fora de munca conform opiniei clasice duce in cele din urma la o egalitate a acestor doua componente in dreptul salariului ? cantitatii de echilibru. A)adar economia oricrei tari a&unge conform abordrii clasice la un echilibru perfect la un nivel zero al )oma&ului. Aceasta teorie a fost insa infirmata de Marea *epresie in timpul creia nivelul salariilor scdea continuu insa nu se $nregistra nici o reducere a )oma&ului. +eprezentanii scolii clasice
3

$mpac acest aparent parado< cu propriile teorii afirm%nd ca cererea de munca poate fi satisfcuta la in nivel inferior ofertei de munca la nivelul e<istent al salariului nominal doar in condiiile in care e<ista o intelegere fatisa intre muncitori astfel $nc%t sa nu munceasc dec%t la un nivel mai $nalt al salariului nominal. Acest argument apare si in cazul Marii *epresii insa absurditatea sa e u)or observabila si nu necesita o demonstraie. Acesta tendina a fost denumita de economi)ti clasici ca fiind o :rigiditate6 a salariilor preturilor si dob%nzilor la scdere # in engleza :stic5yness6'. @n alt argument adus de Keynes pentru a combate dinamica clasica a cererii ? ofertei de fora de munca se refera la un aspect aparent mai puin important si anume la faptul ca salariul nominal afectat in acest proces reprezint de fapt elementul asupra cruia isi fi<eaz atenia lucrtorii si ca o reducere a salariului real prin cre)terea preturilor ar fi prea puin important pentru ace)tia. A)adar argumentul clasicilor cum ca lucrtorii se pun in fata procesului de echilibrare deoarece nu le convine venitul lor real este fals pentru ca pur si simplu nu ii intereseaz. A cre)tere nu prea e<ploziva a preturilor de)i va genera nemulumire in r%ndul lucrtorilor nu va scoate oamenii infuriati in strada pe c%nd o reducere a salariului nominal va avea un efect cat se poate de regretabil. A alta noiune clasica abordata de Keynes este ideea ca nu poate e<ista un )oma& involuntar prin acest termen intelegandu-se '$in cazul unei cre(teri u(oare in raport cu salariul nominal a preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, at&t oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasc la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel salariu ar fi mai mari dec&t volumul existent al ocuprii$ . Argumentarea acestei idei sta in urmtorul raionament> )oma&ul se reduce prin cre)terea ocuprii daca ocuparea creste atunci in perioadele scurte retribuirea pe o unitate de munca e<primata in bunurile care intra in consumul muncitorilor trebuie sa scad iar profiturile trebuie sa creasc. Keynes nu e<clude aceasta afirmaie ci o aproba intr-o anumita msura consider%nd insa ca are anumite limite. Adevrul este ca scderea salariilor duce intr-adevr la o scdere a costului salarial dar ea nu duce la o cre)tere a folosirii forei de munca dec%t daca cererea de munca nu scadeB ori aceasta cerere nu este dec%t o cerere derivata #munca ceruta e<ista doar daca e<ista o cerere de bunuri si servicii'B se intelege ca o diminuare a salariului nominal poate fi nefasta in msura in care ea poate conduce la o scdere a cererii de bunuri si servicii #deci e chiar buna o meninere a salariilor
4

la cote $nalte ' rezulta ca cauzele )oma&ului se situeaz nu pe piaa muncii ci pe cea a produselor si a monedei. Keynes nu se opre)te aici. !egea lui "ay este de asemenea abordata de acesta legea conform creia oferta isi creeaz propria de cerere$ este infirmata de Keynes. Argumentaia clasica afirma ca aceasta lege se bazeaz pe comportamentul consumatorilor care cheltuie toi banii primii pe bunuri si servicii apr%nd un circuit perfect fara ie)iri si fara intrri. 3onform acestei legi nu pot e<ista crize de supraproducie. Adevrul ca rotaia nu se produce instantaneu ci e<ista un decala& si apare o diferena temporara intre producia agregata si consumul agregata care se poate prelungi in condiiile unor previziuni sumbre creeand posibilitatea unei crize de supraproducie. 3oncluzia acestei dizertaii pe tema dinamicii forei de munca este ca abordarea clasica a acesteia nu este corecta. +ealizarea unei corelri intre un echilibru economic general si unul pe piaa forei de munca este aproape o imposibilitatea. 3eea ce concluzioneaz Keynes este ca fara intervenia statului echilibrul general se realizeaz in condiiile e<istentei unui nivel $nalt a )oma&ului. Aceasta concluzie are un impact deosebit asupra modalitatilor de administrare a perioadelor de recesiune. (rerea clasicilor cum ca piaa aduce economia la echilibru prin acea :mana invizibila6 este infirmata de raionamentele 5eynesiene. 3oncluziile acestuia produce o adevrata revoluie in s%nul comunitatii economi)tilor pregtind terenul pentru afirmarea ideilor intervenioniste ale acestuia. Modelul !acroecono!ic "eynesian 3larific%nd problematica deficientelor teoriei clasice Keynes $ncearc sa isi fundamenteze opiniile intervenioniste elabor%nd un model macroeconomic al cererii si ofertei agregate. Keynes prive)te realizarea echilibrului general din mai multe perspective> a pieei forei de munca a pieei de bunuri si servicii si a pieei monetare. *ezvoltarea acestui model se bazeaz pe utilizarea multiplicatorilor. Cntroducerea noiunii de :multiplicator6 nu ii aparine lui Keynes. *e altfel primul multiplicator enunat e cel al investiiilor de ctre Kahn in ,72, dar primul care $l folose)te pe larg e Keynes in 6Teoria generala a folosirii m%inii de lucru a dob%nzilor si a banilor6. Multiplicatorul 5eynesian nu are nici o legtura cu capacitatile productive ci cu aspectul investiiei ca si cheltuiala. Are un domeniu
5

de aplicare mult mai vast #fiscal bugetar multiplicator pentru comerul e<terior'. Multiplicatorii 5eynesieni au o importanta deosebita in modelul 5eynesian. 9uncia de consum global se bazeaz pe o teorema enunata de Keynes si anume ca consumatorii pe msura cre)terii venitului consuma din ce in ce mai puin din el in termeni absolui acest fapt put%nd fi observat si in graficul de mai &os in care funcia consumului coboar sun prima bisectoare care marcheaz e<istenta unei corelri unitare intre cele doua coordonate ale graficului.

#$ %& %# '(o ) %& #& *enit Dis+onibil

9uncia de economii e alctuita tot pe acelea)i principii ca si cea de consum. Apare aceea)i diferena dintre venit si cantitatea economisita care creste din ce in ce mai mult pe msura cre)terii venitului. Aceasta funcie se manifesta insa pe termen scurt pe termen lung consumul modific%ndu-se intr-o maniera compatibila cu inclinatia marginala spre consum.
,,7D/ ,,78/ ,,72/

9uncia de consum se traduce de fapt prin funcia cererii globale av%nd in vedere ca consumul reprezint finalizarea manifestrii cererii. 9uncia ofertei 5eynesiene a fost cel mai bine sintetizata de doi economi)ti la cativa ani dup publicarea cartii sale si anume Eic5s F Eansen in ,72G. Keynes dezbate in $ntreaga carte dinamica ofertei globale insa cei doi reu)esc sa cristalizeze mai bine $ntreaga teorie. -returi 4

A1

.o!a/

H,

H ma<

-roduc ia

*up Keynes ".@.A. in timpul Marii *epresii se afla in punctul A a ofertei globale caracterizata printr-un nivel $nalt al )oma&ului. (e msura revenirii economice economia trece printr-o serie de stadii intermediare caracterizate de nivele din ce in ce mai reduse ale )oma&ului. Cn cele din urma a&ung economia respectiva a&unge in punctul = caracterizata de un nivel zero al )oma&ului si un nivel ma<im al produciei :H ma<6. Arice alta presiune ascensionala asupra ofertei globale se traduce printr-o cre)tere a preturilor bunurilor ne mai fiind resurse disponibile unei cre)teri a produciei. Aceasta este de fapt segmentul inflaiei. 3onform acestei teoreme )oma&ul si inflaia sunt doua noiuni complet incompatibile. Adevrul este ca aceste doua componente coe<ista in ceea ce se nume)te stagflaie. 9orma de :!6 a graficului este doar in caz pur teoretic deoarece in cadrul unei economii diferitele ramuri ale acesteia a&ung la timpuri diferite in punctele lor de echilibru. Acest lucru poate fi
7

sugerat printr-o rotun&ire a funciei reprezentate prin linia punctata. Keynes considera ca o economiei in recesiune se poate stabili la un punct de echilibru in condiiile unui nivel $nalt al )oma&ului #in punctul A1'. Aici se manifesta de fapt unul dintre principalele crezuri ale lui Keynes si anume credina in intervenionism manifestat in principal sub forma politicii fiscale agresive. =l considera ca pentru a duce economia intr-un punct de echilibru cu )oma& zero e necesara intervenia statului in economie. A alta problema atacata in cartea sa este cea a echilibrului dintre economii ? investiii care nu e altceva dec%t un alt aspect al echilibrului general. =chilibrul general nu se poate realiza dec%t in condiiile realizrii echilibrului intre investiii si economii. Keynes considera ca un dezechilibru pe piaa forei de munca si a cea a bunurilor si serviciilor contribuie la apariia unui dezechilibru intre aceste doua componente. =l era de prere ca aceasta legtura intre economii ? investiii si celelalte componente ale economiei naionale trebuie folosite de ctre stat pentru a o manevra in direcia echilibrului si anume prin descura&area economiilor in condiiile unei recesiuni si printr-o descura&are a investiiilor in perioada de boom economic. Acesta atrage atenia asupra importantei acestor masuri av%nd in vedere faptul ca miscarile in direcia economiilor sau investiiilor sunt procese care se autointretin orice echilibru pe acest front fiind foarte instabil fiind deosebit de periculoase in condiiile unei economii care trece prin situaii mai :e<treme6. Cmportanta politicii intervenioniste ramane evidenta si in ziua de azi chiar daca de la Keynes $ncoace s-au manifestat si alte curente de g%ndire. +olul acestuia in istoria economica a lumii este unul de inovator Keynes d%nd dovada de clarviziune in ceea afirma. =l nu numai observa cu mare finee realitatile contemporane acestuia dar reuseste sa prefigureze o mare parte din problemele cu acre ne confruntam in ziua de azi. Analiza 5eynesiana a permis integrarea finanelor publice in activitatea economica generala bugetul statului devenind un instrument privilegiat de politica economica o arma eseniala in reglarea pe care puterea publica $ncerca sa o pun in funciune.

0+recieri
Keynes a fost fara $ndoiala un mare economist care a fost $nzestrat cu o mare putere de analiza si clarviziune. Cn ciuda acestui fapt Keynes nu este o persoana polivalenta capabila sa isi manifeste valoarea si pe alte fronturi. 3artea sa de)i marcheaz un nou $nceput in economia moderna este un astfel de e<emplu. Keynes nu e cu sigurana un mare scriitor. 3artea sa va ramane in istorie ca si una dintre cele mai grele mai criptice si mai $ntortocheate carti din istoria economiei. Keynes a dat dovada de un asemenea talent :scriitoricesc6 $nc%t in ziua de astzi nu se vorbe)te de o intelegere a cartii sale ci mai degrab de o interpretare a acesteia. 3hiar Keynes insusi nu este 5eynesian pe alocuri. "unt numeroase raionamente fara capt si fara $nceput trimiteri la argumentaii confuzii. Keynes inventeaz terminologii si abuzeaz de cele e<istente. =<egeii operei 5eynesiene nu ezita sa afirme ca : Teoria Ienerala..6 este :greu de inteles abunda in termeni necunoscui si obscuri in digresiuni de importanta minora si pasa&e cu sens neclar6B ca lucrarea ramane :un tratat dificil tehnicizat chiar si pentru speciali)tiJ plin de subtilitati de e<punere unele necesare altele consecina unui mod de a g%ndi neclar si iarasi altele menite pesemne sa-i $nfurie pe membrii propriei tagme6. "e observa un stil mai agresiv al cartii autorul critic%nd cu aciditate teoriile clasice # este faimoasa replica foarte vehementa de altfel data unor economi)ti care susineau echilibrarea pe termen lung pe baza laissez F faire si anume :An the long run Ke are deadL6 F pe termen lung suntem moriiL - '. Keynes este primul care stabile)te o corelaie intre nivelul micro- si cel macro- observ%nd diferentele mari dintre aceste nivele. Keynes nu generalizeaz comportamentele microeconomice pentru a obine un comportament macroeconomic ci le disociaz ca si cum ar fi . universuri paralele. Aceasta izolare accentuata ii permite sa observe profunzimile proceselor economice care au rmas nedescoperite pana la marele nostru Keynes.