Sunteți pe pagina 1din 6

Aldo Rossi (1931-1997) a fost un architect si designer Italian care a reusit sa se faca recunoscut in patru domeii distincte: teorie,

desen, arhitectura si design de produs. Rossi s-a nascut in Milano, Italia. In 1949 a inceput sa studieze arhitectura la universitatea politehnica din Milano, absolvind in 1959. Primele sale lucrari din anii 60 au fost in mare parte pur teoretice, avand influente ale modernismului italian din aii 20, clasice si reflectii ale pictorului Giorgio de Chirico. Vizita in Uniunea Sovietica pentru studiul arhitecturii staliniste a avut de asemenea o puternica influenta. In scrierile sale, Rossi critica lipsa intelegerii orasului in arhitectura contemporana. El a sustinut ideea ca orasul trebuie pretuit ca ceva construit de-a lungul timpului; o atentie speciala o necesita artefactele urbane care rezista trecerii timpului. Rossi a sustinut ca orasul isi tine trecutul ( memoria colectiva), si ca folosim acea memorie prin monumente, care dau structura orasului. El a devenit extrem de influent in anii 80 prin promovarea teoriilor in cartile sale Arhitectura Orasului si O biografie stiintifica.

Structura Artefactelor Urbane reprezinta primul capitol al cartii Arhitectura Orasului 1966. Aceasta carte este o departare puternica de la modelele trecute de urbanism din contelul contemporan al Italiei. Rossi a incercat in scrierile sale sa redefineasca arhitectura orasului cu o concentrare pe artefactele urbane, catalizatorul monumentelor din trecut. La sfarsitul cartii acesta spune ca ideile nu au fost ceva nou si ca doar a incercat sa schimbe mentalitatea arhitectilor acelei ere dominate de functionalism: respectarea orasului cu inteles asupra vietii colective, a istoriei si asupra realitatii.

1.Individualitatea artefactelor urbane 2.Artefactele urbane ca opera de arta 3.Chestiuni Tipologice 4.Critica functionalismului ingenuu 5.Probleme de clasificare 6.Complexitatea artefactelor urbane 7.Teoria permanentei si monumentele

1.Individualitatea artefactelor urbane Arhitectura orasului cuprinde 2 aspecte: a) orasul ca un obiect gigantic facut de om printr-o munca larga si complexa care s-a dezvoltat in timp si spatiu, b) la fel de importante sunt si artefactele urbane,

definite de forma si istorie proprie. De aici ne dam seama ca arhitectura este doar un aspect al realitatii dar in acelasi timp cel mai concret mod de abordare a problematicii orasului. In fiecare oras european exista ansambluri, bucati de oras care nu mai au functiunile originale . EX: Palazzo della Regione in Padoa Forma acestuia a dat contur orasului, a prezentat functiuni multiple care s-au schimbat in timp. Individualitatea acestuia depinde mai mult de forma decat de materialitate, fiind o entitate complicate, dezvoltata in timp si spatiu. Realizam ca daca constructia pe care o examinam ar fi construita recent, nu ar avea aceeasi valoare. Un artefact urban se caracterizeaza prin bogatia propriei istorii. Judecarea calitatii spatiului ar putea fi o notiune mult prea dificila pentru sensibilitatea noastra moderna. Temele majore care caracterizeaza un artefact urban sunt individualitatea, locus-ul, designul si memoria, constituind un tip de cunoastere mult mai complet. Morfologia urbane este doar un instrument de descriere a formelor unui artefact urban. Toti cercetatorii fenomenului urban s-au oprit n fata structurii artefactelor urbane,declarnd totusi ca, peste elementele listate, era sufletul orasului, cu alte cuvinte era calitatea artefactelor urbane. Orasul se autoconstruieste in totalitatelui si, acest fapt constituind motivul de a fi, dar lasand neexploatata semnificatia structurii intuite.

2.Artefactele urbane ca opera de arta Se remarca asemanarea dintre artefactele urbane si operele de arta, subliniind unicitatea si calitatea lor. Acestea sunt att o constructie cu materia, ct si cu ceva diferit: sunt conditionate, dar si ele conditioneaza la rndul lor. Totusi, acestea sunt dificil de definit, teoretizat, dar pot fi analizate. In incercarea de a descrie o cladire, strada, cartier, putem acoperi aspecte generale precum libajul, dar numai printr-o parcurgere proprie reusim sa dam o definire adevarata a obiectului. Opera de arta s-a nascut din viata inconstienta. Elemente de analiza precum geografia, tografia sau arhitectura orasului sunt insuficiente pentru a defini si a clasifica orasul. Nu putem ignora aspectul social: sunt produse ale publicului, altele produse pentru public. Strauss- orasul sub forma de dezvoltari neprevazute. Orasul se situeaza intre natura si cultura. Halbawachs- duce mai departe ideea imaginatia si memora colectiva sunt caracteristici ale artefactelor urbane Cattaneo- nu face distinctia intre urban si rural, totalitatea locurilor locuite este opera omului. Orasul exista in istoria sa.

Linch evolutia si formarea simtului spatial, pe baza studiilor antropologice. Care sunt punctele fixe, nodurile structurale ale orasului. Ipoteza ca orasul e opera arh. si inginerie care creste in timp. Sitte importanta elementului artistic la nivelul orasului. Neajunsurile tramei rectangulare.

Reductibil la cateva episoade artistice, dar totalitatea este si ea importanta. Uita de experienta senzoriala totala. Trebuie examinata arhitectura totala in termeni de episoade individuale.

3.Chestiuni Tipologice -Recunoasta importanta tipului/tipologiei. Tipul se constituie treptat conform necesitatilor si idealurilor de frumusete=> tipul devine fundamentul arhitecturii=> deci trebuie abordat in probleme urbane. Milizia nu definesc deloc tipul, nsa afirmatii precum urmatoarea pot fi incluse n acest concept: Comoditatea oricarui edificiu cuprinde trei obiecte principale: 1. situl sau, 2. forma sa, 3. distributia partilor sale. Asadar, ne gndim la conceptul de tip ca la ceva permanent si complex, un enunt logic ce exista naintea formei, pe care apoi o constituie. Quatremre de Quincy defineste tipul si modelul: Tipul:- ideea unui element ce serveste drept regula modelului Modelul: - un obiect care trebuie repetat asa cum este el(precis descris) Tipul nu poate fi imitat sau copiat pentru ca ar nega creatia modelului. Tipologia=momentul analitic al arhitecturii, usor de identificat la nivelul artefactelor urbane. Tipul reprezinta esenta arhitecturii, elementul nereductibil atat al orasului cat si al arhitecturii. Tipul este deci constant si se manifesta impreuna cu caracterul functional. Desi este predeterminat, reactioneaza impreuna cu tehnica, functiunea si stilul. Tind sa cred ca tipurile de locuinte nu s-au modificat din Antichitate pna astazi, nsa acest lucru nu nseamna deloc a sustine ca nu s-a schimbat modul de viata n acest interval si ca nu mai exista mereu posibile moduri de viata noi.

4.Critica functionalismului ingenuu

Explicarea artefactelor urbane prin functiune nu este posbila(ex: artefacte care si-au schimbat functiunea in timp). Respinge conceputl de functiune care determina forma, deci artefactul urban. Tipul se reduce la o simpla schima de organizare a circulatiilor, arhitectura nu mai prezinta nicio valoare autonoma. Daca orasele ar fi clasificate dintr-o perspectiva mai larga, atunci s-ar delimita tipologia la comercial, cultural, militar, etc., dar s-ar nega complexitatea orasului. Acceptam clasificarile functionale pe un criteriu practic si contingent, pur instrumental, fara a putea extrage explicatii ale artefactelor mai complexe. Schimbarea functiilor naive odata cu evolutia orasului ar putea bloca transferul de cultura, element important al orasului. Artefactele urbane ar fi elemente de consumerism daca sunt privite in mod utilitarist. Tipologia si functiunea se contrazic daca sunt privite din punctul de

vedere al artefactelor urbane, de aici si denumirea de functionalism naiv al unei structuri dezvoltate in timp.
5.Probleme de clasificare

Teorii care studiaza legatura continua a orasului si a arhitecturii, deci o teorie generala a artefactelor urbane. A. Tricart geografia sociala B. Marcel Poete teoria persistentei C. Milizia- teoria culturalizarii a) Aspectele sociale sunt premergatoare formelor si functiunilor . Importanta unui studiu socilogic. Stabileste trei scari: strada, cartierul, orasul, puse in legature de continutul lor social. Autorul admite importanta studiului, dar neaga conceptul de scari : Artefactele urbane nu se schimba in functie de dimensiunea lor fortele dinamice ale urbanismului sunt vitale oriunde sunt
concentrati oameni si lucruri, iar organismul urban este supus acelorasi legi naturale si sociale, independent de dimensiune.Ratcliff Proprietatile pot fi clasificate planimetric (bloc inconjurat de spatiu neconstruit, locuinte unite , etc.) legate de echipamente tehnice, aspecte stilistice, raport dintre sup. construita si cea verde, etc => date obiective, informatii funciare, date economice, etc. Chestiunea structurii funciare intim legata de influentele istorico-sociale. Urmarind evolutia parcelarului ne dam seama de miscari sociale(ex: ridicarea burgheziei urbane). Analiza continutului social aplicata topografiei urbane duce la o cunoastere mai completa a orasului. Chiar si forma artefactelor urbane poate asuma o interpretare prin continutul social, regasindu-se cauze si ratiuni cu influente in structura urbana. b) Artefactele urbane indicatori ai conditiilor organismului urban, o realitate precisa a orasului existent. Asocierea intre destinul orasului si strazile sale:strada este ceea ce il mentine viu. Importanta clasificarii strazilor care sa se oglindeasca in harta orasului, sa exprime cu maxima fidelitate viata orasului => persistenta planului Pierre Lavedan, persistenta devine generatoare a planului, si prin studierea acesteia este posibila evidentierea configurarii spatiale a orasului. c) Imparte cladirile urbane in private si publice (clase), situarea elementulor in oras si forma si organizarea cladirilor. Convenienta publica majora cere ca aceste edificii (de utilitate publica) sa fie situate nu foarte departe de centrul orasului, si distribuite n jurul unei piete comune grandioase nsa a vorbi despre un oras frumos presupune a vorbi despre o arhitectura buna. Analizarea unui monument: a. Destinat publicului, b. Amplasat oportun, c. Construit conform legilor convenientei. Acestea nu sunt conditii care sa se rasfranga asupra naturii monumentului, dar pun in lumina caracteristici de tipologie si compozitie. De aici conclude ca functiunea este defapt discutata ca relatie si nu ca schima de organizare. Se cauta reguli care sa poata sa transmita principiile arhitecturii.

6.Complexitatea artefactelor urbane Chabot- orasul este o totalitate care construieste din ea insasi si in care toate elementele concura pentru a forma farmecul orasului. De aici rezulta ca analiza functiunilor este doar un sistem descriptiv, un instrument, asa cum este tot studiul morfologiei urbane. Tricart- importanta studiului social care permite punerea in lumina a evolutiei urbane, concretizand aspecte precum formarea limitelor si a valorii funciare. Lavedan- teoria lui se apropie de structura artefactelor urbane, referitor la persistenta si generatoarele planului, nefiind catalogabile in sens functional. Functiunile sunt acceptate daca nu merg peste limitele didactice. Functiunile sunt doar momente in realitatea structurii sale, adica relatie, nu cauza-efect. Condamna cuvintele vedetizate de organic si rational.Au valoare poetica, interesata pentru noi, dar nu pot fi folosite pentru o descriere stiintifica a artefactelor urbane, producand mai mult o stare de confuzie. Ex: orasul medieval organic (ignora structurile politico-religioase), Miletul rational (atat de general incat e generic si nu ofera nicio notiune concreta). Autorul pune 2 intrebari: a) Din ce punct de vedere e posibil sa intelegi structura orasului si daca vreo disciplina are intaietate. b) Cat de posibila este o stiinta urbana autonoma. Orasul e progresul ratiunii umane, deci are un caracter colectiv => interdisciplinaritatea. Doar istoricii dau un tablou complet al orasului, deoarece sunt singurii care se ocupa de artefactul urban in totalitatea sa. A gandi stiinta urbana ca pe o stiinta istorica este o greseala este totusi o greseala, deoarece ar trebui sa vorbim doar despre o istorie urbana. 7.Teoria permanentei si monumentele Istoria urbana pare din ce in ce mai utila fata de alte tipuri de cercetare. Diferenta dintre trecut si viitor este aceea ca trecutul este partial experimentat acum . Persistentele sunt dezvaluite prin monumente, prezente fizice ale trecutului, dar si persistenta traseelor si a planului. Descoperirea lui Poete: orasele raman pe axele de dezvoltare. Artefactele urbane singure pot exprima ce a fost in oras indicand orasele dintre trecut si prezent, numai ele putand spune povestea orasului in totalitate. Autorul imparte artefactele urbane in 2 categorii: -patologice nu pot fi legate de un sistem urban -propulsoaere- elemente permanente vii. Diferenta dintre permanenta istorica ca forma a unui trecut pe care il experimentam inca si permanenta ca element patologic, ceva izolat si aberant. Elementele patologice sunt constituite din ambient. Conservarea acestuia merge impotriva procesului dinamic al orasului =>oras mort.(privesc istoricul si arheologia) Procesul dinamic tinde spre evolutie mai mult decat spre conservare. Functiunea nu defineste continuitatea artefactelor urbane => abandonarea functiunii contrazice supravietuirea artefactelor urbane, deci valoarea acestora rezida doar in forma lor care participa in mod intim la forma orasului. Monumentele sunt elemente constitutive ale orasului, elemente invariante.

Forma orasului este forma unui anumit timp in oras: Baudelaire Viata Parisului nu mai este ce a fost. Forma orasului se schimba mai repede ca inima unui mort. Socotim incredibil de vechi casele copilariei noastre; si orasul care se schimba sterge uneori amintirile noastre. Nu este nimic nou n toate acestea; m-am folosit de cele mai diferite contributii pentru a ncerca sa configurez o teorie a artefactelor urbane care sa fie aderenta realitatii. De aceea, consider unele dintre temele discutate aici ca fiind deosebit de semnificative: a functiunii, a permanentei, a clasificarii si a tipologiei. Stiu ca toate aceste teme ar merita o dezvoltare speciala; nsa aici ma preocupa n special conturarea schemei arhitecturii orasului si confruntarea unor probleme ce tin de constitutia sa ca ntreg.

S-ar putea să vă placă și