Dezmembramintele dreptului de proprietat Rezulta deci ca dreptul de proprieta te, dintre drepturile reale principale, este dreptul cel

mai important, deoarece confera titularului toate cele trei atribute, celelalte drepturi reale principa le neconferind titularului lor decat doar unele dintre ele. Aceasta ultima ipote za se intalneste in situatia in care atributele dreptului de proprietate sunt ex ercitate de titulari diferiti, astfel ca se ajunge la dezmembrarea dreptului de proprietate, in sensul ca atributul dispozitiei revine intotdeauna proprietarulu i, iar celelalte doua atribute, respectiv posesia si folosinta, sunt exercitate de alte persoane in conditiile stabilite de lege. Indiferent de maniera in care are loc dezmembrarea dreptului de proprietate, atributul dispozitiei va ramne intotdeauna in mainile proprietarului, deoarece este singurul atribut a car ui instrainare duce la pierderea a insusi dreptului de proprietate , celelalte a tribute nefiind de natura sa duca la disparitia sa. Se ajunge astfel la naste rea unor drepturi concurente asupra aceluiasi bun, respectiv dreptul de propriet ate si un alt drept real, nsa in aceasta situatie, ambele drepturi reale sunt lim itate, in sensul ca dispozitia ramne la nudul proprietar, iar celelalte doua atri bute apartin titularulul dreptului real constituit. Prin aceasta separare nu se desfiinteaza dreptul de proprietate, dezmembramintele fiind compatibile numai cu acest drept. Dezmembramintele dreptului de proprietat 1. Aspecte i storice. In dreptul roman, jura in re, denumite apoi jura in re aliena, erau dre pturile constituite cu privire la bunul altei persoane. Altfel spus, titularul u nui asemenea drept nu era proprietarul bunului. Servitutile constituiau cea mai importanta categorie de jura in re aliena, fiind clasificate in servituti predia le si servituti personale . Servitutile prediale erau constituite in favoarea un ei persoane ca proprietara a unui imobil in calitate de fond dominant, in timp ce servitutile personale erau constituite in favoarea unei persoane indepen dent de calitate acesteia de proprietara a unui imobil. In categoria servitutilo r personale erau incluse dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie si serviciilor sclavilor (operae servorum). In legatura cu servitutile a aparut notiunea de possessio juris, distincta de posesia propriu-zisa (possessi o, possessio corporis), facandu-se distinctia intre posesia drepturilor ca bunur i incorporale si posesia bunurilor corporale. n realitate, possessio juris era do ar o intuitie juridica a posesiei ca stare de fapt corespunzatoare dezmembramint elor dreptului de proprietate, avand insa ca obiect tot un bun corporal . 2. Conceptul modern de dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata. In dreptul modern insa, drepturile asupra bunului altuia au inceput sa fie privite nu numai in relatie cu bunul care forma obiectul dreptului de proprietate al alt ei persoane, ci in relatia directa cu dreptul de proprietate respectiv. Aceasta noua perspectiva a condus la notiunea de dezmembraminte ale dreptului de proprie tate privata. Drepturile reale asupra bunului altuia, jura in re aliena, sunt re zultatul dezmembrarii atributelor care intra in continutul juridic al dreptului de proprietate. Cu privire la acelasi bun se exercita mai multe drepturi reale. Dreptul de proprietate, ca drept complet, care include in continutul sau juridic plenitudinea atributelor posesiei, folosintei si dispozitiei, este diviz at in mai multe drepturi reale. Fiecare dintre aceste drepturi reale include in continutul sau juridic unele dintre atributele care formau continutul juridic al dreptului de proprietate initial. Proprietarul initial pastreaza intotde auna o parte din atributele dreptului de proprietate. El se infatiseaza, de regu la ca fiind proprietar. Aceasta idee exprima lipsirea proprietarulul de dreptul de folosinta asupra bunului. Altfel spus, de regula, atributele usus si fructus, reunite in prerogativa mai generala a folosintei, sunt transferate catre unul s au altul dintre titularii dezmembramintelor constituite. Totusi, in cazu l servitutilor, chiar si atunci cnd acestea sunt veritabile dezmembraminte ale dr eptului de proprietate, proprietarul fondului aservit poate fi privit ca nud pro prietar numai intr-un sens foarte general. Intr-adevar, in acest caz, ca urmare a particularitatilor dreptului de servitute, proprietarul fondului aservit este lipsit de unele atribute ale dreptuiui sau de proprietate, dar numai in legatura cu o parte din bunul sau, mai mult, uneori, titularul fondului aservit nu este lipsit in totalitate de aceste atribute, el avnd dreptul sa exercite in comun cu titularul fondulul dominant. Desi, de obicei, descrierea dezmembramintelo

r se face prin mentionarea separarii folosintei (usus si fructus) din continutul juridic al dreptului de proprietate privata, aceasta descriere este incompleta si imprecisa. Este incompleta pentru ca, in aceasta viziune, atributul po sesiei ca element de drept (jus possidendi) ar ramne in totalitate la nudul propr ietar. Or o asemenea concluzie ar fi eronata. Jus possidendi este el nsusi diviza t ntre nudul proprietar si titularul dezmembramantului. Nudul proprietar pastreaz a dreptul de a-si apropria lucrul, precum si dreptul de a stapni lucrul, dar, in acest ultim caz, doar in calitate de nud proprietar, iar titularul dezmembramant ului dobandeste dreptul de a stapni si el bunul, dar nu ca proprietar, ci ca titu lar al dezmembramantului respectiv. Asadar, dintre cele doua elemente ca re definesc jus possidendi, respectiv aproprierea si stapnirea , aproprierea ramne integral la nudul proprietar, dar stapnirea se mparte ntre acesta si tituarul dezm embramantului constituit. Ca urmare, orice dezmembramant al dreptului de proprie tate include, in continutul sau juridic, atributul posesiei. Acest atribut nu se confunda cu jus possidendi care intra in continutul juridic al dreptului de pro prietate privata, ci constituie numai o parte din acesta, ca rezultat al divizar ii lui ntre nudul proprietar si titularul dezmembramantului.