Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

O stradă din Paris îi poartă numele.. Astfel. ca geometru. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii. ." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot". nu pot fi indiferent față de interesele religiei. nu pot fi indiferent față de interesele Științei. dar îl admira ca matematician.Deși era 4catolic convins. Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel.[..

.

cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. Biografie S-a născut la Nemours. Bézout se îndreaptă spre 4matematică. a încercat să-l orienteze către avocatură. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. întemeietorul școlii de 4combinatorică. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare .d. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. Tatăl. 31 martie 1730 . are cel mult soluții. respectiv n. corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. Studiindu-l pe Leonhard Euler. magistrat. Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. Seine-et-Marne. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale.Étienne Bézout (n.

Dacă se alege cercul de coordonate: . Pentru a ilustra algebric. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora. După rezolvare. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. X de 1grad m și Y de grad n. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. ca atare. acest punct se găsește la infinit. Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. De exemplu. parabola definită de y . atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. o 8941ecuație diofantică liniară. • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. în teoria numerelor. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. se găsește că x= 2y și z=0. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. editată la Lyon în 1612. vedeți 39identitatea lui Bézout. în spații proiective. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. dar cum coordonate z este 040. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei.x2 = 0 are gradul 2. mn. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică.

etc. pedant și îngrijit. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. . Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. Ca profesor. este considerat. aparent monotonă. fiindcă sunt concentrice).în coordonate omogene. cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. Teoria congruențelor. unde s-a remarcat ca student eminent. se întălnesc în aceste puncte la infinit. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. s -a interesat de problema croitului hainelor s. 16 mai 1821. 4statisticii și teoriei numerelor. Cebîșev era ordonat. mașina prășitoare. d. A dus o viață cumpătată. Berlin și Paris. ca fiind cel mai mare matematician rus. cu contribuții în domeniul 489probabilităților. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor.a. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. 1849). regiunea Kaluga. mecanism de vâslire. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. azi Leningrad. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. precum și la Royal Society din Londra. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . a conceput un fotoliu pe roți. fizicii și tehnicii. punctual. A studiat la Universitatea din Moscova. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova.

.

Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. J. Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației. care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei".J Sylvester (1814 . teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). 1957). De asemenea. ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. 44Gheorghe Călugăreanu (1943. 1Markov.Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. 1Liapunov. de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). . În 1852. Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. Tiberiu Popovici și alții. tratate modern. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. 4Nicolae Ciorănescu (1938). a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846). transformându-l așadar în teoremă. 1Steklov și alții. 31Krîlov. Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929).

.

Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) . enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.René Descartes De la Wikipedia.

mama sa se stinge din viață . Urmează reacții vii la aceste . În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". 89Franța.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. Meditațiile. a fost un filozof și matematicianfrancez. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. Meteorii șiGeometria. care se sprijinea pe sistemul copernican. unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). cea a prințului de Orania. dedicat lui Beeckman. fizica. la vârsta de 8 ani. Călătorește în 89Elveția. La numai un an de la nașterea lui René. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. Tot în 1618. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. În1628 compune. În iunie 1637 apare la Leyda. În 1612 a plecat la Paris unde. și se ocupă intens de matematică. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Principiile. la Breda. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. Le Discours de la méthode. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. 4logica. 4morala și metafizica. încurajat de prietenul Mersenne. la Frankfurt. Pasiunile. pe 4Dunăre. Încartiruit în Olanda. urmat de eseurile Dioptrica. bastion al gândirii aristotelice. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. Petrece iarna la Neuburg. în franceză. Aici studiază 4latina și 4greaca. Își vinde averea. Francine. Casa natală a lui René Descartes. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. concepută cu o servitoare. În 1635 se naște fiica sa. în 1615 s-a dedicat matematicii. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. În 1604. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. precum și matematica. Tirol și Italia. Deși debil. fără semnatură.

în latină. opera sa capitală. de Spinoza și Leibniz. a fondat o nouă geometrie. . Matematică În timpul campaniilor sale. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. traducerea franceză apare în 1647. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. având un important rol explicativ. În 1640. cu Voetius. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. Descartes trimite tratatul. a reformat 4algebra. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. fiind continuat. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). mai ales din partea lui Roberval și Fermat. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. În ceea ce privește teoria numerelor. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. revăzută de Descartes însuși. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. numită "4geometrie analitică". la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". la Paris. prin intermeiul lui Mersenne. A introdus utilizarea 4numerelor negative.tratate. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. prin descompunerea în factori a termenului liber. De asemenea. Descartes e foarte afectat. Rămășițele pământești sunt transportate. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. la care se adaugă tatăl lui Pascal. Între 1645-1646. pe plan metafizic. În 1641 publică. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. implicând tot mai multe personaje. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. profesor de teologie și rector al universității. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. la Paris. (Meditații metafizice). În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia.Meditationes metaphysicae. publicată abia în 1649. în 1667. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. înainte de publicare.

numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia.O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes. enciclopedia liberă .

55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german. Activitate științifică[2modificare] .d.1855). În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen. La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 . Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor. 13 februarie 1805 la 3Düren . După terminarea studiilor la Paris. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate. unde l-a cunoscut peCharles Fourier. iar în 1854 al Institutului Francez.1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi.

teoria 41numerelor algebrice. Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. În domeniul 44analizei matematice. care îi poartă numele. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. concept ce stă la baza 4analizei complexe. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. . A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice.

cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. n. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 .• • • Questions d'analyse indéterminée. oi-lăr +.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). Leonhard Euler De la Wikipedia. fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. AFI) și în română * pron. 15 aprilie 1707. Elveția . Rusia. Prusia. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. Basel. 18 septembrie 1783. Démonstration du théorème de Fermat. Sankt Petersburg. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea.d. teoria numerelor. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. . 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. a fost un matematician și fizician elvețian. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. Rusia Elvețian matematician.

Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. la moartea lui Nicolas. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. lăsând liberă catedra de medicină. perioadă foarte prolifică. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. În acea perioadă această Academie. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. Euler intră la Universitatea din Basel. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. Pierderea vederii[modificare] . La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen. la numai 13 ani. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. Elveția. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. În 1726. În plus. unde a studiat filosofia. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. În 1720. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. abia înființată. Daniel și Nicolas.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia.

dar orbește complet. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. spunea: „. fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. În 1766 s-a reîntors în Rusia.O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii. marchizul de Condorcet. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. Notații matematice*modificare+ . Chiar Euler glumea. multe dintre ele de interes fundamental.. printre care geometrie. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. secretarul acestei prestigioase instituții. algebră și teoria numerelor. trigonometrie.. Totuși. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică.. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. calcul infinitesimal. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni.”). Printre altele. A murit la 18 septembrie 1783.. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. iar operele sale.

Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice.În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. . iar matematicienii din familia Bernoulli. în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. Astfel. Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. ideile sale au condus la mari progrese. prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri .\. prieteni de familie ai lui Euler. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice. extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor.ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). De asemenea. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară. Datorită influenței lor. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe.exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni .

o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. utilizând divergența unor serii armonice. diagramele Venn.În 1988. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. din lumea reală. formula Euler-Maclaurin[5].[3] În plus. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. de asemenea. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. De asemenea. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat. Astfel. De exemplu.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). numerele Euler. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. prin metode analitice. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. „mica teoremă a lui Fermat”. Euler a demonstrat. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. seriile Fourier. În acest sens. De asemenea. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. fracțiile continue și integralele. constantele e și π. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. El a găsit. În acest nou domeniu. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor.

de asemenea. oceanografie. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. printre altele. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. Euler a aplicat. el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. aerodinamică aplicată la avioane și automobile. Ele sunt aplicate și în prezent. . la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. pentru acea perioadă. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} .\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor. o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel. hidraulică. aceste metode la problemele de astronomie.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. a paralaxei solare. mai ales în ce privește raționalismul acestora. de asemenea. de asemenea. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler.*6+ De asemenea. meteorologie etc. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. Calculele sale au contribuit. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. împreună cu ecuația de continuitate. el a realizat un calcul suficient de precis. precum și înțelegerea naturii cometelor.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. cum ar fi circulația sanguină.

n-=x. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. anecdota este totuși apocrifă. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. Cu toate că este amuzantă. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg. a avansat spre Diderot. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. prin urmare.[11] Opera . la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare.*10+ O anecdotă celebră. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs.a+b^n-.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie. a rămas uluit. Jenat. Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”).scrieri publicate separat[modificare] . Euler a apărut. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. el a cerut să părăsească Rusia. dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. \frac. Diderot. Dumnezeu există!”.

[7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. [6] acordându-i un salariu în acest sens. Algeria). sau Liber Abaci. căruia îi plăceau matematica și științele exacte. un negustor italian înstărit. În 1202. Camposanto. 1973). Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. În secolul al 19-lea. Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. care i-a purtat ulterior numele. Cartea a relevat importanța practică . sau pur și simplu Fibonacci.Statuia lui Fibonacci. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. Liber Abaci. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. pe care el nu l-a descoperit. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). și anume șirul lui Fibonacci. la vârsta de 32 ani. tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. 1170 .c. Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. În tinerețe. a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. Pisa. Leonardo Bonacci. un port la est de Alger. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Leonardo Pisano. Leonardo Pisano Bogollo. În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo. a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. În cartea Liber Abaci (1202). Leonardo Fibonacci. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . Un șir de numere. Grimm. 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. (c.

55.1. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene. 144. 5. care a cântat între anii 1981-1987. În 2006 a existat și o versiune pentru film. în picturi. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. dar filmul nu a mai fost făcut.a noului sistem de numărare. 2. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. a dus la o secvență de numere. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. 377. 8. Astfel. la calculul dobânzii. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor. 21. șirul incepe cu 0. Soluția. de asemenea. 3. 13. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci. În șirul de numere al lui Fibonacci. la schimbul valutar. 1. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. generație de generație. începând cu 0 și 1. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. 34. 89. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. în baza unor presupuneri idealiste. 233.618 sau 0. precum și la alte aplicații de acest gen.618 : 1). Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte.

în special. A se vedea. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) .Liber Abaci (1202). dedicată împăratului Frederick al II-lea. Brahmagupta-identitatea Fibonacci. Di minor guisa (despre aritmetica comercială. Flos (1225). Practica Geometriae (1220). ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. un compendiu de geometrie și trigonometrie. 2002). Springer. soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum.

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). Cuprins [ascunde] 1 Biografie . a fost un filozof și matematician francez. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.

la Breda.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. și se ocupă intens de matematică. la Frankfurt. dedicat lui Beeckman. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Tot în 1618. logica. Își vinde averea. . Franța. În 1628 compune. În 1612 a plecat la Paris unde. În 1604. este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. precum și matematica. Călătorește în Elveția. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Aici studiază latina și greaca. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. Casa natală a lui René Descartes. fizica. în 1615 s-a dedicat matematicii. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. morala și metafizica. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Deși debil. Încartiruit în Olanda. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. Tirol și Italia. pe Dunăre. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. la vârsta de 8 ani. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers. încurajat de prietenul Mersenne. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. cea a prințului de Orania.1 Matematică 2. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. La numai un an de la nașterea lui René.2 Contribuții 2. bastion al gândirii aristotelice. mama sa se stinge din viață . Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. Petrece iarna la Neuburg.

În 1640. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. prin intermeiul lui Mersenne. concepută cu o servitoare. revăzută de Descartes însuși. unde rămâne 20 de ani. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. la Paris. a fondat o nouă geometrie. fiind continuat. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. la Paris. a reformat algebra. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. Între 1645-1646. Principiile. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. în 1667. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Francine. Descartes e foarte afectat. profesor de teologie și rector al universității. Urmează reacții vii la aceste tratate. în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Meditationes metaphysicae. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. pe plan metafizic. numită "geometrie analitică".În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. implicând tot mai multe personaje. fără semnatură. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. traducerea franceză apare în 1647. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. . A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Le Discours de la méthode. publicată abia în 1649. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". Rămășițele pământești sunt transportate. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. opera sa capitală. În iunie 1637 apare la Leyda. Coperta Meditaţiilor. În 1635 se naște fiica sa. având un important rol explicativ. de Spinoza și Leibniz. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. în latină. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. (Meditații metafizice). Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. Pasiunile. Descartes trimite tratatul. care se sprijinea pe sistemul copernican. Meteorii și Geometria. la care se adaugă tatăl lui Pascal. urmat de eseurile Dioptrica. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. În 1641 publică. cu Voetius. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. în franceză. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). Meditațiile. înainte de publicare.

O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. prin descompunerea în factori a termenului liber. Galileo Galilei . Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. În optică. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. În ceea ce privește teoria numerelor. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. numită foliul lui Descartes. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. Astfel. De asemenea. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. A introdus utilizarea numerelor negative.

enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa.[1] Marele Ducat al Toscanei.*7+ și „părintele științei moderne”. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n.De la Wikipedia. 15 februarie 1564[4] – d.*7+ „părintele științei”. precum și suportul pentru copernicanism. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică.*1+ Ducatul Florenței. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician.*6+ „părintele fizicii moderne”. Italia Domeniu Instituție Astronomie. matematician.

rezistența materialelor. unde a predat geometrie. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. mai târziu. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. începând să studieze în schimb matematica. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). care. născut în 1606. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini. la 35 km sud-est de Florența. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. când a început să susțină public heliocentrismul. găsit „vehement suspect de erezie”. a fost judecat de Inchiziție. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale. și observarea și analiza petelor solare. mecanică și astronomie până în 1610. din actuala Italie. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. Ei au avut două fiice. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. Vincenzo. s-a mutat la Universitatea din Padova.*1+ Apoi. poate mai mult decât orice altă persoană. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. îmbunătățiri aduse telescopului). familia s-a mutat la Florența. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. După 1610. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate.*13+ Deși romano-catolic credincios. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.*11] În 1589. În 1592.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. publicată în 1632.*12+ În această perioadă. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. Din cauza nașterii nelegitime. A murit la 2 .a spus că „Galileo. Nu a încheiat studiile medicale. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. La 8 ani. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său.*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. Giulia Ammannati. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După ce. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu.

*24+ . Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață. bine cunoscută de fabricanții de instrumente. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența.[18] În 1612. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. În anul următor. În 1630. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. când a murit. Tatăl lui Galileo.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. În luna octombrie a acelui an. Il Saggiatore. care a fost aprobată și publicată în 1623. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. în 1616. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano.[16] În 1610. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. lângă Florența. În urma unui proces papal. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. A continuat să primească oaspeți până în 1642.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii.*22+ La acea vreme. dar. însă. În 1614. în domeniile magnetismului și electricității. publicată în Florența în 1632. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă. Vincenzo Galilei. după ce a suferit de febră și palpitații. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. muzician. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella.

Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. universul .”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. . Conform lui Stephen Hawking. După standardele vremii. dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . în chestiuni științifice. atât în termeni de secțiune conică. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică. este scris în limba matematicii. cercuri și alte figuri geometrice.. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. Întreaga lucrare a lui Feyerabend.. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. cereau suport empiric puternic. iar personajele sunt triunghiuri. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie. Împotriva Metodei (1975). pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. nesusținute și parțial contrazise. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării...*28+ dar a continuat să susțină că.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. El a afirmat: „Aristotelienii . deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. dimpotrivă.Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice.*29+ În al treilea rând. . imposibilității eliminării frecării și a altor factori. teoretic. atât religioasă cât și filosofică. notând că. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă.. În Il Saggiatore. un progres semnificativ al gândirii umane.. Nu-i critic pentru aceasta. fizica teoretică și fizica experimentală.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. «nu este suficient de nebunească». cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). El a înțeles parabola.

Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când .*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. el a realizat și altele. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut. cu măriri de până la 30x. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. până la jumătatea lui 1611. El l-a descoperit și pe al patrulea. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. El l-a folosit și pentru a observa cerul.Pe această pagină. La 7 ianuarie 1610. Cosimo II de' Medici. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. Ganymede la 13 ianuarie. și în cinstea celor trei frați ai săi. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. Europa și Callisto. cât și ca marfă comercială. în cinstea viitorului său patron. Mare Duce al Toscanei. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. aflate pe o linie dreaptă cu acesta.*40+ După septembrie 1610. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. La 25 august 1609.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. și. La 10 ianuarie. toate apropiate de Jupiter. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe. Ulterior. o vreme. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. În câteva zile. sau lunetă.

unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. cum ar fi cel tychonic. ca rezultat al acestei descoperiri. și modelul heliocentric pur. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. crezând că este un sistem cu trei corpuri. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. . Pe de altă parte.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. acest model ptolemaic a devenit neviabil. așa cum susținea Aristotel.[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. de fapt. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. Când a observat planeta mai târziu.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. Deci. ca și suprafața Pământului însuși." în loc să fie o sferă perfectă. ori aceasta nu se întâmpla. că Soarele se rotește. la începutul secolului al XVII-lea. derutându-l și mai mult. în Astronomia Nova. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. Astfel. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. fiecare fie cu. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. Prin tradiție. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. cel capellan și cel capellan extins*42+.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. și deci variația trebuia să se producă zilnic. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. deși și Kepler observase una în 1607. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră.

părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. profesor de matematică la Collegio Romano. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. Aceste distanțe. iar altele mult mai mici. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri. considerată anterior a fi o nebuloasă. Echilibrul . ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. A început ca o dispută privind natura cometelor. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber. instituție a iezuiților. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior. nemodificate în aparența lor de telescop. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. ci la diverse distanțe față de Pământ. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. Conform lui Galileo.Galileo a observat Calea Lactee.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. În pasajul introductiv. a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. trebuia că se află mai departe decât aceasta. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. În scrierile ulterioare. erau mult mai mari decât distanțele planetare. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. însă. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. dar. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe. el a descris stelele ca fiind și ele discuri. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). a căror dimensiune a măsurat-o. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. deși unele erau oarecum mai mari. deși prea mici după standardele moderne. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate.*49+ La începutul lui 1619.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. ultima sa replică în această dispută.

și al altor factori. Portret în creion de Leoni.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului. căruia i-a fost dedicată. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea. adâncimii ei.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler.*59+ presupus a fi unul din elevii săi. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. inclusiv a formei mării.*68+ Pentru Galileo. ar fi fost un singur flux pe zi.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui. mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui. Galileo Galilei.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare. că Luna cauzează mareele. că este o ficțiune inutilă.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.astronomic și filosofic. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.*66+ Galileo. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. .

unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. de exemplu. planetelor și sateliților.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. această metodă.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. Galileo a construit un termometru. Între 1595–1598.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. cum a fost cel al lui John Harrison. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. acestea pot fi folosite drept ceas universal. pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre. Galileo a fost.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. ramură distinctă de fizica pură. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. și diferite alte calcule. În 1609. ea oferea. spre deosebire de episteme. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii. expus la Observatorul Griffith. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. Ca instrument geometric. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. Pe la 1593. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. dar problemele practice erau grave. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat.*necesită citare+ În acest ultim an. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria. Giovanni Demisiani. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. Pentru tunari. În 1610.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). Pentru navigația pe mare.*82+ În 1612. a fost utilizată și de Lewis și Clark. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. Galileo a propus că. „a vedea”. orb complet.

personajul Salviati.*85+ În Discorsi din 1638. 1892. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat. descoperirile nu erau întru totul originale. după cum notează Joseph Needham. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici).*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită.clădire.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. însă.[89] În niciunul din cazuri. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora. în al XVI-lea. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. un culegător automat de roșii. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment. și. conform standardelor vremii sale. considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. o . direct proporțional cu greutatea lor. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor.*90+ și lui Domingo de Soto. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm. ca și de Jean Buridan. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic.

fiecare având felinare cu obloane. un pendul simplu este izocron. Ceasul nu a fost cibstruit și. doar după Newton. n-ar fi fost un ceas bun. pe baza mișcării Pământului.descoperire-cheie pentru validarea inerției). De fapt. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. de exemplu. Dacă ar fi fost corectă. Fiul lui Galileo. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției. folosind pulsul său pentru a o cronometra. Ca explicație privind cauza mareelor. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. pe baza datelor empirice. el a observat corect. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. independent de amplitudine. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. așa cum a descoperit Christian Huygens. Adică. indiferent de viteza sau direcția sa. Totuși. Deci. deschide imediat obloanele felinarului său. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. însă.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. însă. Vincenzo. la vederea luminii. se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. nu există mișcare absolută și nici . în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. În 1632.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. teoria sa era departe de realitate. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă.

Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. și nu se clatină”. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. acționând după directivele Inchiziției. În cele din urmă.repaus absolut. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. În următorii câțiva ani. Cardinalul Bellarmine. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă. Mai mult. și niciodată nu se va clătina”.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii.” etc. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). Galileo s-a ținut departe de controversă. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. Până în 1616. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. sub numele de Urban al VIII-lea în . care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi.

acuzat fiind de erezie.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. blesteme și să deteste” aceste opinii. Santa Croce. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. Simplicio.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. într-o acțiune neanunțată la proces. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. Dialogul a fost interzis. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. Din păcate pentru relația lui cu Papa. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633.*99+ . și. I s-a cerut să „abjure. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători.1623. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa.[96] Totuși.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină. Într-adevăr. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Simplicio în italiană). O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu. Papa. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. Cartea. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. a fost publicată în 1632. Florența Conform legendelor populare. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. se mișcă!. Deliberat sau întâmplător. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși.

*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși. Ca rezultat al acestei lucrări. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena). la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma.. însă.”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend.*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare. Cardinalul Francesco Barberini.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării .*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo. Când era în arest la domiciliu. au protestat.*100+ S-a renunțat. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri.”*112+ . profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei). el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. Aici.. tehnologie și știință. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată.”*110+ La 15 februarie 1990. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Papa Pius al XII-lea. El a spus. Ferdinando al II-lea.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. Marele Duce al Toscanei. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. Două noi științe.*108+ În 1939. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe.

În el. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene.*114+*115+ În martie 2008. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. încrețirea suprafeței Lunii. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. Florența.[116] În luna decembrie a aceluiași an. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite.La 31 octombrie 1992. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile .*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600. Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop.

care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. în italiană. Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli. În ciuda interdicției. Mario Guiducci. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. un elev al lui Galileo. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615.[123] În 1623. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete).sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. în afara jurisdicției Inchiziției. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. în italiană. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. în italiană. Galileo a publicat Il Saggiatore.[122] În 1619. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale.*124+ În urma succesului acestei cărți.[121] În 1616. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ .

acum Kaliningrad. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. Königsberg. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. . principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. Europa. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. Alte proiecte. sistemul de navigație prin satelit Galileo. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia. Prusia. bătută în 2009.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. 23 ianuarie 1862. printre care nava spațială Galileo. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. Rusia – d.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful