Sunteți pe pagina 1din 8

Spectre Roentgen

Particulele rapide,spre exemplu electronii,sint capabile sa provoace exarcitarea sau ionizarea atomilor nu numai in starea lor gazoasa. Prin ciocnirea electronului cu o suprafata de corp solid va avea loc excitarea sau ionizarea atomilor. Daca energia electronului rapid e suficienta,atunci electronii invelisurilor K sau L ale atomilor ce apartin substantei supuse bombardarii vor fi rupti din interior. Pe locul eliberat al invelisurilor K sau L trece electronul de pe nivelul energetic superior, fenomen insotit de o iradiere caracteristica Roentgen (altfel numite raze X). In afara iradierei caracteristice in acest proces apare si iradierea spectrului continuu, determinata de transportul partial al energiei electronilor frinati de ciocnirea lor in tinta,in energie de iradiere. Aceasta este iradierea de frinare. Frecventa maxima a iradierei continue Roentgen vmax e legata de tensiunea V a tubului Roentgen prin relatia:

eV = hvmax .
Astfel, spectrul de emisie Roentgen prezinta un fond continuu acoperit de linii de iradiere caracteristica. Iradierea caracteristica Roentgen se observa nu numai la bombardarea cu electroni, dar si la tratarea suprafetei cu raze electromagnetice de energie elevata, apta de a rupe electronii invelisului intern al atomului. In acest caz iradierea continua dispare din specrul Roentgen, si spectrul caracteristic obtinut printr-un asemenea procedeu e numit spectru de fluorescenta sau secundar. Trebuie mentionat ca tranzitia interatomica a electronilor de la nivelul superior la nivelele K si L nu se manifesta intodeauna prin iradiere caracteristica Roentgen. E posibila si tranzitia fara iradiere. In acest caz are loc restructurarea invelisului electronic si unul din electronii de valenta paraseste atomul. Acest proces e cunoscut ca efectul Auger, iar electronii ce parasesc atomul se numesc: electroniauger .

Probabilitatea efectului Auger in majoritatea cazurilor e foarte mare,iar pentru elementele usoare aceasta probabilitate e mai mare decit iradierea Roentgen, fapt ce provoaca anumite dificultati la analiza spectrala Roentgen a elementelor usoare.

Absorbtia radiatiei Roentgen Atenuarea radiatiei Roentgen la trecerea prin proba este in conformitate cu legea de absorbtie a luminii:

I = I0. 10-pl ,
unde I0 si I sint intensitatea radiatiei Roentgen incidenta si respectiv transcendenta; - coeficientul de masa al absorbtiei; l grosimea stratului; p greutatea specifica a substantei. Dependenta coeficientului de masa al absorbtiei de numarul de ordine al elementului si de lungimea de unda a iradierii incidente in prima aproximatie e exprimata prin relatia:

= kz33

Componentele principale ale aparatelor Roentgenospectrale In componenta aparatelor utilizate in metodele de analiza roentgenospectrale sint incluse urmatoarele dispozitive: sursa de excitare, elementul dispersat, receptorul de radiatie. Sursa de excitatie Radiatia primara in metoda de analiza spectrala Roentgen se obtine in tubul Roentgen si mai rar cu ajutorul sursei radioactive.

Tubul Roentgen. Constructia tubului e foarte variata. Intr-un tub cu vid, anodul si catodul incandescent se afla sub o tensiune permanenta cu zeci de kilovolti si intre ei se lanseaza un curent cu intensitatea de 50-100 mA. Catodul, calit de curentul electric, emite electroni, care sint accelerati de catre un cimp magnetic,apoi concentrati cu ajutorul unui dispozitiv special si dirijati spre anod. Fluxul de electroni rapizi rupe electronii din invelisul intern al atomilor substantei,din care e construit anodul. Spectrul Roentgen aparut contine iradieri caracteristice elementelor din care e construit anodul. Prin fereastra de evacuare a tubului ,radiatia Roentgen e dirijata spre dispozitivul dispersant sau spre proba de analizat. In metoda de analiza conform spectrelor primare proba e plasata nemijlocit pe anod si este supusa actiunii fluxului de electroni. La analiza pe baza de spectre secundare sau fluorescente in calitate de sursa de iradiere sunt folosite razele Roentgen iesite din tubul Roentgen. Surse radioactive: Ele emana cuante sau concomitent cuante si perticule Aceste surse sint utilizate direct pentru bombardarea probei sau pentru iradierea tintei, ce emite sub actiunea sursei radioactive un spectru Roentgen caracteristic.

Dispozitivul dispersant In calitate de dispozitiv dispersant in aparatele spectrale Roentgen sint folosite cristale ce indeplinesc functia retelelor de difractie. Ele se mai numesc: cristalanalizatori. Procesul de difractie a razelor Roentgen in cristal decurge conform legii Woolf-Bragg: n= 2dsin unde: n este numarul intreg, ce indica ordinul spectrului; d distanta cea mai mica intre doua plane vecine in cristal; - unghiul de cadere al fasciculului paralel de iradiere Roentgen pe planul cristalului (unghi de alunecare).De la planul cristalului sub unghiul se va reflecta o iradiere cu lungimea de unda l, ce satisface conditia Woolf-Bragg.

Formula n= 2dsinconstitue baza analizei roentgenostructurale si analizei calitative roentgenospectrale. Daca e cunoscuta lungimea de unda a iradierei incidente, atunci dupa marimea sinusului de unghiul poate fi determinata constanta retelei d, folosita in analiza spectrala Roentgen. Pentru a efectua o analiza spectrala Roentgen elementara, e necesar a avea un spectru expresiv. Astfel de spectre pot fi obtinute cu ajutorul cristalelor sarii de bucatarie,de aluminiu etc. La alegerea cristalului se tine cont si de domeniul lungimilor de unda,deoarece conform ecuatiei de mai sus, la unul si acelasi unghi de alunecare lungimea de unda a iradierii ,,reflectatedepinde de distanta interplana in cristalul-analizator. Receptori de radiatie In calitate de receptori ai radiatiei Roentgen pot fi folosite materiale foto si contoare de cuante Roentgen: de ionizare si scintilatie. Aceleasi contoare sint utilizate pentru inregistrarea radiatiei radioactive. In analiza spectrala Roentgen sint folosite pelicule speciale Roentgen, adesea cu strat dublu. Pentru a mari sensibilitatea fata de radiatia Roentgen, in emulsia fotografica a peliculei Roentgen se aplica o cantitate marita de bromura de argint, spre deosebire de placile fotografice obisnuite. Radiatia Roentgen poate fi inregistrata si in mod direct de catre fotomultiplicatoare si celule fotoelectrice, cu ajutorul contorului cristalin si metodei calorimetrice.Unele metale si aliaje (de exemplu: tantalul, aliajul cuprului cu beriliul etc.) dupa o tratare speciala si activare a suprafetei pot fi intrebuintate in calitate de catod la fotomultiplicator pentru inregistrarea directa a radiatiei Roentgen. Sensibilitatea celulei fotoelectrice obisnuite (de exemplu: cu selen) la iradierea Roentgen e de 1000 de ori mai mica decit fata de iradierea din momentul vizibil. Pentru a ridica sensibilitatea, suprafata celulei fotoelectrice se acopera cu o compozitie,care ar deveni luminiscenta sub actiunea radiatiei Roentgen. Astfel de dispozitive se utilizeaza cu succes in practica analitica.

Constructia aparatelor spectrale Roentgen

Constructia aparatelor folosite in analiza spectrala Roentgen se deosebeste dupa tipul sursei de excitare, parametrii elementului dispersat si proprietatile receptorului de radiatie. In functie de domeniul utilizat aparatele se impart in cele de unde lungi si de unde scurte. Au fost elaborate aparate destinate atit spectrelor Roentgen de emisie, cit si celor de absorbtie. Cuantonometrele. Cuantometre sint numite spectrometrele, in care are loc inregistrarea concomitenta a citorva lungimi de unda ale radiatiei fluorescente. Sint utilizate constructiile cu cristal-analizator incovoiat sau drept, cu contoare de ionizatie si de scintilatie. O eficacitate deosebita o au cuantometrele la dozarea rapida a citorva elemente date intr-o serie de probe de acelasi tip. Cuantometrul cu opt canale e utilizat cu succes in analiza a sapte componenti. Durata analizei nu depaseste 2,5 minute. Microanalizatoarele Roentgen (microsonda electronica). In microanalizatoarele Roentgen sistemul electronic-optic formeaza raza-zonda electronica cu diametrul 12 m2, dirijata spre unul din punctele probei. Radiatia fluorescenta a elementelor ce intra in compozitia probei,prin intermediul cristalului-analizator, e descompusa in spectru, iar cu ajutorul detectorului e determinata intensitatea unor linii aparte. Utilizarea sondei electronice a facut posibila rezolvarea unei serii de probleme in domeniul teoretic si aplicativ. Aparate spectrale de absorbtie. In aparatele de acest tip este masurata intensitatea radiatiei Roentgen, care a trecut prin proba, mai bine zis micsorarea radiatiei in legatura cu procesul de absorbtie al radiatiei Roentgen. Constructia aparatelor de absorbtie se deosebeste prin aranjarea reciproca a probei si a cristalului-analizator in spatiu.In aparatele de alta constructie proba analizata e asezata intre tubul Roentgen si aparatul analizator, astfel in spectru e descompusa radiatia ce a trecut prin proba de analizat.

Analiza roentgenospectrala calitativa Ca si in spectroscopia de emisie, analiza calitativa prin metoda roentgenospectrala se efectueaza prin determinarea lungimilor de unda a liniilor caracteristice si prin identificarea lor ulterioara. Lungimea de unda a liniei Roentgen in spectru e determinata, de obicei, cu ajutorul liniilor de referinta standard cunoscute. In calitate de asemenea standard poate fi utilizata sau ,,baza probei, dupa cum se face in spectroscopia de emisie, sau o substanta cunoscuta inserata special in proba de analizat. Pentru a efectua o analiza sigura, se determina lungimea de unda si intensitatea citorva linii spectrale. Sensibilitatea analizei roentgenospectrale (limita de detectare) constitue in medie 0,05...0,1%, iar pentru unele elemente (Ni, Cu etc.) ea se micsoreaza pina la 5.10-3%, pentru altele (elemente-paminturi rare) sensibilitatea se mareste pina la 0,1...0,2% . Metoda roentgenospectrala are si un sir de avantaje comparativ cu alte metode de analiza. Spectrele Roentgen nu sint sensibile la vecinatatea chimica a elementului si in fond nu depind de forma compusului elementului dozat in proba. Prin metoda roentgenospectrala se determina usor halogenii, sulful si alte elemente, analiza carora prin metoda spectrala de emisie e imposibila. Un avantaj deosebit al metodei de roentgenofluorescenta este dozarea probei fara dezagregarea ei, fapt deosebit de important pentru probele unice.

Analiza Roentgenospectrala cantitativa Pentru efectuarea analizei cantitative poate fi utilizata atit raditia primara Roentgen, cit si cea secundara (fluorescenta). La folosirea radiatiei primare proba pulverulenta e introdusa in suprafata crestata a anodului. Metoda de analiza roentgenospectrala cu iradiere secundara (fluorescenta) are avantaje considerabile fata de metoda de iradiere Roentgen primara. Analiza bazata pe metoda radiatiei fluorescente are o sensibilitate mai mare, deoarece lipseste fondul continuu al spectrului Roentgen.

O importanta primordiala are simplificarea procedeului experimental,deoarece proba analizata se afla in afara sistemului cu vid al tubului Roentgen. Insa intensitatea spectrelor secundare e mai mica decit a celor primare, de aceea nu poate fi folosita metoda fotografica de inregistrare. Totodata sensibilitatea relativ inalta a contoarelor de cuante Roentgen asigura o masurare rapida si exacta a intensitatii liniei. Analizele cantitative sint bazate pe relatiile de proportionalitate dintre intensitatea liniei caracteristice de radiatie si concentratia elementului in proba. Asupra intensitatii absolute influenteaza conditiile de excitatie si alti factori, precum si continutul chimic al probei. In metodele cu standard intern e comparata intensitatea liniei elementului dozat cu linia standardului, inserat special in proba elementului intr-o cantitate prestabilita. Liniile comparate trebuie sa posede un potential de excitatie similar,adica lungimi de unda apropiate si o intensitate comparabila. Ca substanta standard convenabila serveste elementul vecin din sistemul periodic. In metoda de analiza cu standard extern intensitatea liniei elementului dozat e comparata cu intensitatea acestei linii in spectrele probelor standard cu continutul cunoscut. Raportul intensitatilor de linii e necesar sa fie egal cu raportul concentratiilor elementului. Rezultate precise se obtin numai atunci, cind continutul probei de analizat si al probelor standard pentru componentii principali sint aproximativ aceleasi, luind in consideratie ca intensitatea liniilor depinde de continutul general al probei. Metoda adausurilor e aplicata cu succes la dozarea lantanoidelor. Au fost elaborate si metode de analiza bazate pe absorbtia Roentgen, unde e folosita metoda graficului de etalonare.

Caracteristica generala a metodei Prin metoda de analiza roentgenospectrala se determina compozitia diferitor aliaje, minereuri, cimenturi, mase plastice si a multor altor produse, se determina caracterul poluarii mediului ambiant, se analizeaza probele cosmice etc. Metoda mai este utilizata pentru dozarea cantitatilor mari (zeci de procente) si a impuritatilor mici (10-2 10-3%). Limita de detectare in metodele roentgenospectrale este de 10-2 10-3%. Combinarea ei cu metodele chimice ofera avantajul de a micsora considerabil cantitatea dozata. Eroarea patrata medie a metodei constitue 2...5%. Metoda roentgenospectrala poate fi usor automatizata.

S-ar putea să vă placă și