Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respectiv exprima flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care firma isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active proprii. Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, intilinit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de firma, marcind acel volum de activitate al firmei care asigura acoperirea cheltuielilor de exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul. Depasirea pragului de rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii firmei. Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusa de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date. Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare deoarece relatia costvolumprofit poate fi influentata de proportia investitiilor in active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului dintre valoarea activelor fixe si a celor curente. Trebuie sa se stabileasca in acest fel un volum suficient al vinzarilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe si variabile; in caz contrar, intreprinderea va inregistra prin activitatea desfasurata pierdere. In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca firma nu poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra preturilor de vinzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata. Cheltuielile firmei, in functie de variatia fata de volumul de activitate, sunt departajate in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe*. Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de firma, se modifica odata cu volumul de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs, ramin relativ constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de firma, ramin relativ constante, in limitele unui scalar al volumului de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs capata caracter variabil. Drept urmare, rezervele firmei privind maximizarea rentabilitatii sunt legate de volumul de activitate desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe. Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si limitele acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vinzare sunt sensibile la reactia cererii si ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la alta. Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna caracter practic dar utilitatea sa ramine prin informatiile pe care le ofera.
Curs 11: Analiza pragului de rentabilitate Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in cazul intreprinderilor cu activitate omogena este: Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri (CA) si cheltuielile aferente (CH): CA = CH Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vinzarilor (q) si pretul de vinzare unitar (p) CA = q*p Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv) CH = Cf + Cv Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de firma, sunt influentate de volumul fizic al vinzarilor (q) si costul variabil unitar (v) Cv = q *v Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine: q*p = Cf +q*v q*p q*v = Cf q*(p-v) = Cf
Volumul fizic critic al vinzarilor , a carui realizare implica un profit nul, este:
Cf pv Cifra de afaceri critica (CAcr), respectiv expresia valorica a volumului critic: qcritic =
CAcr = qcritic*p
Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice: CAcr Pcr = CA / T CA Nota: reprezinta vinzarile medii pe unitate de timp T Profitul maxim ce poate fi realizat (Pmax):
Pmax = qmaxim* (p v) cf Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:
CA ch D
CAcr
B cv
cf
qcritic
qmax
Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de firma cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri
Daca activitatea firmei are caracter sezonier, relatiile prezentate in scopul calcularii pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper perioada in care marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectata cu cheltuielile variabile) asigura acoperirea cheltuielilor fixe. Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri inregistrata de intreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate (CAcr). Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata sub denumirea de indicator de pozitie.
Unde: Re xpl = variatia relativa a rezultatului din exploatare Re xpl CA = variatia relativa a cifrei de afaceri CA Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul vinzarilor influenteaza cistigurile inainte de plata dobinzilor si a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri. Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate prezenta relatia dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:
N
5,453,448 179.08% 2.26
Prin marimea indicatorului de pozitie cit si a coficientului de elasticitate, constatam ca SC ECO SA este caracterizata in anul N printr-o pozitie confortabila din punct de vedere al riscului de exploatare.