Ministerul Educatiei si a Invatamintului Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Relatii Internationale Stiinte Politice si Administrative

Catedra Relatii Internationale

Tema: Diplomatia Economica in cadrul Relatiilor Internationale.

2010

Cuprins

I.Introducere 1) Definire a diplomatiei economice si linii de actiune 2) Politica Externa si Politica Economica 3) Rolul diplomatiei in relatiile economice 4) Forme ale diplomatiei economice II .Concluzie

I.Introducere
Diplomatia economica reprezinta functia de politica externa care face legatura intre demersurile politicii externe si bunastarea economica a cetatenilor unei tari. Aceasta, are ca obiectiv utilizarea tuturor instrumentelor de politica externa pentru promovarea intereselor economice ale tuturor intreprinzatorilor romani si in aceasi masura a statului roman. Diplomatia economica reprezinta cadrul eficient de cooperare institutionala, in vederea realizarii demersurilor legate de promovarea obiectivelor economice ale Romaniei in strainatate. In cadrul Ministerului de Afaceri Externe functioneaza Directia de Diplomatie Economica, care este interfata intre reprezentantele diplomatice ale Romaniei in strainatate, mediul de afaceri si alte institutii cu atributii pe plan economic.In cadrul acesteia, mentionez principalele obiective: promovarea intereselor economice romanesti in strainatate, cooperarea cu organizatii economice internationale, cooperarea interinstitutionala pe linie economica si oferirea unor expertize economice in cadrul MAE.: Aceasta Direcia General Diplomaie Economic, mai are rolul de interfa ntre reprezentanele diplomatice ale Romniei n strintate, mediul de afaceri autohton i celelalte instituii cu atribuii pe linie economic. Prin promovarea intereselor economice romanesti, vreau sa specific urmatoarele actiuni: lobby pentru facilitarea expansiunii firmelor romanesti in strainatate, medierea informatiilor si a contactelor necesare pentru oamenii de afaceri romani, facilitarea dialoguilui intre oamenii de afaceri romani si misiunile diplomatice straine la Bucuresti, organizarea de intalniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri pentru identificarea tipurilor de sprijin necesar, organizarea de seminarii, conferinte si alte reuniuni, elaborarea unei strategii, precum si a unui plan de actiune in scopul promovarii intereselor economice ale Romaniei si distribuirea de informatii cu caracter economic pentru mediul de afaceri . O alta linie de actiune a Directiei de Diplomatie Economica este reprezentata de cooperarea cu organizatii economice internationale. Mentionez in aceasta directie: coordonarea ansamblului activitatilor desfasurate de Romania pe langa Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, promovarea intereselor romanesti pe langa organizatii economice internationale (FMI, Grupul Bancii Mondiale, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare), monitorizarea rapoartelor elaborate de diferite organizatii economice internationale, a calificativelor de tara si o latura activa cu rezultate eficiente a prezentei reprezentantilor Romaniei pe langa organizatiile cu caracter economic. Despre cooperarea interinstitutionala pe linie economica, specific intre principalele actiuni: perfectarea sistemului informational economic intre Directia Diplomatie Economica si mediul de afaceri, consolidarea relatiei interministeriale in vederea sprijinirii componentei de reprezentare economica externa, precum si participarea in cadrul comisiilor si grupurilor de lucru interministeriale pe probleme economice. Diplomatia economica presupune sprijinirea reprezentantilor economici externi, pentru a face fata mediului de afaceri si competitivitatii la nivel international.

Astfel, activitatea personalului cu atributii economice trimis in strainatate este organizata sub forma de Birou al consilierului economic in cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei in
1

Terentii I.M. Tratativele diplomatice i particularitile lor psihologice, Ch. 2001

strainatate, sau Birouri Comerciale proprii in tari sau centre comerciale care prezinta interes pentru Romania. Specific faptul ca atributiile si competentele personalului MEC din reteaua de reprezentare externa sunt stabilite prin Hotararea nr.738/03.07.2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului si privesc activitatile specifice de diplomatie economica, pe aspectele comertului exterior, cooperare economica, investitii si de integrare economica europeana.

Definire a diplomatiei economice si linii de actiune

Diplomatia economica mai este funcia de politic extern care face legtura ntre demersurile politicii externe i bunstarea economic a cetenilor unei ri; are ca obiectiv utilizarea tuturor instrumentelor de politic extern pentru promovarea intereselor economice ale ntreprinztorilor romni i ale statului romn; presupune instituirea unui cadru eficient de cooperare instituional, n vederea realizrii unor demersuri concertate de promovare a obiectivelor economice ale Romniei n strintate i de sprijinire a atragerii de investiii strine n Romnia Abordez ca aspect important al diplomatiei economice problema extinderii companiilor romanesti in regiune si mentionez ca o tara nu este competitiva atata timp cat nu este caracterizata de o economie deschisa, caracterizata prin cresterea ponderii exportului si importului in produsul intern brut. Ea presupune o eliminare treptata a barierelor protectioniste, o liberalizare a intregii economii pentru a permite concurenta interna si internationala. De asemenea, deschiderea unei economii se face odata cu impulsionarea fluxurilor de capital financiar, de capital fix, a fluxurilor bilaterale cu restul lumii de bunuri si servicii, odata cu promovarea schimburilor informationale cu alte tari . Doar pe plan international, putem cunoaste performanta unei tari si rezultatele obtinute in anumite domenii, iar marile nereusite au avut la baza dezvoltarea de sine, bazata pe resurse interne fara apelarea la oportunitatile oferite de restul lumii. O tara se poate integra in circuitele economice prin doi pasi: statul respectiv se poate implica mai mult pe piata mondiala si prin lupta pentru castigarea unor segmente mai consistente de piata pentru produsele in exces. Pot preciza ca, in ultimii ani , politicile guvernamentale ale Romaniei s-au axat doar pe cresterea atractivitatii prin crearea conditiilor de imbunatatire a mediului de afaceri si pe promovarea exporturilor. In functionarea diplomatiei preventive trebuie urmarite cateva recomandari: statele ar trebui sa reziste la traditionala practica de suspendare a relatiilor diplomatice si sa pastreze comunicatia cu liderii si grupele de criza; guvernele si organizatiile internationale trebuie sa exprime in mod clar si impunator interesele sale in situatia de risc; criza trebuie sa fie pusa in agenda Consiliului de Securitate al ONU sau al organizatiei internationale, pentru a permite actiuni preventive. Un aspect important a fost total neglijat, acesta presupunand crearea conditiilor pentru dezvoltarea investitiilor romanesti in strainatate. Un exemplu important este acela ca in top 25 al companiilor multinationale din Europa Centrala si de Sud-Est, Romania figura incepand cu 1998 doar cu SNP Petrom, care ulterior a fost privatizata cu grupul austriac OMV. Prin acest exemplu sustin ipoteza enuntata mai sus, conform careia nivelul unei tari si al economiei acesteia se masoara pe plan international si prin talia companiilor multinationale cu capital autohton care isi desfasoara activitatea in alte tari. In concluzie, daca Romania doreste sa devina importanta pe plan international, ea trebuie sa faca mari eforturi pentru ca acele companii autohtone sa fie prezente cu filiale si in alte tari.

Politica Externa si Politica Economica

Notiunea de relatii economice precede cu mult aparitia primelor state.Notiunea de politica economica,insa,cu totalitate a masurilor si mijloacelor utilizate pentru realizarea anumitor scopuri in domeniul economic,este pusa in legatura cu aparitia statului si cu interventia acestuia in economie.Este cunoscut ca in orinduirea feudala,pe linga apararea drepturilor clasei feudale,statul se ingrijea si de garantarea intr-un anumit fel al schimbarilor comerciale,de intretinere a cailor de comunicatie.Interventia statului in viata economica devine o practica curenta odata cu dezvoltarea capitalismului monopolist de stat. In epoca contemporana,preocuparile curente ale statelor sint orientate spre folosirea optima a resurselor,cresterea competivitatii produselor in relatiile economice mondiale,elaborarea unei politici comerciale adecvate,combaterea crizelor si inflatiei,utilizarea mijloacelor de presiune economica,cresterea potentialului economic.

Relatiile economice si,indeosebi,legaturile comerciale,constituie astazi componenta de baza,cea mai dinamica,cu pondere decisiva,a relatiilor internationale.In lumea contemporana,stabilirea de relatii normale intre state,dezvoltarea lor,o mai buna crestere reciproca in vederea cooperarii si a schimbului de valori merg mina-n mina cu dezvoltarea schimbului de bunuri materiale.

Rolul diplomatiei in relatiile economice

In relatiile internationale actuale,dinamizate sensibil in raport cu deceniile anterioare sub impulsul cresterilor materiale si spirituale fara precedent ale societatii umane si caracterizate de tendintele amintite,o imagine a rolulul diplomatului modern ne este oferita de J.Chazelle:Ambasadorul modern este primul agent de prospectare al tarii sale in exterior...iar diplomatia,fara a renunta la rolul sau traditional,adauga la aceasta sarcina de a asigura in tara respectiva,in evolutia dinamica a raporturilor internationale din ce in ce mai independente,un maximum de prezenta si influenta in toate domeniile.Pe de alta parte,misiunea diplomatica,constituind principala sursa de informare a tari sale,este si organul de interpretare a conditiilor,tendintelor si opiniilor politice si economice din tara in care este instituita.Dea aici deriva sarcinile crescinde pe care abasadorul le are in conditiile actuale ale dezvoltarii economiei tarilor,aplicarii celor mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii,cresterii schimburilor comerciale si aparitiei unor noi forme in relatiile economice intre state,care sunt cooperarea economica si tehnico-stiintifica,asistenta tehnica,schimbul de tehnologii,licente. Deastfel ,este evident ca,in scopul obtinerii de rezultate in politica economica fata d eun stat,sint necesare date privind resursele,necesitatile sale,politica in materie de import si export,in materie de cooperarea tehnico-stiintifica cu alte state. Un rol tot mai mare in politica comertului exterior al tarii revine misiunilor diplomatice.Ele trebuie sa cunoasca bine problemele economice,tehnico-stiintifice ale tarii sau zonei de tari unde isi duc activitatea,sa-si consacre o mare parte din preocuparile lor relatiilor economice cu statele respective. Ambasadorii,ministri plenipotentiari poarta raspunderea infaptuirii politicii economice a partidului si guvernului in tara respectiva,raspund de bunul mers al colaborarii economice,tehnice si stiintifice dintre tara noastra si tara unde sunt acreditati La toate acestea se adauga-in vedrea adoptarii la noile cerinte ale relatiilor internationale-o organizare si structura corespunzatoare a organelor insarcinate cu realizarea politicii externe. Astfel, foarte multe din ministrele de externe ale diferitor state dispun de directii specializate pe probleme economice(directii economice propriu-zise,directii de cooperare tehnica,directi de asistenta tehnica) Pe plan extern,misunile diplomatice dispun de birouri sau agentii comerciale inzestrate cu personalul corespunzator.

Aceleasi misiuni diplomatice sau chiar misiuni speciale permanente se ocupa de urmarirea si chiar de executarea activitatilor multiple care se desfasoara in cadrul organizatiilor ale O.N.U,cum ar fi F.A.O, A.I.E.F.A, O.M.S,statele obisnuite sasi numeasca reprezentantii speciali,care le pot furniza in orice moment o situatie exacta a activitatii organizatiei,pot crea relatii cu personalitati care intereseaza statul respectiv si servesc,in cazul cind o misiune din tara este trimisa pentru a participa la o reuniune a organizatiei,ca membri sau consilieri ai delegatiei respective.Referindu-se la acest rol de conselier al diplomatilor,Ph.Cahier sublinia ca,in cadrul organizatiilor internationale,negocierile care se refera la subiecte tehnice sint adesea foarte delicate,ele necisita o anumita subtilitate si o arta pe care tehnicienii,prin natura functiilor lor,nu o poseda intotdeauna.

FORME ALE DIPLOMATIEI ECONOMICE

Instrument de aplicare a politicii externe statului,diplomatia economica serveste atit realizarii obiectivelor politice cit si a celor economice.Diplomatia economica nu are insa forme si metode deosebite de cele ale diplomatiei in general. Printre cele mai frecvente forme ale diplomatiti economice,pot fi mentionate.: Reprezentarea intereselor economice ale statului in strainatate. Aceasta functie este realizata prin intermediul ambasadelor,agentiilor economice,misiunilor diplomatice de pe linga organizatiile guvernamentale internationale cu profil economic si prin reprezentantii permanenti ai statelor pe linga aceste organizatii Negocierile pe teme economice la diferite niveluri sint folosite pentru dezvoltarea colaborarii pe linie bilaterala intre state De cele mai multe ori,asemenea negocieri se incheie cu rezultate importante pentru ambele parti:perfectarea sau semnara unui acord comercial sau de cooperare stiintifica si tehnica,negocierea unor chestiuni economice nerezolvate,schimbul reciproc de misiuni si experti,analiza chestiunilor economice nerezolvate. Nu mai putin importante sint vizitele unor misiuni de experti ai ministerelor interesate(Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale,Ministerul Afacerilor Externe,ministerele cu profil economic)care,fara sa fie la nivel inalt,pot fi consideratemai ales datorita sarcinilor lor de negociere-ca facind parte din formele diplomatiei ad-hoc. Incheierea de tratate si conventii economice,bilaterale si multilaterale este precedata totdeauna de contacte preliminare care au loc prin intermediul misiunilor diplomatice si agentiilor comerciale,pe calea vizitelor reciproce sau a schimbului de scrisori si note.Se refera,in acest mod,posibilitatea ca,asupra tuturor chestiunilor majore si de detaliusa se poata realiza un acord preliminar,semnarea propriu-zisa a tratatului find adesea o chestiune de fomalitate. In ultimul timp,cind relatiile economice bilaterale dintre state se diversifica si se largesc continuu si cind schimbarile care intervin in natura si dimensiunile stiintei contemporane amplifica cerintele de colaborare internationala,o atentie deosebita se acorda incheierii de acorduri pe tema cooperarii stiintifice si a cooperarii de productie.In aceste conditii,cooperarea tehnico-stiintifica este un domeniu insemnat in raporturile dintre tari,care contribuie substantial la diversificarea relatilor interstatale,la extinderea si stabilitatea schimburilor comerciale. In consecinta,odata cu ponderea pe care o capata relatiile economice in ansamblul raporturilor interstatale creste si rolul diplomatiei economice ca instrument atestat de frecventa marita a negocierilor pe temele economice,care se concretizeaza in acorduri,conventii,protocoale si alte instrumente juridice. Este insa foarte posibil,mai ales in cazul tratativelor multilaterale,ca discutiile pregatitoare sa dureze o perioada mai indelungata,pina cind partile cad de acord si isi apropie pozitiile.Sint 6

frecvente si cazurile cind negocierile economice nu conduc la incheierea unui compromis,asa cum a fost cazul negocierilor desfasurate sub auspiciile O.N.U,care au precedat incheierea acordului general pentru tarife si comert(GATT),sau al negocierilor din cadrul Rundei Kennedy. In 1946,la propunerea S.U.A,Consiliul Economic si Social al O.N.U a adoptat in unanimitate proiectul de rezolutie 1/B care recomanda convocarea unei conferinte internationale pentru a dezbate problemele comertului si incadrarii in munca si infiintarea unei comisii,formata din reprezentantii a 15 state,pentru pregatirea acestei reuniuni.In final,se urmarea infiintarea unei organizatii internationale de comert.Negocierile diplomatice in cadrul comisiei s-au desfasurat in doua etape(Londra si Geneva),destul de anevoios,si au pregatit proiectul de statut(carta)pentru viitoarea organizatie.O a treia etapa poate fi considerata insasi conferinta care a avut loc la Havana,in noiembrie 1947,si care a adoptat proiectul Cartei dupa discutii indelungate.Carta pentru cooperare comerciala internationala a fost inclusa in actul final al Conferintei,semnat de cele 53 state participante si care este cunoscuta sub numele de Carta de la Havana.Epilogul acestei actiuni are loc in momentul in care refuzul Congresului S.U.A de a ratifica Carta a determinat celelalte tari semnatare sa procedeze la fel,incit incercarea de a crea o Organizatie Internationala a Comertului s-a soldat cu un esec. Totusi,prevazind posibilitatea acestui rezultat,S.U.A a lansat din timp un apel in vederea inceperii in paralel a negocierilor comerciale pentru reducerea tarifelor,asa cum stipulau prevederile art.17 al viitoarei Carte. Douazeci si trei de state au raspuns la apel si,la 30 octombrie 1947,reprezentantii acestora au semnat Acordul general asupra tarifelor vamale si comertului(GATT). Exemple de tratative indelungate,in care calitatile diplomatice ale participantilor au fost solicitate din plin,sint negocierile cunoscute sub numele Runda Kennedy,care au durat mai bine de patru ani. Deschisa oficial la 4 mai 1964,dupa circa 6 luni de negocieri preliminare,Runda Kennedy a avut ca punct de plecare legea asupra expansiunii economice,promulgata de Congresul american in 1962(Trade Expansion Act),prin care presedintele S.U.A este autorizat sa interprinda negocieri cu statele vest-europene,in scopul reducerii tarrifelor vamale. Controversele cele mai vii s-au concentrat asupra problemei disparitatilor dintre tarifele S.U.A. si tarifele Pietei Comune si asupra chestiunii privind marfurile care constituie exceptii de la reducerea tarifara proiectata. Documentul elabporat in final,dovada a spiritului de compromis care a calauzit partile,reflecta rezultatele-in ansamblu-destul de importante in raport cu dificultatile intimpinate in cadrul negocierilor,insa nu deosebite fata de obiectivele fixate initial.Runda Kennedy a marcat introducerea unui grad mai inalt de multilaterism in negocierile comerciale. Programul de lucru elaborat de G.A.T.T ,dupa incheierea rundei Kennedyisi propunea ca scop desfiintarea taxelor vamale,a obstacolelor netarifare,ca si acordarea unei atentii sporite problemelor tarilor in curs de dezvoltare.La inceputul anului 1972,mai multe state capitaliste dezvoltate,membre ale G.A.T.T. au recunoscut oficial necesitatea reexaminarii ansamlului relatiilor comerciale si economice internationale si sau angajat sa sprijine organizarea in cadrul GATT a unei noi runde de negocieri de anvergura.
2

Aceste negocieri comerciale multilaterale urmeaza sa aiba ca scop inlaturarea principalelor obstacole care se afla in calea dezvoltarii restingherite a comertului international,ca si asigurarea cadrului care sa permita cresterea articiparii tarilor in curs de dezvoltare la circuitul economic mondial.

Tribuna Economic nr.27/2005; pag.76-78.

Formele amintite ale diplomatiei-economice-reprezentarea statului peste granita,negocierile la diferite niveluri,incheierea de acorduri si conventii-fac parte din normele cele mai des folosite in relatiile bilaterale dintre state.In general,ele se incadreaza in diplomatia bilaterala . Schimburile comerciale ca si relatiile de cooperare tehnico-stiintifice largite intre state,indiferent de sistemul lor sicial-politic si de gradul de dezvoltare,aduc aspecte noi,de forma si de continut,in relatiile internaionale.Alaturi de dezvoltarea relatiilor bilaterale,cooperarea economica si tehnico-stiintifica favorizeaza si dezvoltarea relatiilor pe baze multilaterale.Acestea reprezinta o completare utila si necesara a relatiilor bilaterale de colaborare economica. Dintre cele mai caracteristice forme ale diplomatiei economice multilaterale sint de mentionat.: Pregatirea in incheirea de acorduri si conventii reprezinta o prima forma,comuna atit diplomatiti bilaterale cit si celei multilaterale. Participarea la activitatea organizatiilor internationale,generale sau speciale,precum si la conferinte si congrese internationale constituie formele cele mai raspindite ale diplomatiei economice multilaterale. Problema gasirii celor mai bune cai pentru dezvoltarea economica,care se pun astazi pentru doua treimi din omenire,isi gasesc reflectare in preocuparile si programele de aciune ale acestor organizatii. Institutii specializate su organisme ale Natiunilor Unite:F.A.O-in domeniul agriculturii,O.N.U.D.I-in domeniul industrial,U.N.C.T.A.D-in domeniul comertului si dezvoltarii,elaboreaza programe de cooperare si dezvoltare pe termen scurt si de perspectiva,pe baza sugestiilor si propunerilor statale membre. Tarile in curs de dezvoltare,pentru care O.N.U si institutiile specializate constituie importante tribune de promovare a intereselor si preocuparilor lor in mare masura,ca structura organisemlor O.N.U ,si activitatea acestora sa reprezinte elemente de baza in atingerea obiectivelor de progres economic si social inscrise,dealtfel,ca si in Carta. Unul din organele principale ale O.N.U ,Consiliul Economic si Social(E.C.O.S.O.C)-care cuprinde 27 de state membre alese pe o perioada de 3 ani-examineaza evolutia economiei mondiale,dezbate problemele dezvoltarii economice,sociale,culturale pe plan mondial,analizeaza si coordoneaza activitatea institutiilor specializate ale O.N.U si adopta masuri pentru traducerea in practica a rezolutiilor Adunarii Generale. Consiliul Economic si Social intretine relatii strinse de colaborare cu O.N.U,institutiile specializate din sistemul O.N.U,alte organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale si,pentru indeplinirea atributiilor sale,actioneaza prin comisii economice regionale,comisii si subcomisii tehnice si prin comitete permanente. Activitatea diplomatica a statelor membre ale acestui organism,ca si a celorlalte state care fac parte din O.N.U,s-a concretizat,in ultimul deceniu,in contributia directa pe care E.C.O.S.O.C. si Adunarea Generala a O.N.U au adus-o la pregatirea si desfasurarea,sub egida Organizatiei,a unor importante actiuni si reuniuni cu caracter economic:programul lansat in 1961 sub titlulDeceniul Natiunilor Unite pentru dezvoltare-care avea ca obiectiv final realizareade catre tarile in curs de dezvoltare a unui ritm mediu de crestere a venitului national anual de cel putin 5%;conferinta Natiunilor Unite pentru aplicarea stiintei si tehnicii in folosul regiunilor slab dezvoltate(1963);conferintele Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare(1964,1968 si 1972).Cea de-a 53-a sesiune a E.C.O.S.O.C.(3-28 iulie 1972)a avut ca teme principale:punerea in aplicare a unor masuri de cooperare economica internationala care sa raspunda necesitatilor si aspiratiilor actuale ale tuturor tarilor,imprimarea unei eficiente sporite activitatii,precum si examinarea progreselor inregistrate in aplicarea strategiei celui de-al doilea deceniu al dezvoltarii.

Frecventa si importanta dezbaterilor consacrate anumitor chestiuni de ordin economic in cadrul O.N.U si al organismelor sale au facut ca numeroase rezolutii,studii ,programe de actiuni sau chiar comitete sa poarte denumirea temei care constituia obiectul preocuparilor. Pentru a releva diversitatea si amploarea tematicii economice in cadrul activitatii O.N.U prezinta importanta enumerarea unora dintre problemele in jurul carora s-au polarizat discutiile si eforturile diplomatilor. Globalizarea, ca fenomen dominant al economiei mondiale , este un proces in salturi, declansat de competitia si concurenta dintre principalii poli ai puterii economice internationale, care cuprinde toate laturile vieti economice. La baza acestui proces se afla o serie de factori economici, tehnici, sociali-politici etc., care actioneaza simultan si intercolerat la nivel international, regional si national. La nivel international actioneaza noile tehnologii performante, expansiunea ramurilor industriale moderne, ascensiunea sectorului de servici, reducerea sau inlaturarea barierelor nationale in procesul derularii fluxurilor internationale de bunuri, servicii, tehnologie si capital. La nivel regional, se constata tendinta de concentrare a activitatii economice in trei principale regiuni, respectiv America de Nord, Europa Occidentala si Asia. Nivelul national vizeaza extinderea sectorului privat si a pietei, deschiderea lor spre exterior. Globalizarea economica reprezinta stadiul in care a ajuns procesul real, pozitiv si de lunga durata, de dezvoltare a internationalizarii economiei, de mondializare a schimburilor si interdependentelor economice dintre economiile nationale si statele lumii contemporane. Gradul de integrare economica globala se masoara prin: cresterea comertului mondial in raport cu cea a productiei mondiale. cresterea accesului la pietele de capital. Globalizarea este tema preferata a cercurilor liberale de dreapta, care considera piata drept unic reglator al economiei atat pe plan national, cat si la scara planetara. Exprimand interesele marii finante internationale si ale corporatiilor internationale, acestea sustin si promoveaza dezvoltarea neingradita a schimburilor internationale, circulatia rapida a cuceririlor stiintei si tehnicii contemporane, accesul tuturor tarilor la resursele financiare pentru dezvoltare. In schimb, o serie de economisti, politologi si oameni politici de stanga privesc critic procesul globalizarii, evidentiind laturile sale negative, contradictorii si care privesc economicul si socialul. Acestia considera globalizarea ca fiind un proces de distribuire a puterii economice, de accentuare a decalajelor economice si a diferentierilor sociale la nivel mondial. Procesul globalizarii duce la accentuarea inegalitatilor economice si sociale pe plan intern si international, la intensificarea concurentei si a unor forme neloiale ale acesteia, la cresterea fara precedent a rolului pietelor de capital, in raport cu puterea organelor administrative nationale, ceea ce afecteaza suveranitatea nationala. Cu toate acestea, realitatile economice infirma aceste doua opinii extreme, globalizarea fiind considerata un fenomen benefic pentru omenire. In cadrul acesteia, insa, unii participanti se afla in postura de castigatori, iar altii, de perdanti. De accea, pentru a raspunde cerintelor, este necesar ca acest prices sa se desfasoare pe baza unor reguli valabile pentru toti participantii la fluxurile economice internationale si sa se sigure o noua configuratie a schimburilor si dezvoltarii economiei mondiale. In acest context, performantele economice si sociale ale globalizarii vor fi mai evidente, repartizarea lor va fi mai echitabila. In acest fel se va demonstra necesitatea globalizarii economice, se va inlatura teama unor oameni fata de acest proces, se vor percepe corect consecintele acestuia, faptul ca nu este un pericol pentru suveranitatea tarilor. Dimpotriva, globalizarea asigura progres economic si social tuturor tarilor participante, actionand astfel ca un factor de sprijin al afirmarii suveranitatii nationale .

, , . 1, , , 1984, .327.

Planificarea:Ignorat in discutiile O.N.U, o buna parte din timp,conceptul planificarii a atras in ultimul deceniu atentia unanima,prin consecventa cu care statele socialiste si tinerele state independente au sustinut aceasta metoda de incontestabil succes in edificarea economiilor nationale independente si echilibrate.Aceste actiuni interprinse in cadrul organismelor internationale,au la baza recunoasterea unanima a importantei conceptului de planificare ca unul din mijloacelor cele mai eficace pentru asigurarea dezvoltarii economice a statelor. Resursele naturale:Principalele resurse naturale care contribuie prn valorificarea lor la dezvoltarea economica constituie in prezent teme de larga audienta si interes in cadrul O.N.U. si organismelor sale.Solul,in ansamblul lor in grupe de lucru,comitete,organisme guvernamentale,au contribuit sa fie aprofundate de catre specialisti in materie in cadrul reuniunilor internationale speciale. Una din primele rezultate importante il constituie organizarea in 1984 a conferintei stiintifice a Natiunilor Unite pentru conservarea si utilizarea resurselor umane.Sapte ani mai tirziu,in 1995,si ulterior in 1958,doua conferinte succesive au fost consacrate dezbaterilor asupra folosirii energiei atomice in scopuri pasnice. Importanta folosirii tuturor resurselor de energie pentru dezvoltarea economica a fost marcata de cele doua reuniuni organizate la Roma(1961) si Tokio(1964) pe tema surselor noi de energie. In aceasta succesiune de reuniuni,o idee cu semnificatie de principiu politic merita cu deosebire a fi subliniata:dreptul suveran al popoarelor asupra exploatarii bogatiilor si resurselor lor naturale.Rezolutii ale O.N.U, evidentiaza acest drept si un stiudiu principal este consacrat prezentarii legilor si practicilor utilizate in diverse state in exploatarea si punerea in valoare a bogatiilor si resurselor lor naturale. Industiralizarea:la fel ca si planificarea,se incadreaza in conceptele care si-au facut loc mai greu in activitatile O.N.U dar care,o data verificata si recunoscuta ca deosebit de importanta in accelerarea dezvoltarii economice si sociale,ca si in largirea si diversificarea schmburilor comerciale ale tarilor,a stat aproape in permanenta pe agenda dezbaterilor.Discutiile purtate au fost orientate indeosebi spre determinarea scopului,metodelor,ritmului,surselor si rezultatelor industrializarii.Documentele O.N.U au pus in evidenta ca industrializarea nu este un scop in sine,relevind ca singurele sale scopuri sa fie ridicarea nivelului de viata al populatiei. Urmarea aceste discutii a fost crearea unor organisme specializate,care au fost succesiv Comitetul dezvoltarii industriale.Organziarea Natiunilor Unite pentru Dezvolatare Industriala (O.N.U.D.I),infiintata in 1965 ca centru destinat schmbului de experienta si informatii si coordonarii actiunilor si programelor O.N.U. in domeniul industrializarii.Scopul organizatiei,definit in rezolutia Adunarii Generale O.N.U privind activitatea O.N.U.D.I este de a promova dezvoltarea industriala,conform prevederilor 3 al articolului 1 si al articolelor 55 si 56 ale Cartei Natiunilor Unite si de a incuraja mobilizarea resurselor nationale si internationale,de a falicita,favoriza si accelera industrializarea tarilor in curs de dezvoltare,mai ales in sectorul industriilor manufacturiere. La prima conferinta extraordinara a O.N.U.D.I.(1971) delegatia romana a relevat necesitatea ca Organizatia sa se preocupe de falicitarea incheierii de acorduri interguvernamentale de cooperare industriala,de examinarea formelor si mijloacelor specifice de cooperare in productia diferitelor ramuri industriale.de consolidarea programului de servicii industriale specifice(S.I.S). La sesiunile din 1973 si 1974 ale Consiliului pentru dezvoltare industriala delegatiilor a numeroase tari printre care si Romania,au formulat propuneri concrete menite sa sporeasca contributia organizatiei la realizarea obiectivelor de progres economic si social al tarilor in curs de dezvoltare,la reducerea decalajelor ce le desparte de statele puternic industrializate.Astfel,la sesiunea din 1973 a Consiliului O.N.U.D.I a fost adoptata la propunerea a 18 tari in curs de dezvoltare,intre care si Romania,o rezolutie privind promovarea cooperarii tehnico-industriale intre tarile in curs de dezvolatare. Delegatia romana a propus de aemenea ca viitoarea Conferinta generala a O.NU.D.I sa dezbata principiile si metodele cooperarii internationale in domeniul dezvoltarii industriale. 10

In aceasta perspectiva au fost aprobate,la sesiunea din mai 1974 a Consiliului si problemele legate de pregatirea celei de-a doua Conferinta a O.N.U pentru Dezvoltarea Industriala care a avut loc la Lima in martie 1958.Conferinta a definit o strategie pe termen lung in domeniul in dustrializarii.Delegati romana a adus o contributie constructiva la dezbaterea si adoptarea unor documente de baza ale Conferintei.Aceste documente,cunsocute sub numele genericDeclaratia de la Lima,precum si rezolutiile principale,la elaborarea carora a luat parte si Romania,subliniaza conexiunea strinsa dintre viitorul industrializarii tarilor in curs de dezvoltare si imperativul unei noi ordini economice internationale. Lao sesiune aAdunarii Generale,Comitetul pentru problemele economice adopta o rezolutie initiata de 16 state,printre care si Romania.Rezolutia cere ca O.N.U.D.I,avind rol central in activitatile O.N.U in domeniul dezvoltarii industriale,sa-si intensifice colaborarea cu P.N.U.D in vederea sprijinirii eforturilor economice ale tarilor in curs de dezvoltare.O.N.U.D.I. urmeaza,conform acestei rezolutii,sa-si intareasca legaturile cu statele in curs de dezvoltare prin intermediul programului de specialisti in domeniul industrializarii. Asistenta tehnica: acordata de O.N.U tarilor in curs de dezvoltare face parte din activitatile curente si de prestigiu ale Organizatiei Sub acest aspect se poate spune ca O.N.U si institutiile din familia Natiunilor Unite reprezinta cel mai complex si vast mecanism conceput pina in prezent care a pemis tarilor membre abordarea in comun a problemelor economice internationale.Sub forma programelor multilaterale de asistenta tehnica,un dispozitiv institutional a fost pus la punct pentru a asigura pe scara internationala schimbul de cunostinte tehnice si sprijinirea eforturilor in tarile in cur s de dezvoltare in vederea dezvoltarii economiilor lor nationale.Rezolutia 200 a Adunarii Generale a pus bazele deschiderii de credite destinate sa permita Secretariatul general ca,in cooperare cu institutiile specializate,sa interprinda un program de asistenta pentru dezvoltarea economica a statelor membre.Acest program,infiintat in 1948,si-a propus ca obiectiv formarea de personal in sectorul administratiei publice.Institutiile specializate si-au organizat si ele programe de asistenta similare,finantate din bugetul lor ordinar. In prezent ,actiunile O.N.U in aceste domenii sint realizate atit prin programele ordinare ale institutiilor specializate cit si printr-un program ordinar al O.N.U ,finantat in mod identic.Asistenta prin acest program se acorda in domenii determinate:dezvoltarea economica,administratia publica,protectie sociala. In 1949 are loc infiintarea Programului Largit de Asistenta Tehnica.Scopul acestuia era definit in rezolutia adoptata de Adunarea Generala si avea menirea de a ajuta tarile insuficient dezvoltate in vederea intaririi economiilor lor nationale,prin dezvoltarea industriei si agriculturii,pentru a contribui la independenta lor economica si politica in spiritul Cartei Natiunilor Unite si pentru a pemrite intregii lor populatii sa atinga un nivel mai ridicat de viata,pe plan economic si social. Fondurile P.E.A.T se realizau prin contributii voluntare ale tarilor membre O.N.U sau membre ale institutiilor specializate,care se declarau in cadrul unei conferinte de anuntare a contributiilor. Asistenta tehnica acordata prin P.E.A.T. tarilor in curs de dezvoltare se concretiza in trimiteri de misiuni de experti,acordarea de burse de perfectionare,furnizarea de echipament industrial(pina la o suma de 50 000$)

Tribuna economic nr.28/2005;pag.46-48.

11

Comertul international ca mijloc de apropiere intre popoare si ca factor al progresului economic si social,a devenit astazi o forma importanta a colaborarii internationale,careia diplomatia Natiunilor Unite i-a acordat o atentie speciala. Discutiile in cadrul O.N.U. s-au referit la unele aspecte de inechitate in schimburile comerciale care au loc pe piata mondiala,la analizarea cauzelor acestor fenomene si la masurile care se impun pentru ca anomaliile acumulate in comertul international in ultimele doua decenii sa dispara,prin lichidarea descriminarilor de natura politica,a barierilor artificiale ridicate in clasa schimburilor internationale,a neajunsurilor grave in mecanismele actuale de finantare a dezvoltarii. In 1961,una din concluziile dezbaterilor Adunarii Generale se referea la responsabilitatea Organizatiei Natiunilor Unite si a altor organisme internationale de a promova cai si mijloace pentru gasirea unor solutii eficace in vederea inlaturarii anomaliilor mentionate si accelerarii dezvoltarii economice a tarilor in cur de dezvoltare.O rezolutie special consacrata acestei teme recomanda si organizarea unei conferinte internationale care sa examineze problemele comertului international. Ca urmare a negocierilor din cadrul Natiunilor Unite,a eforturilor depuse de statele socialiste si de numeroase tari in curs de dezvoltare, a fost organizata in 1964,la Geneva,cea mai larga Conferinta Internationala destinata problemelor comertului si dezvoltarii. Actul final adoptat de catre statele participante reflecta conditiile xistente in comertul internationale comerciale si contureaza aria preocuparilor si sarcinilor de indeplinit in viitor de catre Conferinta. Cooperarea internationala tehnico-stiintifica a devenit subiect central de dezbateri la O.N.U in ultimul deceniu,in conditiile in care progresul vertiginor al stiintei si tehnicii a dus la adincirea decalajului dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare.Ceea ce introduce nou in dezvoltare progresul stiintei si tehnicii se refera indeosebi la extinderea comertului cu tenica noua,la constituirea lui intr-un domeniu tot mai important al schimburilor internationale. Rezultatele nesatisfacatoare inregistrate in primul deceniu al Natiunilor Unite pentru dezvolatare au su pus si mai multa acuitate-in cadrul reuniunilor desfasurate sub egida O.N.Uproblema cailor si modalitatilor prin care Organizatia Natiunilor Unite si institutiile sale specializate pot incuraja si sprijini mai bine eforturile de dezvoltare accelerata interprinse de majoritatea statelor membre. Economistii si diplomati,oameni de stiinta si personalitati politice au pus in discutiegap-ul tehnologicsi au cautat mijloace pentru reducerea lui.Concluzia care s-a impus in urma reuniunilor economice si diplomatice a fost ca o larga politica de cooperare internationala este inevitabila in materie de comert si de difuzare a tehnicii si stiintei:fara aceasta cooperare,decalajul dintre nivelurile de dezvoltare ale tarilor s-ar adinci,iar costul dezvoltarii ar fi enorm. In asemenea inprejurari,cooperarea internationala tehnico-stiintifica incepe s aintre din ce in ce mai mult in sfera preocuparilor politicii externe a statelor.Pe aceasta linie,in 1963,doua evenimente importante sint de semnalat:Conferinta Natiunilor Unite pentru aplicarea stiintei si tehnicii in interesul regimurilor mai putin dezvoltate(Geneva) si Conferinta ministeriala asupra stiintei,care a avut loc sub egida Organizatiei europene de cooperare si dezvoltare(Paris)reuniuni care pun evidenta dimensiunilor noi ale stiintei si necesitatea cooperarii internationale.Un comitet O.N.U. pentru aplicarea stiintei si tehnicii la dezvoltare au fost creat in scopul studierii problemelor specifice si elaborarii de recomandari si solutii. Sesiunile Adunarii Generale a O.N.U si ale E.C.O.S.O.C,Consiliile economice regionale,institutiile specializate,O.N.U.D.I si cele 3 Conferinte pentru Comert si Dezvoltare au relevat importanta cooperarii tehnico-stiintifice,au adoptat recomandari sau au intocmit studii aupra unor chestiuni de interes deosebit pentru state:schimbul de brevete,licente si tehnologii(know-how),acordarea de credite si asistenta tehnica,forme de cooperare in productie,care reprezinta numai citeva exemple de felul in care diplomatia poate actiona in stimularea activitatilor destinate dezvoltarii economice. 12

Problema gasirii celor mai bune cai pentru dezvoltarea economica,care se pune astazi pentru doua treimi din omenire,isi gaseste reflectare in preocuparile si programele de actiune ale cestor organizatii.

II .Concluzie
Interesul activ al oricarei tari in domeniul diploamtiei economice are la baza intensificarea relatiilor ei economice,ilustrata de cresterea volumului si diversificarea schimburilor ei comerciale(cu 130 state),precum si de formele noi de cooperare In zilele noastre,promovarea schimburilor bilaterale si a intereselor economice ale oricarui stat este inseparabila de efortul international de acrea pentru ele un cadru regional sau mondial adecvat,favorabil si echitabil. Doar pe plan international, putem cunoaste performanta unei tari si rezultatele obtinute in anumite domenii, iar marile nereusite au avut la baza dezvoltarea de sine, bazata pe resurse interne fara apelarea la oportunitatile oferite de restul lumii.

13

Lista literaturii folosite:

1) Buruian A. Dreptul diplomatic i consular, Chisinau 2000. 2) Malia M. Diplomaia, Bucureti, 1970 3)Beniuc V. Noiunile i conceptele de baz ale diplomaiei, Ch., 1999 4)Nickolson H. Diplomaia, ucureti, 1979 5)Suport de curs: Diplomaia oficial i diplomaia secret, Bucureti, 2001 6)Terentii I.M. Tratativele diplomatice i particularitile lor psihologice, Ch. 2001 7) . . . -1997 8) .. . ., 1997. 9) Tribuna Economic nr.27/2005; pag.76-78. 10)Tribuna economic nr.28/2005;pag.46-48. 11)www.integrare.gov.md (accesat pe data de 28 noiembrie 2010) 12) I.M Anghel, Drept diplomatic si consular,Editura lumina Lex, Bucuresti 1996, p.26-48. 13)Dusault, Louis, Protocolul.Instrument de comunicare, Ed.Galaxia, Bucuresti, 1996, p.43-55.

14

15