Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

Deși era 4catolic convins. dar îl admira ca matematician. Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii. nu pot fi indiferent față de interesele religiei. Astfel. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare. O stradă din Paris îi poartă numele. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. . Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare. nu pot fi indiferent față de interesele Științei. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot"..[. ca geometru.." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor.

.

În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. Studiindu-l pe Leonhard Euler. Seine-et-Marne. Biografie S-a născut la Nemours. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. întemeietorul școlii de 4combinatorică. Tatăl. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare . are cel mult soluții. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. respectiv n. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. 31 martie 1730 . Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). a încercat să-l orienteze către avocatură. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei.Étienne Bézout (n.d. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. Bézout se îndreaptă spre 4matematică. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. magistrat. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții.

Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. o 8941ecuație diofantică liniară. editată la Lyon în 1612.x2 = 0 are gradul 2. dar cum coordonate z este 040. De exemplu. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. mn. cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. Dacă se alege cercul de coordonate: . Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. în spații proiective. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. X de 1grad m și Y de grad n. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. După rezolvare. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. ca atare. vedeți 39identitatea lui Bézout. se găsește că x= 2y și z=0. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. în teoria numerelor. parabola definită de y . Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. Pentru a ilustra algebric. acest punct se găsește la infinit. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0.

Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova.în coordonate omogene. Teoria congruențelor. cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. d. pedant și îngrijit. regiunea Kaluga. 1849). A studiat la Universitatea din Moscova. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. A dus o viață cumpătată. ca fiind cel mai mare matematician rus. 4statisticii și teoriei numerelor. unde s-a remarcat ca student eminent. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. Ca profesor. azi Leningrad. precum și la Royal Society din Londra. fiindcă sunt concentrice). punctual. a conceput un fotoliu pe roți. mașina prășitoare. 16 mai 1821. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. mecanism de vâslire. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. este considerat. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. se întălnesc în aceste puncte la infinit. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. etc. cu contribuții în domeniul 489probabilităților. .a. Cebîșev era ordonat. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. fizicii și tehnicii. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. s -a interesat de problema croitului hainelor s. aparent monotonă. Berlin și Paris. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica.

.

4Nicolae Ciorănescu (1938). teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova).1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime.J Sylvester (1814 . 1Liapunov. a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846). Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației. ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. Tiberiu Popovici și alții. Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929). transformându-l așadar în teoremă. 1Steklov și alții. . de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). tratate modern. Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă. 44Gheorghe Călugăreanu (1943. 31Krîlov. fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. În 1852. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). J.Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. 1Markov. De asemenea. care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei". Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. 1957).

.

René Descartes De la Wikipedia. enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) .

care se sprijinea pe sistemul copernican. cea a prințului de Orania. Deși debil. 4morala și metafizica. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. În 1604. mama sa se stinge din viață . Pasiunile. Meditațiile. dedicat lui Beeckman. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. și se ocupă intens de matematică. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. Își vinde averea. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. În 1635 se naște fiica sa. bastion al gândirii aristotelice. Francine. încurajat de prietenul Mersenne. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". a fost un filozof și matematicianfrancez. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). la Breda. unde rămâne 20 de ani. În1628 compune. la Frankfurt. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Casa natală a lui René Descartes. Le Discours de la méthode. în franceză. 89Franța. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Tirol și Italia. Principiile. pe 4Dunăre. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Petrece iarna la Neuburg. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). Încartiruit în Olanda. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. În iunie 1637 apare la Leyda. precum și matematica. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. La numai un an de la nașterea lui René. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. în 1615 s-a dedicat matematicii. În 1612 a plecat la Paris unde. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. urmat de eseurile Dioptrica. Urmează reacții vii la aceste . Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. la vârsta de 8 ani. 4logica. Călătorește în 89Elveția. Aici studiază 4latina și 4greaca. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". Meteorii șiGeometria. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). concepută cu o servitoare. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. Tot în 1618. fizica. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. fără semnatură. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară.

implicând tot mai multe personaje. la Paris. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. a fondat o nouă geometrie. traducerea franceză apare în 1647. revăzută de Descartes însuși. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. prin intermeiul lui Mersenne. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Descartes trimite tratatul. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. (Meditații metafizice). În 1640. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). publicată abia în 1649. În ceea ce privește teoria numerelor. De asemenea. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. opera sa capitală. numită "4geometrie analitică". Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. A introdus utilizarea 4numerelor negative. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. având un important rol explicativ. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. înainte de publicare. Rămășițele pământești sunt transportate. profesor de teologie și rector al universității. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. Matematică În timpul campaniilor sale. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. pe plan metafizic. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. la Paris. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. cu Voetius. în latină.Meditationes metaphysicae. . de Spinoza și Leibniz. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. În 1641 publică. în 1667. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. fiind continuat. la care se adaugă tatăl lui Pascal. mai ales din partea lui Roberval și Fermat.tratate. Descartes e foarte afectat. a reformat 4algebra. Între 1645-1646. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). prin descompunerea în factori a termenului liber.

O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes. enciclopedia liberă . numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia.

13 februarie 1805 la 3Düren . În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy. unde l-a cunoscut peCharles Fourier. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen.1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi. În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor.d. După terminarea studiilor la Paris. Activitate științifică[2modificare] . La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 . 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german.1855). iar în 1854 al Institutului Francez.

în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. În domeniul 44analizei matematice. Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. teoria 41numerelor algebrice. Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. . concept ce stă la baza 4analizei complexe. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. care îi poartă numele.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea.

teoria numerelor. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. Prusia. 18 septembrie 1783. Leonhard Euler De la Wikipedia.d. AFI) și în română * pron. Elveția .80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). Sankt Petersburg. Rusia Elvețian matematician. fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. 15 aprilie 1707. Démonstration du théorème de Fermat. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg. . cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale.• • • Questions d'analyse indéterminée. n. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. a fost un matematician și fizician elvețian. oi-lăr +. astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. Rusia. Basel. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 .

Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. la numai 13 ani. Elveția. unde a studiat filosofia. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. Pierderea vederii[modificare] . își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. abia înființată. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. În plus. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. Euler intră la Universitatea din Basel. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. În 1720. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen. unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. lăsând liberă catedra de medicină. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. perioadă foarte prolifică. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. Daniel și Nicolas. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. la moartea lui Nicolas.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). În acea perioadă această Academie. În 1726. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor.

fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. secretarul acestei prestigioase instituții. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. dar orbește complet. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii. spunea: „. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. iar operele sale. Notații matematice*modificare+ . trigonometrie.. Chiar Euler glumea.O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. Printre altele. printre care geometrie.. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. calcul infinitesimal. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică.. multe dintre ele de interes fundamental. În 1766 s-a reîntors în Rusia. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză.”). A murit la 18 septembrie 1783. algebră și teoria numerelor. Totuși.. marchizul de Condorcet. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte.

El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. . în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \. extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară. Astfel. De asemenea. Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea.exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni . Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler).În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice.ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). iar matematicienii din familia Bernoulli.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri . prieteni de familie ai lui Euler. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Datorită influenței lor. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu.\. ideile sale au condus la mari progrese. chiar dacă ideea nu a pornit de la el.

seriile Fourier. din lumea reală. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. În acest nou domeniu. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. Astfel.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. diagramele Venn. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. formula Euler-Maclaurin[5]. „mica teoremă a lui Fermat”. În acest sens. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. prin metode analitice. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. constantele e și π.[3] În plus. De exemplu. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . El a găsit. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. Euler a demonstrat. de asemenea. fracțiile continue și integralele. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. numerele Euler. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. De asemenea. utilizând divergența unor serii armonice. Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”.În 1988. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). De asemenea. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue.

Euler a aplicat. a paralaxei solare. o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. mai ales în ce privește raționalismul acestora. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. printre altele. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. meteorologie etc.*6+ De asemenea. cum ar fi circulația sanguină. Ele sunt aplicate și în prezent. hidraulică. împreună cu ecuația de continuitate. pentru acea perioadă. Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. oceanografie. precum și înțelegerea naturii cometelor. aceste metode la problemele de astronomie. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. de asemenea. . pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. de asemenea. aerodinamică aplicată la avioane și automobile. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești. Calculele sale au contribuit.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . el a realizat un calcul suficient de precis. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor. de asemenea. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise.

prin urmare. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. a avansat spre Diderot. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. \frac. Diderot. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg.a+b^n-.n-=x. dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). el a cerut să părăsească Rusia.*10+ O anecdotă celebră. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială. a rămas uluit. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. Cu toate că este amuzantă. Dumnezeu există!”.[11] Opera . a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg.scrieri publicate separat[modificare] . Euler a apărut. anecdota este totuși apocrifă. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare. Jenat.

Leonardo Pisano Bogollo. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Leonardo Fibonacci. Pisa. sau pur și simplu Fibonacci. (c. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo.c. În secolul al 19-lea. Un șir de numere. În 1202. [6] acordându-i un salariu în acest sens. 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. la vârsta de 32 ani. Algeria). a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. pe care el nu l-a descoperit. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. 1973). Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. sau Liber Abaci. Liber Abaci. 1170 . Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. căruia îi plăceau matematica și științele exacte. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. Cartea a relevat importanța practică . un negustor italian înstărit. care i-a purtat ulterior numele. a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. Camposanto. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. În tinerețe. în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. un port la est de Alger. Leonardo Pisano. tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci.Statuia lui Fibonacci. Grimm. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. și anume șirul lui Fibonacci. În cartea Liber Abaci (1202). Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. Leonardo Bonacci.

cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. În șirul de numere al lui Fibonacci. dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. dar filmul nu a mai fost făcut. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . 2. începând cu 0 și 1. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. Soluția. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. 34. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. care a cântat între anii 1981-1987. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. șirul incepe cu 0. 21. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. 5. în picturi.a noului sistem de numărare. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor.618 : 1). la schimbul valutar. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. precum și la alte aplicații de acest gen. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. la calculul dobânzii. Astfel. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. 8. 233. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci.1. în baza unor presupuneri idealiste. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1.618 sau 0. 13. 55. de asemenea. 89. 144. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene. 377. În 2006 a existat și o versiune pentru film. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. 3. a dus la o secvență de numere. generație de generație. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis. 1.

Brahmagupta-identitatea Fibonacci. dedicată împăratului Frederick al II-lea. ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. Di minor guisa (despre aritmetica comercială. Practica Geometriae (1220). carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. A se vedea. în special. un compendiu de geometrie și trigonometrie. 2002).Liber Abaci (1202). soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum. Springer. Flos (1225).

cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). a fost un filozof și matematician francez. Cuprins [ascunde] 1 Biografie .

Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. În 1612 a plecat la Paris unde. la Breda. Tot în 1618. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. încurajat de prietenul Mersenne. la Frankfurt. fizica. cea a prințului de Orania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. precum și matematica. și se ocupă intens de matematică. . de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Casa natală a lui René Descartes. mama sa se stinge din viață . logica. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Își vinde averea. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. în 1615 s-a dedicat matematicii. Petrece iarna la Neuburg. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. dedicat lui Beeckman. Călătorește în Elveția. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. În 1604. La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. Franța. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). Tirol și Italia. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes.2 Contribuții 2. morala și metafizica. o familie de mici nobili din regiunea Touraine.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers. bastion al gândirii aristotelice. La numai un an de la nașterea lui René. Deși debil. Aici studiază latina și greaca. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. pe Dunăre. În 1628 compune. la vârsta de 8 ani. Încartiruit în Olanda. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală.1 Matematică 2. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială".

Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. profesor de teologie și rector al universității. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". revăzută de Descartes însuși. în 1667. la care se adaugă tatăl lui Pascal. Principiile. unde rămâne 20 de ani. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). . Descartes e foarte afectat. fără semnatură. Meditationes metaphysicae. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. având un important rol explicativ. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. Francine. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Coperta Meditaţiilor. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. publicată abia în 1649. Între 1645-1646. Le Discours de la méthode. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. (Meditații metafizice). la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. În iunie 1637 apare la Leyda. În 1635 se naște fiica sa. Meteorii și Geometria. în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. a reformat algebra. Pasiunile. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. Meditațiile. În 1641 publică. Descartes trimite tratatul. înainte de publicare. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. În 1640. prin intermeiul lui Mersenne. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Urmează reacții vii la aceste tratate. concepută cu o servitoare. Rămășițele pământești sunt transportate. la Paris. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. a fondat o nouă geometrie. la Paris. traducerea franceză apare în 1647. de Spinoza și Leibniz. fiind continuat. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. opera sa capitală.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. cu Voetius. implicând tot mai multe personaje. care se sprijinea pe sistemul copernican. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. urmat de eseurile Dioptrica. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. în franceză. pe plan metafizic. în latină. numită "geometrie analitică".

În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. numită foliul lui Descartes. A introdus utilizarea numerelor negative. De asemenea. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. prin descompunerea în factori a termenului liber. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. În ceea ce privește teoria numerelor. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Astfel. Galileo Galilei . În optică.

De la Wikipedia. precum și suportul pentru copernicanism.*7+ și „părintele științei moderne”. matematician.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician.*6+ „părintele fizicii moderne”.*7+ „părintele științei”. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”.[1] Marele Ducat al Toscanei.*1+ Ducatul Florenței. Italia Domeniu Instituție Astronomie. 15 februarie 1564[4] – d. astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri.

a spus că „Galileo. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. Nu a încheiat studiile medicale. și observarea și analiza petelor solare. La 8 ani. născut în 1606. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. mecanică și astronomie până în 1610. poate mai mult decât orice altă persoană. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. mai târziu. Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. Vincenzo. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. începând să studieze în schimb matematica. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. A murit la 2 . unde a predat geometrie. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. la 35 km sud-est de Florența. După 1610. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. a fost judecat de Inchiziție. publicată în 1632. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă.*13+ Deși romano-catolic credincios.*12+ În această perioadă. din actuala Italie. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. În 1592. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate.*11] În 1589. îmbunătățiri aduse telescopului). Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. După ce. rezistența materialelor. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața.*1+ Apoi. când a început să susțină public heliocentrismul. familia s-a mutat la Florența.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale. Giulia Ammannati. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). Ei au avut două fiice. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței).*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. care. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. s-a mutat la Universitatea din Padova. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație. Din cauza nașterii nelegitime. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. găsit „vehement suspect de erezie”. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie.

folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. care a fost aprobată și publicată în 1623. însă. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale.*24+ . după ce a suferit de febră și palpitații. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. în 1616. dar. În luna octombrie a acelui an. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. Tatăl lui Galileo. când a murit. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. În urma unui proces papal. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii. Vincenzo Galilei. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. lângă Florența.[18] În 1612. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. A continuat să primească oaspeți până în 1642. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. în domeniile magnetismului și electricității. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. În anul următor. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. În 1614.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. muzician.*22+ La acea vreme. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. În 1630. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. Il Saggiatore. bine cunoscută de fabricanții de instrumente.[16] În 1610. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. publicată în Florența în 1632. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter.

cereau suport empiric puternic. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă. atât religioasă cât și filosofică. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea.. El a afirmat: „Aristotelienii . dimpotrivă.”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. este scris în limba matematicii. imposibilității eliminării frecării și a altor factori.. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. fizica teoretică și fizica experimentală. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. în chestiuni științifice. El a înțeles parabola..*29+ În al treilea rând.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. Întreaga lucrare a lui Feyerabend. «nu este suficient de nebunească». astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil. nesusținute și parțial contrazise.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică.*28+ dar a continuat să susțină că. un progres semnificativ al gândirii umane. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. Nu-i critic pentru aceasta. atât în termeni de secțiune conică. teoretic. După standardele vremii. iar personajele sunt triunghiuri. universul .. cercuri și alte figuri geometrice. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării. Împotriva Metodei (1975).. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică. Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. notând că. Conform lui Stephen Hawking. .. . dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample.Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. În Il Saggiatore.

Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. până la jumătatea lui 1611. Europa și Callisto. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut. și în cinstea celor trei frați ai săi. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. Ganymede la 13 ianuarie. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. el a realizat și altele. în cinstea viitorului său patron. La 10 ianuarie. aflate pe o linie dreaptă cu acesta. și. toate apropiate de Jupiter. Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii. El l-a folosit și pentru a observa cerul.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene.Pe această pagină. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. cu măriri de până la 30x. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. Cosimo II de' Medici.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. o vreme. Mare Duce al Toscanei.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. cât și ca marfă comercială. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. sau lunetă.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit.*40+ După septembrie 1610. Ulterior. În câteva zile. El l-a descoperit și pe al patrulea. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). La 25 august 1609. La 7 ianuarie 1610. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io.

unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. ca rezultat al acestei descoperiri. ca și suprafața Pământului însuși. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. deși și Kepler observase una în 1607. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. cum ar fi cel tychonic. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. fiecare fie cu. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. la începutul secolului al XVII-lea. de fapt. crezând că este un sistem cu trei corpuri. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. derutându-l și mai mult. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. Prin tradiție. că Soarele se rotește. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. Astfel. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. așa cum susținea Aristotel. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele. Pe de altă parte. și deci variația trebuia să se producă zilnic. . după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. și modelul heliocentric pur. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete. în Astronomia Nova.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. cel capellan și cel capellan extins*42+. Deci.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. Când a observat planeta mai târziu.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul.[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe." în loc să fie o sferă perfectă. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. acest model ptolemaic a devenit neviabil. ori aceasta nu se întâmpla. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare.

a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber. ultima sa replică în această dispută. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui).*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. însă. instituție a iezuiților. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. erau mult mai mari decât distanțele planetare.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. Conform lui Galileo. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. trebuia că se află mai departe decât aceasta. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. iar altele mult mai mici. dar. a căror dimensiune a măsurat-o. deși prea mici după standardele moderne. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. Aceste distanțe.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. el a descris stelele ca fiind și ele discuri.*49+ La începutul lui 1619. profesor de matematică la Collegio Romano. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe. Echilibrul .Galileo a observat Calea Lactee. considerată anterior a fi o nebuloasă. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. deși unele erau oarecum mai mari. nemodificate în aparența lor de telescop.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617. A început ca o dispută privind natura cometelor. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. În pasajul introductiv. ci la diverse distanțe față de Pământ. În scrierile ulterioare.

*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. Galileo Galilei. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul. mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui.*68+ Pentru Galileo.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară. ar fi fost un singur flux pe zi.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. că Luna cauzează mareele. într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini. și al altor factori.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. inclusiv a formei mării. că este o ficțiune inutilă. căruia i-a fost dedicată. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*59+ presupus a fi unul din elevii săi. Portret în creion de Leoni.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler.astronomic și filosofic. adâncimii ei. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea. .*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano.*66+ Galileo. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare.

o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. a fost utilizată și de Lewis și Clark. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor. Pentru tunari. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie. de exemplu. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii.*necesită citare+ În acest ultim an. cum a fost cel al lui John Harrison. planetelor și sateliților. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. Galileo a propus că. „a vedea”. Pe la 1593. Ca instrument geometric.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. spre deosebire de episteme.*82+ În 1612. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. Giovanni Demisiani. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. Galileo a fost. acestea pot fi folosite drept ceas universal. Galileo a construit un termometru. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . În 1609. În 1610. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. și diferite alte calcule. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. expus la Observatorul Griffith. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei. ramură distinctă de fizica pură. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. Pentru navigația pe mare. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. orb complet. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. dar problemele practice erau grave. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. ea oferea. Între 1595–1598. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. această metodă. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc.

iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat.*90+ și lui Domingo de Soto. o . direct proporțional cu greutatea lor.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. însă. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment. dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora.clădire. ca și de Jean Buridan. un culegător automat de roșii.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă. 1892.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală.*85+ În Discorsi din 1638. și. conform standardelor vremii sale. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor.[89] În niciunul din cazuri. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor. după cum notează Joseph Needham. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. în al XVI-lea. personajul Salviati.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact. descoperirile nu erau întru totul originale. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă.

Galileo a avansat principiul de bază al relativității. nu există mișcare absolută și nici . măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. doar după Newton. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. de exemplu. deschide imediat obloanele felinarului său. însă. folosind pulsul său pentru a o cronometra.descoperire-cheie pentru validarea inerției). să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. De fapt. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. el a observat corect. însă. teoria sa era departe de realitate. pe baza mișcării Pământului. din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. pe baza datelor empirice. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. Totuși. În 1632. la vederea luminii. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor. așa cum a descoperit Christian Huygens. Vincenzo. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. Fiul lui Galileo. independent de amplitudine. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. fiecare având felinare cu obloane. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. Deci. Adică. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. Dacă ar fi fost corectă. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. indiferent de viteza sau direcția sa. Ceasul nu a fost cibstruit și. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. n-ar fi fost un ceas bun. un pendul simplu este izocron. Ca explicație privind cauza mareelor.

iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă.repaus absolut. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Galileo s-a ținut departe de controversă. În următorii câțiva ani. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Mai mult. Cardinalul Bellarmine. În cele din urmă. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi. acționând după directivele Inchiziției. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor.” etc. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. sub numele de Urban al VIII-lea în . atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. și nu se clatină”. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. Până în 1616. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). și niciodată nu se va clătina”. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare.

Din păcate pentru relația lui cu Papa. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. acuzat fiind de erezie. Deliberat sau întâmplător. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. Într-adevăr. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. blesteme și să deteste” aceste opinii. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616. Santa Croce. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. Papa. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. I s-a cerut să „abjure. Simplicio.*99+ . și. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor.[96] Totuși. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. a fost publicată în 1632. într-o acțiune neanunțată la proces. Dialogul a fost interzis. Florența Conform legendelor populare. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. Simplicio în italiană). se mișcă!. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Cartea. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă.1623. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo.

a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată. Marele Duce al Toscanei.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei).După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena). însă. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic. Două noi științe. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe.*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. tehnologie și știință. lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri.”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend. el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. Ca rezultat al acestei lucrări. au protestat.. Ferdinando al II-lea.*100+ S-a renunțat. Papa Pius al XII-lea. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor.”*110+ La 15 februarie 1990.*108+ În 1939.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. Aici. Când era în arest la domiciliu. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă.*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi. El a spus. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său.. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării . Cardinalul Francesco Barberini.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența.”*112+ . și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie.

*114+*115+ În martie 2008. Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop. Florența. În el. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi.La 31 octombrie 1992.[116] În luna decembrie a aceluiași an.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene. încrețirea suprafeței Lunii. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile . Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo.

În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636.*124+ În urma succesului acestei cărți. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619.[123] În 1623.[121] În 1616. în afara jurisdicției Inchiziției. în italiană. În ciuda interdicției. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. în italiană. Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. un elev al lui Galileo. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). Galileo a publicat Il Saggiatore. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. în italiană. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche.[122] În 1619. Mario Guiducci. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632.

acum Kaliningrad. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. printre care nava spațială Galileo. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. 23 ianuarie 1862. care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io. principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. . Alte proiecte. Rusia – d. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație. Europa. sistemul de navigație prin satelit Galileo.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. bătută în 2009. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia. Königsberg. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. Prusia. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .