Sunteți pe pagina 1din 6

Accidentul nuclear de la Cernobal In ziua de 26 aprilie 1986, reactorul nr.

4 al centralei energo-nucleare de la Cernobil (Ucraina,


130 km NV de Kiev), a explodat in timpul unor teste pentru desfasurarea carora au fost deconectate sistemele de siguranta. Accidentul Raportul oficial, prezentat de Comitetul de Stat pentru Utilizarea Energiei Nucleare din U.R.S.S. la intrunirea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (A.I.E.A.) din august 1986 de la Viena, mentioneaza drept cauza a producerii accidentului un experiment neautorizat, pe parcursul caruia operatorii au incalcat procedura de functionare prin extragerea barelor de grafit care moderau reactia in lant din zona activa si scoaterea din functiune a sistemului de oprire automata. Echipa care realiza testul intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine in functiune pompele de racire, in eventualitatea unei pierderi de energie, pana cand se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta. Desi reactorul fusese programat sa functioneze ca in timpul testului la circa 25% din capacitatea nominala, dintr-o eroare umana in timpul experimentului puterea a scazut pana la sub 1% din puterea nominala. S-a procedat la executarea unui nou reglaj pentru corectarea erorii. La ora 1:24, operatorii au initiat procedura de oprire manuala, ducand la o crestere rapida a nivelului de energie produsa, din cauza modului de proiectare a tijelor de control. Puterea reactorului a crescut exponential (de circa 100 de ori in 4 secunde). Intrucat in urma extragerii barelor de control, absorbante ale neutronilor formati in reactia de fisiune, si a scoaterii din functiune a semnalelor de oprire in caz de urgenta, cantitatea de apa de racire din zona activa scazuse drastic, elementele de uraniu si invelisul de grafit in care acestea erau inserate s-au supraincalzit. A urmat o explozie care a pulverizat jumatatea de sus a zonei active, cladirea de deasupra reactorului (o constructie de beton de 1.000 de tone) si o parte din peretii centralei. Combustibilul nuclear s-a topit la peste 2000 grade C, iar fragmente incandescente de uraniu si grafit au fost proiectate in exteriorul reactorului si au cazut pe acoperisul cladirii turbinei, provocand numeroase incendii. Cantitati uriase de radiatii Din miezul fierbinte al reactorului s-au scurs cantitati uriase de radiatie si produse de fisiune, valoarea radioactivitatii eliberate in aer atingand 30.000 de roentgeni per ora, langa invelisul din grafit al reactorului. Adica, de circa 2 miliarde ori mai mult decat radioactivitatea normala a mediului dintr-un oras european. O expunere de 5 ore la o doza de 500 roentgeni per ora este fatala oricarui om. Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi erau dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 care este absorbit la nivelul glandei tiroide,

putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie; neptuniu 239 etc.) Estimari mai recente au calculat ca s-a eliberat in atmosfera circa 4% din combustibilul nuclear prezent in reactor in momentul accidentului, intre 20-60% din radionuclizii volatili si totalitatea gazelor nobile (A.I.E.A. Bulletin, nr. 3/1996). Nivelul total al radioactivitatii materialelor expulzate este estimat la aproximativ 121018 unitati Becquerel.

vedere aeriana a zonei centralei de la Cernobil Lichidatorii Dintre toti oamenii care urmau sa aiba de suferit in urma accidentului, cea mai nefericita soarta a avut-o personalul de deservire a centralei aflat la locul de munca in noaptea exploziei (muncitori,

ingineri, pompieri) precum si militarii si militienii chemati in zilele imediat urmatoare in zona sinistrata pentru a limita efectele accidentului. Intre 27 aprilie si 5 mai 1986, 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului in flacari, aruncand aproape 2.400 tone de plumb si 1.800 tone de nisip, bor si argila pentru a stinge flacarile si a opri scurgerea radiatiilor. Aceste eforturi au inrautatit insa situatia, deoarece sub aceste materiale aruncate temperatura din reactor a crescut inca o data, majorand cantitatea de radiatii eliberata. In urma acestor incercari nereusite, miezul reactorului a fost racit cu azot, pompierii izbutind abia pe 6 mai, sa tina sub control focul si emisiile radioactive. Apoi au sosit lichidatorii. Brigazi de muncitori, pompieri, militari, totalizand aproape 800.000 de oameni, au participat la decontaminarea zonei sinistrate si indepartarea resturilor radioactive. In octombrie 1986, zona activa a reactorului a fost acoperita cu un sarcofag de beton, care ecraneaza radiatiile, permitand continuarea activitatii la grupurile nucleare aflate in apropiere. Circa 200.000 dintre acesti lichidatori au fost grav afectati, iar cel putin 25.000, inclusiv majoritatea celor care s-au aflat in zona sinistrata in primele zile, au murit ca urmare a expunerii la radiatie, ei fiind expusi la radiatii depasind de pana la 50 ori valoarea anuala maxima admisa pentru populatie, in doar cateva ore sau zile. Masuri de urgenta pentru protejarea populatiei Multi dintre locuitorii orasului Cernobil, din imediata vecinatate, care pregateau parada de 1 Mai, s-au strans pe acoperisul celor mai inalte cladiri din oras, sa priveasca norul radioactiv care se inaltase deasupra centralei, expunandu-se astfel la maxim radiatiei. A doua zi, autoritatile sovietice au decis evacuarea imediata a orasului si a intregii zone. Circa 130.000 de persoane din 76 de localitati au fost silite pana pe 5 mai sa plece definitiv din casele lor. Teritoriul evacuat, situatia pe o raza de 30 de km in jurul centralei, a fost declarat zona de excludere, accesul fiind interzis pana astazi. Din cauza secretomaniei tipic comuniste, masurile medicale au intarziat insa. Pe data de 23 mai a inceput distribuirea de iod populatiei. Acesta urma sa fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de catre glanda tiroida. Masura a fost practic tardiva, intrucat cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat in atmosfera in primele zece zile dupa accident. Vedere de ansamblu asupra efectelor Tara cea mai afectata de dezastru a fost Bielorusia a carei granita este situata la doar 10 km nord de Cernobil unde au cazut aproape 70% din compusii radioactivi eliberati in accident. Un sfert din suprafata totala a tarii a fost contaminata cu cesiu 137. In Rusia, aproape 18 milioane de km patrati (1,5% din suprafata totala) au fost contaminati, in special zonele din jurul oraselor Brianskoe, Tula, Kaluga si Orel. Restul de 20-30% din totalul depunerilor radioactive s-a raspandit cu precadere in estul si nordul Europei (Ucraina, Polonia, Suedia, Norvegia si Finlanda), Europa Centrala si de Vest (centrul si

sudul Germaniei, Austria, nordul Italiei, estul Frantei pana in nordul Marii Britanii) si in statele din sud-estul Europei (in special Romnia si Bulgaria). Aria larga de raspandire a norului radioactiv, pe aproape jumatate din continentul european, se datoreaza in mare masura circulatiei unor mase de aer in directia vestica si nord-vestica, ce au ridicat produsele de fisiune la o inaltime de peste 1600 m, aruncandu-le asupra unor zone intinse. Totalul celor afectati de radiatii se ridica la circa 9 milioane de oameni din intreaga Europa, Asia si chiar Statele Unite. In total 786 localitati se situeaza in zonele in care se dupa accident s-a inceput monitorizarea radiologica permanenta. Agentia guvernamentala ucrainiana Cernobil Interinform din Kiev a raportat in martie 2002 ca, din cei trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expusi radiatiilor, 84%, inclusiv 1 milion de copii, au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli.

Accidentul de la Cernobil a avut un impact major si asupra intinselor terenuri agricole din regiunile nvecinate, compuse in special din cernoziom (sol foarte fertil). Depunerile de particule de cesiu 137 au afectat intinse suprafete agricole situate la distante de pana la 300 km de reactor. In total circa 2,2 milioane hectare de teren agricol din Ucraina, Belarus si Federatia Rusa au nregistrat niveluri mari ale radioactivitatii. Circa 100.000 de hectare au fost scoase din circuitul agricol si declarate terenuri neproductive, iar restul incluse ntr-un program de decontaminare si supraveghere permanenta sau periodica. In 1989, trei ani dupa producerea accidentului, guvernul sovietic a stopat construirea reactoarelor nr. 5 si 6 din complexul centralei nucleare Cernobil, iar, dupa intense negocieri, intregul complex a fost inchis pe data de 12 decembrie 2000, costurile dezafectarii, estimate la 1,5 miliarde USD fiind suportate de Euratom (40%), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (14,5%), Rusia (15,1%) si Ucraina (3,4%). Costurile totale platite de Rusia ca urmare a acestui dezastru, inclusiv despagubirile, se ridica la aproximativ 3,8 miliarde dolari in perioada 1992 1998.

Intruniti in august 1986, expertii A.I.E.A. au considerat accidentul de la Cernobil drept cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, avand efecte prelungite asupra mediului ambiant si a sanatatii umane (A.I.E.A. Buletin nr. 3/1997). Timpul s-a orit in loc Din aprilie 1986, de la evacuarea in graba, in orasul Cernobil si suburbia sa Pripiat, aflate in vecinatatea complexului energo-nuclear, timpul s-a oprit in loc. Singurele instrumente de masura utile sunt cele care indica nivelul radiatiei. Poate arheologii viitorului vor compara acest oras cu un Pompei modern: epoca sovietica este perfect conservata in radiatia care va dura multe secole de acum inainte. Orasul nu va mai fi probabil locuit niciodata radioactivitatea va scadea la un nivel acceptabil abia in jurul anului 2525. Alaturi de epava Titanicului (cel considerat de nescufundat), statuia lui Prometeu din centrul orasului-fantoma (foto mai sus; statuia a fost mutata ulterior) este unul din cele mai tragice simboluri-avertisment asupra incercarilor omului de a silui natura dincolo de limitele acesteia. Un foarte interesant reportaj fotografic a fost realizat de o tanara tanara ucraineanca (Elena). Inarmata cu un contor Geiger si un aparat foto, cu ajutorul unui permis special de libera trecere (spune ea), Elena a pornit pe caii putere ai unei motociclete spre interiorul zonei interzise. Din aceasta calatorie extraordinara s-a nascut pagina web Orasul Fantoma.

De aici, norul stralucitor deasupra reactorului trebuie sa fi fost o priveliste zguduitoare. Stand pe acoperisul celei mai inalte cladiri din acest oras gol, ai sentimentul ca esti complet singur pe lume.