Sunteți pe pagina 1din 12

Izvoarele dreptului comunitar

CUPRINS

INTRODUCERE ....................................................................................................... IZVOARELE DERIVATE ALE DREPTULUI COMUNITAR ........................... 1. Acte comunitare cu fora juridica obligatorie ..................................................... 2. Acte comunitare fara fora juridica obligatorie .................................................. 3. Izvoarele complementare ....................................................................................... 3.1. Actele interne ale instituiilor comunitare ........................................................ 3.2. Actele sui generis ................................................................................................. 4. Acordurile internaionale la care sunt parte Comunitile europene-izvoare de drept comunitar ................................................................................................... 5. Izvoarele nescrise .................................................................................................... 5.1. Principiile generale ale dreptului comunitar .................................................... 5.2. Jurisprudena Curii Europene de la Luxemburg. Metoda de interpretare utilizata de C.J.C.E. .................................................................................................... CONCLUZII ............................................................................................................... BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................

INTRODUCERE

Dreptul comunitar reprezint o ordine juridica noua, autonoma fata de ordinea juridica internaionala, si totodat integrata in sistemul juridic al statelor membre [1; p. 64]. Dreptul comunitar primar este considerat a fi format din cele trei tratate institutive si din tratatele modificatoare, in timp ce prin dreptul comunitar derivat se neleg actele comunitare, adoptate pe baza tratatelor comunitare. Intr-un sens larg insa, in dreptul comunitar pot fi ncadrate si regulile nescrise aplicabile relaiilor comunitare, jurisprudena C.E.J. si principiile de drept comune statelor membre. La nceput, primele norme juridice de drept comunitar au luat natere ca urmare a voinei suverane a statelor membre, care, prin intermediul unor tratate internaionale clasice, au acceptat sa renune la o parte din suveranitatea lor si sa se supun deciziilor unor organe supranaionale. Ulterior, aceste organe cu caracter suprastatal au creat la rndul lor norme de drept comunitar, aplicabile la nivelul ntregului spaiu comunitar. Noile state care s-au alturat primelor sase au semnat tratate

internaionale clasice de aderare la o organizaie internaionala, din acel moment intrnd in spaiul de aciune al dreptului comunitar derivat, al acquis-ului comunitar. O alta clasificare a dreptului comunitar distinge intre dreptul comunitar instituional normele juridice aplicabile organizrii si funcionarii instituiilor comunitare, si dreptul comunitar material regulile aplicabile in anumite domenii, de exemplu libera circulaie a persoanelor, concurenta comerciala, etc. Dreptul comunitar, fiind, in mod direct (tratatele comunitare) sau indirect (actele comunitare) o creaie a statelor membre, poate fi privit sub trei aspecte: este un drept supranaional, comunitar; este un drept distinct de dreptul intern al statelor membre; in acelai timp el este un drept integrat in dreptul intern al statelor membre, in ordinea juridica naionala. Vznd aceste trasaturi, putem afirma ca dreptul comunitar este in acelai timp un drept propriu fiecrui stat membru, dar si comun tuturor statelor membre. Dreptul comunitar este aplicabil cu prioritate in ordinea juridica naionala a statelor membre, in raport cu dreptul intern al acestora. Prioritatea, supremaia sau superioritatea dreptului comunitar implica doua aspecte: - prin legi (sau alte acte normative, evident) naionale posterioare nu pot fi modificate sau abrogate dispoziii normative comunitare, orice astfel de lege fiind nula si inaplicabila; - normele comunitare posterioare pot modifica sau face inaplicabile norme juridice naionale. Administraia si judectorii naionali vor asigura corelarea necesara si vor lsa inaplicabile, daca este cazul, normele interne contrare dreptului comunitar, fara a atepta intervenia legiuitorului naional de abrogare a acestora [1; p. 98].

IZVOARELE DERIVATE ALE DREPTULUI COMUNITAR

1. Acte comunitare cu fora juridica obligatorie

Din categoria actelor de drept derivat fac parte o serie de acte care au la baza Tratatul, de unde si denumirea lor, care indica faptul ca adoptarea lor se fundamenteaz pe dreptul primar.

Regulamentul. Regulamentul are aplicabilitate generala. El este obligatoriu in toate elementele sale si este direct aplicabil in toate statele membre*1; p. 7+. Faptul c regulamentul are aplicabilitate general nseamn c se aplic, n mod abstract, tuturor persoanelor care intr n sfera lui de aplicare. Regulamentul se aplic n statele membre fr nici un fel de modificri, iar persoanele fizice sau juridice pot invoca prevederile acestuia. n faa instanelor sau organelor administrative naionale, nefiind necesar transpunerea n legislaia naional. Aplicabilitatea direct a regulamentului implic faptul c acesta creeaz imediat drepturi i obligaii pe care particularii le pot valorifica att n relaie cu autoritile naionale (efect direct vertical), ct i n raport cu ali particulari (efect direct orizontal). Regulamentele sunt de doua tipuri: de baza si de executare. Cele de baza sunt, in principiu, de competenta exclusiva a Consiliului sau a cuplului Consiliu/Parlament. Regulamentele de executare pot fi adoptate si de Consiliu, dar, cel mai des, sunt adoptate de Comisie. Datorita aplicabilitii directe a regulamentului, jurisdiciile naionale sunt competente sa controleze conformitatea masurilor naionale de executare cu regulamentul. Se poate afirma, in concluzie, ca regulamentul este actul cel mai eficient si complet din multitudinea instrumentelor legislative puse la dispoziia instituiilor comunitare, beneficiind de aplicabilitate generala, de obligativitate in toate elementele sale, fiind, in acelai timp, direct aplicabil in toate statele membre.

Decizia. Decizia este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii pe care ii desemneaz. Decizia este deci, prin natura sa, un act individual care produce efecte pentru unul sau mai muli destinatari, care pot fi: statele membre sau particularii. Decizia se deosebete de regulament prin absenta aplicabilitii generale. Din punct de vedere insa al aplicabilitii directe, se poate ntmpla, totui, ca decizi adresata unui stat membru sa implice luarea de ctre acesta a unor masuri destinate punerii sale in aplicare [1; p. 12]. n cadrul deciziei se stabilesc att rezultatul ce urmeaz s fie atins, ct i modalitile de aplicare. Atunci cnd se adreseaz persoanelor fizice sau juridice, efectele deciziei sunt imediate. Deciziile adresate unui stat sau statelor membre sunt obligatorii pentru toate instituiile acelui stat, inclusiv pentru sistemul judiciar. n consecin, n temeiul supremaiei dreptului comunitar, instituiile sunt obligate s se abin de la aplicarea normelor naionale de natur s afecteze aplicarea deciziei. n anumite circumstane (atunci cnd instituiile comunitare impun prin decizie statului membru un anumit tip de aciune), deciziile pot avea efect direct i pot fi invocate de o persoan fizic sau juridic intr-un litigiu cu o autoritate public. Deciziile se adopt de ctre Consiliu la propunerea Comisiei sau, n situaii mai rare, din proprie iniiativ. Comisia poate, , anumite cazuri, s emit decizii fie din proprie iniiativ, fie prin abilitare din partea Consiliului.

Directiva. Directiva comunitara continua sa apar ca avnd un obiect normativ neidentificat. Directiva leag orice stat membru destinatar in ceea ce privete rezultatul de atins, lsnd instanelor naionale competenta in ceea ce privete forma si mijloacele*2; p. 76+. In primul rnd, directiva este un act care leag, adic in act obligatoriu, la fel ca regulamentul si decizia. In al doilea rnd, directiva, asemntor cu decizia individuala si spre deosebire de regulament, nu este obligatorie dect pentru destinatarii pe care ii desemneaz. Exista doua categorii de directive si anume: directiva de baza(este adoptata pe baza Tratatelor), si directiva de execuie(pentru executarea celei dinti). Directiva apare ca un instrument folosit la nivel comunitar in vederea armonizrii legislaiilor naionale, de depire a diferenelor, a contradiciilor, de multe ori substaniale, dintre reglementrile interne ale diverselor state membre ale U.E. O directiva nu va fi niciodat aplicabila in mod direct in statele destinatare, deoarece ea va avea ntotdeauna nevoie de masuri naionale de executare, de transpunere in dreptul intern, chiar si in cazul directivelor cu un grad foarte mare de claritate, precizie si detaliere. Supremaia directivelor in fata dreptului naional a fost confirmata prin deciziile Curii Europene de Justiie, in sensul existentei unei obligaii pentru administraia si justiia statelor membre de a interpreta legislaia naionala in conformitate cu dispoziiile directivelor, dup intrarea lor in vigoare.

2. Acte comunitare fara fora juridica obligatorie

In afara actelor derivate cu caracter obligatoriu, exista o categorie de acte adoptate de ctre instituiile sau organele comunitare care nu au caracter obligatoriu in sensul pe care l cunoatem in cazul regulamentelor, deciziilor si directivelor; este vorba despre recomandare si aviz.

Recomandarea. Recomandrile si avizele nu au nici un efect constrngtor, cu excepia recomandrilor C.E.C.O., care aveau acelai efect ca cel al directivelor. Obiectul recomandrilor este acela de a invita destinatarii sa adopte o anumita conduita. Recomandarea reprezint, uneori, un substitut pentru adoptarea unei directive, pornind de la premisa ncrederii in autodisciplina destinatarilor si. In situaia in care luarea in considerare a recomandrii eueaz, acetia din urma tiu ca va fi tradus coninutul recomandrii intr-un act constrngtor din punct de vedere juridic. In alte cazuri, recomandarea vizeaz un cadru general de aciune.

Recomandrile, formulate de ctre Consiliu sau Comisie, sunt de cele mai multe ori invitaii adresate statelor membre de a-si modifica legislaia naional i de a o adapta unui cadru general propus. De cele mai multe ori, recomandrile preced acte cu caracter obligatoriu ale Comunitii (regulament, directiv, decizie). Comisia are competena de a formula recomandri sau opinii n domeniile prevzute n tratat, nu numai unde este prevzut expres acest lucru, ci i atunci cnd consider necesar *3; p. 34+.

Avizul. Acest act comunitar este folosit pentru a exprima un punct de vedere. In ceea ce privete obligativitatea solicitrii sale de ctre instituiile comunitare, avizul poate fi obligatoriu sau facultativ. Categoria avizelor obligatorii se subclasifica, din punctul de vedere al respectrii sale de ctre solicitant, in: avize consultative, a cror respectare ramane la latitudinea celui care este obligat sa l ceara si avize conforme, a cror respectare este obligatorie. Bineneles, avizele facultative nu pot fi dect consultative. Foarte multe avize sunt elaborate de ctre C.J.C.E., a crei misiune principala prevzuta de Tratatele institutive si modificatoare este aceea de a asigura respectarea dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea Tratatelor.

3. Izvoarele complementare

Alturi de actele comunitare, exista o serie de acte derivate numite atipice. In aceasta categorie intra urmtoarele acte comunitare: aa-numitele acte interne, care cuprind regulamentele de organizare si funcionare a organelor sau instituiilor, statute, regulamente financiare, etc.,pe de o parte, iar, pe de alta parte, actele sui generis, si anume: hotrri cu caracter general, rezoluii, declaraii, concluzii, programe de aciune, comunicri ale Comisiei, acorduri inter-instituionale. Adoptarea acestui tip de acte a fost legitimata de C.J.C.E., sub rezerva ca acestea sa nu deroge de la prevederile Tratatelor constitutive, principiu valabil, de altfel, pentru ntregul drept derivat ai crui emiteni sunt instituiile comunitare.

3.1. Actele interne ale instituiilor comunitare

Aceste acte privesc activitatea interna a instituiilor. Este vorba despre: statute, regulamente interne, regulamente financiare etc.(fiecare dintre instituiile comunitare are dreptul, prevzut de Tratate, de a-si elabora Regulamentul de organizare interna si de funcionare); acte pregtitoare in

cadrul etapelor procesului decizional(in aceasta categorie intra: propunerile Comisiei, programele generale pe care trebuie sa le adopte instituiile, recomandarea adresata de Comisie Consiliului in vederea ncheierii unui acord internaional, deliberarea Consiliului cu privire la negocierea si ncheierea unui acord internaional); acte care modifica dispoziiile instituionale ale Tratatelor(la cererea C.J.C.E., Consiliul, statund cu unanimitate, poate creste numrul judectorilor si poate face adaptrile necesare modului de organizare a sesiunilor Curii in plen sau in Camere).

3.2. Actele sui generis

Hotrri avnd caracter general. Aceste hotrri sunt acte generale care nu au destinatari desemnai. Poate fi vorba despre hotrri prevzute in Tratate, caz in care Tratatul nsui determina ce efecte juridice le acorda. De asemenea, poate fi vorba despre decizii de ordine interna. Daca aceste hotrri produc efecte juridice, atunci ele pot fi supuse controlului Curii de Justiie.

Rezoluii, concluzii, programe de aciune, declaraii adoptate de Consiliu, comunicri ale Comisiei, declaraii comune. Consiliul adopta, in mod regulat, rezoluii si concluzii. Concluziile sunt adoptate in urma unor dezbateri care s-au derulat in cursul sesiunilor Consiliului. Ele pot conine declaraii avnd caracter pur politic, dar pot conine si hotrri cu caracter general. De aceea fora juridica a unor astfel de acte nu poate fi determinata dect in urma unei analize atente a coninutului acestora. Rezoluiile Consiliului conin, adesea, un program de aciune viitoare intr-un domeniu determinat. In acest caz, rezoluia respectiva nu poate avea efect juridic, dar poate invita Comisia sa prezinte propuneri sau sa acioneze intr-un anumit sens. Daca o rezoluie are ca obiect un domeniu care nu intra in ntregime in competenta comunitara, actul ia forma unei rezoluii a Consiliului si a reprezentanilor guvernelor statelor membre. Exista obiceiul de a nscrie in procesul-verbal al Consiliului, cu ocazia adoptrii actelor legislative, declaraiile Consiliului, ale Comisiei sau ale statelor membre. Aceste declaraii nu au nici un efect asupra actului legislativ si nu pot servi ca instrument de interpretare, dect daca textul actului prevede acest lucru. Comunicrile din partea Comisiei por fi foarte diverse. Poate fi vorba despre Carti albe sau Carti verzi in legtura cu care Comisia solicita opinia instituiilor sau a particularilor nainte de prezentarea unei propuneri legislative, rapoarte de natura diferita, dar si documente in care Comisia precizeaz care va fi conduita sa in viitor sau care ar trebui sa fie comportamentul statelor membre sau al particularilor. Aceste comunicri nu au efecte juridice; pot, totui, da natere unei ncrederi legitime pentru destinatari, daca descrierea conduitei este destul de precisa.

4. Acordurile internaionale la care sunt parte Comunitile europene-izvoare de drept comunitar

In ultima perioada, activitatea in domeniul conveniilor internaionale ncheiate de C.E. se afla in continua cretere, in concordanta cu extinderea competentelor comunitare. Problema cunoaterii locului si rolului acestei surse de drept este foarte importanta, existnd in doctrina doua soluii in ceea ce privete aplicabilitatea acestor acorduri, in funcie de teoria adoptata: cea dualista sau monismul. Teoria dualista, avnd ca adepi doctrinarii italieni si germani, promoveaz urmtoarea concepie: ordinea juridica internaionala si cea naionala sunt sisteme juridice independente, separate, care coexista paralel. Teoriile moniste propun soluia conform creia norma de drept intern se afla in aceeai sfera cu cea internaionala, existnd un raport de supra/subordonare.

Acordurile ncheiate de Comunitati. Acordurile ncheiate de C.E. cu statele tere sau cu organizaii internaionale fac parte integranta din ordinea juridica comunitara din momentul intrrii lor in vigoare. Rezulta faptul ca sistemul pe care se bazeaz C.E. este cel monist, ceea ce nseamn ca acordurile internaionale fac parte din ordinea juridica comunitara fara a fi necesara vreo msura interna de transformare a sa. Decizia ncheierii acordurilor este, deci, suficienta pentru integrarea in ordinea juridica comunitara, aceasta integrare neavnd, bineneles, efect dect de la data intrrii in vigoare a acordului. Acordurile ncheiate de ctre C.E. ocup, in ordinea juridica comunitara, un loc inferior Tratatelor, dar superior dreptului derivat.

Actele unilaterale adoptate de organele infinitate prin acordurile ncheiate de Comunitati. Regimul aplicabil acordurilor ncheiate de C.E. este acelai si pentru actele adoptate de organele create prin aceste acorduri. Numeroase acorduri ncheiate de ctre C.E. si, mai ales, acordurile de asociere sau de cooperare instituie organe crora le confer o putere de decizie. Actele adoptate in condiiile prevzute de aceste acorduri au acelai rang in ordinea juridica comunitara ca acordurile insesi.

Succesiunea la acordurile ncheiate anterior de statele membre. In ordinea juridica comunitara pot intra anumite acorduri ncheiate de statele membre nainte de intrarea in vigoare a Tratatelor institutive. In acest caz le este permis statelor membre sa continue executarea acestor acorduri, dar acest aspect nu

presupune, in nici un caz, ca acestea din urma fac parte din ordinea juridica comunitara. Acest lucru ar fi posibil numai daca C.E. ar succede la aceste acorduri.

5. Izvoarele nescrise

5.1. Principiile generale ale dreptului comunitar

Principiile generale ale dreptului comunitar cuprind urmtoarele categorii: unele principii ale dreptului internaional public, principiile sistemelor juridice ale statelor membre, principiile rezultate din dispoziiile Tratatelor comunitare, drepturile fundamentale ale omului. Trebuie precizat faptul ca toate aceste principii sunt trecute prin filtrul obiectivelor comunitare, adic sunt comunitarizate, astfel incat, uneori, pot suporta anumite limitri pentru a fi in conformitate cu dreptul comunitar *2; p. 59+. Anumite principii, avnd origine jurisprudeniala, au fost consacrate ulterior in Tratat, aa cum sa ntmplat cu principiul subsidiaritii sau cu cel al respectrii drepturilor fundamentale. Condiia impusa este aceea ca principiul sa fie apt sa intre in ordinea juridica comunitara, adic sa nu fie in contradicie cu valorile care stau la originea tratatelor. Acesta este motivul pentru care judectorul poate refuza sa ia in considerare anumite principii de drept internaional. Se poate afirma ca sursa naturala a principiilor generale de drept comunitar ar trebui sa fie principiile generale ale dreptului internaional, deoarece Comunitile sunt fondate pe baza unor tratate internaionale. Totui, C.J.C.E. manifesta o oarecare rezerva cu privire la aceste principii in msura in care ele corespund unei organizaii internaionale fondate pe raporturi de egalitate intre subiectele de drept. Sursa principala a principiilor generale ramane dreptul intern al statelor membre, in acest domeniu C.J.C.E. avnd o anumita libertate.

Coninutul principiilor generale. Daca se renuna la principiile structurale, se por distinge trei mari categorii, si anume: drepturile fundamentale, principiile legate de respectarea securitii juridice si limitarea puterii discreionare a legislativului. Avnd in vedere faptul ca U.E. nu dispune de un catalog al drepturilor fundamentale, sursele eseniale le reprezint principiile constituionale comune statelor membre si C.E.D.O. Dup cum susine C.J.C.E, drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale de drept a cror respectare o asigura judectorul comunitar.

Principiul securitii juridice presupune ca fiecare persoana sa cunoasc regulile care i se aplica si sa isi ntemeieze, cu toata ncrederea, aciunile pe aceste reguli, ceea ce implica elaborarea unei legislaii comunitare clare si previzibile. Principiul proportionalitatii, inspirat din dreptul intern german constituie unul din mijloacele de limitare a puterii discreionare. In virtutea principiului proportionalitatii legalitatea unei reglementari comunitare este subordonata condiiei ca mijloacele pe care le pune in aplicare sa fie apte sa realizeze obiectivul legitim urmrit prin reglementarea in cauza si sa nu mearg dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, fiind inteles ca, daca se poate alege intre mai multe masuri adecvate, trebuie aleasa cea mai puin constrngtoare*2; p. 114+.

Aplicabilitatea principiilor generale de drept. Principiile generale de drept constituie unul dintre elementele legalitii comunitare si se impun, in aceasta calitate, instituiilor comunitare. Ele ocupa, astfel, in ierarhia normelor un rang superior dreptului derivat. Insa, principiile in discuie se impun si statelor membre atunci cnd acestea acioneaz in domeniul dreptului comunitar.

5.2. Jurisprudena Curii Europene de la Luxemburg. Metoda de interpretare utilizata de C.J.C.E.

Influenta jurisprudenei asupra dezvoltrii dreptului comunitar este considerabila, datorita faptului ca judectorul comunitar se confrunta cu un sistem de drept in formare. Jurisprudena C.J.C.E. nu reprezint un izvor de drept comunitar in sensul cunoscut de sistemul de drept common law, hotrrile judectoreti neavnd efect erga omnes. Soluiile date de Curtea de Justiie de la Luxemburg sunt obligatorii in ceea ce privete modul in care interpreteaz dispoziiile dreptului comunitar. In ceea ce privete metoda de interpretare utilizata de Curtea de la Luxemburg, aceasta este una dinamica si recurge, deseori, la principiile generale de drept. Fara a exclude recurgerea la metodele clasice de interpretare, Curtea nu ezita sa prefere anumite metode constructive de interpretare. Este vorba in primul rnd , de interpretarea sistemica, care consta in plasarea normei interpretate in contextul general si interpretarea teleologica, ce ia in considerare scopul si obiectul dispoziiei, metoda cel mai frecvent utilizata de Curte [2; p. 126]. Dreptul comunitar se prezint ca un drept in buna parte pretorian. Astfel, Curtea este cea care elaboreaz: principiile structurale ale ordinii juridice comunitare; competenta internaionala a C.E., care este in mare parte rezultatul jurisprudenei Curii; principiul responsabilitii extracontractuale a statului

pentru incalcarea dreptului comunitar, principiu fondat, la rndul sau, pe prioritatea dreptului comunitar.

CONCLUZII

Prin izvoare ale dreptului comunitar nelegem forma juridica de transpunere a normelor juridice , a regulilor ce guverneaz conduita subiecilor de drept ce participa la raporturile juridice comunitare. Regimul izvoarelor (enumerarea si ierarhia acestora) rezulta nu numai din Tratatele institutive, ci si din practica instituiilor si a statelor membre, precum si din sistematizarea realizata de chiar Curtea de justiie a Comunitarilor europene. Nucleul central si cantitativ preponderent este reprezentat prin ceea ce poarta denumirea de drept comunitar in sens restrns; este vorba despre Tratatele institutive, ca izvoare primare, precum si de regulile coninute in actele luate de ctre instituiile comunitare pentru aplicarea acestor Tratate, ca izvoare derivate. Insa, in sens larga, dreptul comunitar reprezint totalitatea regulilor aplicabile in aceasta noua ordine juridica. Astfel, se poate vorbi despre izvoare nescrise, precum principiile generale de drept sau jurisprudena Curii ori izvoare care isi au originea in afara ordinii juridice comunitare, ca dreptul izvort din relaiile externe ale Comunitarilor sau dreptul complementar aprut prin acte convenionale ncheiate de ctre statele membre pentru aplicarea Tratatelor.

BIBLIOGRAFIE

. D.C. Drago Uniunea Europeana. Instituii .Mecanisme, Ediia 2, Editura All Beck, Bucureti, 2005 2. A.Fuerea Drept comunitar European. Partea general, Editura All Beck, Bucureti, 2003 3. Tudorel tefan Introducere n dreptul comunitar, Editura C.H.Beck, Bucureti, 2006