Balan Nicolae Gr.

II Anul I

INCONSTIENTUL

Ideea de inconstient a fost impusa de catre Freud din necesitati practice, si nu filosofice. e altfel, in antura!ul imediat al lui Freud nu a e"istat la inceput nici o opo#itie ma!ora fata de aceasta idee. $rofesorul lui Freud, %e&nert, se afla su' influenta directa a lui (er'art, in a carui teorie acceptarea proceselor sufletesti !uca un rol esential. Faptul ca in lantul manifestarilor o'ser)a'ile apar lacune ine"plica'ile poate fi pri)it din doua puncte de )edere* se pot i+nora procesele somatice si sa presupunem ca lacunele pot fi inc,ise prin procese psi,ice inconstiente si se poate construi un lant pur somatic, in care nu e"ista nici o )eri+a lipsa si care acopera intre+ul camp al o'ser)atiei. Freud adopta initial a doua )arianta, in descrierea de tip neurolo+oc a manifestarilor psi,opatolo+ice. El este fascinat de posi'ilitatea de a cladi o -psi,olo+ie. pe 'a#e pur neurolo+ice. $rodusul acestei incercari este - Sc,ita unei psi,olo+ii stiintifice., al carei manuscris este trimis lui Fliess in septem'rie/octom'rie 0123. Este o am'itioasa incercare de a e"plica intre+ul comportament normal si patolo+ic prin doua entitati materiale* neuronul si -cantitatea li'era., o ener+ie fi#ica sau c,imica nepreci#ata. Nu era aici necesara postularea directa a unor procese psi,ice inconstiente4 totusi unul dintre postulatele de 'a#a din -Sc,ita. este acela ca -memoria este incompati'ila cu constiinta.. Esenta procesului de refulare nu consta in suprimarea, in anularea unei repre#entari ce repre#inta o pulsiune, ci consta in a o impiedica sa de)ina constienta. Spunem atunci ca ea s/ar +asi in starea de -inconstienta.4tre'uie insa sa aducem destule do)e#i in fa)oarea faptului ca ea poate produce si in mod inconstient efecte, c,iar si pe acelea care a!un+ in cele din urma constiente. Tot ceea ce a refulat tre'uie sa ramana inconstient, insa noi )rem sa sta'ilim inca de la inceput ca ceea ce e refulat nu acopera tot ceea ce e inconstient. Inconstientul are o cuprindere mai mare4 ceea ce e refulat e o parte din inconstient. Cum se a!un+e la cunosterea inconstientului5 In mod normal, cunoastem inconstientul doar in calitate de constient, adica dupa ce el a cunoscut o transformare sau o traducere in constient. $ractica psi,analitica ne face cunoscut #i de #i ca asemenea traducere este posi'ila. $entru asta insa se cere ca cel anali#at sa in)in+a anumite re#istente, anume pe acelea ca3e l/au transformat, prin respin+erea din constient, in refulat. Indreptatirea de a accepta un psi,ic inconstient si de a lucra cu aceasta supo#itie in mod stiintific ne )a fi contestata din mai multe puncte de )edere. Impotri)a acestora putem spune ca admiterea inconstientului este necesara si le+itima, si ca detinem mai multe do)e#i pentru e"istenta lui. El este necesar fiindca datele constientului sunt in mare masura lacunare4 atat la cei sanatosi , cat si la cei 'olna)i se produc frec)ent acte psi,ice ce presupun, pentru e"plicarea lor, alte acte, despre care constientul insa nu mai poate spune nimic. Asemenea acte nu sunt numai actele ratate si )isele in ca#ul celor sanatosi, iar in ca#ul celor 'olna)i tot ceea ce numim simptom psi,ic si fenomen o'sesional/e"perienta noastra #ilnica cea mai personala ne/a familiari#at cu idei despre a caror pro)enienta noi nu cunoastem nimic, si cu re#ultatele unor procese de +andire a caror ela'orare ne/a ramas ascunsa. Toate aceste acte constiente raman incoerente si neantelese, in ca# ca dorim sa pastram e"i+enta ca noi sa aflam numai prin intermediul constientului tot ceea ce se petrece in actele psi,ice4 aceleasi acte se ordonea#a, insa, intr/un conte"t ce poate fi e"pus, daca interpolam actele inconstiente accesi'ile. Casti+ul de coerenta si de sens este insa un moti) foarte !ustificat care s/ar cu)eni sa ne faca sa depasim e"perienta nemi!locita. aca insa se mai do)edeste ca pe admiterea inconstientului se poate cladi o actiune plina de succes prin care noi influentam in mod rele)ant cursul proceselor constiente,

atunci am do'andit o do)ada incontesta'ila pentru e"istenta a ceea ce a fost admis. Tre'uie atunci sa se sustina punctul de )edere conform caruia nu e nimic altce)a decat o aro+anta ne!ustificata sa ceri ca tot ceea ce se petrece in psi,ic sa tre'uiasca sa de)ina cunoscut si constiintei. $utem mer+e si mai departe si sa afirmam, in spri!inul admiterii unei stari psi,ice inconstiente, ca in fiecare moment constiinta nu cuprinde decat un mic continut, in asa fel inca cea mai mare parte a ceea ce numim noi cunoastere constienta tre'uie sa se afle oricum, in cele mai lun+i perioade, in starea de latenta, asadar intr/o stare de inconstienta psi,ica. Conflictul cu inconstientul ar de)eni, luand in considerare toate amintirile noastre latente, complet neinteli+i'il. Ne lo)im atunci de o'iectia conform careia aceste amintiri latente nu mai tre'uie desemnate drept psi,ice, ci ele ar corespunde resturilor din procesele somatice din care poate aparea din nou psi,icul. E usor de replicat ca, dimpotri)a, amintirea latenta este un re#iduu indu'ita'il al unui proces psi,ic. E mai importanta insa sa lamurim faptul ca o'iectia se 'a#ea#a pe ec,i)alarea constientului cu psi,icul 6 ec,i)alarea tacita, dar fi"ata totusi din capul locului. Aceasta ec,i)alare este ori un petitio principii, care nu accepta intre'area daca tot ceea ce e psi,ic tre'uie sa fie si constient, sau o c,estiune de con)entie, de nomenclatura. In ceea din urma postura ea este, fireste, irefuta'ila ca orice con)entie. 7amane desc,isa numai intre'area daca ea se do)edeste atat de utila, incat sa tre'uiasca sa fim de acord cu ea. Tre'uia sa se raspunda, insa ,ca ec,i)alarea psi,icului cu constientul nu este a'solut deloc utila. Ea distru+e continuitatile psi,ice, ne arunca in dificultatile insurmonta'ile ale paralelismului psi,o/fi#ic, fiind e"pusa reprosului ca supraestimea#a, fara intemeiere clara, rolul constiintei, o'li+andu/ne sa parasim prematur domeniul cercetarii psi,olo+ice, fara a ne putea aduce compensatie prin re#ultatele altor domenii. Oricum, e clar ca intre'area* daca starile incontesta'il latente ale )ietii psi,ice ar tre'ui intelese ca fiind psi,ic inconstiente sau ca fiind fi#ice, ameninta sa de)ina o cearta in !urul cu)intelor. E recomanda'il, de aceea, sa aducem in prim plan ceea ce noi cunoastem cu si+uranta din natura acestor stari pro'lematice. upa caracteristicile lor fi#ice, ele ne sunt complet inaccesi'ile. Nici o repre#entare fi#iolo+oica, nici un proces c,imic nu ne poate face sa a)em o idee despre esenta lor. E si+ur, pe de alta parte, ca ele au un contact su'stantial cu procesele psi,ice constiente4 ele pot fi transpuse, printr/un anumit tra)aliu, in aceste procese psi,ice constiente, si c,iar inlocuite de ele, putand fi descrise cu toate cate+oriile pe care noi le intre'uintam la actele psi,ice constiente, ca repre#entari, tendinte, deci#ii si altele asemenea. a, despre unele din aceste stari latente tre'uie sa spunem ca se deose'esc de cele constiente doar prin incetarea constiintei. Nu )om e#ita, asadar, sa le tratam ca o'iecte ale cercetarii psi,olo+ice si in cea mai stransa le+atura cu actele psi,ice constiente. 7espin+erea intransi+enta a caracterului psi,ic al actelor psi,ice latente se e"plica prin faptul ca cele mai multe dintre fenomenele ce sunt luate in considerare nu au de)enit o'iecte de studiu in afara psi,anali#ei. Cine nu cunoaste starile de fapt patolo+ice, cine crede ca actele ratate ale celor normali sunt numai lucruri accidentale, multumindu/se cu )ec,ea intelepciune cum ca )isele ar fi ama+iri, acela tre'uie doar sa i+nore unele eni+me ale psi,olo+iei constiintei, pentru a nu/si pune pro'lema e"istentei unei acti)itati psi,ice inconstiente. e astfel, e"perimentele ,ipnotice, in special su+estia post/,ipnotica, au demonstrat de!a, inainte de psi,anali#a, intr/un mod clar, e"istenta si modul de actiune ale inconstientului psi,ic. Admiterea inconstientului este insa apoi si complet le+itima, in masura in care noi, atunci cand l/am postulat, nu ne/am departat cu nici un pas de la modul nostru o'isnuit si corect de a +andi.Constiinta mi!loceste oricaruia dintre noi numai cunoasterea propriilor stari psi,ice4 faptul ca si un alt om are, de asemenea, constiinta este o conclu#ie care a trasa /per analo+iam/ pe 'a#a manifestarilor si actiunilor percepti'ile ale celuilalt, pentru a putea intele+e comportamentul acestuia. Aceasta conclu#ie, sau aceasta identificare, a fost e"tinsa de la Eu la alti oameni, animale, plante, la ne)ietuitoare si la lumea intrea+a, do)edindu/se folositoare atat timp cat asemanarea cu Eul/particular era co)arsitor de mare, de)enind insa nesi+ura in masura in care celalalt se indeparta de Eu. Critica noastra de asta#i de)ine de!a nesi+ura in pri)inta constiintei animalelor, refu#a sa accepte constiinta plantelor si considera drept misticism admiterea constiintei la ne)ietuitoare. Insa c,iar si acolo unde tendinta ori+inara de identificare a trecut e"amenul

critic, anume la aproapele nostru uman, admiterea unei constiinta se 'a#ea#a pe o conclu#ie, neputand impartasi certitudinea nemi!locita a propriei noastre constiinte. $si,anali#a nu cere nimic altce)a decat ca acest rationament sa fie aplicat si asupra propriei persoane, proces spre care nu e"ista, desi+ur, nici o tendinta constituti)a. aca se intampla asta, atunci tre'uie sa spunem ca toate actele si manifestarile pe care le o'ser) in mine si pe care nu stiu sa le le+ de )iata mea psi,ica o'isnuita, tre'uie sa fie !udecate ca si cum ar apartine alte persoane , tre'uind sa/si +aseasca clarificarea prin intermediul unei )ieti psi,ice ce este atri'uita acesteia. E"perienta arata, de asemenea, ca se stie prea 'ine, cand e )or'a de celelalte persoane, cum sa se interprete#e 6 adica sa se incadre#e intr/un conte"t psi,ic 6 aceleasi acte carora, in ca#ul propriei persoane, le este refu#ata recunoasterea. atorita unui o'stacol special, cercetarea noastra este de)iata in mod e)ident de la propria persoana si impiedicata sa o'tina o cunoastere corecta a sa. Acest rationament 6 aplicat, in ciuda re#istentei, asupra propriei persoane 6 nu conduce la descoperirea unui inconstient, ci la admiterea unei alte constiinte, unei a doua constiinte, ce e unita in persoana mea cu cea pe care o cunosc. Aici, insa, critica +aseste prile!ul de a o'iecta cate ce)a. In primul rand, este o constiinta de care propriul purtator nu stie nimic, este altce)a decat o constiinta straina, si e indoielnic daca o asemenea constiinta., careia ii lipseste trasatura cea mai importanta, merita in +enere sa fie luata in discutie. Cel care insa s/a opus admiterii unui psi,ic inconstient, nu )a putea fi multumit sa/l inlocuiasca cu o constiinta inconstienta. In al doilea rand, anali#a indica faptul ca procesele psi,ice latente particulare, pe care noi reusim sa le intele+em, se 'ucura de un +rad mare de independenta reciproca, ca si cum nu ar sta in le+atura unul cu celalalt si nu ar sti nimic unul de celalalt. Tre'uie sa fim, asadar, pre+atiti sa acceptam in noi nu doar o a doua constiinta, ci c,iar si o a treia, a patra, pro'a'il o serie desc,isa de stari de constiinta care ne sunt toate necunoscute, sunt necunoscute si una in raport cu cealalta. In al treilea rand, ar+umentul cel mai plin de +reutate este faptul ca prin cercetare analitica aflam o parte a acestor procese latente poseda caracteristici si particularitati ce ne apar drept straine, c,iar de necre#ut, fiind contrare caracteristicilor constiintei cunoscute de noi. 8om a)ea prin urmare, temeiuri sa modificam conclu#ia aplicata asupra propriei persoane in sensul ca ea nu ne demonstrea#a e"istenta in noi a unei a doua constiinte, ci e"istenta unor acte psi,ice ce sunt fara constiinta. 8om respin+e, de semenea, ca fiind incorect si inselator, termenul de -su'constient.. Cunoscutele ca#uri de -dou'le conscience. 9cli)a! al constiintei: nu demonstrea#a nimic impotri)a conceptiei noastre. Ele pot fi descrise, la modul cel mai potri)it, drept ca#uri de cli)a! al acti)itatilor psi,ice in doua +rupe, aceeasi constiinta intorcandu/se, alternati), spre unul sau spre celalalt loc. Nu ne mai ramane in psi,anali#a nimic altce)a de facut decat sa e"plicam procesele psi,ice ca fiind in sine inconstiente si sa comparam perceptia lor prin constiinta cu perceptia lumii e"terioare prin or+anele de simt. Asteptam de la aceasta comparatie sa fie in 'eneficiul cunoasterii noastre. Supo#itia psi,analitica a unei acti)itati psi,ice inconstiente ne apare, pe de o parte ca fiind o continuare mai ampla a animismului primiti), care a o+lindit pretutindeni ima+inile proprii constiintei noastre, iar pe de alta parte, drept continuare a corecturii pe care ;ant a intentionat/o referitor la conceptia noastra despre perceptia e"terioara. upa cum ;ant ne/a a)erti#at sa nu trecem cu )ederea conditionarea su'iecti)a a perceptiei noastre si sa nu consideram drept identice perceptia noastra cu perceputul care nu poate fi recunoscut, tot asa si psi,anali#a ne aminteste sa nu punem perceptia constiintei in locul procesului inconstient, care este o'iectul ei. Ca si fi#icul, nici psi,icul nu are ne)oie sa fie in realitate asa cum ne apare. Cu satisfactie, ne )om pre+ati insa sa aflam ca corectura perceptiei interne nu ofera o dificultate la fel de mare ca si a perceptiei e"terioare, ca o'iectul intern e mai putin ireco+nosci'il decat lumea e"terioara. Eu cred, ca opo#itia dintre constient si inconstient nu se poate aplica in ca#ul pulsiunii. O pulsiune nu poate de)eni niciodata o'iect al constiintei, ci doar ideea care o repre#inta. Nici in inconstient pulsiunea nu poate fi altfel repre#entata decat prin intermediul unei repre#entari. aca pulsiunea n/ar fi le+ata de o repre#entare, sau daca ea nu ar aparea ca o stare afecti)a, atunci noi n/am sti nimic despre ea. Atunci, insa, cand )or'im totusi despre miscari pulsionale inconstiente sau despre miscari pulsionale refulate, aceasta nu e decat o ne)ino)ata ne+li!enta de e"primare. Nimic altce)a nu putem intele+e prin asta decat o miscare pulsionala al carei repre#entant 6 repre#entare este inconstient4 nimic altce)a nu e luat in considerare.

S/ar putea crede ca raspunsul la intre'are pri)itoare la sen#atiile, sentimentele, afectele inconstiente ar fi la fel de usor de oferit. in esenta unui sentiment, face, totusi, parte faptul ca el e simtit, ca e cunoscut asadar de catre constiinta. $osi'ilitatea unui inconstient nu s/ar pune a'solut de loc atunci cand )or'im de sentimente, sen#atii si afecte. Suntem, insa, o'isnuiti in practica psi,analitica sa )or'im de iu'ire inconstienta, ura inconstienta, manie inconstienta, si +asim ine)ita'ila c,iar alaturarea ciudata a cu)intelor -constiinta inconstienta de culpa'ilitate. sau parado"ala -an+oasa inconstienta.. epaseste , oare, in semnificatie acest mod de a utili#a lim'a!ul pe cel din ca#ul -pulsiunii inconstiente.5 Aici situatia e intr/ade)ar alta. In prima instanta, s/ar putea intampla ca miscarea de afect sau de sentiment, sa fie perceputa insa sa fie !udecata +resit. Ea a fost silita, prin refularea ade)arului ei repre#entant, sa se le+e de o alta repre#entare, fiind acum sustinuta de constiinta pentru manifestarea acesteia din urma. aca se resta'ileste le+atura corecta, atunci miscarea afecti)a ori+inala se c,eama ca e -inconstienta., desi afectul ei nu a fost niciodata inconstient, doar repre#entarea ei a ca#ut prada refularii. Utili#area e"presiilor -afect inconstient. si -sentiment inconstient. trimite, in +eneral, ca urmare a refularii, inapoi la destinele factorului cantitati) al miscarii pulsionale. Noi stim ca e"ista trei astfel de destine* ori afectul ramane 6 partial sau complet 6 ca atare, ori cunoaste o transformare intr/un cuantum de afect diferit din punct de )edere calitati), inainte de toate in an+oasa, ori este reprimat, adica de#)oltarea sa este complet impiedicata. Stim, de asemenea, ca reprimarea de#)oltarii ii reuseste in,i'itia de#)oltarii afectului, afectele pe care le reintroducem pentru a corecta procesul refularii se c,eama ca sunt -inconstiente.. Utili#arii lim'a!ului nu/i poate fi, asadar, ne+ata consec)enta4 e"ista, insa, in comparatie cu repre#entarea inconstienta continua sa ramana, dupa refulare, ca formatiune reala in sistemul Ics, in timp ce afectul inconstient are tocmai acolo doar posi'ilitatea de a demara, posi'ilitate ce nu tre'uia insa sa se de#)olte. esi u#ul lim'ii ramane ireprosa'il, in mod ri+uros nu e"ista asadar afecte inconstiente, asa cum e"ista repre#entari inconstiente. $ot e"ista, insa, prea/'ine, in sistemul Ics formatiuni afecti)e, care, ca si altele, de)in constiente. Toata deose'irea pro)ine din faptul ca repre#entarile sunt in)estitii 6 in mod fundamental, ale urmelor amne#ice 6 in timp ce afectele si sentimentele corespund proceselor de descarcare, ale caror ultime manifestari sunt percepute ca sen#atii. In situatia actuala a cunostintelor despre afecte si sentimente, nu putem enunta mai clar aceasta deose'ire. Constatarea conform careia refularii ii poate reusi sa in,i'e transpunerea miscarii pulsionale in manifestari afecti)e, pre#inta pentru noi un interes deose'it. Ea ne arata faptul ca sistemul Cs stapaneste, in mod normal, atat afecti)itatea, cat si accesul la motilitate, marind )aloarea refularii prin aceea ca pune in e)identa consecintele ei, nu doar impiedicarea accesului la constiinta, si si impiedicarea de#)oltarii afectului si a moti)arii acti)itatii musculare. $utem spune si in)ers* atat timp cat sistemul Cs stapaneste afecti)tatea si motilitatea, starea psi,ica a indi)idului se c,eama ca e normala. Nu se poate sa nu se recunoasca deose'irea pre#enta in relatia sistemului dominant cu cele doua actiuni de descarcare, aflate foarte aproape una de alta. In timp ce dominatia sistemului Cs asupra motilitatii )oluntare este solid intemeiata, opunandu/se constant asaltului ne)ro#ei si i#'ucnind a'ia in psi,o#a, controlul de#)oltarii afectului este mai putin consolidat prin Cs. C,iar si in )iata normala se poate recunoaste o lupta continua intre cele doua sisteme, Cs si Ics, pentru suprematia asupra afecti)itatii, delimitandu/se anumite sfere de influenta si a)and loc amestecuri eficiente ale fortelor. Importanta sistemului Cs pentru accesul la actiune si la descatusarea afecti)a ne a!uta sa intele+em si rolul care ii re)ine repre#entarii su'stituti)e in confi+uratia 'olii. E posi'il ca de#)oltarea afectului sa pro)ina direct din sistemul Ics, in acest ca# ea a)and mereu caracterul an+oasei in care s/au presc,im'at toate afectele -refulate.. %iscarea pulsionala tre'uie adesea sa astepte pana cand +aseste in sistemul Cs, o repre#entare su'stituti)a. Atunci, de#)oltarea afectului este posi'ila pornand de la aceasta su'stitutie constienta, caracterului calitati) al afectului fiind determinat de natura acestuia. Am afirmat ca in refulare ale loc o separare a afectului de repre#entarea sa, fiecare urmandu/si destinul sau separat. in punct de )edere descripti), acesta nu poate fi ta+aduit4 procesul real, insa, este de re+ula acesta* un afect nu apare atata )reme cat nu se produce, in sistemul Cs, 'resa catre o noua repre#entanta.

In ca#ul sc,i#ofreniei, pe care noi o a'ordam in masura in care ni se pare indispensa'il pentru o cunostere +enerala a Ics/ului, tre'uie sa ne indoim daca procesul numit aici refulare are ce)a in comun cu refularea din ca#ul ne)ro#elor de transfer. Formula* refularea ar fi un proces intre sistemul Ics si sistemul Cs care reuseste tinerea departe de constiinta, are ne)oie in orice ca# de o modificare, pentru a putea cuprinde ca#ul ementia praeco" si al altor afectiuni narcisice. Insa incercarea de fu+a a Eului, ce se manifesta in retra+erea in)estitiei constiente, ramane oricum ceea ce e comun celor doua clase de ne)ro#e Cea mai superficiala reflectie ne arata cat de temeinica si profunda este incercarea de fu+a a Eului reali#at in ca#ul ne)ro#elor narcisice. aca noi am identifica intr/ade)ar Ics/ul si am determina corect deose'irea dintre o repre#entare inconstienta si una preconstienta, atunci cercetarile noastre din alte locuri tre'uie sa duca la acesta intele+ere.