Sunteți pe pagina 1din 6

Rolul cronicarilor moldoveni i al lui Dimitrie Cantemir n dezvoltarea limbii romne literare

Activitatea cronicarilor ajunge la cote maxime ntre secolele XVII i XVIII, activitatea lor dnd natere primei istorii a poporului romn. Acetia au considerat necesar o astfel de cercetare, deoarece istoria este cea care poart o serie de valori educative, iar creaiile lor se mbin ntr-un ntreg patriotic, acetia dorind s recupereze trecutul nostru. a) Concepia lor despre originea limbii romne i despre necesitatea nregistrrii faptelor. Limba romn este nrudit cu celelalte limbi care i au rdcinile n latina vorbit pe ntinderea Imperiului Roman. Dintre surorile limbii romne, amintim de limba francez, spaniol, portughez, italian, catalan, dialectele retoromane, provensale i dalmata. Toate aceste limbi s-au format din latina vulgar. Rspndirea acesteia n toate aceste ri, este foarte uor de explicat. Imperiul Roman cucerind spaiile, i-a trimis militari i persoane din administraia imperial. Provincialii au preluat aceast limb adaptnd-o la graiul local. Astfel s-au alctuit noi limbi romanice. Acelai mecanism a funcionat i n cazul limbii romne. Substratul, reprezentat de limba geto-dac, a furnizat cteva dintre particularitile ce vor defini individualitatea noului idiom romanic. Apariia popoarelor migratoare a obligat limba romn s-i conserve lexicul latinesc i structura gramatical primordial, cea latin, dar s dea dovad de capacitatea de a primi influene datorate contactelor cu persoane de alte origini: slavi, maghiari, turci, greci. Acestea au fost introduse n fondul lexical romn mai nti ca nite mprumuturi, devenind mai apoi parte din corpul limbii romne. Originea roman a poporului i latinitatea limbii romne au fost susinute cu argumente istorice i lingvistice, referindu-se la structura vocabularului, care cuprinde elemente ale vecinilor, afirmnd c de la Ram ne tragem, i cu ale lor cuvinte ni -s amestecate. Ureche exemplific afirmatia cu cteva elemente concrete: de la ramleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin, ei zic galena, i alte multe din limba latineasc. Referindu-se la originea latineasc a poporului, cronicarul remarc faptul c pe aceste meleaguri au lcuit otile Ramului i au iernatu de multe ori, c s-au btut cu sciii i ttarii, pentru c aceast ar se afla n calea raotilor.

Miron Costin este mai cult dect Grigore Ureche, pstrnd totui anumite elemente de zestrea popular. Acesta a avut o real problem n ceea ce privete demonstraia latinitii poporului nostru, i a nlturat calomniile lui Simion Dasclul, n De neamul moldovenilor, cronicarul caut nc de la nceput demnitatea intelectual. Ceea ce zguduie este stpnirea emoiei, datorat patriotismului, ns acoperit de o expunere ce caut s conving prin corectitudine i obiectivitate. mprumutnd din latin punerea verbului n principal la sfrit, Costin i atinge obiectivul n proporie de 100%. Unde trebuia s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba. Unde era coelum, avem cerul; homo omul; angelus ndzerul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi: barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus, s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti. El gsete o modalitate de expresie literar a limbii. Prezena mprumuturilor neologice din alte limbi se explic, n cazul lui Miron Costin, prin influena modelelor latine. Letopiseul lui Ion Neculce ilustreaz, n cele douzeci i cinci de capitole, tot attea domnii, ns numai paisprezece domnitori, ntruct unii au crmuit ara de cte dou sau trei ori, ceea ce demonstreaz nc o dat instabilitatea politic a epocii. Stilul Letopiseului este presrat cu proverbe, asemnndu-se totodat cu stilul lui Creang, pe care Neculce l precede n ceea ce privete stilul umoristic i oralitatea. Diferii critici literari au considerat cronica lui Neculce excelent. Oralitatea stilului lui Ion Neculce este dat i de termenii populari extrem de expresivi, de particularitile de vorbire care confer veridicitate textului. Ion Neculce este considerat adevratul continuator al lui Miron Costin. Aceti cronicari moldoveni traseaz o linie de dezvoltare n istoria limbii romne literare. Ei iau n discuie originile romanice ale poporului i ale limbii romne, valorificnd elementele limbii vorbite. Au mbogit posibilitile exprimrii cu ajutorul mprumuturilor savante din alte limbi i au realizat progrese absolut remarcabile n arta compoziiei literare. n ceea ce privete originea limbii moldovenilor, Cantemir demonstreaz c limba latin st la baza graiului moldovenesc, avnd n vedere faptul c aceasta din urm are mai multe cuvinte de sorgint latin dect limba italian. Cronicarul d exemple de cuvinte concrete rmase, dar se refer i la elementele gramaticale ilustrative, articolele substantivelor sau verbele auxiliare. Este de asemenea contient de faptul c diferenialitatea interpetrii poate fi de natur subiectiv din cauza. De asemenea, un aspect foarte important pe care l subliniaz Cantemir este acela cu privire la afirmaia conform creia n graiul moldovenesc se

ntlnesc i alte cuvinte mprumutate de la greci sau turci, argumentul fiind c acest fenomen lingvistic a avut loc n urma comerului dintre Moldova i rile respective. Mai mult dect att, s-au pstrat n limb i cuvinte dacice, deoarece nu se cunosc nici n graiul latinesc i nici n graiurile celorlate popoare. b) Opera cronicarilor Letopiseul lui Grigore Ureche descrie faptele din istoria Moldovei ce s-au petrecut ntre anii 1359-1594. O perioad foarte efervescent care-l face pe cronicar s vorbeasc despre Moldova ca despre o ar micatoare i neaezat. n aceste condiii, principala atitudine a oamenilor era lupta, cronicarul urmrind s trezeasc n contemporanii si sentimentul patriotic i ideea c jugul turcesc poate fi nlturat. n centrul cronicii lui Grigore Ureche st figura lui tefan cel Mare cruia cronicarul i realizeaz un portret de tip medalion dup rigorile clasicismului, ilustrnd mai nti o trstur fizic pentru ca accentul s cad pe portretul moral. Grigore Ureche a pribegit de mic mpreun cu tatl su n Polonia i a studiat la Lwow, ntrnd mai devreme n contact cu ideile umaniste care se manifestau deja n acea ar. ntors n ar, ncepe s scrie Letopiseul motivat de preul pe care l pun umanitii pe cultura i pe scrierile vechi. Deasemenea, efortul lui de a recupera istoria ca s nu se piard n negura uitrii este un act de patriotism justificat de condiiile social-istorice i politice n care tria cronicarul. Cronica sa nu este o simpl niruire de date reci, istorice, ci o opera n care se regsesc i elemente de literatur ntruct cronicarul nareaz evenimente, comenteaz i realizeaz portrete de domnitori sau boieri dup modelul clasic. Prin urmare, Grigore Ureche pune bazele limbii literare romneti prin accent pe portretul literar. Din punct de vedere istoric, apar n cronica sa elemente de etnogenez, acesta fiind printre primii care semnaleaz unitatea romnilor. Apar i elemente de continuitate i latinitate a poporului i a limbii romne. Cronica lui Grigore Ureche nu s-a pstrat n original, ci ntr-o copie realizat de trei clugri care au i intervenit n text (Misail Clugrul, Simion Dasclul, Eustatie Logoftul).

Este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni, cunosctor al culturii greco-latine i a limbilor greac i latin. La fel ca Grigore Ureche, locuiete mpreun cu familia n Polonia i va studia la colegiul din Br. i construiete o cultur solid i, cnd va reveni n Moldova, va scrie Letopiseul de unde l-a lsat Grigore Ureche. Dac acesta excela n arta portretului, Miron Costin exceleaz n arta descrierii. O astfel de descriere apare n cronic atunci cnd cronicarul prezint o invazie de lcuste n timp ce mergea spre colegiu. Sustine si el ideile despre etnogeneza si nareaza implicat comentand, intrebandu-se, argumentand. Jumatate de cronica prezinta elemente traite de cronicar. A avut o viata grea, zbuciumata pentru ca in cei 65 de ani de viata s-au perindat 22 de domnii. Moare decapitat de Constantin Cantemir fiind acuzat de unelitiri impotriva domniei. Pentru ca nu a avut timp in cronica sa sa voarbeasca despre primul descalecat, va scrie o opera aparte intitulata De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor. Este o opera in care cronicarul, dintr-un adanc sentiment de patriotism se va ridica cu argumente puternice impotriva celor trei copisti ai cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobila a neamului nostru, afrimand ca romanii s-ar trage din tanharii adusi de Traian de la Roma. De o deosebita importanta este Predoslovia asezata in fruntea acestei lucrari. Aceasta prefata este defapt o marturie dramatica a unui carturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse acestui neam. Texul capata caracter polemic si pe alocuri accente pamfletare. Aceasta scriere pornita din sentimente nobile reprezinta defapt zbuciumul unei constiinte care cunoaste indoiala, teama, mahnirea si durerea, admiratia, indignare si dispretul. Si el isi asuma responsabilitatea celor scrise stiind ca va fi judecat de posteritate. Pe langa cele doua opere, a mai scris si un numar insemnat de lucrari istorice si poeme in limba romana si polona.

Nu a avut sansa ca ceilalti doi cronicari sa se formeze in Polonia. Ramane orfan la 9 ani si pleaca la rude in Muntenia. Astfel, are posibilitatea sa constate ca si in Muntenia se vorbea limba romana. Se inrudeste cu familia Cantemir si, mai tarziu, va fi sfetnicul de taina, prietenul si indrumatorul lui Dimitrie Cantemir. Peregrineaza impreuna cu Cantemir in Rusia timp de 7 ani, dupa ce domnitorul a fost invins de turci la Stanilesti (1771) si a trebuit sa se autoexileze in aceasta tara. Deasemenea

mai pribegeste inca 2 ani prin lume, dupa care revine in Moldova; ii sunt inapoiate titlurile si averile, iar la batranete incepe sa scrie Letopisetul de acolo de unde l-a lasat Miron Constin. Exceland in arta naratiunii, cronicarul prezinta povesti din amintire, intamplari traite de el si, de aceea, naratiunea este subiectivizata, exprimand o profunda implicare a naratorului in text. Tonul, pe alocuri cald - cand vorbeste despre tara, pe alocuri barfitor cand vorbeste despre domnitori si boieri, confera textului fluenta si accesibilitate. Ca si Creanga, cronicarul foloseste limba vie a poporului, dand impresia de oralitate prin cateva elemente precum: formule de adresare, interjectii care exprima sentimente profunde, expresii si proverbe populare. A sasea parte din opera este ocupata de figura lui Dimitrie Cantemir. Portretele lui se remarca prin evidentierea unei singure trasaturi dominante, fie fizica, fie morala, fie pozitiva sau negativa. In fruntea Letopisetului, Neculce asaza o culegere de 42 de legende (O sama de cunvinte). Cronciarul acorda valoare documentara acestor legende, dar lasa pe cititor sa le aprecieze cum doreste (Cine va citi si le va crede, bine va fi, iara cine nu la va crede, iara cine nu la va crede, iara bine va fi, cine precum ii va fi voia asa va face.

Contributia cronicarilor la dezvoltarea limbii romane 1. Istorie Au pus bazele istoriografiei romanesti Au transmis idei frundamentale in legatura cu etnogeneza Reprezinta contributia documentara cea mai bogata pentru istoria noastra medievala 2. Limba romana Cronica reprezint aun nivel superior de folosire a limbii romane a limbii romane fata de textele religioase Reprezinta efortul de transformare a limbii din mijloc de comunicare in mijloc de transmitere si de creatie a culturii 3. Literatura Cronicile contine primele exemple de compunere in limba poporului (primele forme de literatura orginala) Implicarea autorilor in text si participarea la judecarea oamenilor si a evenimentelor (caracterul subiect al relatarilor) Caracter memorialistic Prezenta unor procedee ale prozei artistice (naratiunea, descrierea, portretul, caracterizarea, dialogul) Sitlul elaborat