Sunteți pe pagina 1din 35

Biofizica

Curs 2
Strile de agregare ale
substanei
Starea de agregare reprezint forma de
existen a substanei, caracterizat prin
anumite proprieti fizice (mecanice, termice,
electrice, optice). n natur se cunosc patru stri
de agregare ale substanei: solid (S), lichid
(L), gazoas (G) i plasm (P).
Se poate face o delimitare aproximativ ntre
primele trei stri de agregare pornind de la
distanele intermoleculare, n consecin de la
forele intermoleculare.
Moleculele unui corp, datorit agitaiei termice
sunt caracterizate printr-o energie cinetic
medie (dependent de temperatura corpului
respectiv) precum i printr-o energie potenial
corespunztoare forelor de atracie dintre
molecule (fore de coeziune), .
Substana se va afla n stare gazoas dac:

n situaie invers, substana se afl n stare
solid.

Starea lichid corespunde situaiei n care cele
dou energii sunt comparabile ca valoare.
c
c
P
c
P c
c c >>
P c
c c <<
Se poate afirma c:
ordonarea spaiala a atomilor i a moleculelor
depinde de energia intern a sistemului i
odat cu scderea energiei cinetice crete
gradul de ordonare a componentelor
sistemului.
cea mai mare energie cinetic corespunde
evident, strii de plasm iar
cea mai sczut energie cinetic corespunde
strii solide.
Starea gazoas
Starea gazoas reprezint starea de agregare n
care forele intermoleculare sunt neglijabile
(pentru gazul ideal), de unde rezulta c nu au
nici volum, nici form proprie, ele fiind
expansibile.
n cazul gazului real se consider ca moleculele
au volum propriu, iar ntre ele se exercit fore
de coeziune. La presiuni sczute i temperaturi
ridicate acestea pot fi asimilate gazelor ideale
Solvirea gazelor
Gazele se pot dizolva (solvi) n lichide
dnd natere soluiilor de gaze n
lichide. n natur acest fenomen joac
un rol important, deoarece asigur
desfurarea unor reacii chimice
specifice vieii.
Solvirea gazelor n lichide se face n
conformitate cu legile Henry Dalton.

Solvirea gazelor
Coeficientul de solubilitate = raportul
dintre volumul maxim de gaz solvit i
volumul solventului, depinde de natura
gazului, a solventului i de temperatur.

Coeficientul de solubilitate scade odat
cu creterea temperaturii, devenind zero
la temperatura de fierbere a solventului.
Solvirea gazelor
Pentru un anumit gaz i solvent, la o temperatur
dat, cantitatea de gaz solvit este proporional
cu presiunea exercitat de gaz asupra suprafeei
lichidului, (ea creste exponential cu presiunea
exercitata de gaz asupra lichidului).
n cazul unui amestec de gaze, fiecare gaz se
dizolv n solvent ca i cum s-ar afla singur n
contact cu lichidul, cantitile de gaz solvite fiind
proporionale cu presiunile lor pariale (ale gazelor
componente).

pi presiunea parial,
K constant de proporionalitate, dependent
de temperatur i de natura gazului solvent.
i i
p K C =
Solvirea gazelor
n organismele vii, gazele se afl n trei
situaii:
nedizolvate, n alveolele pulmonare,
sinusuri, etc.
dizolvate n diferite lichide, plasm,
snge ( foarte puin, )
combinate cu unele molecule (de ex.
sub form de oxihemoglobin)
2
O
2
O
2
H
Solvirea gazelor
La altitudinea de 6.000m cantitatea de
oxigen din atmosfera se reduce la
jumatate ceea ce determina scaderea
cantitatii de oxigen transportata de sange.

La altitudinea de 7.000m, fara acomodare
si fara masca de oxigen, intervine
moartea.
Solvirea gazelor
Pentru compensarea lipsei de oxigen din atmosfera
in conditii de hipoxie, organismul se adapteaza cu
ajutorul mecanismelor homeostatice care consta in :
marirea ventilatiei pulmonare,
accentuarea circulatiei capilare prin deschiderea
capilarelor de rezerva,
instalarea tahicardiei (accelerarea frecventei
batailor inimii peste 90 de pulsatii pe minut)
insotita de cresterea presiunii sistolice si
diastolice, si
prin redistribuirea fluxului sanguin astfel incat sa
fie favorizate inima si creierul. Aclimatizarea
declanseaza procese compensatoare si ca
urmare tahicardia dispare.
Solvirea gazelor
n cazul hiperoxiei (cresterea presiunii si a
concentratiei ), daca presiunea
oxigenului in atmosfera depasaste
genereaza un efect toxic care produce
greata, ameteli si convulsii datorita formarii
radicalilor liberi.
2
O
2 5
/ 10 7 , 1 m N
Starea lichid
Lichidele reprezint o stare de agregare
condensata a substanei n care distana dintre
particulele componente este mult mai mic dect
la gaze i de aceea lichidele sunt puin
compresibile.
Se consider, pentru simplitatea studiului micrii
lichidelor, modelul de lichid perfect (ideal),
incompresibil, n care nu se manifest fore de
viscozitate (de frecare intern). Acesta reprezinta
un caz limita al lichidelor reale care sunt puin
compresibile i vscoase.
Presiunea hidrostatic
Marimea
caracteristica
lichidelor in repaus
este presiunea
hidrostatica.
2 5
2
/ 10 3 1,01 Hg mm 760
/ 1 ] [
m N
m N p
hg
S
Shg
S
Vg
S
mg
S
F
p
SI
h
=
=
= = = = =

a atmosferic presiunea este
0
p unde

0
p
efA
p
: este h adancimea la efectiva Presiunea
hg + =
Presiunea hidrostatic
Presiunea hidrostatica din sistemul
circulator sanguin al omului, nu poate fi
neglijata in pozitia ortostatica ( verticala )
din cauza diferentelor importante de nivel
intre partile corpului. Aceasta face ca
presiunea arteriala sa varieze de la 51
mmHg la nivelul capului la 183 mmHg la
nivelul talpii piciorului.
Legea continuitii de curgere
(ecuatia de continuitate)
Debitul volumic reprezint volumul de lichid
care curge printr-o seciune a unui tub n
unitatea de timp.

S este seciunea transversal a tubului, iar v este
viteza fluidului prin aceea seciune.

Legea continuitii de curgere reprezint legea
de conservare a masei n hidrodinamic si in
cazul curgerii unui fluid printr-un tub cu seciune
variabil, debitul (Q) este constant:
Sv
dt
dt v S
dt
dV
Q =

= =
. . .......... ..........
2 2 1 1
const Sv v S v S = = = =
Legea continuitii de curgere
(ecuatia de continuitate)
Aceast lege se respect i n cazul circulaiei
sngelui prin vase.
In aorta, viteza sangelui este de 20 - 40 cm/s,
in timp ce in capilare este de 0,5 - 1 mm/s,
in vena cava superioara atinge 6 -14 cm/s.
In arterele subtiri, arteriole si in vasele capilare,
care apar prin ramificarea arterelor mari, viteza
sangelui scade deoarece debitul prin acestea
reprezinta numai o parte din debitul total.
Legea continuitii de curgere
(ecuatia de continuitate)
Scaderea vitezei sangelui este compensata de
faptul ca suprafata totala a sectiunilor capilarelor
din corp este de peste 700 ori mai mare dect
aria sectunii transversale a aortei iar debitul total
ramane constant

Legea lui Bernoulli
Legea lui Bernoulli pentru fluide
incompresibile arat c n orice seciune a
unui tub nclinat, cu seciunea variabil
prin care curge un fluid, suma dintre
presiunea hidrostatic (p), presiunea
hidrodinamic ( ) i presiunea de nivel
(gh) este constant:
2
2
v
Legea lui Bernoulli
c const h g
v
p
S
F
p
= = +

+
=

2
2
2
P

Presiunea sistolic reprezint presiunea


maxim care este dezvoltat cnd inima
pompeaz un volum de snge n aort.
n timpul relaxrii muchiului cardiac sngele din
aort este forat s treaca prin sistemul vascular
ramificat. Pe msur ce volumul sngelui din
aort scade, presiunea sngelui se micoreaz
atingnd o valoare minim, numit presiune
diastolic.
Legea lui Bernoulli
Fluidul in miscare exercita asupra peretilor
tubului o presiune suplimentara in raport cu
presiunea statica, presiunea hidrodinamica,
determinand o scadere corespunzatoare a
presiunii efective.
Dac viteza lichidului este mai mare (tub cu
seciune mai mic) presiunea hidrodinamic
este mare i ca urmare presiunea hidrostatic e
mai mic rezultnd fenomenul Venturi.
Legea lui Bernoulli
In cazul circulatiei sanguine, in timp, parametrii
hemodinamici sufera modificari, cele mai
intalnite fiind determinate de ingustarea si
rigidizarea peretilor vasculari. Datorita rigidizarii
peretelui arterial, fenomen ce se produce in
arteroscleroza, creste presiunea maxima in
sistola si presiunea minima in diastola. Prin
micsorarea lumenului vasului de sange, creste
viteza sangelui si deci creste presiunea
hidrodinamica si astfel cresc riscurile rupturilor
vasculare cat si riscurile formarii unor cheaguri
aderente la pereti sau a unor cheaguri
circulante.
Legea lui Bernoulli
n cazul dilatrii patologice a unei artere
(anevrism) se obin presiuni hidrostatice
mari care duc la ruperea peretelui arterial
n zona respectiv.
Peste efectele ce rezulta din aplicarea
legilor mecanicii fluidelor se suprapun
fenomenele de vasoconstrictie si
vasodilatatie care complica mult aspectele
privind circulatia sangelui.
Fluide reale. Vscozitatea
lichidelor
Forele de frecare intern (numite fore de
vscozitate) sunt orientate tangenial la
suprafaa straturilor vecine i n sens opus
vitezei stratului respectiv.
Dac n timpul curgerii straturile de lichid rmn
paralele, curgerea este laminar.
Fluide reale. Vscozitatea
lichidelor
Pentru curgerea laminar expresia
forei de vscozitate F este dat de
legea lui Newton:

q - coeficient de viscozitate
dinamic, S suprafaa comun de
contact a dou stri vecine,
- gradientul vitezei (variaia vitezei
pe unitatea de lungime).
= 1 Poiseuille (1P)
dy
dv
S F = q
dy
dv
2
m
s N
SI

= q
Fluide reale. Vscozitatea
lichidelor
Clasificarea lichidelor reale
Lichide newtoniene - perfect vscoase sau
lichide cu vscozitate normal (respecta legea lui
Newton)
q depinde de natura lichidului i de temperatur
(scade odat cu creterea temperaturii).
Dac T este constant q nu depinde de gradientul
vitezei i este considerat constant pentru un lichid.
Ex: soluiile coloidale de concentraii mici, apa, uleiurile
minerale pure i alte lichide larg utilizate n tehnic.
Fluide reale. Vscozitatea
lichidelor
Clasificarea lichidelor reale
Lichide ne-newtoniene - Lichidele pentru
care fora de vscozitate crete mult mai
repede dect gradientul vitezei
q nu mai este constant, depinde de gradientul
vitezei la o anumit temperatur T.
Numeroase lichide funcionale, ndeosebi cele
sintetice conin aditivi cu greuti moleculare
mari, care confer un caracter nenewtonian
comportrii vscoase.
Vscozitatea sngelui
Vscozitatea sngelui la temperatura de 37 C este
de aproximativ 4 ori mai mare dect cea a apei,
sngele fiind un lichid nenewtonian, pseudoplastic.
Sngele nu constituie o faz omogen, ci un sistem
dispers heterogen, adic o suspensie de elemente
figurate (celule) n plasm (soluie apoas de
electrolii, neelectrolii i macromolecule).
Procentul volumului ocupat de elementele figurate
ale sngelui (marea majoritate sunt hematii) se
numete hematocrit (45% i 50%).
n cazuri patologice se produc modificri, fie ale
compoziiei plasmei (privind proporia diferitelor
tipuri de proteine componente i/sau calitatea
lor), fie a numrului i volumului elementelor
figurate din unitatea de volum sanguin
(modificndu-se astfel hematocritul).
Coeficientul de vscozitate relativ al sngelui
crete considerabil n poliglobulie, hipertesiune,
asfixie (prin creterea concentraiei de CO2), etc.
Creterea concentraiei de CO2 n snge
determin umflarea celulelor sanguine, ceea ce
are ca rezultat creterea vscozitii sngelui.
Rezulta c sngele venos este mai vscos dect
cel arterial.
Consumul de alcool i de cafea, la fel i
oboseala mresc coeficientul de vscozitate al
sngelui. Creterea vscozitii determin o
cretere a efortului inimii, efort datorat
contraciilor mai puternice pentru meninerea
unui debit sanguin normal, fapt ce antreneaz o
cretere a presiunii arteriale ( a tensiunii
arteriale).
Creterea vscozitii sngelui conjugat cu
vasocostricia capilar n timpul iernilor geroase
conduce la stagnarea circulaiei periferice, care
poate fi urmata de necroza esuturilor irigate de
capilare, adic apariia degerturilor.
Curgerea lichidelor reale.
Curgerea laminar i turbulena
n cazul lichidelor reale, datorit vscozitii lor,
viteza de deplasare a diferitelor straturi de lichid
ntr-o seciune a unui tub, nu este aceeai.
n cazul lichidelor vscoase se deosebesc dou
tipuri de curgere:
Curgerea laminar (tuburi cu seciune mic).
staionar ( v = const.) i
nestaionar (v = const.)
Curgerea turbulent. Aceast curgere apare atunci
cnd viteza lichidului depete o anumit valoare
critic sau se mrete seciunea de curgere.
nestaionar ( v = const.)
R

Curgerea lichidelor reale.
Curgerea laminar i turbulena
Cnd n regimul de curgere se atinge o
vitez critic de curgere, aceasta se
transform din laminar n turbulent.
Viteza critic la care apare turbulena
depinde de vscozitatea (q )i densitatea
lichidului ( ), de raza tubului cilindric (R)
si de numarul lui Reynolds ( ) conform
relaiei:
R
R
v
e
c

q
e
R
Curgerea lichidelor reale. Legea
lui Poiseuille
Debitul unui lichid real aflat n curgere laminar
printr-un tub (indiferent de orientarea lui) este
dat de legea lui Poiseuille:


Unde: este debitul volumic,
r raza tubului, - lungimea tubului, Ap
diferena de presiune de la capetele tubului
datorit creia curge lichidul.

p
r
Q A

=
q
t
8
4
dt
dV
Q =
Curgerea lichidelor reale. Legea
lui Poiseuille
n cazul vaselor de snge se observ c o
variaie a diametrului tubului (vasodilataie sau
vasoconstricie) determin o modificare sensibil
a debitului de snge.
Scaderea debitului de sange in artere provoaca
angina pectorala, maladie care in cazuri
frecvente apare in urma ingrosarii peretilor
arteriali. Administrarea unor substante specifice
cum este nitroglicerina, determina relaxarea
musculaturii peretilor arteriali si permite marirea
lumenului vasului de sange si deci a debitului
sangelui.