Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Stiinte Economice

Specializare: Finante - Banci

Tema: Comertul international

Student :
Grupa

MacroEconomie
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

• Comertul International
•
• In economia mondiala au loc numeroase fluxuri economice de bunuri, servicii, capital,
investitii, cunostinte, forta de munca. Dintre acestea, comertul reprezinta fluxul cu
cea mai mare vechime, stabilitate si pondere. Comertul mondial reprezinta, de fapt,
fluxul de import si export dintre economiile nationale.
• Comertul exterior al fiecarei tari constituie conditia principala a cresterii economice,
deoarece pe calea importului ea poate sa-si procure bunurile si serviciile care ii lipsesc
si de care are nevoie, iar prin export, poate sa desfaca in afara cantitatile care ii
prisosesc.
• Din perspectiva teoriei economice, comertul este asociat cu schimbul oneros. Alain
Samuelson il citeaza pe Adam Smith aratand ca acesta din urma identifica o dubla
relatie intre diviziunea muncii si schimb. Pe de o parte, schimbul este la originea
diviziunii muncii, pe de alta parte diviziunea muncii progreseaza, amplificand piata,
respectiv proportiile schimbului in societate. Prima dintre aceste asertiuni, fondata pe
ideea ca oamenii urmaresc sa-si satisfaca interesele prin intermediul celorlalti, prin
schimb, a generat conceptul de „Homo Economicus”, puternic exploatat ulterior de
catre Vifredo Pareto. Astfel comertul este considerat un element central al existentei
sociale. Cum arata tot Adam Smith: „Fiecare om devine un fel de negustor si
societatea insasi devine o societate comercianta”. Potrivit lui Alain Samuelson, pentru
Adam Smith si discipolii sai analiza societatii din punctul de vedere al economiei
politice se rezuma la explicarea modului in care functioneaza schimbul, aceasta avand
ca o consecinta secundara si faptul ca bunurile nu mai sunt considerate ca satisfacand
trebuinte de consum, ci, ca mijloace de a obtine alte bunuri.
• O abordare mai restrictiva în privinţa conceptului teoretic de comert ofera profesorul
Ion Stanescu. Acesta arata ca numai o parte din bunurile consumate sau utilizate in
economie fac obiectul schimbului (altele nu: autoconsum, bunuri libere, binefacere,
dobandirea prin forta), dar nu toate cele care fac obiectul schimbului sunt marfuri, ci
numai acelea destinate schimbului prin insusi scopul producerii lor. Ansamblul
proceselor prin care marfurile trec de la producator la consumator reprezinta
circulatia marfurilor. Aceasta se poate realiza prin relatii directe sau prin intermediari
specializati: negustorii.
•
•
•

2
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

CIRCULAŢIA
MĂRFURILOR

COMERŢ SCHIMBUL

CONSUMUL

Ceea ce este esential pentru incadrarea la comert a activitatii unei unitatii este
ca produsele revandute sa nu fi suferit modificari substantiale in ce priveste forma
fizica si destinatia in consum. Miscarea obisnuita in comert a bunurilor nu influenteaza
caracterul fundamental al acestora si include frecvent, fara a se limita la acestea:
alcatuirea loturilor, amestecarea, ambalarea. Un exemplu tipic il constituie ambalarea
marfurilor in cursul miscarii acestora in cadrul verigii cu ridicata. Serviciul de
ambalare/reambalare realizat de catre o unitate care are ca obiect comertul se
considera a fi o activitate auxiliara comertului si, ca atare, se ataseaza activitatii
principale, spre deosebire de cazul in care ambalarea se realizeaza de unitati
specializate intr-o asemenea activitate (pentru care ambalarea este activitatea
principala), acestea fiind incadrate la clasa „Activitati de ambalare” din cadrul diviziunii
„Alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor”.

Funcţiile comerţului

Comertul are un rol important in economie. In prefata unei lucrari recente

inchinata comertului, directorul general al Eurostat, Yves Franchet,(astazi
Walter Radermacher) sintetiza in felul urmator rolul comertului: „Activitatile
comerciale distributive, denumite frecvent „comert”, creeaza legatura necesara
intre producerea unui bun in economie si consumul final al acestuia. Prin aceasta
se asigura pentru consumatori accesul la cea mai larga gama de bunuri posibila,
oriunde si oricand doresc acestia, precum si accesul la servicii mai numeroase si
mai bune. Iar noi suntem, toti, consumatori – in fiecare zi.”

3
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

Intr-o maniera mai analitica, rolul comertului se dezvaluie prin intermediul

functiilor pe care le indeplineste in economie, prin beneficiile pe care le
genereaza in raport cu producatorii si consumatorii, prin contributia sa la
calitatea vietii, prin responsabilitatea etica si sociala ce-i revine.
Pentru a realiza legatura dintre productie si consum, comertul
indeplineste o serie de functii, mai importante intre acestea fiind urmatoarele:
• Constituirea unei oferte diversificate de marfuri prin cumpararea de la
producatori a bunurilor produse de acestia, in conformitate cu caracteristicile
anticipate ale cererii clientilor efectivi si potentiali;
• Mentinerea unei oferte diversificate si corespunzatoare ca dimensiuni in
conditiile manifestarii fluctuante si imprevizibile a cererii, in special prin
alcatuirea si mentinerea de stocuri de marfuri;
• Pregatirea marfurilor pentru vanzare, functie prin care comertul asigura o mai
buna adecvare a marfurilor in raport cu cerintele clientelei, fara a altera prin
aceasta insusirile esentiale ale produsului, care, in principiu, nu sufera un nou
stadiu deprelucrare. In pregatirea pentru vanzare se incadreaza activitati de
fractionare a loturilor mari, combinare amestecare a unor produse, asortare,
ambalare, etc.
• Organizarea miscarii marfurilor, asigurand disponibilitatea in sens fizic a marfii
acolo unde aceasta este sau ar putea fi ceruta, constituie o functie care
dobandeste o importanţă particulară în prezent, în condiţiile progreselor
tehnologice inregistrate in special in informatica si comunicatii.
• Asigurarea conditiilor necesare realizarii actului de vanzare-cumparare (prin
care se face transferul proprietatii asupra bunurilor). Dincolo de aparenta
simplitate a realizarii acestui act, se ascund procese de o deosebita
complexitate a caror povara o preia in mare masura comertul (asigurarea
corespondentei intre calitatea anuntata si cea efectiva, garantarea produselor
pentru defectele aparute ulterior vanzarii, intocmirea documentatiei de credit
la vanzarile in rate, incasarea, evidenta si virarea unor impozite etc.).
• Asigurarea circulatiei informatiilor si realizarii comunicarii in cadrul pietei intre
clientii aflati in aval si furnizorii din amonte; mai mult decat atat, comertul
constituie un instrument de comunicare, educare si influentare a consumatorilor
utilizat si de catre administratia publica sau de catre organizatii
neguvernamentale;
• Promovarea produselor, este la randul sau o functie importanta a comertului
care conduce la accelerarea circulatiei marfurilor si reducerea, din perspectiva
consumatorilor, a costurilor de tranzactie, avand, prin urmare efecte benefice
pentru intreaga economie;

4
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

Cunoasterea cerintelor consumatorilor si exercitarea unei influente asupra

producatorilor de a-si adapta produsele potrivit cererii. Din punctul de vedere al
evolutiei social economice, probabil ca aceasta este cea mai importanta functie a
comertului, chiar daca nu ii este atribuita in exclusivitate. Potrivit ideii impartasite
de marea majoritate a economistilor si cercetatorilor pietei, in economia actuala
consumatorul final este cel care dicteaza, pentru ca are puterea de a alege intre
produsele substituibile ale unui numar mare de producatori aflati intr-o viguroasa
competitie pentru cote de piata.
Producatorii beneficiaza din relatia cu comertul pe mai multe cai, din care doua
se cuvin a fi amintite aici:
• In primul rand, comertul se deruleaza, de regula, pe anumite arii teritoriale
unitatile comerciale realizand economii prin comercializarea de produse
provenind de la un numar mare de producatori; in incercarea de a stabili un
sistem de distributie directa, cei mai multi producatori ar fi cu siguranta
descurajati de costurile ridicate ale asigurarii unei prezente comerciale pe o
arie geografica extinsa;
• In al doilea rand, industria realizeaza cu o ritmicitate continua serii mari de
produse identice, aceasta fiind inca o cale principala de a reduce costurile
unitare de fabricatie, in timp ce cererea pentru produsele respective se
manifesta in mod neregulat, in alte perioade si cu oscilatii semnificative;
comertul preia o parte din povara mentinerii stocurilor si sarcinile financiare
aferente, permitand astfel furnizorilor de bunuri sa mentina un ritm de
productie uniform.
Din perspectiva consumatorilor, rolul esential al comertului consta în largirea
posibilitatilor de informare si alegere dintr-o gama variata de produse concurente pe
piata. In plus comertul constituie, cel mai adesea, o bariera in calea produselor
falsificate precum si a produselor care pot afecta viata, sanatatea sau interesele
materiale ale consumatorilor. Prin toate aceasta, se reduc corespunzator costurile de
tranzactie si se intareste concurenta pe piata cu efect benefic asupra bunastarii
generale. Mai mult decat atat, insa, comertul este tot mai mult considerat un factor
socializant care se opune tendintei de izolare a indivizilor si permite mentinerea si
promovarea valorilor comunitare.

Locul comertului in economia contemporana

Autorii unui studiu publicat de Productivity commission din Australia, prezinta in mod
sugestiv – bazandu-se la randul lor pe cercetarile lui Barger si Oi – cresterea
importantei comertului in lumea contemporana:

5
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

„Pe masura ce economia se dezvolta, progresul tehnologic in privinta productiei si

dorinta de a extinde vanzarile pe piete mai indepartate – cuplate cu reducerea
costurilor de transport – conduc la inmultirea tranzactiilor intre producaori si
consumatori. Adesea aceste tranzactii pot fi realizate mai eficient de catre institutii de
comert cu ridicata si cu amanuntul specializate in a asigura deplasarea de bunuri,
furnizarea de informatii cu privire la produse, potrivirea cererii cu oferta si reducerea
costului schimbului. Cresterea comertului este demonstrata in lucrarile lui Berger (1955)
si, mai recent, in cele ale lui Oi (1992). De exemplu, in Statele Unite, pentru fiecare 100
de persoane care produc bunuri, era nevoie, în 1880 de circa 9 lucratori in comert.
Aceasta cifra a crescut progresiv la 13 in 1900, 46 in 1950 si 77 in 1980.”

Ponderea în valoarea adăugată brută -%-

Anul
Industrie Agricultură Comerţ
1995 35,6 21,4 8,9

1996 35,5 20,6 9,9

1997 33,5 19,6 9,8

1998 29,6 16,2 12,3

1999 28,2 15,2 12,7

2000 28,5 12,5 12,9

2001 28,9 15,0 12,6

2002 31,4 12,8 9,6

2003 30,9 13,3 9,7

Sursa datelor:Anuarul Statistic al României 2005, Buletinul
statistic trimestrial al Statelor din Europa Centrală şi
Răsăriteană

Influenţa comertului exterior asupra creşterii economice

Creşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două
categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face
fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi
de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în
mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le
forţa.
Se stie ca asigurarea unei eficiente a productiei presupune un anumit volum
minim al acesteia. Daca acest volum depaseste capacitatea de absorbtie a pietei interne,

6
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

asigurarea unei productii eficiente impune apelarea la piata externa. Pe de alta parte,
anumite produse fie ca nu pot fi obtinute in productia interna fie ca nu se justifica din
punct de vedere economic a se obtine din productia interna.
In al doilea rand, comertul exterior determina sporirea sau diminuarea venitului
national produs in exterior, in functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea
internationala a marfurilor care fac obiectul comertului exterior.
Nivelul si dinamica comertului exterior este expresia dezvoltarii economice al unei
tari, a adancirii diviziunii mondiale a muncii si a specializarii. Tarile dezvoltate au nu
numai o productie si un PIB pe locuitor mai mare, ci si un volum mai ridicat al
schimburilor comerciale cu strainatatea. Aceasta tendinta s-a accentuat dupa cel de al
doilea razboi mondial, comertul international inregistrand ritmuyri de crestere mai
inalte decat productia industriala si PIB. Cu cat se intensifica diviziunea mondiala a
muncii, cu atat se amplifica si schimburile dintre state.
Semnificativa pentru relatiile comerciale externe postbelice este si cresterea partii
reprezentata de asa numitul comert invizibil si de produse informatice. Aceasta
orientare structurala a comertului international este rezultatul accelerarii revolutiei
tehnico-stiintifice, care aduce in prim planul activitatilor si bunurilor care fac obiectul
schimburilor, produsele industriilor moderne si ultramoderne.
Eficienta comertului exterior
Aportul comertului exterior la cresterea economica este conditionat de eficienta
sa. Aceasta depinde de structura exportului si a importului, de calitatea si capacitatea
competitive a produselor exportate.
Efectele comertului exterior asupra cresterii economice pot fi positive, prin
aportul de valuta ce rezulta din export, si marfurile importate, dar pot fi si negative,
daca incasarile nu acopera cheltuielile facute cu marfurile respective.
Balanta comerciala. Balanta de plati
Operatiunile comerciale cu exteriorul se oglindesc sitetic, la nivelul economiei
nationale, in balanta comerciala. Aceasta reflecta operatiunile de import si export intr-o
anumita perioada.
Diferenta dintre incasarile din export si platile facute pentru import, reprezinta
soldul balantei comerciale. Acesta poate fi pozitiv daca s eincaseaza mai mult si deci
balanta esta active, sau negative, daca se plateste mai mult pentru importuri, indicand o
balanta comerciala pasiva. Daca soldul este nul, balanta este echilibrata. Pe perioade mai
indelungate, o balanta comerciala echilibrata reflecta o economie stabile.
In tara noastra, balanta comerciala dupa 1990, a fost mereu deficitara, soldul
negative ridicandu-se in 1993 la 711,5 milioane dolari. Cea mai mare parte a schimburilor
noastre comerciale (circa 60%) se efctueaza cu tarile dezvoltate.

7
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

Balantele comerciale s eintocmesc pe ansamblul relatiilor comerciale, dar sip e tari

sip e produse, acestea numindu-se balante partiale. Echilibrarea balantei comerciale pe
tari este una din cele mai imporatante probleme pentru dezvoltarea si stabilitatea
relatiilor comerciale, mai ales in cazul tarilor cu care se realizeaza un volum mare de
schimburi.
Balanta comerciala cuprinde doua mari parti: export si import, iar in cadrul acestora
marfurile sunt clasificate in 10 grupe: produse alimentare, bauturi, materii prime,
combustibili minerali, uleiuri si grasimi, produse chimice, produse manufacturate, masini
si echipamnet de transport, diverse produse manufacturate, produse si tranzactii
neclasificate.
Structura exportului si a importului este dinamica, ea reflecta modificarile ce
intervin in structura de ramura a economiei nationale, calitatea si capacitatea
concurentiala a produselor. De aceea, pentru impulsionarea cresterii economice are
importanta nu atat soldul balantei comerciale, cat structura acestuia. Daca soldul
negativ ramane dintr-un excedent al importului de bunuri de consum asupra exportului,
sursele de crestere economica se ingusteaza, in timp ce, importul de echipamente si alte
produse performante, in vederea sustinerii relansarii, va impulsiona cresterea
economica. Este de subliniat faptul ca si soldul active al balantei comerciale provenit
dintr-un excedent de export de bunuri, in conditiile restrangerii consumului intern,
poate avea efecte nedorite asupra economiei nationale.
Balanta de plati este un document statitico-contabil sintetic in care se
inregistreaza toate operatiunile si tranzactiile privind platile si incasarile cu
strainatatea ale unei tari intr-o anumita perioada.
Definitia data de FMI balantei de plati, pune in evidenta trei componente esentiale:
fluxul de resurse reale intre economiile nationale si restul lumii; variatia activelor si
angajamentelor externe ce rezulta din tranzactii; platile de transfer unilaterale.
Dupa natura economica a operatiunilor, balanta de plati cuprinde in structura sa doua
mari subdiviziuni: contul current si contul de capital.
Contul current sau balanta de plati curente sau balanta tranzactiilor curente. Aceasta
regrupeaza toate pozitiile referitoare la bunuri, servicii si venituri transferate sau
obtinute in decursul unui an. Ea cuprinde: balanta comerciala (import si export de
marfuri); balanta serviciilor sau invizibilelor (transporturi, turism, asigurari,
intretinerea reprezentantelor diplomatice); balanta veniturilor (venituri din munca,
dobanzi, dividende, rente, profit); balanta transferurilor unilaterale (transferarea
veniturilor emigrantilor, despagubiri, donatii, ajutor public extern).
Contul de capital sau balanta miscarilor de capital. cUprinde ansamblul miscarilor de
capital pe termen lung ale sectoarelor privat, bancar si public, precum si fluxurile de
capital pe termen scurt, grupate pe: balanta miscarilor de apital pe termen lung

8
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

(investitii directe, investitii de portofoliu, cotizatii, imprumuturi de stat); balanta

miscarilor de capital pe termen scurt (credite primitesau acordate, repatrierea
activelor, profiturilor).
In functie de relatia dintre incasari si plati, in fiecare etapa, balanta de plati poate
fi active sau excedentara, daca incasarile sunt mai mari decat platile, pasiva sau
deficitara, cand platile sunt mai mari decat incasarile si echilibrata, daca incasarile sunt
egale cu platile.
Balanta de plati este oglinda situatiei financiare sau chiar politice a tarii, ea
ilustreaza strategia pe care o urmeaza fiecare tara si efectele aceteia. Astfel, o
balanta comerciala activa reflecta un export competitive al economiei nationale, dupa
cum balanta miscarilor de capital ofera informatii in legatura cu politica expansionista
(sau nonexpansionista) a tarii.
Echilibrarea balantei de plati e unul din obiectivele importante ale politicii
economice a statelor. Dezechilibrele, ca cele mai frecvente situatii, vizeaza balanta de
plati generala, dar si partile acesteia (balanta comerciala, balanta serviciilor, balanta
veniturilor). Echilibrarea fiecareia din ele ridica probleme specifice.
Politicile de echilibrare contemporane se realizeaza prin devalorizare monetara,
care ieftineste exportul si elasticizeaza cererea globala, contribuind la cresterea
incasarilor externe. Se aplica si politici de ajustare globala a balantei cu ajutorul
finantarii externe a deficitului.
In plan mondial, se constata ca unele tari au balanta de plati cronic deficitara (SUA),
iar altele systematic excedentara (Germania, Japonia). Deficitul cronic al balantei de
plati a SUA se explica prin cheltuielile mari pe care le face aceasta tara peste granite in
scopuri turistice, investitii massive de capital in strainatate, intretinerea de baze
strategice pe teriotirul altor state. Cronicizarea deficitului a fost psi datorita pozitiei
cheie a dolarului in sistemul valutar international, care permite ca SUA – singura tara-
sa-si acopere deficitul balantei cu propria moneda.
Balanta de plati a Romaniei. In anul 1992, prezenta un deficit al Contului current de
1,506 miliarde dolari, provenind, in principal, din soldul pasiv al balantei comerciale.
Contul de capital s-a incheiat cu un sold active, datorita imprumuturilor externe,
inclusive de la FMI. In anii urmaotri, se constata tendinta de reducere a soldului
deficitar al Contului current, prin marirea exporturilor. Dar , in schimb, se mareste
datoria externa, care ajunge la 4,5 miliarde dolari in 1994, ce antreneaza un serviciu al
datoriei (rate, dobanzi, comisoane) in crestere, ceea ce reveaza asupra incasarilor din
exterior si, in general, asupra situatieifinanciare a tarii.

A. Competitivitatea
a)Competitivitatea “pret” si “fara pret”

9
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

Competitivitatea este aptitudinea de a face fata concurentei, de a emntine sau a

castiga cote-parti din piata. Este important sa distingem o competitivitate prêt de una
fara prêt saus tructurala.
Competitivitatea “pret” depinde de 3 elemente: costurile de productie suportate de
intreprinderi (salarii, raspunderi sociale, costul capitalului, impozite, consumuri
intermediare); valoarea ratei de schimb (o depreciere a monedei nationale intareste
competitivitatea prodeuselor interne si invers); comportamentul marjei exportatorilor
(cand acestia accepta sa-si duca marjele, produsele lor devin mai competitive).
Competitivitatea “fara prêt” (sau structurala) se leaga de factorii care nu au o
influenta directa asupra preturilor, dar care joaca totusi un rol in aptitudinea firmei de
a-si impune produsele. In decizia de a cumpara a clientului, exista 6 “criterii fara pret”
care au o importanta fundamentala: calitatea, gradul de inovatie, termenul de livrare,
notorietatea marcii, intretinerea si serviciile de dupa vanzare, dinamismul comercial.
Distinctia intre cele doua forme de competitivitate acopera in mod grosolan opozitia
intre produsele banalizate, relative omogene, care sunt adesea bunuri cu valoare
adaugata miza (bunuri intermediare sau de consum curent) si produse differentiate cu
valoare adaugata mare (bunuri de investitii, bunuri de consum sofisticate) pentru care
pretul nu este decat un element printre celelalte in decizia de cumparare.

Restrictiile externe- nu au sens decat la scara macroeconomica. Ele reprezinta,

pentru o tara, necesitatea de a-si echilibra conturile externe (balanta de tranzactii
curente), pe o perioada de mai multi ani, pentru a evita datoriile externe excessive si
presiunile care, in caz contrar, s-ar exercita asupra valorii monedei sale.
Restrictia externa este in acelasi timp o restrictie de plata (a gasi devize pentru a
regal importurile) si o restrictie asupra valorii de schimb (a evita ca un dezechilibru al
schimburilor sa conduca la deprecierea monedei nationale). Economiile dominante (SUA,
Germania, Japonia) sunt putin constranse ca urmare a avantajelor absolute in conditiile
lor de productie, a pozitiei lor de price maker (“cel care face preturile”) si a pozitiei
privilegiate a monedelor lor, care servesc de referinta in schimburile internationale.
Spre deosebire de acestea, tarile dezvoltate constrnse (Franta, Italia, etc.) sunt
economii intermediare care au pozitii fragile (lipsa de competitivitate structurala) si
care sunt price taker (“cel care preia pretul”).
Termenii de schimb Termenul brut de schimb (gross barter terms of trade) masoara
evolutia volumelor (exporturi/importuri); Termenul net de schimb (net barter terms of
trade) reprezinta raportul iuntre pretuirle exporturilor si preturile importurilor (cu
structura identical de schimb); Termenul factorial de schimb masoara raportul intre
cantitatile de munca incorporate in marfurile schimbate.Daca aceste raportui se

10
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

diminueaza, termenii de schimb se degradeaza si trebuie sa exporatm mai mult pentru a

dobandi aceeasi cantitate de bunuri provenite din strainatate.
-Fluxul comertului international-
Balanta de plati este un document contabil care indica schimburile externe (importuri
si exporturi) ale unitatilor comerciale rezidente cu restul lumii. Schimburile pot avea ca
obiect marfurile, serviciile sau capitalurile.
-Structura balantei de plati-
Balanta de plati curente cuprinde mai intai balanta comertului exterior sau balanta
comerciala (schimburi de marfuri). Apoi mai cuprinde serviciile (transporturi, asigurari,
brevete si redevente, servicii bancare…), transferurile unilaterale fara contrapartida
monetara (de exemplu: varsamintele statului catre organismele internationale),
dobanzile si dividendele capitalului. Ultimele operatiuni constituie invizibilele.
Rezidentii si nerezidentii pot si ei sa schimbe capitaluri. Aceste schimburi iau forma
de: acordare sau luare de imprumut; investitii da portofolii effectuate in scopul plasarii;
investitii directe, altfel spus cumpararea unor cote-parti de proprietate a
intreprinderilor cu scopul de a avea control.
-Soldurile balantei de plati-
a) Soldul comercial
Soldul commercial se constituie ca diferenta intre exporturile si importurile de
marfuri. Ia forma unui excedent sau a unui deficit (mai rar a unui echilibru) si da o
imagine foarte partiala a situatiei externe a unei tari in masura in care numeroase
tranzactii au astazi ca obiect serviciile.
Studiul destinatiei geografice a fluxului de schimb da o informatie importanta.
Astfel, un sector foarte excedentar care si-ar datora pozitia avantajoasa exporturilor
masive spre tari slab dezvoltate nu poate fi considerat cu adevarat performant. O rata
de acoperire (raportarea exporturilor la importuri) mai mica de 100% poate fi
interpretata ca un semn de slabiciune; o tara de peste 100% este un semn de
competitivitate, mai ales daca exporturile sunt destinate tarilor dexvoltate.
In secolul XIX tarile care se afla in primele faze ale dezvoltarii au in general o
balanta comerciala structural deficitara. Este cazul Japoniei de la 1870 pana la sfarsitul
secolului al XIX-lea, sau al Statelor Unite pana in anii 1880. Pentru aceste tari, revolutia
industriala nu s-a putut face fara a importa bunuri de echipament.
In secolul XX, mentinerea pe termen lung a deficitelor comerciale pentru unele tari
dezvoltate sunt expresia unot probleme de competitivitate (cazul Marii Britanii). Pentru
alte tari, ca Statele Unite, aceasta poate reflecta o specializare forte marcata in
productia de servicii si delocalizarea activitatilor industriale spre regiuni cu salarii mici
sau cu o protectie sociala mai slaba.

11
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

b) Soldul tranzactiilor curente

Marfuri si invizibile. Soldul tranzactiilor curente este diferenta intre exporturile si
importurile de marfuri pe de o parte, si invizibile (servicii si transferuri) pe de alta
parte. In sanul categoriei serviciilor, o atentie cu totul deosebita trebuie acordata
elementului “inginerie”, care represinta transferurile de tehnologie in strainatate. Soldul
elementului “turism” este direct influentat de valoarea ratei de schimb: in general, tarile
cu moneda forte (Germania, Japonia) cunosc un deficit mare spre deosebire de tarile cu
moneda slaba (SUA, Italia).
Invizibilele integreaza (in afara de sevicii) transferurile unilaterale, adica
operatiunile fara contrapartida monetara: redistribuirea ecobnomiilor muncitorilor
emigranti in tarile lor de origine, varsamintele de stat la bugetele organismelor
internationale sau regionale – Fonful Monetar International (FMI), Comunitatea
Europeana (CE)…-, intrajutorarea internationala. Ultima contabilizeaza in acelasi timp
donatiile, reducerile de datorii sau subventiile.
Semnificatia soldului. Operatiunile curente permit sa se vada daca o tara are nevoie
sau are capacitate de finantare. Un deficit face necesar apelul la o finantare
exteriaora, ceea ce poate antrena doua tipuri de probleme: o problema finanicara,
pentru ca in fiecare an vor trebui platitre dobanzile care vor amplifica dezechilibrul
invizibilelor; o problema politica, in masura in care datoria poate crea o stare de
dependenta fata de tarile straine sau de institutiile internationale.
Un deficit persistent la platile curente traduce fie o inadecvare a politicilor
economice urmate, fie o scadere a competitivitatii produselor nationale.
c) Celelalte solduri
Balanta de baza integreaza operatiunile curente plus fluxul capitalurilor pe termen
lung (adica a caror scadenta este mai mare de un an).
Balanta globala (sau soldul miscarilor non-monetare) este definite pornind de la
ansamblul tranzactiilor avand ca obiect marfurile, invizibilele si capitalurile (pe termen
lung sau scurt). Capitalurile pe termen scurt reprezinta tranzactiile financiare pe
termen mai mic de un an (hot money sau capitaluri flotante).
Variatia pozitiei monetare externe reprezinta miscarile monetare care sunt in
contrapartida cu soldurile precedente. Daca tranzactiile curente si fluxul de capitaluri
prezinta un deficit, bancile trebuie sa furnizeze clientilor devizele care le lipsesc. Daca
bancile nu pot asigura finantare balantei globale, banca centrala preia aceasta sarcina
(imrpumutand devize sau reducand rezervele de schimb).

Discutand rolul comertului, este important sa se evidentieze importanta tot mai mare ce
se acorda aspectelor ce privesc responsabilitatea sociala si etica a intreprinderilor din
comert. Daca comertul este o oglinda a gradului de civilizatie si bunastare pe care l-a atins o

12
 Universitatea Transilvania Brasov / Facultatea de Stiinte Economice
Specializare: Finante - Banci

anumita comunitate, el este, in egala masura o reflectare a sistemului de valori dominat in

cadrul acelei comunitati.

Bibliografie:

1. Frederic Teulon – Comertul International, Editura Institutul

European, Iasi 1997
2. Iulian Tartaga – Macroeconomie si Relatii Economice Externe,
Editura Lux Libris, Brasov 1996
3. Alexandru Puiu – Conducerea si tehnica comertului, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1976
4. www.insse.ro
5. www.wikipedia.com

13