Lege ca izvor de drept Desi cutuma a fost din pdv istoric si al evolutiei primul izvor de drept pe teritoriul romaniei

existau inca din perioada antica o serie de legi scrise, astfel regatul lui Burebista avea o serie de legi scrise, care vizau dreptul de proprietate privata in ceea ce priveste legile cu caracter penal acestea erau foarte aspre, mergand pe principiul razbunarea sangelui. Burebista considera ca legile sale erau de inspiratie divina. In tarile romane, in evul mediu, primele legi scrise au aparut in secolul 17, mai intai in Moldova colectia de legi intitulata Pravila lui Vasile Lupu sau Cartea de invatatura romaneasca. Similar intr-o perioada apropiata sub autoritatea contemporanului lui Vasile Lupu, domnitorul Matei Basarab a aparut o colectie de legi intitulata indreptarea legii. In perioada fanariota in anul 1780 a intrat in vigoare un cod de legi intitulat pravilniceasca condica. Sub autoritatea pravilniceasca a domnului fanariot Alexandru Ipsilanti. Primele coduri in sens modern al dreptului a aparut in secolele 19 in Moldova Codul Calimach si in Muntenia Codul Caragea. Ulterior au aparut pe vremea lui Al. I. Cuza au aparut Codurile Civile si Penale de inspiratie romano-germanica ( codul francez, italian, prusac). Legea in sens restrans reprezinta izvorul de drept superior cu cea mai mare forta obligatorie fiind creatia organului legislativ suprem respectiv parlamentul. In sens larg, prin lege se intelege orice act normativ juridic de la Constitutie pana la decizii ale consiliilor locale. Mai multe sunt criteriile dupa care se pot clasifica legile, insa clasificarea principala are in vedere criteriul importantei dupa cum urmeaza: I. Legile constitutionale care se gasesc in constitutia statelor, fiind cele mai importante fiindca reglementeaza separatia puterilor in stat, atributiile principalelor institutii din stat, drepturile omului si consacrarea principiilor fundamentale ale dreptului. Importanta legilor constitutionale si a Constitutiei este ilustrata si prin modul special de adoptare si modificare cat si prin maniera de vot fiind necesari o majoritate calificata de 2/3 sau din ambele camere. De asemenea importanta legilro constitutionale rezulta si din adoptarea unor dispozitii prin referendum. Legile organice pentru a caror adoptare se solicita majoritatea numarului de parlamentari din fiecare camera spre deosebire de legile ordinare unde cvorumul cerut este de majoritate din cei prezenti. Mai exista si alte legi de mai mica importanta, decrete legi ale guvernului, decizii ale aut. Locale. Legi ordinare

II.

III.

Un alt izvor de drept sau nu este jurisprudenta, in legislatia romaneasca jurisprudenta nu este inca un izvor de drept in sens clasic. Jurisprudenta reprezinta practica judiciara si ea este izvor de drept in cadrul dreptului anglo-saxon. In legislatia romaneasca, putem acorda jurisprudentei titlul de izvor de drept ajutator in sensul in care hotararile judecatoresti pot folosi justitiabililor si magistratilor ca o sursa de inspiratie. Exceptii poate fi considerata o exceptie de la regula situatia recursului in interesul legii promovat de procurorul general si solutionat de I.C.C.J. In cadrul recursului in interesul legii datorita constatarii ca instantele din Romania in situatii similare pronunta solutii diferite

Jurisprudenta Mai exista o situatie care poate fi tratata ca o exceptie de la imprejurarea ca jurisprudenta nu este in dreptul romanesc izvor de drept. Este vb de solutiile obligatorii ale C.C. In realitate C.C. emite o hotarare prin care stabileste daca o anumita lege sau un anumit articol de lege au sau nu caracter constitutional. Fata de aceasta imprejurare si cu referire la conditiile obligatorii cerute pentru ca un anumit comandament legal sa fie izvor de drept observam ca, C.C. nu este in realitate un organ jurisdictional si ca hot. C.C. nu prescriu un anumit comportament, adica sa facem, sa nu facem sau sa dam ceva. Nici doctrina nu este un izvor de drept, deoarece ea contine punctele de vedere ale specialistilor, dar putem sa consideram si doctrina tot ca un izvor ajutator la-ndemana practicienilor dreptului, intrucat prin cursurile, articolele sau punctele de vedere ale specialistilor in drept, anumite aspecte primesc o solutie. Insa vom retine ca doctrina nu are un caracter obligatoriu si ca punctele de vedere exprimate de specialisti sunt numai repere in mana magistratului.

Raportul de drept/ raportul juridic Raportul juridic constituie o relatie sociala dintre 2 sau mai multe subiecte de drept si care este solutionata cu ajutorul unei norme juridice. Pentru a fi in fata unui raport juridic este nevoie de prezenta cumulativa a subiectelor de drept a normei juridice sau a faptului juridic. Din existenta oricarui dintre cele 3 elemente precizate anterior face ca relatia sociala respectiva sa nu poata fi considerata ca raport juridic. Caracterele raportului juridic sunt 3, in primul rand un caracter social, deoarece prin raportul juridic se solutioneaza o relatie sociala exista opinii conform carora un raport juridic rezolva o problema dintre un subiect de drept si un anumit bun. In realitate insa acel act de vanzare cumparare este realizat de 2 subiecte de drept cu privire la un bun. In al doilea rand, raportul juridic este un raport volitional pentru ca exprima acordul de vointa dintre coparticipantii la respectiva relatie sociala. In al 3-lea rand are un caracter normativ pentru ca relatia sociala cuprinsa in raportul juridic se solutioneaza cu ajutorul unei norme de drept. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC 1. Subiectele 2. Continutul 3. Obiectul

1. Subiectele de drept sunt persoanele fizice si juridice daca au capacitate civila. Capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta ( capacitatea de a avea drepturi si obligatii ) si capacitatea de exercitiu

Subiectele raspunderii juridice sunt persoanele capabile sa raspunda pentru faptele lor, raspunderea penala este in dreptul romanesc in principiu numai in sarcina persoanelor fizice, dar exista si situatii speciale, cand se poate antrena si raspunderea persoanei juridice, sub aspectul obligarii la plata vreunei amenzi sau ca masura complementara, constand in dizolvarea sau suspendarea activitatii firmei. Art. 71 alin 2. *In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu apersoanei juridiice se dobandeste in momentul in care sunt parcurse obligatiile legale de inregistrare, cum ar fi de pilda, inregistrarea unei societati comerciale care dupa inregistrarea la registrul comertului are drepturi si obligatii. Acestea vor fi exercitate de catre organele de conducere ale respectivei firme. O persoana juridica pentru a fi considerata subiect de drept trebuie sa aibe un patrimoniu propriu, o organizare si scop. Continutul raportului de drept il reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii pe care coparticipantii il au. Drepturile sibiectelor de drept sunt de mai multe feluri: Drepturi fundamentale Dreptul la reputatie Drepturi sociale dreptul de a avea un domiciliu

In functie de opozabilitate: Drepturi absolute dreptul la demnitate Drepturi relative creeaza obligatii numai in sarcina subiectelor parte la dreptul cumparatorului de a pretinde transferul posesiei lucrului achizitionat.

In functie de continutul lor: Drepturi reale reprezinta posibilitatea subiectelor de drept de a-si valorifica si folosi proprietatea, fara interventia vreunui tert. Dreptul de creanta Reprezinta posibilitatea subiectului activ de a pretinde subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. De exemplu dreptul imprumutatorului de a solicita imprumutatului. Dreptul de proprietate intelectuala prin care autorul unei opere poate sa solicite recunoasterea calitatii de autor.

Cat priveste obiectul raportului juridic, vom sustine ca acesta reprezinta actiunea sau inactiunea la care este indriduit. FAPTUL JURIDIC Reprezinta imprejurarile care nasc, modifica sau sting un raport de drept. Faptele juridice sunt evenimente sau actiuni ori inactiuni ale omului. Evenimentele reprezinta imprejurari producatoare de efecte juridice si pe care omul nu le poate controla din punc de vedere obiectiv. Actiunile sau inactiunile pot fi de 2 categori licite/ ilicite si vor fi tratate ca atare.

LEGATURA DINTRE STAT SI DREPT

Statul reprezinta cea mai importanta institutie politica a unei societati, ca entitate statul a aparut acum cca. 6000 de ani in orient de exemplu India, Babilon, Egipt, etc. El a aparut ca o necesitate in dezvolatea speciei umane odata cu dezvoltarea si organizarea agriculturii cu aparitia mestesugurilor si ca urmare a aparitiei unor institutii precum proprietatea sau plusvaloarea. Cuvantul stat provine din latinescul status, iar conceptul despre stat, despre modul in care a aparut si s-a dezvoltat difera de la o epoca la alta, in principal in functie de gradul de cultura si intelegere al oamenilor, asa depilda, in Grecia antica se aprecia ca statul este de origine divina. Platon, celebrul filozof grec a sustinut aceasta idee si din punctul lui de vedere, statul era o organizatie aristocratica din care faceau parte toti oamenii, evident mai putin sclavii. Tot in conceptia lui, pentru ca statul sa fie functional, trebuia sa fie condus de filozofi. In evul mediu Charles Montesqiueu considera statul ca pe o organizatie ce functioneaza cu respectarea legii si guvernata de 3 puteri, respectiv legislativa, executiva si judecatoreasca. Cel care a definit pentru prima data statul a fost Nicollo Machiavelli care in cartea sa Principe din secolul 16 defineste notiunile de baza ale statului. SENSURILE SI DEFINITIA TERMENULUI DE STAT Notiunea de stat se trateaza dintr-un indoit punct de vedere: I. Sensul istorico-geografic, din aceasta perspectiva statul este reprezentat de o populatie condusa de o organizatie socio-politica in limitele unui teritoriu stabilit prin frontiere. Din aceasta perspectiva se observa ca elementele statului sunt : teritoriu, populatie si organizatie socio- politica. II. Sensul politico-juridic, din acest punct de vedere statul reprezinta o organizatie socio-politica teritoriala. Coroborand cele 2 perspective, vom defini statul ca fiind populatia ce traieste pe un teritoriu dat, fiind guvernata de reprezentantii sai alesi care pun in aplicare si exectua normele de drept stabilind obligatia membrilor comunitatii de a respecta legea, in sens contrar intervenind forta publica de coercitie. Din aceasta definitie, rezulta ca elementele statului sunt urmatoarele: 1. Teritoriul Care reprezinta suprafata terestra si coloana de aer de deasupra, subsolul cu bogatiile acestuia, apele interioare si marea teritoriala. In trecut la baza statului statea legatura de sange, dintre cei care il conduceau, insa la ora actuala, elementul de baza al statului este tocmai teritoriul fiindca in frontierele acestuia, autoritatile isi exercita puterea suverana. 2. Populatia Ea reprezinta comunitatea ce locuieste in limitele frontierelor de stat si care creeaza raporturi sociale, economice, culturale s.m.d. La randul sau, termenul populatie poate fi privit dintr-un intreit unghi de vedere dupa cum urmeaza: a. Societate Reprezinta perspectiva relationala si institutionala prin care se priveste termenul populatie. b. Popor Din aceasta perspectiva populatia inseamna comunitatea de oameni care are o cultura comuna, o limba comuna, o etnie comuna.

c. Natiune Reprezinta denumirea moderna a termenului de populatie si defineste comunitatea de oameni care are constiinta nationala de sine si respecta valorile democratiei si ale economiei de piata. 3. Forta publica In ultima instanta statul inseamna forta, dar un stat de drept trebuie sa exercite forta dreptului si nu dreptul fortei. Organele fortei publice nu sunt alcatuite si faurite ca instrumente de opresiune ci ca organe care vegheaza la respectarea legii. Ele intervin ca forta de coercitie numai in momentul in care se constata incalcari ale legii si intervin pentru restabilirea ordinii de drept. Organele fortei publice sunt organele puterilor in stat: executiva, judecatoreasca, legislativa: cum ar fi depilda parchetele, politia, instantele de judecata, etc.

EXERCITAREA PUTERII DE STAT Puterea de stat se exercita prin cele 3 puteri, conceptul separatiei puterilor in stat dateaza de acum cca. 2 secole si s-a nascut ca o contra pondere fata de monarhul absolut care concentra in mainile sale atat puterea executiva, cea legislativa, cat si pe cea judecatoreasca. Separatia puterilor in stat a aparut ca o contrapondere la activitatile de opresiune si arbitrariu social, foarte bine exprimat de Filip al 14-lea al Frantei prin expresia statul sunt eu. Desigur separatia in stat nu este absoluta pentru ca toate organele puterilor in stat conlucreaza si se intersecteaza adesea. Trasaturile exercitarii puterii de stat sunt: A. B. C. D. O vointa generala comuna si liber exprimata care genereaza un caracter obligatoriu. Puterea de stat se exercita prin intermediul mecanismelor si institutiilor abilitate. Puterea de stat se exercita cu respectarea literei si spiritului legii. Puterea de stat are ca obiect guvernarea insasi.

FORMA STATULUI Forma statului reprezinta structura organizatorica a statului in sensul existentei unui singur stat sau a 2 sau mai multe state, astfel se face distinctie intre: A. Statul unic care se caracterizeaza prin: un singur sef de stat, un singur guvern, un singur organ legislativ si o singura instanta suprema. Acest gen de stat are o singura constitutie si avantajul ca dreptul se aplica in mod unitar pe intregul teritoriu.(Romania, Polonia, Bulgaria) B. Uniunile de state reprezinta o organizatie statala mult mai complexa decat statul simplu, unic fiind compuse din 2 sau mai multe state si ridicand probleme pe aspectul personalitatii juridice, din acest punct de vedere distinge intre: a. Statul Federal Reprezinta fuziunea dintre 2 sau mai multe state asa incat statul federal rezultat este subiect de drept international. Statul federal contine 2 randuri de organe ale puterii adica un parlament, o instanta suprema si un guvern al statului federal respectiv un parlament, un guvern si o instanta suprema a statelor membre. Potrivit actului constitutiv tratat, raporturile dintre statele membre si limitele autonomiei acestora cu statul federal central se stabilesc prin intermediul actului de constituire (SUA, Elvetia) Confederatia statala care este precursoarea statului federal pentru ca intotdeauna din statele confederale s-au nascut statele federale.

b. Uniunea reala Uniunea reala este o organizatie statala compusa din 2 sau mai multe state caracterizandu-se prin sef de stat unic, anumite organe comune ( financiar, politica externa), fiecare dintre statele membre pastrandu-si un anumit grad de autonomie si precizarea ca statul rezultant este subiect de drept international ( Uniunea reala a principatelor romane, care a devenit uniune reala in 1862). c. Uniunea personala Este acea uniune de state, caracterizata prin existenta unui singur sef de stat ca organ comun. Se mai caracterizeaza prin aceea ca statele membre sunt subiecte de drept internationale (UP a Principatelor Romane de la 1859, care-l aveau ca sef de stat Al.I.Cuza sau tot din istoria noastra 1600 Mihai Viteazul) RELATIA STAT-DREPT Se pune intrebarea cum a aparut statu? Cum a aparut ? Cine a aparut la inceput? Cu privire la aceste intrebari, de-a lungul istoriei s-au nascut mai multe pareri si teorii. Teoria dreptului natural, potrivit acestei teorii s-au cristalizat mai multe teorii, in primul rand ideea ca dreptul este anterior statului si mai important decat statul, adeptii ius-naturalismului sunt de parere ca dreptul are o origine divina, absoluta si ca dreptul nu poate sa fie abrogat. Platon a fondat scoala dreptului natural si el si urmasii sai au considerat ca dreptul este mai presus de stat si ca are o natura divina. Principalele idei ale scolii dreptului natural sunt acesteal: 1. Exista o ordine universala divina 2. Drepturile naturale si drepturile omului sunt imuabile. Sofocle in Grecia antica atunci cand a scris Antigona a lansat ideea ca nu stim de unde vin legile si nici nu stim incotro se duc. Subliniind in acest fel, faptul ca legea este mai presus de om, va sa zica mai presus de stat.

Opozanta dreptului natural este scoala istorica a dreptului care si-a lansat blahblahul in sec al 17-lea Carl Savigny, potrivit acestei teorii fiecarui popor ii corespunde un anumit drept care este in consonanta cu specificul national. Scoala istorica a dreptului a stabilit ca dreptul se poate imparti din pdvd istoric in 3: 1. Sistemul dreptului obisnuielnic 2. Sistemul dreptului stiintific 3. Sistemul legislatiei Principala idee lansata de scoala istorica a dreptului este ca statul este mai presus de drept si ca dreptul deserveste statului.