Sunteți pe pagina 1din 46

CROMOZOMII

Structurile celulare care contin ADN si cele care intervin in realizarea functiilor sale (ribozomii si centriolii) alcatuiesc Aparatul genetic. Nucleul este elementul principal al aparatului genetic. In nucleu fiecare molecula de ADN se asociaza cu proteine histonice, nonhistonice si mici cantitati de ARN, formand un complex nucleoproteic denumit CROMATINA.

Interactiunile dintre ADN si proteine au un rol structural in organizarea supramoleculara a ADN si un rol functional in mecanismele care regleaza expresia si replicarea genelor. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante ale celulei cu functii genetice esentiale. Exceptand procariotele care au un singur cromozom circular, la eucariote numarul cromozomilor este caracteristic fiecarei specii:

OM

- 46 MAIMUTA - 42 CIMPANZEU - 48 BOVINE - 60 CAINE - 78 PISICA - 38 CAL - 64 SOARECE - 40 DROSOPHILA- 8

Numarul cromozomilor in celula nu respecta gradul de evolutie biologica si complexitatea structural functionala a speciei.
Ca urmare, numarul cromozomilor nu este un criteriu taxonomic de stabilire a pozitiei filogenetice, a gradului evolutiei biologice. In lumea vie sunt specii inferioare ca evolutie filogenetica dar cu un numar mare de cromozomi ( exemplu crapul are 104 cromozomi pe cand omul 46 cromozomi).

ADN reprezinta cel mai important constituent al cromozomilor eucariotici, in el gasindu-se programul genetic al speciei respective. Informatia genetica e codificata in macromolecula de ADN, un polimer linear care contine milioane de nucleotide. Un milion de nucleotide inseamna un segment de ADN cu o lungime de 3,4X10 la puterea 5 nm, adica 0,034cm.

In cromozomii eucariotelor, ADN-ul reprezinta 13-16 %, ARN-ul 12-13 % iar proteinele histonice si non histonice 68-72 %.

HISTONELE

Sunt proteine bazice cu o mare afinitate pt ADN prezente la toate eucariotele. Genele care codifica histonele au o structura particulara ( fara introni ) si se afla localizate pe cromozomii 1,6,12 . Se exprima in faza S a ciclului celular, sincron cu replicarea ADN. La eucariote se deosebesc 5 tipuri de histone: H1, H2A, H2B, H3, H4. Cu exceptia H1, celelalte tipuri (in special H3,H4) au o structura stabila, bine conservata in evolutie.

H1

- bogata in lizina H2A - bogata in leucina H2B - bogata in serina H3 - bogata in arginina si cisteina H4 - bogata in arginina

Au rol structural in compactarea ADN-ului in nucleu, intrand in alcatuirea nucleozomilor, particula fundamentala din structura fibrelor de cromatina.
Au rol functional fiind implicate in reglarea expresiei genelor (transcriptie). Acetilarea histonelor determina activarea unor gene, metilarea lor produce represie genica iar fosforilarea lui H1 provoaca condensarea fibrilelor de cromatina interfazica in cromozomi si declanseaza mitoza. Experimental s-a demonstrat ca histonele stabilizeaza dublul helix si inhiba sinteza ARN.

NON HISTONELE

Sunt proteine acide si neutre, heterogene si putin abundente ( exceptie face grupul proteinelor HMG- high mobility group). Majoritatea au rol functional intervenind specific in reglarea activitatii genelor ( ex. HMG participa se pare la reglarea replicarii ADN).

Unele au rol structural formand matricea cromozomilor.

Moleculele de ADN si histonele sufera spiralizari succesive alcatuind un sistem ierarhizat de fibre de cromatina. La inceputul diviziunii, fibrele de cromatina se spiralizeaza si se condenseaza suplimentar formand cromozomii. La sfarsitul diviziunii, acestia se despiralizeaza si persista in interfaza sub forma filamentelor de cromatina. Deci, cromatina si cromozomii sunt doua modalitati diferite de organizare morfofunctionala a materialului genetic in interfaza si diviziune

CROMATINA

Asocierea dintre ADN si proteine se numeste cromatina. Prezinta diferite grade de condensare si se prezinta sub doua tipuri morfofunctionale distincte : eucromatina si heterocromatina ( clasificare facuta de E.Heitz in 1928).

Eucromatina:

este putin condensata si slab colorata prezinta mult ADN nerepetitiv bogat in perechi de baze G-C si proteine nonhistonice reprezinta partea activa genetic a cromatinei se replica precoce la inceputul fazei S alcatuieste benzile R din cromozomi

Heterocromatina

este puternic condensata si intens colorata prezinta ADN repetitiv bogat in A-T si histone desi inactiva genetic indeplineste anumite functii celulare precum : stabilizeaza centromerul si telomerele cromozomului, intervine in desfasurarea meiozei ( in sinapsa cromozomilor omologi ) si probabil in diferentierea celulara

este de doua feluri : constitutiva si facultativa (clasificare facuta de S.Brown in 1975).

Heterocromatina constitutiva
-

Se gaseste constant sub forma condensata Nu contine gene functionale si este formata din ADN inalt repetitiv ( ADN satelit) Se gaseste in regiunea centromerului, pe bratul lung al cromozomului Y, pe bratele scurte ale cromozomilor acrocentrici si in constrictiile secundare Alcatuieste benzile C din cromozomi

Heterocromatina facultativa
-

Variaza la celule / organisme diferite: in unele celule, anumite parti sau gene din cromozomi pot fi active, in alte celule, aceleasi structuri pot sa nu functioneze fiind sub forma de heterocromatina Aceasta heterocromatinizare poate fi limitata la un anumit segment din cromozom sau poate cuprinde tot cromozomul ( exemplu tipic la sexul feminin cand unul din cei doi cromozomi X este inactiv formand corpusculul sexual X).

NUCLEOZOMUL

Primul nivel de organizare supramoleculara a ADN (structura primara a cromozomului) este filamentul cu nucleozomi cu diametrul de 11 nm.
Nucleozomul (super helixul cromatinian) este alcatuit dintr-o secventa de ADN (de 146 pb) care se infasoara de aproximativ doua rotatii complete ( 1 tur si ) in jurul unui miez histonic format din 8 histone (cate 2 molecule din H2A, H2B, H3, H4).

Nucleozomii sunt legati intre ei printr-un segment de ADN liber ( 60 pb) formand un filament asemanator unui sirag de margele. Aceasta structura (mentinuta strans de histona H1 care leaga doi nucleozomi vecini) realizeaza o impachetare a ADNului de circa 10 ori. Dimensiunile nucleozomilor depind de organism, tesut sau de starea de activitate a genomului celular ( exemplu : cand ADN-ul se replica, nucleozomii se deschid pentru ca informatia genetica sa devina accesibila ).

Nucleozomul contine cantitati aproximativ egale de ADN si histone. Masa moleculara a nucleosomului este de cca 262 000 de daltoni, fiind alcatuita astfel : H1 = 24000 H2A X 2 = 28000 H2B X 2 = 28000 H3 X 2 = 30000 H4 X 2 = 22000 Deci in total histonele reprezinta 132000 de daltoni si ADN diferenta de 130000 de daltoni ( cca 200 pb).

SOLENOIDUL

Este al doilea nivel de organizare ( structura secundara sau super-super-helixul) sau fibra de cromatina de 30 nm. Acesta rezulta prin spiralizarea filamentului cu nucleozomi. Aceasta structura ( cu pasul de 6 nucleozomi) este stabilizata de histona H1 si realizeaza o compactare de 5 ori. In solenoid zonele spiralizate alterneaza cu zone nespiralizate unde se pot fixa o serie de proteine specifice. Totodata prin aceasta noua spiralizare, diferite regiuni care pe ADN-ul liniar se aflau la distanta, sunt apropiate favorizand interactiunile genice.

BUCLA CROMOZOMICA

Este al treilea nivel de organizare ( structura tertiara a cromozomului) care rezulta prin plierea fibrei de cromatina de 30 nm in bucle laterale de lungimi diferite ( 20-100 Kb), formandu-se fibra cu diametrul de 300 nm. Buclele au o dispozitie helicoidala fiind dispuse in rozete hexametrice. Dispunerea bucleiforma a fibrei polisolenoidice si conservarea buclelor in cromozomii metafazici sunt determinate de prezenta proteinelor non histonice Sc1 si Sc2 ( scaffold) Se considera ca fiecare bucla ar putea fi o unitate functionala, de transcriptie si replicare.

STRUCTURA CUATERNARA

Este al patrulea nivel de organizare a cromozomilor la eucariote Dupa dispozitia bucleiforma a fibrei nucleoproteice urmeaza un proces de hipercondensare a ADN-ului. Prin spiralizarea fibrei de 300 nm, care are loc in interfaza, ia nastere fibra de 700 nm care corespunde diametrului unei cromatide.

Fiecare cromatida contine o singura molecula de ADN.

Buclele anterior descrise se vor rasuci suplimentar in metafaza. Intr-o rasucire de 360 apar aproximativ 30 de rozete hexametrice avand drept corespondent banda G de pe cromozomii umani.
Numarul de rasuciri complete depinde de cantitatea de ADN/cromozom ( ex. la cr 1 ar fi intre 29-33 de asemenea rotatii). In procesele de rasucire participa in jur de 30 de proteine non histonice HMG, MARs ( matrix associated regions) sau SARs ( scaffold associated regions). Astfel molecula de ADN sufera o compactare de 10000 ori.

NUCLEOZOMUL

CROMOZOMII B

Sunt numiti si cromozomi aditionali complementului normal de cromozomi (cromozomi supranumerari) Au fost identificati la peste 1000 specii de plante si 260 specii de animale Indivizii care au cromozomi B nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de prezenta acestor cromozomi Se numesc B, deoarece prezenta lor nu este indispensabila pentru cresterea, dezvoltarea si reproducerea normala a organismelor

Caracteristicile cromozomilor B

Morfologie diferita in comparatie cu cromozomii A (cromozomi esentiali) Talie foarte mica Contin o cantitate mai mare de heterocromatina constitutiva Nu sunt omologi cu cromozomii A normali si nu se cupleaza cu acestia in timpul meiozei sau mitozei Se mostenesc nemendelian la descendenti

Nu contin gene indispensabile dezvoltarii si activitatii celulare Efectul lor este cumulativ Ca origine, provin din cromozomii A care au suferit o serie de deletii repetate, ce au dus la vidarea de ADN a cromozomului initial si reducerea considerabila a talie Datorita transmiterii nemendeliene, nr. cromozomilor B variaza intre indivizii conspecifici ( uneori se constata ca un individ poate prezenta mai multe populatii celulare care difera intre ele prin numarul de cromozomi B).

Replicarea cromozomilor umani

In 1957 Taylor a demostrat ca in stadiul S interfazic , cromozomii se replica conservativ Replicarea cromozomilor este legata direct de replicarea semiconservativa a ADN-ului si de dublarea cantitatii de histone Exista mai multe metode: Taylor ( 1957, folosiind timidina tritiata; substanta radioactiva ); Dutrilaux si Latt ( 1973, folosiind 5-brom-dezoxiuridina, BrdU)

Se cultiva plante de Vicia Faba in mediu cald bogat in timidina tritiata, timp de 8 ore (timp necesar pentru o replicare) Aceasta v-a fi incorporata in ADN-ul cromozomial in cursul replicarii acestuia Se scot plantele din mediul radioactiv; se recolteaza un esantion si se cultiva inca 8 ore pe un mediu rece lipsit de precursori radioactivi Esantionul recoltat ( generatia nr. 1) se trateaza cu colchicina si se face analiza autoradiografica a cromozomilor Dupa introducerea in mediul rece, la fiecare 8 ore se recolteaza si se examineaza cite 1 esantion (generatiile nr.2 si 3)

Experimentul Taylor

Concluzii

Primul esantion: - toate metafazele marcate - toti cromozomiii din placa metafazica prezinta ambele cromatide marcate cu timidina tritiata Al doilea esantion: - toate metafazele marcate - toti cromozomi marcati,prezentand o cromatida marcata si una nemarcata Al treilea esantion: - 1/2 din cromozomi marcati si 1/2 nemarcati - cromozomii marcati au o cromatida marcata si una nemarcata Aceste rezultate sunt posibile doar daca replicarea cromozomilor este semiconservativa ca si replicarea ADN-ului

Analiza cromozomilor

Metode citogenetice de rutina: folosesc culturi de limfocite din sangele periferic ( este produsul cel mai accesibil pentru studiu) Metode speciale: folosesc culturi din alte tipuri celulare (maduva osoasa, fibroblaste obtinute prin biopsii de piele, celule fetale recoltate prin amniocenteza sau biopsie de trofoblast). Dezavantaj: prelevare mai dificila si timp mai lung de cultura

Metode directe (fara cultura): se aplica in anumite situatii tesuturilor care se divid activ (maduva osoasa in leucemii, tumori solide, vilozitati coriale). Avantaj: rezultat rapid (312 ore). Dezavantaj: nr. metafazelor e variabil si calitatea cromozomilor este mediocra

Tehnici de analiza cromozomiala

Tehnici de generatia I (1956):

- cromozomii obtinuti sunt uniform colorati - au putine repere pentru identificarea lor - tehnica e limitata la diagnosticul aneuploidiilor si mozaicurilor cromozomiale, a situsurilor fragile, a rupturilor si polimorfismului cromozomial

Tehnici de generatia II

Sunt tehnici de bandare a cromozomilor metafazici (bandare G,Q,R,T,C,N) Folosiind o serie de tratamente si coloratii speciale a ADN-ului se vizualizeaza pe cromozomi o serie de benzi alternative, intens si slab colorate Se evidentiaza ~ 300-400 de benzi pentru un set haploid de cromozomi metafazici Permit identificarea precisa a fiecarui cromozom precum si caracterizarea majoritatii anomaliilor cromozomiale

Tehnici de generatia III

Sunt tehnici de inalta rezolutie Studiaza cromozomii in primele faze ale diviziunii cind sunt mai putin condensati Se obtin intre 650-850 de benzi corespunzatoare prometafazei sau profazei Fiecare banda corespunde la 20-30 de gene, aceasta fiind limita maxima de rezolutie in analiza citogenetica conventionala Nu este o tehnica de rutina, se efectueaza cind exista suspiciunea de modificari mici (ex. Microdeletii)

Tehnici de generatia IV (1991)


Sunt

tehnici de citogenetica moleculara

Folosesc

sonde de ADN monocatenar, specifice unui anumit cromozom, regiuni cromozomice sau a unor gene cu localizare cunoscuta

Sondele

se fixeaza (hibridizeaza) prin complementaritate in aceste situsuri tinta

Pentru a fi evidentiate dupa hibridizare, sondele sunt marcate cu fluorocrom (vizibil la microscopul cu lumina UV)
De aceea tehnica se numeste hibridizare fluorescenta in situ sau FISH (Fluorescence In Situ Hybridization) FISH e o metoda performanta avand rezolutia de citeva megabaze, dar este dificila si scumpa.Se foloseste pentru suspiciunea de translocatii criptice, deletii telomerice si unele microdeletii/microduplicatii