Capitolul 9: Intrebari

Alergam mai repede, alergam innebunita de spaima. In scurt timp, am inceput sa le

simt mirosul. Dar erau o gramada de mirosuri noi, parca aveau ceva din mirosul lui
Jacob, insa atat de diferite.
Ajunsa in mijlocul padurii, i-am simtit mirosul lui Jake si in scurt timp am
ajuns in poienita in care se aflau ei. Nu stiu la ce imagine de cosmar ma
asteptam, ideile groaznice imi misunau prin minte cu viteza maxima si nu imi
puteam imagina decat lucruri rele.
In mijlocul poienitei se afla Claire. Micuta, fragila la o prima vedere. In fata
ei se aflau mama, tata si bunicul.
La o privire mai atenta, am vazut cel putin 5 lupi inconjurand poienita, ascunsi
printre copaci. Atunci am realizat ca al lor era mirosul nou, cel care semana
putin cu al lui Jake. Baietii redevenisera varcolaci, din cauza lui Claire. Ma
uitam cu disperare dupa Jacob, vroiam sa il zaresc in forma lui de lup. Insa
atentia mi-a fost atrasa de vocea dura a tatalui meu:
-Renesmee, ai facut o imprudenta sa vii aici!
Mi-am dat seama ca este suparat ca am venit. Bineinteles, isi facea griji. Si
bineinteles, uitase ce abilitati am eu in momentele critice. "Imprudenta este o
calitate a mea", i-am raspuns in gand.
Totusi, oricat as fi fost de imprudenta, nu am facut niciun pas in plus inspre
Claire. Stateam tintuita locului, uitandu-ma la ea. Dintr-o data, a intors capul
spre mine.
Stiam ca va avea ochii rosii, dar tot am tresarit.
S-a apropiat de mine. Nimeni nu a schitat niciun gest.
Bine, poate aveam eu acea putere, insa mi-ar fi fost de folos si ceva sustinere.
-E adevarat?m-a intrebat
M-am clatinat, ametita. Vocea ei era atat de schimbata....parca ar fi fost mai
degraba a unei mici femei, decat a unui copil si nu semana absolu deloc cu vocea
lui Claire.
-Ce sa fie adevarat?am intrebat cu vocea tremuranda.
-Ca sunt un vampir. Ca m-ati facut un vampir si tu ai fost de acord cu asta.
Daca am fost de acord? Dar...ce intrebari erau si astea?Si de ce statea asa
calma?Si de ce....de ce nu se purta ca un nou-nascut obisnuit?
-Este adevarat, Renesmee?insista ea.
-Da.Este adevarat.
-De ce?
M-a uimit si mai mult.Nu stiam ce sa cred, ce sa spun, nu stiam de ce se comporta
asa....
-Pentru ca erai pe moarte, Claire. Iar noi te-am....salvat.
-De ce nu m-ati lasat sa mor?
-Pentru ca...tinem la tine.
-Eu nu vreau sa fiu asa. Nu vreau sa fiu vampir. Nu imi place.
-Imi pare rau,am reusit sa articulez cu greu cuvintele.
Claire mi-a intors spatele si s-a afundat in padure.