P. 1
personalitati matematicieni

personalitati matematicieni

|Views: 5|Likes:
Published by Caterina Patraşco

More info:

Published by: Caterina Patraşco on Jan 27, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/06/2015

pdf

text

original

Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

ca geometru. ." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor. nu pot fi indiferent față de interesele Științei. Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii. nu pot fi indiferent față de interesele religiei. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. O stradă din Paris îi poartă numele. dar îl admira ca matematician.. Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel..Deși era 4catolic convins.[.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot". Astfel.

.

În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. Biografie S-a născut la Nemours. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez.d. respectiv n. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. Bézout se îndreaptă spre 4matematică. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. întemeietorul școlii de 4combinatorică. magistrat. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții. 31 martie 1730 . Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. a încercat să-l orienteze către avocatură. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). Studiindu-l pe Leonhard Euler. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. are cel mult soluții.Étienne Bézout (n. Tatăl. Seine-et-Marne. corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare .

Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora. După rezolvare. X de 1grad m și Y de grad n. în spații proiective. vedeți 39identitatea lui Bézout. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. parabola definită de y . Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. în teoria numerelor.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. editată la Lyon în 1612. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . se găsește că x= 2y și z=0. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. Dacă se alege cercul de coordonate: . • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. mn. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. o 8941ecuație diofantică liniară. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. acest punct se găsește la infinit. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. De exemplu. cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte.x2 = 0 are gradul 2. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. ca atare. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. dar cum coordonate z este 040. Pentru a ilustra algebric.

unde s-a remarcat ca student eminent. fiindcă sunt concentrice). cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. fizicii și tehnicii. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. . 16 mai 1821. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. mașina prășitoare. aparent monotonă. 1849).a. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. Cebîșev era ordonat. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. ca fiind cel mai mare matematician rus. regiunea Kaluga. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. azi Leningrad. punctual. este considerat. pedant și îngrijit. precum și la Royal Society din Londra. A studiat la Universitatea din Moscova. Ca profesor. s -a interesat de problema croitului hainelor s. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. cu contribuții în domeniul 489probabilităților. d. Teoria congruențelor.în coordonate omogene. 4statisticii și teoriei numerelor. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. A dus o viață cumpătată. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. mecanism de vâslire. etc. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . a conceput un fotoliu pe roți. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. Berlin și Paris. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. se întălnesc în aceste puncte la infinit.

.

transformându-l așadar în teoremă. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. De asemenea. teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). 1Markov. . Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. 44Gheorghe Călugăreanu (1943. de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929). 4Nicolae Ciorănescu (1938). tratate modern. J.J Sylvester (1814 . fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). 1957). Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă.Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Tiberiu Popovici și alții. a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846). 1Steklov și alții.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației. 1Liapunov. care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei". În 1852. 31Krîlov.

.

Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) .René Descartes De la Wikipedia. enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.

fără semnatură. Încartiruit în Olanda. bastion al gândirii aristotelice. Meteorii șiGeometria. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. 89Franța. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". La numai un an de la nașterea lui René. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). 4morala și metafizica. a fost un filozof și matematicianfrancez. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. Își vinde averea. Tirol și Italia. care se sprijinea pe sistemul copernican. unde rămâne 20 de ani. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. Deși debil. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). 4logica. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Petrece iarna la Neuburg. Călătorește în 89Elveția. În 1604. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. concepută cu o servitoare. la vârsta de 8 ani. dedicat lui Beeckman. Urmează reacții vii la aceste . în 1615 s-a dedicat matematicii. în franceză. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. la Frankfurt. mama sa se stinge din viață . Francine. În iunie 1637 apare la Leyda. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. pe 4Dunăre. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. cea a prințului de Orania. În 1612 a plecat la Paris unde. urmat de eseurile Dioptrica. Meditațiile. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. Pasiunile. Casa natală a lui René Descartes. Tot în 1618. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. la Breda. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. și se ocupă intens de matematică. Principiile. În1628 compune. fizica. încurajat de prietenul Mersenne. Aici studiază 4latina și 4greaca. În 1635 se naște fiica sa. Le Discours de la méthode. precum și matematica.

înainte de publicare. pe plan metafizic. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. a fondat o nouă geometrie. la Paris. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. cu Voetius. De asemenea. publicată abia în 1649. opera sa capitală. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. A introdus utilizarea 4numerelor negative. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). În 1640. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. având un important rol explicativ.tratate. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". revăzută de Descartes însuși. prin descompunerea în factori a termenului liber. Între 1645-1646. Rămășițele pământești sunt transportate. În ceea ce privește teoria numerelor. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). numită "4geometrie analitică". Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. . contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. în 1667. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta.Meditationes metaphysicae. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. la care se adaugă tatăl lui Pascal. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. În 1641 publică. la Paris. prin intermeiul lui Mersenne. Matematică În timpul campaniilor sale. Descartes e foarte afectat. de Spinoza și Leibniz. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. Descartes trimite tratatul. implicând tot mai multe personaje. profesor de teologie și rector al universității. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. fiind continuat. în latină. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. (Meditații metafizice). traducerea franceză apare în 1647. a reformat 4algebra. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora.

O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia. enciclopedia liberă . În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes.

1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. După terminarea studiilor la Paris. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen.1855). 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2. unde l-a cunoscut peCharles Fourier. În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. iar în 1854 al Institutului Francez. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy. La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 . 13 februarie 1805 la 3Düren . În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate.d. Activitate științifică[2modificare] .

În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. . A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. În domeniul 44analizei matematice.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. care îi poartă numele. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. concept ce stă la baza 4analizei complexe. teoria 41numerelor algebrice.

astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. 15 aprilie 1707. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg. a fost un matematician și fizician elvețian. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. oi-lăr +. n. 18 septembrie 1783. Démonstration du théorème de Fermat. Leonhard Euler De la Wikipedia. teoria numerelor. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. . pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. Basel.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). AFI) și în română * pron. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques.• • • Questions d'analyse indéterminée. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. Rusia.d. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 . Rusia Elvețian matematician. Prusia. Sankt Petersburg. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. Elveția .

Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. la numai 13 ani. Pierderea vederii[modificare] . stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. Elveția. unde a studiat filosofia. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. la moartea lui Nicolas. La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. lăsând liberă catedra de medicină. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. perioadă foarte prolifică. În acea perioadă această Academie.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. În 1720. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. Daniel și Nicolas. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. abia înființată. În 1726. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. Euler intră la Universitatea din Basel. În plus. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”.

iar operele sale. În 1766 s-a reîntors în Rusia. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. spunea: „. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni.. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. marchizul de Condorcet. Chiar Euler glumea. Notații matematice*modificare+ . calcul infinitesimal. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea.”).O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi.. printre care geometrie. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. multe dintre ele de interes fundamental. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii. secretarul acestei prestigioase instituții.. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică.. dar orbește complet. trigonometrie. Printre altele. algebră și teoria numerelor. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. Totuși. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. A murit la 18 septembrie 1783.

exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni .ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). Astfel.În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. Datorită influenței lor. în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. ideile sale au condus la mari progrese. Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler. Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea. . O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri . iar matematicienii din familia Bernoulli.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. prieteni de familie ai lui Euler. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară.\. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice. De asemenea. extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor.

Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. constantele e și π. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. El a găsit. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. De exemplu. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). prin metode analitice. numerele Euler. de asemenea. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. diagramele Venn.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. seriile Fourier. Euler a demonstrat.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. În acest nou domeniu. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. utilizând divergența unor serii armonice. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”.În 1988. fracțiile continue și integralele. De asemenea. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. În acest sens. „mica teoremă a lui Fermat”. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. din lumea reală. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg.[3] În plus. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. De asemenea. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. formula Euler-Maclaurin[5]. Astfel. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică.

Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. . un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. mai ales în ce privește raționalismul acestora. meteorologie etc. aceste metode la problemele de astronomie. precum și înțelegerea naturii cometelor.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. printre altele. aerodinamică aplicată la avioane și automobile. pentru acea perioadă. împreună cu ecuația de continuitate. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. de asemenea.*6+ De asemenea. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. de asemenea. oceanografie. Ele sunt aplicate și în prezent. Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. a paralaxei solare. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel. Euler a aplicat. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. hidraulică. el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. de asemenea.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. Calculele sale au contribuit. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. el a realizat un calcul suficient de precis.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. cum ar fi circulația sanguină.

\frac. Dumnezeu există!”. Cu toate că este amuzantă. prin urmare. Diderot. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. anecdota este totuși apocrifă. Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. a avansat spre Diderot.a+b^n-. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. a rămas uluit. el a cerut să părăsească Rusia. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă.scrieri publicate separat[modificare] . și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule.n-=x. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. Euler a apărut. inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie.*10+ O anecdotă celebră.[11] Opera . pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. Jenat. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt.

sau Liber Abaci. Cartea a relevat importanța practică . Leonardo Bonacci. căruia îi plăceau matematica și științele exacte. Pisa. Algeria). Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. 1170 . sau pur și simplu Fibonacci. un port la est de Alger. și anume șirul lui Fibonacci. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. În 1202. Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. [6] acordându-i un salariu în acest sens. 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. un negustor italian înstărit. Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. Liber Abaci. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. pe care el nu l-a descoperit. tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. (c. În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo.c. Grimm. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. În secolul al 19-lea. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. Un șir de numere. În tinerețe. care i-a purtat ulterior numele. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. 1973). a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. În cartea Liber Abaci (1202). Leonardo Pisano. Leonardo Fibonacci. Camposanto. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). la vârsta de 32 ani. Leonardo Pisano Bogollo.Statuia lui Fibonacci. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo.

cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. care a cântat între anii 1981-1987. în picturi. 233. începând cu 0 și 1. 3. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. de asemenea.a noului sistem de numărare. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). În șirul de numere al lui Fibonacci. la schimbul valutar. 89.1.618 sau 0. 21. dar filmul nu a mai fost făcut. 144. 8. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. 34. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci. 2. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. 55. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. 1. în baza unor presupuneri idealiste. 377. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. Astfel. Soluția. a dus la o secvență de numere. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor. 13. 5. precum și la alte aplicații de acest gen. generație de generație. În 2006 a existat și o versiune pentru film. șirul incepe cu 0. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. la calculul dobânzii. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene.618 : 1).

Di minor guisa (despre aritmetica comercială. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum. Brahmagupta-identitatea Fibonacci. 2002). un compendiu de geometrie și trigonometrie. Springer.Liber Abaci (1202). carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . Practica Geometriae (1220). ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. în special. Flos (1225). dedicată împăratului Frederick al II-lea. A se vedea.

a fost un filozof și matematician francez. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). Cuprins [ascunde] 1 Biografie .

pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. bastion al gândirii aristotelice. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală.2 Contribuții 2. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. cea a prințului de Orania. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. fizica. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Aici studiază latina și greaca. mama sa se stinge din viață . În 1612 a plecat la Paris unde. precum și matematica. morala și metafizica. și se ocupă intens de matematică. La numai un an de la nașterea lui René. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. dedicat lui Beeckman. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. Călătorește în Elveția. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. pe Dunăre. Tot în 1618. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. la Frankfurt. Casa natală a lui René Descartes. Tirol și Italia. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Petrece iarna la Neuburg. Încartiruit în Olanda.1 Matematică 2. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Deși debil. la vârsta de 8 ani. logica. este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. în 1615 s-a dedicat matematicii. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. În 1628 compune. la Breda. La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". . În 1604. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. Își vinde averea. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. încurajat de prietenul Mersenne. Franța. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice.

Francine.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. având un important rol explicativ. la care se adaugă tatăl lui Pascal. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Meditationes metaphysicae. fiind continuat. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). a reformat algebra. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. de Spinoza și Leibniz. Urmează reacții vii la aceste tratate. care se sprijinea pe sistemul copernican. a fondat o nouă geometrie. Descartes e foarte afectat. Pasiunile. opera sa capitală. la Paris. numită "geometrie analitică". în 1667. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. (Meditații metafizice). 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). . prin intermeiul lui Mersenne. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. concepută cu o servitoare. urmat de eseurile Dioptrica. implicând tot mai multe personaje. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. În 1635 se naște fiica sa. fără semnatură. Meteorii și Geometria. În 1640. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". în latină. în franceză. pe plan metafizic. revăzută de Descartes însuși. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. Principiile. în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. În 1641 publică. Între 1645-1646. Descartes trimite tratatul. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. înainte de publicare. cu Voetius. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. Meditațiile. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Rămășițele pământești sunt transportate. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. publicată abia în 1649. Le Discours de la méthode. Coperta Meditaţiilor. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. profesor de teologie și rector al universității. traducerea franceză apare în 1647. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". la Paris. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. În iunie 1637 apare la Leyda. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său.

În optică. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. De asemenea. A introdus utilizarea numerelor negative. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. numită foliul lui Descartes. Galileo Galilei . Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. prin descompunerea în factori a termenului liber. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În ceea ce privește teoria numerelor. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. Astfel.

De la Wikipedia.*6+ „părintele fizicii moderne”. Italia Domeniu Instituție Astronomie. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician.*7+ și „părintele științei moderne”. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”. enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. matematician. 15 februarie 1564[4] – d.*1+ Ducatul Florenței.*7+ „părintele științei”.[1] Marele Ducat al Toscanei. precum și suportul pentru copernicanism.

Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. După 1610. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. a fost judecat de Inchiziție. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Ei au avut două fiice. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. unde a predat geometrie. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei. Nu a încheiat studiile medicale. s-a mutat la Universitatea din Padova. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație.*13+ Deși romano-catolic credincios. îmbunătățiri aduse telescopului). Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. rezistența materialelor.*12+ În această perioadă. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. poate mai mult decât orice altă persoană.*11] În 1589. După ce. mai târziu. publicată în 1632. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. găsit „vehement suspect de erezie”. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie.*1+ Apoi. A murit la 2 . Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. mecanică și astronomie până în 1610.a spus că „Galileo. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. și observarea și analiza petelor solare. născut în 1606. familia s-a mutat la Florența. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. Giulia Ammannati. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. din actuala Italie. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. Vincenzo. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare. care. când a început să susțină public heliocentrismul. începând să studieze în schimb matematica. la 35 km sud-est de Florența. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. Din cauza nașterii nelegitime. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate. La 8 ani. În 1592.*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire.

În luna octombrie a acelui an. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. care a fost aprobată și publicată în 1623.*22+ La acea vreme. În 1614. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. Il Saggiatore. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție.*24+ . s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. În urma unui proces papal. lângă Florența.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. În anul următor. Tatăl lui Galileo. În 1630.[16] În 1610. dar.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. în domeniile magnetismului și electricității. în 1616. când a murit. Vincenzo Galilei.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. A continuat să primească oaspeți până în 1642. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață.[18] În 1612. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. muzician.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii. bine cunoscută de fabricanții de instrumente. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. publicată în Florența în 1632. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. după ce a suferit de febră și palpitații. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. însă. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella.

în chestiuni științifice.Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice. atât în termeni de secțiune conică. Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. fizica teoretică și fizica experimentală. deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. este scris în limba matematicii. cercuri și alte figuri geometrice.*28+ dar a continuat să susțină că. În Il Saggiatore.. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . El a afirmat: „Aristotelienii . După standardele vremii.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. teoretic.. Nu-i critic pentru aceasta. un progres semnificativ al gândirii umane. iar personajele sunt triunghiuri. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă. Întreaga lucrare a lui Feyerabend. atât religioasă cât și filosofică. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. cereau suport empiric puternic.*29+ În al treilea rând. Împotriva Metodei (1975). Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. universul . «nu este suficient de nebunească».”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. Conform lui Stephen Hawking. . dimpotrivă. El a înțeles parabola. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. .. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea.. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. nesusținute și parțial contrazise. imposibilității eliminării frecării și a altor factori. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă. cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x)... notând că.

*40+ După septembrie 1610.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. el a realizat și altele. Ulterior. cât și ca marfă comercială.Pe această pagină. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. El l-a folosit și pentru a observa cerul. În câteva zile. și în cinstea celor trei frați ai săi. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. toate apropiate de Jupiter. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. Mare Duce al Toscanei. o vreme. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut. Ganymede la 13 ianuarie. Cosimo II de' Medici.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. La 7 ianuarie 1610.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. în cinstea viitorului său patron. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. El l-a descoperit și pe al patrulea. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. La 25 august 1609. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. până la jumătatea lui 1611. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. Europa și Callisto. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter. și. Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului. cu măriri de până la 30x. La 10 ianuarie. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . aflate pe o linie dreaptă cu acesta. sau lunetă. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii.

cel capellan și cel capellan extins*42+. Deci. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. ca și suprafața Pământului însuși. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. în Astronomia Nova.[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. Când a observat planeta mai târziu. la începutul secolului al XVII-lea. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus. cum ar fi cel tychonic. acest model ptolemaic a devenit neviabil. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele. Pe de altă parte. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. așa cum susținea Aristotel. Astfel. și deci variația trebuia să se producă zilnic. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. crezând că este un sistem cu trei corpuri. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. ca rezultat al acestei descoperiri. Prin tradiție. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. deși și Kepler observase una în 1607.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare." în loc să fie o sferă perfectă. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. că Soarele se rotește. de fapt. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. și modelul heliocentric pur. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. derutându-l și mai mult. fiecare fie cu. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare. . ori aceasta nu se întâmpla. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ.

deși unele erau oarecum mai mari. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber.*49+ La începutul lui 1619. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. Conform lui Galileo. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Aceste distanțe. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. trebuia că se află mai departe decât aceasta. profesor de matematică la Collegio Romano. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. considerată anterior a fi o nebuloasă. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. instituție a iezuiților. dar. ci la diverse distanțe față de Pământ. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. însă. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. el a descris stelele ca fiind și ele discuri.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. În pasajul introductiv.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși.Galileo a observat Calea Lactee. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. erau mult mai mari decât distanțele planetare. nemodificate în aparența lor de telescop. A început ca o dispută privind natura cometelor. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. Echilibrul . a căror dimensiune a măsurat-o. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior. iar altele mult mai mici. În scrierile ulterioare. ultima sa replică în această dispută. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber. deși prea mici după standardele moderne. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe.

Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. și al altor factori. inclusiv a formei mării.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea. .*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare. mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice.*66+ Galileo.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile.astronomic și filosofic. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. că Luna cauzează mareele. Galileo Galilei.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul. ar fi fost un singur flux pe zi.*68+ Pentru Galileo.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. Portret în creion de Leoni. adâncimii ei.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler.*59+ presupus a fi unul din elevii săi. căruia i-a fost dedicată. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor. că este o ficțiune inutilă.

el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor. a fost utilizată și de Lewis și Clark. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. Galileo a fost. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. Pentru tunari.*82+ În 1612. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. acestea pot fi folosite drept ceas universal. Pentru navigația pe mare. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria. de exemplu.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. cum a fost cel al lui John Harrison. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. Giovanni Demisiani. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. ea oferea. expus la Observatorul Griffith. Pe la 1593. și diferite alte calcule. În 1610.*necesită citare+ În acest ultim an. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. Ca instrument geometric. orb complet. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. În 1609. Galileo a propus că. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. „a vedea”.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). ramură distinctă de fizica pură.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. Galileo a construit un termometru.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. dar problemele practice erau grave. Între 1595–1598. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. această metodă. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. spre deosebire de episteme.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. planetelor și sateliților.

împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic. conform standardelor vremii sale. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă.[89] În niciunul din cazuri. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. un culegător automat de roșii. descoperirile nu erau întru totul originale. în al XVI-lea. însă.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. o . verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. și.*90+ și lui Domingo de Soto. considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. personajul Salviati. după cum notează Joseph Needham. ca și de Jean Buridan.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. direct proporțional cu greutatea lor.*85+ În Discorsi din 1638. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume.clădire. 1892.

referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. De fapt. Fiul lui Galileo. doar după Newton. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. un pendul simplu este izocron. în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. În 1632.descoperire-cheie pentru validarea inerției). la vederea luminii. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. așa cum a descoperit Christian Huygens.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). Vincenzo. însă. din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. folosind pulsul său pentru a o cronometra. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. nu există mișcare absolută și nici . membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă. pe baza datelor empirice. Deci. Ceasul nu a fost cibstruit și. pe baza mișcării Pământului. Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. indiferent de viteza sau direcția sa. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. Adică. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. independent de amplitudine. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. de exemplu. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. însă. Ca explicație privind cauza mareelor. el a observat corect. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. deschide imediat obloanele felinarului său. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. n-ar fi fost un ceas bun. fiecare având felinare cu obloane. Dacă ar fi fost corectă. teoria sa era departe de realitate. Totuși.

și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă. Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. acționând după directivele Inchiziției. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. și niciodată nu se va clătina”. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. Galileo s-a ținut departe de controversă. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Cardinalul Bellarmine.” etc. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. În cele din urmă. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. și nu se clatină”. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă.repaus absolut. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). În următorii câțiva ani. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. sub numele de Urban al VIII-lea în . El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. Mai mult. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. Până în 1616. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică.

și se opusese condamnării lui Galileo în 1616. Florența Conform legendelor populare.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. și. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. într-o acțiune neanunțată la proces. Dialogul a fost interzis.[96] Totuși. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.1623. Cartea. Santa Croce. blesteme și să deteste” aceste opinii. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. I s-a cerut să „abjure. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. se mișcă!. Papa. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor.*99+ . Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. acuzat fiind de erezie. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. Într-adevăr. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. a fost publicată în 1632. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. Deliberat sau întâmplător. Simplicio în italiană). numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Simplicio. Din păcate pentru relația lui cu Papa. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători.

el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. Ca rezultat al acestei lucrări.*100+ S-a renunțat. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani.*108+ În 1939. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic.. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei). Când era în arest la domiciliu. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său.”*110+ La 15 februarie 1990. lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă.”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit..*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului.*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe. Papa Pius al XII-lea. El a spus. Aici. însă.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. tehnologie și știință.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena).”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. Marele Duce al Toscanei. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale. au protestat. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor. Două noi științe. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării .*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată. Ferdinando al II-lea. Cardinalul Francesco Barberini. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo.”*112+ . pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index.

în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo. Florența. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. încrețirea suprafeței Lunii. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile . iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. În el.[116] În luna decembrie a aceluiași an.La 31 octombrie 1992.*114+*115+ În martie 2008. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo.

Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. în italiană. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. În ciuda interdicției.[122] În 1619.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619.[121] În 1616. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632. Mario Guiducci. Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli.[123] În 1623. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636. în italiană. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în afara jurisdicției Inchiziției. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. un elev al lui Galileo. care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . în italiană. Galileo a publicat Il Saggiatore. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda.*124+ În urma succesului acestei cărți. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615.

Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io. 23 ianuarie 1862. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul. Europa. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație. Alte proiecte. acum Kaliningrad.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. printre care nava spațială Galileo. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. . Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. bătută în 2009. Prusia. sistemul de navigație prin satelit Galileo. principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. Rusia – d. Königsberg. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->