ACUARELA

Nu cuvintele purtate ca argintii Vanturati din mana-n mana pe tejghele Ar putea sa mi te cheme-n ochii mintii, Rau muntean, cu limpezimi de acuarele. Cum sa dau eu slove negre si tocite, ocul !raged" numai apa, numai soare, #i !runzisul" spuma verde pe rachite, #i lumina" aur sprinten su$ picioare% Naltul cer primavaratic care mana #us la munte, pe ulmet si pe arinisti, Norii al$i si le adapa turma pana Vine seara cu-ale um$relor nelinisti% Ridicandu-se in noapte" vajnic taur, &ealul care paste cer de stanjenei% #i zvacnindu-si $o$ul mic spre closca de-aur, #telele zvarlite-n zare ' pumn de mei% Casele cu prispa scunda, stand pe la$e, #uri zavozi legati de drumurile-!unii% (oate morile-n genunchi, ca niste $a$e Ce al$esc pe prundul garlei panza luni Cat as vrea sa uit de tot a$ecedarul. &in taceri sa pot urzi paienjenisuri, #a prind stele licarind pe-ntreg hotarul Apelor incremenite-n luminisuri.

#i, in zori, in vor$a-mi noua sa patrunza" Ceru-n aripi care canta araturii, )lasul apei, tactul morii, vantu-n !runza, Cucul, ritmic, ca si inima padurii.