Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

dar îl admira ca matematician. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. ca geometru.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot". Astfel.Deși era 4catolic convins." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor.[. nu pot fi indiferent față de interesele Științei.. Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel. O stradă din Paris îi poartă numele. nu pot fi indiferent față de interesele religiei.. . Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii.

.

magistrat.d. a încercat să-l orienteze către avocatură. 31 martie 1730 .Étienne Bézout (n. Tatăl. Studiindu-l pe Leonhard Euler. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. Biografie S-a născut la Nemours. are cel mult soluții. Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). întemeietorul școlii de 4combinatorică. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare . Bézout se îndreaptă spre 4matematică. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. respectiv n. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții. Seine-et-Marne.

cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. parabola definită de y . iar d cel mai mare divizor comun al acestora. în teoria numerelor. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice.x2 = 0 are gradul 2. ca atare. vedeți 39identitatea lui Bézout. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. mn.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. După rezolvare. acest punct se găsește la infinit. Pentru a ilustra algebric. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora. editată la Lyon în 1612. se găsește că x= 2y și z=0. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. în spații proiective. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. o 8941ecuație diofantică liniară. Dacă se alege cercul de coordonate: . • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. dar cum coordonate z este 040. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. De exemplu. X de 1grad m și Y de grad n. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor.

mașina prășitoare. a conceput un fotoliu pe roți. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. este considerat. ca fiind cel mai mare matematician rus. cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. unde s-a remarcat ca student eminent. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. Ca profesor. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. etc. regiunea Kaluga. Teoria congruențelor. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . 4statisticii și teoriei numerelor. 1849). A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. precum și la Royal Society din Londra. s -a interesat de problema croitului hainelor s. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. fizicii și tehnicii. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. A studiat la Universitatea din Moscova.în coordonate omogene. mecanism de vâslire. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. pedant și îngrijit. 16 mai 1821. Berlin și Paris. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. d. A dus o viață cumpătată. punctual. cu contribuții în domeniul 489probabilităților.a. . azi Leningrad. aparent monotonă. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. fiindcă sunt concentrice). Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. Cebîșev era ordonat. se întălnesc în aceste puncte la infinit. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg.

.

De asemenea. de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). 4Nicolae Ciorănescu (1938). 1Markov. Tiberiu Popovici și alții.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. .Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației.J Sylvester (1814 . tratate modern. transformându-l așadar în teoremă. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei". În 1852. 1957). ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. 1Steklov și alții. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă. 1Liapunov. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). 31Krîlov. 44Gheorghe Călugăreanu (1943. Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929). J. a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846).

.

enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.René Descartes De la Wikipedia. Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) .

Tirol și Italia. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. Aici studiază 4latina și 4greaca. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. La numai un an de la nașterea lui René. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). fizica. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. concepută cu o servitoare. la Frankfurt. Le Discours de la méthode. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. Meditațiile. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. mama sa se stinge din viață . Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. Urmează reacții vii la aceste . urmat de eseurile Dioptrica. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. Tot în 1618. și se ocupă intens de matematică. 4morala și metafizica. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. cea a prințului de Orania. Pasiunile. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. la Breda. precum și matematica. în franceză. Deși debil. Casa natală a lui René Descartes. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. În iunie 1637 apare la Leyda. a fost un filozof și matematicianfrancez. care se sprijinea pe sistemul copernican. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. În1628 compune. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. 4logica. În 1635 se naște fiica sa. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. dedicat lui Beeckman. Francine. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie. unde rămâne 20 de ani. Petrece iarna la Neuburg.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. Încartiruit în Olanda. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. 89Franța. fără semnatură. încurajat de prietenul Mersenne. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. pe 4Dunăre. În 1612 a plecat la Paris unde. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Meteorii șiGeometria. Călătorește în 89Elveția. Principiile. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. în 1615 s-a dedicat matematicii. la vârsta de 8 ani. Își vinde averea. bastion al gândirii aristotelice. În 1604.

A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. pe plan metafizic. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. În 1640. la care se adaugă tatăl lui Pascal. mai ales din partea lui Roberval și Fermat.Meditationes metaphysicae. în 1667. Între 1645-1646. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). prin descompunerea în factori a termenului liber. de Spinoza și Leibniz. publicată abia în 1649. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații.tratate. În 1641 publică. prin intermeiul lui Mersenne. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Matematică În timpul campaniilor sale. la Paris. a fondat o nouă geometrie. În ceea ce privește teoria numerelor. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Descartes e foarte afectat. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. revăzută de Descartes însuși. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. opera sa capitală. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". la Paris. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. traducerea franceză apare în 1647. Rămășițele pământești sunt transportate. fiind continuat. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. în latină. . scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). implicând tot mai multe personaje. având un important rol explicativ. înainte de publicare. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. A introdus utilizarea 4numerelor negative. De asemenea. numită "4geometrie analitică". a reformat 4algebra. profesor de teologie și rector al universității. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. (Meditații metafizice). Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. cu Voetius. Descartes trimite tratatul.

O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. enciclopedia liberă . numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia. În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes.

Activitate științifică[2modificare] . La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 .1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi. După terminarea studiilor la Paris. iar în 1854 al Institutului Francez. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen. unde l-a cunoscut peCharles Fourier. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor.d. 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2.1855). 13 februarie 1805 la 3Düren . În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy.

A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. care îi poartă numele. teoria 41numerelor algebrice. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. În domeniul 44analizei matematice. . A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. concept ce stă la baza 4analizei complexe. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă.

teoria numerelor. Démonstration du théorème de Fermat. Prusia. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. 18 septembrie 1783. AFI) și în română * pron. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 . oi-lăr +. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. . fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg.• • • Questions d'analyse indéterminée. cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. Elveția . astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. Rusia Elvețian matematician.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). mecanica Cunoscut pentru fluidelor. Sankt Petersburg. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. a fost un matematician și fizician elvețian. n. Leonhard Euler De la Wikipedia.d. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. Rusia. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. Basel. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. 15 aprilie 1707. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg.

unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. În plus. perioadă foarte prolifică. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. Daniel și Nicolas. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. la moartea lui Nicolas. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. unde a studiat filosofia. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. Pierderea vederii[modificare] . Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. la numai 13 ani. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. lăsând liberă catedra de medicină. În 1720. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. Elveția. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. În 1726. abia înființată. Euler intră la Universitatea din Basel. În acea perioadă această Academie. Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave.

În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. marchizul de Condorcet. algebră și teoria numerelor. dar orbește complet. fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. iar operele sale... trigonometrie. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea..O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. multe dintre ele de interes fundamental. printre care geometrie. Chiar Euler glumea. Notații matematice*modificare+ . calcul infinitesimal. A murit la 18 septembrie 1783. Totuși. Printre altele. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică. spunea: „..”). În 1766 s-a reîntors în Rusia. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. secretarul acestei prestigioase instituții.

extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. ideile sale au condus la mari progrese. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). De asemenea. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară. . El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe. Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler.exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni . Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea. în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}.În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Astfel. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \.ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). iar matematicienii din familia Bernoulli. prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. prieteni de familie ai lui Euler. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. Datorită influenței lor. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri .\. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice.

introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. De exemplu. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza).*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. De asemenea. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false.În 1988. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. seriile Fourier.[3] În plus. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. constantele e și π. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. Euler a demonstrat. formula Euler-Maclaurin[5]. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”. El a găsit. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. „mica teoremă a lui Fermat”. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. În acest nou domeniu. diagramele Venn. prin metode analitice. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . din lumea reală. numerele Euler. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. Astfel. utilizând divergența unor serii armonice. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. de asemenea. Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. fracțiile continue și integralele. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). De asemenea. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. În acest sens. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg.

de asemenea. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești. a paralaxei solare. de asemenea.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. aceste metode la problemele de astronomie. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel. el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. oceanografie. meteorologie etc. împreună cu ecuația de continuitate. printre altele.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . . el a realizat un calcul suficient de precis. Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. de asemenea. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. aerodinamică aplicată la avioane și automobile. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. pentru acea perioadă. Ele sunt aplicate și în prezent. hidraulică. precum și înțelegerea naturii cometelor. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor. Calculele sale au contribuit. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. cum ar fi circulația sanguină. mai ales în ce privește raționalismul acestora.*6+ De asemenea. Euler a aplicat.

el a cerut să părăsească Rusia. \frac.n-=x. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). Dumnezeu există!”. a rămas uluit.*10+ O anecdotă celebră. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială.scrieri publicate separat[modificare] . inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. a avansat spre Diderot.a+b^n-. dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare. Jenat. prin urmare. Euler a apărut.[11] Opera . scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg. Diderot. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. Cu toate că este amuzantă. anecdota este totuși apocrifă.

1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. Leonardo Pisano. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). căruia îi plăceau matematica și științele exacte. Leonardo Fibonacci. 1973). În secolul al 19-lea. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. sau Liber Abaci. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. și anume șirul lui Fibonacci. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Camposanto. la vârsta de 32 ani. În 1202. un port la est de Alger. În tinerețe. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. Cartea a relevat importanța practică . În cartea Liber Abaci (1202). Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. care i-a purtat ulterior numele. tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. Pisa. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci.Statuia lui Fibonacci. Leonardo Bonacci. un negustor italian înstărit. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. Un șir de numere. 1170 . sau pur și simplu Fibonacci. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . Grimm. Leonardo Pisano Bogollo. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. [6] acordându-i un salariu în acest sens. (c. pe care el nu l-a descoperit. În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo. a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. Algeria). în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170.c. Liber Abaci.

34. generație de generație. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. 89. cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. de asemenea. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ .1. la calculul dobânzii. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. precum și la alte aplicații de acest gen. dar filmul nu a mai fost făcut. 5. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. 2. 3. șirul incepe cu 0.a noului sistem de numărare. 8. 55. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare.618 : 1). dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. Soluția. 13. a dus la o secvență de numere. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. 144. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. 21. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene. Astfel. În șirul de numere al lui Fibonacci. începând cu 0 și 1. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis. la schimbul valutar. 1. în baza unor presupuneri idealiste. 377. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor.618 sau 0. 233. care a cântat între anii 1981-1987. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. În 2006 a existat și o versiune pentru film. în picturi.

dedicată împăratului Frederick al II-lea. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. 2002). A se vedea. în special. Brahmagupta-identitatea Fibonacci. Practica Geometriae (1220). Flos (1225). un compendiu de geometrie și trigonometrie. Springer.Liber Abaci (1202). carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum. Di minor guisa (despre aritmetica comercială.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie . cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). a fost un filozof și matematician francez.

La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. la Frankfurt. Își vinde averea. mama sa se stinge din viață . În 1604. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701.1 Matematică 2. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. la Breda. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Aici studiază latina și greaca. încurajat de prietenul Mersenne. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. logica. În 1612 a plecat la Paris unde. Încartiruit în Olanda. este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. În 1628 compune. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. și se ocupă intens de matematică. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. în 1615 s-a dedicat matematicii. . acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. bastion al gândirii aristotelice. Deși debil. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". morala și metafizica. Tot în 1618. Casa natală a lui René Descartes. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. precum și matematica. la vârsta de 8 ani. Tirol și Italia. Franța. fizica. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. La numai un an de la nașterea lui René. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. dedicat lui Beeckman. Călătorește în Elveția. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. cea a prințului de Orania. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. Petrece iarna la Neuburg.2 Contribuții 2. pe Dunăre. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară.

în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. Le Discours de la méthode. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. revăzută de Descartes însuși. în latină. traducerea franceză apare în 1647. la Paris. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. publicată abia în 1649. Pasiunile. Meteorii și Geometria. fără semnatură. la Paris. Între 1645-1646. pe plan metafizic. Francine. (Meditații metafizice). Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. concepută cu o servitoare. implicând tot mai multe personaje. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. numită "geometrie analitică". Urmează reacții vii la aceste tratate. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. care se sprijinea pe sistemul copernican. În 1635 se naște fiica sa. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. înainte de publicare. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. opera sa capitală. Meditationes metaphysicae. unde rămâne 20 de ani. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. În iunie 1637 apare la Leyda. Rămășițele pământești sunt transportate. În 1640. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. la care se adaugă tatăl lui Pascal. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". profesor de teologie și rector al universității. în franceză. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). în 1667. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. având un important rol explicativ. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. urmat de eseurile Dioptrica. a fondat o nouă geometrie. fiind continuat. . prin intermeiul lui Mersenne. Meditațiile. Coperta Meditaţiilor. Descartes trimite tratatul. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Principiile. Descartes e foarte afectat. În 1641 publică. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. a reformat algebra. de Spinoza și Leibniz. cu Voetius.

numită foliul lui Descartes. În ceea ce privește teoria numerelor. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. A introdus utilizarea numerelor negative. Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. prin descompunerea în factori a termenului liber. Galileo Galilei . a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Astfel. În optică. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. De asemenea. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor.

[1] Marele Ducat al Toscanei.*1+ Ducatul Florenței. enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n. Italia Domeniu Instituție Astronomie.De la Wikipedia. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician. precum și suportul pentru copernicanism.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli .*6+ „părintele fizicii moderne”.*7+ „părintele științei”. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”. 15 februarie 1564[4] – d. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel. matematician.*7+ și „părintele științei moderne”.

*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. care. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). începând să studieze în schimb matematica. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație. După 1610. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare. Nu a încheiat studiile medicale. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său.*1+ Apoi. la 35 km sud-est de Florența. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie. mai târziu.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. rezistența materialelor. publicată în 1632. unde a predat geometrie. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. și observarea și analiza petelor solare. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. Giulia Ammannati. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Vincenzo. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii.*11] În 1589. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. poate mai mult decât orice altă persoană. La 8 ani. născut în 1606. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). Ei au avut două fiice. familia s-a mutat la Florența. După ce. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne. În 1592. găsit „vehement suspect de erezie”. Din cauza nașterii nelegitime. a fost judecat de Inchiziție. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. din actuala Italie. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini.*13+ Deși romano-catolic credincios. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. îmbunătățiri aduse telescopului).a spus că „Galileo. s-a mutat la Universitatea din Padova. A murit la 2 . când a început să susțină public heliocentrismul.*12+ În această perioadă. mecanică și astronomie până în 1610.

A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. În anul următor. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă. Il Saggiatore. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață.*22+ La acea vreme. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. muzician.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. În 1614. dar. care a fost aprobată și publicată în 1623. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella. Tatăl lui Galileo.[16] În 1610. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. În luna octombrie a acelui an. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. în 1616. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii.*24+ . Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. după ce a suferit de febră și palpitații. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. În 1630. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață. însă. bine cunoscută de fabricanții de instrumente. când a murit. în domeniile magnetismului și electricității. În urma unui proces papal. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. Vincenzo Galilei. lângă Florența.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. publicată în Florența în 1632. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică.[18] În 1612. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. A continuat să primească oaspeți până în 1642.

iar personajele sunt triunghiuri. În Il Saggiatore. cercuri și alte figuri geometrice. notând că. Conform lui Stephen Hawking. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie. După standardele vremii.Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice. este scris în limba matematicii. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării.*29+ În al treilea rând... dimpotrivă. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă.”*27+ Pentru a-și derula experimentele.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. . Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații.. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică.”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. El a înțeles parabola. nesusținute și parțial contrazise. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea. «nu este suficient de nebunească». cereau suport empiric puternic. cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x).*28+ dar a continuat să susțină că. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte.. fizica teoretică și fizica experimentală.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. un progres semnificativ al gândirii umane. Nu-i critic pentru aceasta. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. în chestiuni științifice. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil.. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii. teoretic. atât în termeni de secțiune conică. imposibilității eliminării frecării și a altor factori. El a afirmat: „Aristotelienii . pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. Întreaga lucrare a lui Feyerabend. .. atât religioasă cât și filosofică. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. universul . Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. Împotriva Metodei (1975).

el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. El l-a descoperit și pe al patrulea. La 7 ianuarie 1610. Cosimo II de' Medici. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. și. Mare Duce al Toscanei.Pe această pagină. sau lunetă.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. Ganymede la 13 ianuarie. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. Ulterior. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. În câteva zile. El l-a folosit și pentru a observa cerul. până la jumătatea lui 1611.*40+ După septembrie 1610. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. toate apropiate de Jupiter.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. La 10 ianuarie. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . cu măriri de până la 30x. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. în cinstea viitorului său patron. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe. La 25 august 1609. o vreme. Europa și Callisto. cât și ca marfă comercială.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare. și în cinstea celor trei frați ai săi. aflate pe o linie dreaptă cu acesta. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. el a realizat și altele. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru.

Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. derutându-l și mai mult. cum ar fi cel tychonic. crezând că este un sistem cu trei corpuri. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. fiecare fie cu. cel capellan și cel capellan extins*42+. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete. acest model ptolemaic a devenit neviabil. de fapt. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele. la începutul secolului al XVII-lea. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. așa cum susținea Aristotel. Prin tradiție. Când a observat planeta mai târziu. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. că Soarele se rotește. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. ca și suprafața Pământului însuși. unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. în Astronomia Nova. deși și Kepler observase una în 1607.[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. Deci. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. . și deci variația trebuia să se producă zilnic. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. Astfel. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. și modelul heliocentric pur. ori aceasta nu se întâmpla.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. Pe de altă parte. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern." în loc să fie o sferă perfectă. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. ca rezultat al acestei descoperiri.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară.

ultima sa replică în această dispută. A început ca o dispută privind natura cometelor. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. Echilibrul . până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. însă. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. iar altele mult mai mici. ci la diverse distanțe față de Pământ. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. instituție a iezuiților. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. În pasajul introductiv.Galileo a observat Calea Lactee. deși unele erau oarecum mai mari. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. considerată anterior a fi o nebuloasă. profesor de matematică la Collegio Romano. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior.*49+ La începutul lui 1619. el a descris stelele ca fiind și ele discuri. deși prea mici după standardele moderne. a căror dimensiune a măsurat-o. În scrierile ulterioare.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că. erau mult mai mari decât distanțele planetare. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. Conform lui Galileo. trebuia că se află mai departe decât aceasta. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. Aceste distanțe. dar. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. nemodificate în aparența lor de telescop.

că este o ficțiune inutilă. și al altor factori.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*66+ Galileo. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. căruia i-a fost dedicată.*68+ Pentru Galileo.astronomic și filosofic. mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui. inclusiv a formei mării. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul. Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler. adâncimii ei.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. Portret în creion de Leoni. . într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice. Galileo Galilei.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano. ar fi fost un singur flux pe zi.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea.*59+ presupus a fi unul din elevii săi.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară. că Luna cauzează mareele.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului.

Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. Galileo a fost. Ca instrument geometric. și diferite alte calcule. această metodă. În 1609.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop.*necesită citare+ În acest ultim an. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . Între 1595–1598. Galileo a construit un termometru. de exemplu. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. expus la Observatorul Griffith. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale. planetelor și sateliților. Pe la 1593. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. acestea pot fi folosite drept ceas universal.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. cum a fost cel al lui John Harrison. ea oferea. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. orb complet. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. dar problemele practice erau grave. Giovanni Demisiani. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. spre deosebire de episteme. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. Pentru navigația pe mare. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. În 1610. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. a fost utilizată și de Lewis și Clark. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor. „a vedea”. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). ramură distinctă de fizica pură. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. Pentru tunari. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre.*82+ În 1612. pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei. Galileo a propus că. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții.

considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. în al XVI-lea. și. însă.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. după cum notează Joseph Needham. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ).*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani.*85+ În Discorsi din 1638. conform standardelor vremii sale. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. 1892. descoperirile nu erau întru totul originale. direct proporțional cu greutatea lor. o .[89] În niciunul din cazuri. dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. ca și de Jean Buridan. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă.clădire. un culegător automat de roșii. personajul Salviati. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora.*90+ și lui Domingo de Soto. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici).*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin.

nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. Fiul lui Galileo. folosind pulsul său pentru a o cronometra. pe baza mișcării Pământului. un pendul simplu este izocron. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. doar după Newton. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. Deci. deschide imediat obloanele felinarului său. Adică. Ceasul nu a fost cibstruit și. De fapt. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. Dacă ar fi fost corectă. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. la vederea luminii. fiecare având felinare cu obloane. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. Ca explicație privind cauza mareelor. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. pe baza datelor empirice.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. n-ar fi fost un ceas bun. Vincenzo. în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. nu există mișcare absolută și nici . indiferent de viteza sau direcția sa. Totuși. însă. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. de exemplu. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. În 1632. Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. independent de amplitudine. însă. așa cum a descoperit Christian Huygens.descoperire-cheie pentru validarea inerției). el a observat corect. teoria sa era departe de realitate.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori.

mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental).*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă.repaus absolut. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Până în 1616. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. Mai mult. Galileo s-a ținut departe de controversă. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi.” etc. Cardinalul Bellarmine. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. și niciodată nu se va clătina”. sub numele de Urban al VIII-lea în . acționând după directivele Inchiziției. și nu se clatină”. În cele din urmă. În următorii câțiva ani.

după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. Papa. Cartea. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. Simplicio. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616. a fost publicată în 1632. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi.[96] Totuși. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio.*99+ . Dialogul a fost interzis. Florența Conform legendelor populare. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. blesteme și să deteste” aceste opinii. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. într-o acțiune neanunțată la proces. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. I s-a cerut să „abjure. Santa Croce.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. Simplicio în italiană). Deliberat sau întâmplător. se mișcă!. Din păcate pentru relația lui cu Papa. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. acuzat fiind de erezie. și. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși. Într-adevăr. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină.1623. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.

”*112+ . unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit.*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor..”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe.”*110+ La 15 februarie 1990. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă.*108+ În 1939. Când era în arest la domiciliu. Cardinalul Francesco Barberini.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. Ferdinando al II-lea.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată.*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. însă.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși.*100+ S-a renunțat.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența. Două noi științe. Papa Pius al XII-lea. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri. Ca rezultat al acestei lucrări. El a spus. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării . au protestat. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei). lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena). tehnologie și știință. Aici.. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. Marele Duce al Toscanei. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi.

Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. încrețirea suprafeței Lunii. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură.*114+*115+ În martie 2008. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600.[116] În luna decembrie a aceluiași an. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile .La 31 octombrie 1992. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. Florența. În el.

Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. În ciuda interdicției. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. în italiană. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. Mario Guiducci. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619.[121] În 1616.*124+ În urma succesului acestei cărți. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. în italiană. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale.[123] În 1623. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. în afara jurisdicției Inchiziției. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană.[122] În 1619. în italiană. care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . un elev al lui Galileo. Galileo a publicat Il Saggiatore.

23 ianuarie 1862. Königsberg. Alte proiecte. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. bătută în 2009. .*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. Europa. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia. sistemul de navigație prin satelit Galileo. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. acum Kaliningrad. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. Prusia. printre care nava spațială Galileo.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. Rusia – d. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful