Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

. Astfel. dar îl admira ca matematician. nu pot fi indiferent față de interesele Științei.. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot". O stradă din Paris îi poartă numele. Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor. nu pot fi indiferent față de interesele religiei.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare.[. ca geometru. Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel.Deși era 4catolic convins.. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare.

.

corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. respectiv n. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. Studiindu-l pe Leonhard Euler. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. 31 martie 1730 . Bézout se îndreaptă spre 4matematică. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare . Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. Tatăl. magistrat. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. a încercat să-l orienteze către avocatură. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. are cel mult soluții.Étienne Bézout (n. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. Biografie S-a născut la Nemours. întemeietorul școlii de 4combinatorică.d. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. Seine-et-Marne.

dar cum coordonate z este 040. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. ca atare. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. în teoria numerelor. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. în spații proiective. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. parabola definită de y . Pentru a ilustra algebric. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. X de 1grad m și Y de grad n. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . Dacă se alege cercul de coordonate: . Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. se găsește că x= 2y și z=0. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. De exemplu. vedeți 39identitatea lui Bézout. • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. mn. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora. o 8941ecuație diofantică liniară.x2 = 0 are gradul 2. acest punct se găsește la infinit. editată la Lyon în 1612.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. După rezolvare. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene.

se întălnesc în aceste puncte la infinit. fiindcă sunt concentrice). A fost profesor la Universitatea din Petersburg. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. a conceput un fotoliu pe roți. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. ca fiind cel mai mare matematician rus. Ca profesor. mecanism de vâslire. precum și la Royal Society din Londra. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. A studiat la Universitatea din Moscova. 1849). pedant și îngrijit. aparent monotonă. 16 mai 1821. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. etc. mașina prășitoare. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. d. este considerat.a. s -a interesat de problema croitului hainelor s. fizicii și tehnicii. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. 4statisticii și teoriei numerelor. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . Activitate științifică A fost un matematician multilateral. punctual. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. . azi Leningrad. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. A dus o viață cumpătată. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. Cebîșev era ordonat. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. regiunea Kaluga. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. Teoria congruențelor. cu contribuții în domeniul 489probabilităților.în coordonate omogene. Berlin și Paris. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. unde s-a remarcat ca student eminent.

.

În 1852. 4Nicolae Ciorănescu (1938). Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. 1Markov. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846). J.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă. ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei".Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. transformându-l așadar în teoremă. 1Liapunov. 1Steklov și alții. Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. 31Krîlov. Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației.J Sylvester (1814 . tratate modern. . Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929). 44Gheorghe Călugăreanu (1943. 1957). de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Tiberiu Popovici și alții. teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). De asemenea.

.

René Descartes De la Wikipedia. Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) . enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.

În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". unde rămâne 20 de ani. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. concepută cu o servitoare. În1628 compune. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. la Frankfurt. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. fizica. În 1635 se naște fiica sa. mama sa se stinge din viață . cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. Își vinde averea. În 1612 a plecat la Paris unde. Tirol și Italia. Încartiruit în Olanda. 89Franța. la vârsta de 8 ani. Călătorește în 89Elveția. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. În 1604. bastion al gândirii aristotelice. a fost un filozof și matematicianfrancez. Casa natală a lui René Descartes. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie. 4logica. care se sprijinea pe sistemul copernican. în franceză. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. precum și matematica. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. cea a prințului de Orania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. încurajat de prietenul Mersenne. Urmează reacții vii la aceste . Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Pasiunile. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. La numai un an de la nașterea lui René. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. fără semnatură. Deși debil. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. 4morala și metafizica. Meteorii șiGeometria. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. dedicat lui Beeckman. la Breda. în 1615 s-a dedicat matematicii. Tot în 1618. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). pe 4Dunăre. Le Discours de la méthode. Francine. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. Meditațiile. Petrece iarna la Neuburg. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Principiile. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Aici studiază 4latina și 4greaca. și se ocupă intens de matematică. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). urmat de eseurile Dioptrica. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". În iunie 1637 apare la Leyda. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche.

În 1640. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. implicând tot mai multe personaje. . la Paris. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. De asemenea. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. revăzută de Descartes însuși. pe plan metafizic. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. în latină. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. În ceea ce privește teoria numerelor. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. a reformat 4algebra. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Descartes trimite tratatul. Între 1645-1646. fiind continuat. traducerea franceză apare în 1647. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. opera sa capitală. prin intermeiul lui Mersenne. profesor de teologie și rector al universității. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). numită "4geometrie analitică". Matematică În timpul campaniilor sale.Meditationes metaphysicae. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. publicată abia în 1649. de Spinoza și Leibniz. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. prin descompunerea în factori a termenului liber. A introdus utilizarea 4numerelor negative. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". (Meditații metafizice). cu Voetius. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora.tratate. având un important rol explicativ. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. a fondat o nouă geometrie. În 1641 publică. Rămășițele pământești sunt transportate. la care se adaugă tatăl lui Pascal. înainte de publicare. la Paris. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Descartes e foarte afectat. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. în 1667.

enciclopedia liberă .O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia. În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes.

La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 . celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor. iar în 1854 al Institutului Francez.1855). Activitate științifică[2modificare] .d. 13 februarie 1805 la 3Düren . După terminarea studiilor la Paris. unde l-a cunoscut peCharles Fourier.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy.1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi. În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate. 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german.

Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. În domeniul 44analizei matematice. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea. teoria 41numerelor algebrice. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. concept ce stă la baza 4analizei complexe. aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). . S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . care îi poartă numele.

Démonstration du théorème de Fermat. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 . Prusia. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. Rusia Elvețian matematician. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. . 18 septembrie 1783. 15 aprilie 1707. Leonhard Euler De la Wikipedia. Elveția . AFI) și în română * pron. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. Basel. a fost un matematician și fizician elvețian. oi-lăr +. cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. Rusia. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. teoria numerelor.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). n. astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler.d. Sankt Petersburg.• • • Questions d'analyse indéterminée. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel.

În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. perioadă foarte prolifică. În 1726. Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. Elveția. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. Euler intră la Universitatea din Basel. unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. la numai 13 ani. În plus. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. În 1720. În acea perioadă această Academie. la moartea lui Nicolas. Daniel și Nicolas. abia înființată.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. Pierderea vederii[modificare] . În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. unde a studiat filosofia. lăsând liberă catedra de medicină. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen.

fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. Notații matematice*modificare+ . iar operele sale. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani.. Chiar Euler glumea. algebră și teoria numerelor. Totuși. trigonometrie. spunea: „. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. dar orbește complet. printre care geometrie.. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. În 1766 s-a reîntors în Rusia. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. secretarul acestei prestigioase instituții.”). marchizul de Condorcet... calcul infinitesimal. A murit la 18 septembrie 1783.O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. multe dintre ele de interes fundamental. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. Printre altele. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni.

În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri .exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni . în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \. ideile sale au condus la mari progrese. extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe. .ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler. Astfel. prieteni de familie ai lui Euler. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Datorită influenței lor. De asemenea. iar matematicienii din familia Bernoulli.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice.\. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară.

[3] În plus. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. numerele Euler. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. Euler a demonstrat. De asemenea. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. seriile Fourier. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. fracțiile continue și integralele. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). „mica teoremă a lui Fermat”. constantele e și π. În acest nou domeniu.În 1988. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. De asemenea. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. formula Euler-Maclaurin[5]. De exemplu. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. În acest sens. prin metode analitice. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”. diagramele Venn. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. din lumea reală. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). El a găsit.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. utilizând divergența unor serii armonice. Astfel. de asemenea. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat.

aerodinamică aplicată la avioane și automobile. Ele sunt aplicate și în prezent. de asemenea.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. meteorologie etc. precum și înțelegerea naturii cometelor. hidraulică. el a realizat un calcul suficient de precis.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . mai ales în ce privește raționalismul acestora. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. pentru acea perioadă. o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. de asemenea. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. cum ar fi circulația sanguină. Euler a aplicat. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești.*6+ De asemenea. aceste metode la problemele de astronomie.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. . printre altele. a paralaxei solare. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. oceanografie. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. Calculele sale au contribuit. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. împreună cu ecuația de continuitate. de asemenea. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza.

el a cerut să părăsească Rusia. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. a avansat spre Diderot. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. Jenat. \frac. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. Cu toate că este amuzantă. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială.a+b^n-. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. Dumnezeu există!”.*10+ O anecdotă celebră. a rămas uluit.n-=x. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg. Diderot. Euler a apărut. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. anecdota este totuși apocrifă.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). prin urmare. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie.scrieri publicate separat[modificare] . Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare.[11] Opera .

a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. Un șir de numere. un port la est de Alger. În secolul al 19-lea. 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa.c. care i-a purtat ulterior numele. sau Liber Abaci. Algeria). [6] acordându-i un salariu în acest sens. Camposanto. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . căruia îi plăceau matematica și științele exacte. Cartea a relevat importanța practică . în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. Pisa.Statuia lui Fibonacci. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. Leonardo Pisano Bogollo. 1973). Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. Leonardo Pisano. În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo. Leonardo Fibonacci. sau pur și simplu Fibonacci. Liber Abaci. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. Leonardo Bonacci. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. În tinerețe. În cartea Liber Abaci (1202). Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. (c. pe care el nu l-a descoperit. a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. 1170 . tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. În 1202. Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. la vârsta de 32 ani. și anume șirul lui Fibonacci. Grimm. un negustor italian înstărit. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200.

cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. șirul incepe cu 0. în baza unor presupuneri idealiste. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. 377. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. 21. 89. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. începând cu 0 și 1. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. 5. 233. care a cântat între anii 1981-1987. în picturi. Astfel. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. generație de generație. 1. 144.a noului sistem de numărare. dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. În 2006 a existat și o versiune pentru film. a dus la o secvență de numere. la schimbul valutar. la calculul dobânzii. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene.618 : 1). 13. Soluția. 34. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis.618 sau 0. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. dar filmul nu a mai fost făcut. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. 2. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). 8. În șirul de numere al lui Fibonacci. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor. de asemenea. precum și la alte aplicații de acest gen. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. 3. 55. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci.1.

Springer. Practica Geometriae (1220). Brahmagupta-identitatea Fibonacci. ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. Di minor guisa (despre aritmetica comercială. carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . A se vedea. soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum.Liber Abaci (1202). un compendiu de geometrie și trigonometrie. dedicată împăratului Frederick al II-lea. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. 2002). Flos (1225). în special.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie . a fost un filozof și matematician francez. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650).

Călătorește în Elveția. în 1615 s-a dedicat matematicii. Tot în 1618. la Breda. Franța. cea a prințului de Orania. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Încartiruit în Olanda. În 1604. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Petrece iarna la Neuburg. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. fizica. În 1612 a plecat la Paris unde. încurajat de prietenul Mersenne. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. la Frankfurt. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers. mama sa se stinge din viață . Își vinde averea. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. În 1628 compune. bastion al gândirii aristotelice. și se ocupă intens de matematică. precum și matematica. La numai un an de la nașterea lui René. morala și metafizica. . Tirol și Italia. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Deși debil. logica. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile".1 Matematică 2. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Casa natală a lui René Descartes. este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. pe Dunăre. Aici studiază latina și greaca. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. dedicat lui Beeckman. la vârsta de 8 ani.2 Contribuții 2.

Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. Meditațiile. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. pe plan metafizic. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. În 1640. În 1635 se naște fiica sa. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. a reformat algebra. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. în latină. fără semnatură. în franceză. unde rămâne 20 de ani. Între 1645-1646. concepută cu o servitoare. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. cu Voetius. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. Principiile. în 1667. (Meditații metafizice). opera sa capitală. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. Descartes trimite tratatul. Le Discours de la méthode. În iunie 1637 apare la Leyda. de Spinoza și Leibniz. profesor de teologie și rector al universității. Rămășițele pământești sunt transportate. la Paris. prin intermeiul lui Mersenne. . Pasiunile. fiind continuat. având un important rol explicativ. În 1641 publică. Urmează reacții vii la aceste tratate. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). implicând tot mai multe personaje. urmat de eseurile Dioptrica. înainte de publicare. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". publicată abia în 1649. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. la Paris. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Meditationes metaphysicae. Descartes e foarte afectat. care se sprijinea pe sistemul copernican. traducerea franceză apare în 1647. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. numită "geometrie analitică". în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. Coperta Meditaţiilor. Meteorii și Geometria. Francine. revăzută de Descartes însuși. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. la care se adaugă tatăl lui Pascal. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). a fondat o nouă geometrie.

În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. În ceea ce privește teoria numerelor. A introdus utilizarea numerelor negative.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. numită foliul lui Descartes. prin descompunerea în factori a termenului liber. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. În optică. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. Astfel. Galileo Galilei . ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. De asemenea.

8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel.*6+ „părintele fizicii moderne”. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564[4] – d. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa.[1] Marele Ducat al Toscanei.*7+ „părintele științei”.*7+ și „părintele științei moderne”.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . matematician. Italia Domeniu Instituție Astronomie.*1+ Ducatul Florenței. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”.De la Wikipedia. precum și suportul pentru copernicanism.

și observarea și analiza petelor solare. mecanică și astronomie până în 1610. publicată în 1632. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. din actuala Italie. A murit la 2 . Giulia Ammannati. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. Din cauza nașterii nelegitime.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie. Vincenzo. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). Nu a încheiat studiile medicale. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare. care.*11] În 1589.*13+ Deși romano-catolic credincios. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne. găsit „vehement suspect de erezie”. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. născut în 1606. la 35 km sud-est de Florența. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate. începând să studieze în schimb matematica. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație. când a început să susțină public heliocentrismul. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său.a spus că „Galileo. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. a fost judecat de Inchiziție. poate mai mult decât orice altă persoană. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor.*12+ În această perioadă. rezistența materialelor.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. În 1592. îmbunătățiri aduse telescopului). Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. După ce. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini. mai târziu. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. s-a mutat la Universitatea din Padova. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene).*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. familia s-a mutat la Florența. După 1610. Ei au avut două fiice. unde a predat geometrie. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. La 8 ani.*1+ Apoi. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa.

opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. când a murit. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter.*22+ La acea vreme.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. A continuat să primească oaspeți până în 1642. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă. Il Saggiatore. muzician. În 1630. însă. după ce a suferit de febră și palpitații. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. publicată în Florența în 1632. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Tatăl lui Galileo. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie.[16] În 1610. Vincenzo Galilei. bine cunoscută de fabricanții de instrumente. dar. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. în domeniile magnetismului și electricității. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. care a fost aprobată și publicată în 1623. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. În urma unui proces papal. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. În 1614. lângă Florența.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii. În anul următor. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. în 1616.[18] În 1612. În luna octombrie a acelui an. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică.*24+ .*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte.

Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice. dimpotrivă. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă.. notând că. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. atât în termeni de secțiune conică. cereau suport empiric puternic. Conform lui Stephen Hawking. După standardele vremii. nesusținute și parțial contrazise. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. teoretic. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării.. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. atât religioasă cât și filosofică. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. În Il Saggiatore..*28+ dar a continuat să susțină că. cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). Întreaga lucrare a lui Feyerabend. .. Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice.. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. iar personajele sunt triunghiuri. universul . în chestiuni științifice. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. El a înțeles parabola. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. Nu-i critic pentru aceasta. un progres semnificativ al gândirii umane. . Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. Împotriva Metodei (1975).”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă. cercuri și alte figuri geometrice.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . El a afirmat: „Aristotelienii . deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. imposibilității eliminării frecării și a altor factori. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste.*29+ În al treilea rând.. este scris în limba matematicii. fizica teoretică și fizica experimentală. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. «nu este suficient de nebunească». sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil. dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii.

Ganymede la 13 ianuarie. cât și ca marfă comercială.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. La 10 ianuarie. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . aflate pe o linie dreaptă cu acesta. toate apropiate de Jupiter. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. La 7 ianuarie 1610.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. el a realizat și altele. El l-a descoperit și pe al patrulea. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. Mare Duce al Toscanei. Ulterior. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. în cinstea viitorului său patron.*40+ După septembrie 1610. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. Europa și Callisto. La 25 august 1609. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. și în cinstea celor trei frați ai săi. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă.Pe această pagină. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). o vreme. Cosimo II de' Medici. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. și. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. până la jumătatea lui 1611. sau lunetă. El l-a folosit și pentru a observa cerul.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. În câteva zile. cu măriri de până la 30x. Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe.

[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul. ca și suprafața Pământului însuși. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. că Soarele se rotește. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. cum ar fi cel tychonic. ca rezultat al acestei descoperiri. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. Pe de altă parte. Prin tradiție. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. derutându-l și mai mult. și modelul heliocentric pur. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. fiecare fie cu.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. acest model ptolemaic a devenit neviabil. ori aceasta nu se întâmpla. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. cel capellan și cel capellan extins*42+. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. Deci. Astfel. la începutul secolului al XVII-lea. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. în Astronomia Nova. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. de fapt. . deși și Kepler observase una în 1607. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. așa cum susținea Aristotel. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii." în loc să fie o sferă perfectă. unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele. și deci variația trebuia să se producă zilnic. crezând că este un sistem cu trei corpuri. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. Când a observat planeta mai târziu. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus.

Galileo a observat Calea Lactee. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. profesor de matematică la Collegio Romano.*49+ La începutul lui 1619. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. deși prea mici după standardele moderne.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. nemodificate în aparența lor de telescop. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. ci la diverse distanțe față de Pământ. ultima sa replică în această dispută. trebuia că se află mai departe decât aceasta. iar altele mult mai mici. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). însă. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. A început ca o dispută privind natura cometelor. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. instituție a iezuiților. Conform lui Galileo. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. considerată anterior a fi o nebuloasă. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri. Aceste distanțe. În scrierile ulterioare. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. Echilibrul . Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner. În pasajul introductiv. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. el a descris stelele ca fiind și ele discuri. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. deși unele erau oarecum mai mari. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun. a căror dimensiune a măsurat-o.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. dar. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe. erau mult mai mari decât distanțele planetare.

Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. căruia i-a fost dedicată. și al altor factori. Galileo Galilei. . mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui.*68+ Pentru Galileo. că Luna cauzează mareele.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.*66+ Galileo. că este o ficțiune inutilă.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului. adâncimii ei.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice.astronomic și filosofic.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. ar fi fost un singur flux pe zi. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară. inclusiv a formei mării.*59+ presupus a fi unul din elevii săi.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. Portret în creion de Leoni. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler.

Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. „a vedea”. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . planetelor și sateliților. pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor. Giovanni Demisiani.*necesită citare+ În acest ultim an. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. acestea pot fi folosite drept ceas universal. ramură distinctă de fizica pură. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. a fost utilizată și de Lewis și Clark. această metodă. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. expus la Observatorul Griffith. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. Galileo a propus că. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. Galileo a construit un termometru. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. ea oferea. Pe la 1593. cum a fost cel al lui John Harrison. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor. dar problemele practice erau grave. În 1609.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop.*82+ În 1612. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. spre deosebire de episteme. Pentru tunari.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria. și diferite alte calcule. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. de exemplu. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. Ca instrument geometric. În 1610. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. Galileo a fost. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. Pentru navigația pe mare. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Între 1595–1598. orb complet.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein).

personajul Salviati. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. și. considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat. dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. o . a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor. direct proporțional cu greutatea lor.[89] În niciunul din cazuri. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). în al XVI-lea. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes.clădire.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți.*85+ În Discorsi din 1638.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. ca și de Jean Buridan.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. descoperirile nu erau întru totul originale.*90+ și lui Domingo de Soto. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă. un culegător automat de roșii. după cum notează Joseph Needham. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. conform standardelor vremii sale. însă.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). 1892.

teoria sa era departe de realitate. Deci. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. De fapt. Fiul lui Galileo. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. Ca explicație privind cauza mareelor. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă. folosind pulsul său pentru a o cronometra. însă.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. pe baza datelor empirice. independent de amplitudine. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. Adică. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției.descoperire-cheie pentru validarea inerției). din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. însă. fiecare având felinare cu obloane. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. Vincenzo. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. pe baza mișcării Pământului. el a observat corect. nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. de exemplu. doar după Newton. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. Totuși. nu există mișcare absolută și nici . Dacă ar fi fost corectă. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. așa cum a descoperit Christian Huygens. n-ar fi fost un ceas bun. Ceasul nu a fost cibstruit și. la vederea luminii. indiferent de viteza sau direcția sa.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. În 1632. deschide imediat obloanele felinarului său. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. un pendul simplu este izocron.

Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul.repaus absolut. Până în 1616. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. acționând după directivele Inchiziției. În cele din urmă. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. Galileo s-a ținut departe de controversă. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă. și nu se clatină”. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. sub numele de Urban al VIII-lea în .” etc. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Mai mult. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. În următorii câțiva ani. și niciodată nu se va clătina”. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. Cardinalul Bellarmine. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect.

[96] Totuși. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. și. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. acuzat fiind de erezie. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. Cartea.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616. se mișcă!. Simplicio. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. I s-a cerut să „abjure. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină.*99+ . a fost publicată în 1632. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Într-adevăr. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. Santa Croce.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. Din păcate pentru relația lui cu Papa. într-o acțiune neanunțată la proces. Simplicio în italiană). Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu. blesteme și să deteste” aceste opinii. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. Papa. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost.1623.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Florența Conform legendelor populare. Dialogul a fost interzis. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Deliberat sau întâmplător. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii.

Două noi științe. El a spus. el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă.. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. Papa Pius al XII-lea.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși. Când era în arest la domiciliu. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei). Ferdinando al II-lea.. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată. tehnologie și știință.”*110+ La 15 februarie 1990.”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare.*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. Marele Duce al Toscanei. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo. Ca rezultat al acestei lucrări.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena). lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența.”*112+ .*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. au protestat. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend.*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării . Cardinalul Francesco Barberini. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă. însă.*108+ În 1939. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor. Aici.*100+ S-a renunțat. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo.

mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. încrețirea suprafeței Lunii. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile . Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo.La 31 octombrie 1992.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600.*114+*115+ În martie 2008. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. Florența. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. În el. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop.[116] În luna decembrie a aceluiași an. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici.

Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice.[123] În 1623. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). un elev al lui Galileo.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. Galileo a publicat Il Saggiatore. în afara jurisdicției Inchiziției. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. în italiană. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în italiană. În ciuda interdicției. în italiană. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615. care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului.[122] În 1619. Mario Guiducci. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632.[121] În 1616. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636.*124+ În urma succesului acestei cărți.

transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. sistemul de navigație prin satelit Galileo. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). Königsberg. care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. Rusia – d. Europa. . 23 ianuarie 1862. acum Kaliningrad. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. Prusia. Alte proiecte. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. bătută în 2009. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. printre care nava spațială Galileo.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful