Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii.[. O stradă din Paris îi poartă numele.. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind.." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor. nu pot fi indiferent față de interesele religiei.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare. dar îl admira ca matematician. ca geometru.Deși era 4catolic convins. Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot". . Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare. Astfel. nu pot fi indiferent față de interesele Științei.

.

corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. Seine-et-Marne. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse. respectiv n. a încercat să-l orienteze către avocatură. întemeietorul școlii de 4combinatorică. Studiindu-l pe Leonhard Euler. 31 martie 1730 . Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. magistrat. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. Biografie S-a născut la Nemours. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare . 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. Tatăl. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții.Étienne Bézout (n.d. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. Bézout se îndreaptă spre 4matematică. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. are cel mult soluții.

Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. De exemplu. editată la Lyon în 1612. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. o 8941ecuație diofantică liniară. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan.x2 = 0 are gradul 2. se găsește că x= 2y și z=0. vedeți 39identitatea lui Bézout. X de 1grad m și Y de grad n. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. acest punct se găsește la infinit. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. Dacă se alege cercul de coordonate: . Pentru a ilustra algebric. mn. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. parabola definită de y . sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. în spații proiective. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. ca atare. în teoria numerelor. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. După rezolvare. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. dar cum coordonate z este 040. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora.

fiindcă sunt concentrice). se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. 16 mai 1821. mecanism de vâslire. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. cu contribuții în domeniul 489probabilităților.în coordonate omogene. pedant și îngrijit. Berlin și Paris.a. unde s-a remarcat ca student eminent. Teoria congruențelor. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. azi Leningrad. 4statisticii și teoriei numerelor. s -a interesat de problema croitului hainelor s. aparent monotonă. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. se întălnesc în aceste puncte la infinit. A dus o viață cumpătată. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. mașina prășitoare. a conceput un fotoliu pe roți. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. Cebîșev era ordonat. cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. punctual. precum și la Royal Society din Londra. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . d. regiunea Kaluga. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. este considerat. Ca profesor. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. etc. 1849). A studiat la Universitatea din Moscova. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. . Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. fizicii și tehnicii. ca fiind cel mai mare matematician rus.

.

1Markov. fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev. 1957). Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă. de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842). 44Gheorghe Călugăreanu (1943.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. tratate modern. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. J. . a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846).Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). 4Nicolae Ciorănescu (1938). care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei". În 1852. 1Steklov și alții. 31Krîlov. transformându-l așadar în teoremă. 1Liapunov. Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației. Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. Tiberiu Popovici și alții. teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929).J Sylvester (1814 . De asemenea.

.

enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.René Descartes De la Wikipedia. Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) .

mama sa se stinge din viață . urmat de eseurile Dioptrica. fizica. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". 4logica. Meditațiile. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. care se sprijinea pe sistemul copernican. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". a fost un filozof și matematicianfrancez. dedicat lui Beeckman. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Aici studiază 4latina și 4greaca. Petrece iarna la Neuburg. Meteorii șiGeometria. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. Pasiunile. Tirol și Italia. Deși debil. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. Le Discours de la méthode. În 1635 se naște fiica sa. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". 4morala și metafizica. În 1604. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. Urmează reacții vii la aceste . În 1612 a plecat la Paris unde. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). precum și matematica. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. La numai un an de la nașterea lui René. la vârsta de 8 ani. Francine. cea a prințului de Orania. la Breda. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). Casa natală a lui René Descartes. concepută cu o servitoare. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. bastion al gândirii aristotelice. Călătorește în 89Elveția. fără semnatură. 89Franța. Își vinde averea. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. Încartiruit în Olanda. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. în franceză. la Frankfurt. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Principiile. încurajat de prietenul Mersenne. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Tot în 1618. în 1615 s-a dedicat matematicii. și se ocupă intens de matematică. În iunie 1637 apare la Leyda. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. pe 4Dunăre. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. unde rămâne 20 de ani. În1628 compune.

A introdus utilizarea 4numerelor negative. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. În ceea ce privește teoria numerelor. înainte de publicare. de Spinoza și Leibniz. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. prin intermeiul lui Mersenne. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. revăzută de Descartes însuși. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Descartes trimite tratatul. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. Matematică În timpul campaniilor sale. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. numită "4geometrie analitică". a reformat 4algebra. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. traducerea franceză apare în 1647. implicând tot mai multe personaje. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. De asemenea. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. cu Voetius. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. la care se adaugă tatăl lui Pascal. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. Rămășițele pământești sunt transportate. Între 1645-1646. opera sa capitală. pe plan metafizic. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. În 1641 publică. a fondat o nouă geometrie. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. În 1640. în latină. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. Descartes e foarte afectat. publicată abia în 1649. .Meditationes metaphysicae. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta.tratate. (Meditații metafizice). la Paris. profesor de teologie și rector al universității. în 1667. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). la Paris. prin descompunerea în factori a termenului liber. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". având un important rol explicativ. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. fiind continuat.

În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes. enciclopedia liberă . numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia.O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice.

În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2. 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german.1855). În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin. Activitate științifică[2modificare] .1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi. La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 .Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. După terminarea studiilor la Paris. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy. 13 februarie 1805 la 3Düren . iar în 1854 al Institutului Francez.d. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen. unde l-a cunoscut peCharles Fourier. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor.

Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. . concept ce stă la baza 4analizei complexe. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. care îi poartă numele. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . teoria 41numerelor algebrice. În domeniul 44analizei matematice. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres.

fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). Rusia Elvețian matematician. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. n. Elveția . oi-lăr +. AFI) și în română * pron.d. . Prusia. Basel. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 . teoria numerelor. a fost un matematician și fizician elvețian.• • • Questions d'analyse indéterminée. Sankt Petersburg. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. Rusia. Démonstration du théorème de Fermat. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. 18 septembrie 1783. cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. 15 aprilie 1707. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. Leonhard Euler De la Wikipedia. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg.

unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. Pierderea vederii[modificare] . La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen. abia înființată. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. unde a studiat filosofia. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. În 1720. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. la moartea lui Nicolas. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. În acea perioadă această Academie. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. lăsând liberă catedra de medicină. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. Euler intră la Universitatea din Basel. perioadă foarte prolifică. Daniel și Nicolas. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului.Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. la numai 13 ani. În plus. În 1726. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. Elveția. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică.

În 1766 s-a reîntors în Rusia.. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. marchizul de Condorcet. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. Notații matematice*modificare+ . multe dintre ele de interes fundamental. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii.. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască. secretarul acestei prestigioase instituții. trigonometrie.O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. A murit la 18 septembrie 1783. Printre altele.. spunea: „. iar operele sale. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică. Chiar Euler glumea. printre care geometrie. dar orbește complet. Totuși.. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani.”). fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. algebră și teoria numerelor. calcul infinitesimal.

au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Datorită influenței lor.[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice. Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea. litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. ideile sale au condus la mari progrese. De asemenea. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri . extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. . Astfel.ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \. iar matematicienii din familia Bernoulli. prieteni de familie ai lui Euler. Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler.exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni .\.În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe.

inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. „mica teoremă a lui Fermat”. Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. El a găsit.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. fracțiile continue și integralele. prin metode analitice. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. De exemplu.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. diagramele Venn. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. În acest nou domeniu. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. el a demonstrat infinitatea numerelor prime. utilizând divergența unor serii armonice. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. constantele e și π. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”. formula Euler-Maclaurin[5]. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. de asemenea. De asemenea. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. seriile Fourier. Euler a demonstrat.În 1988.[3] În plus. Astfel. din lumea reală. numerele Euler. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. De asemenea. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). În acest sens.

. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. de asemenea. împreună cu ecuația de continuitate. cum ar fi circulația sanguină. hidraulică. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. precum și înțelegerea naturii cometelor. meteorologie etc. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. aceste metode la problemele de astronomie. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. de asemenea. printre altele. mai ales în ce privește raționalismul acestora. a paralaxei solare. aerodinamică aplicată la avioane și automobile. o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. Ele sunt aplicate și în prezent. el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. oceanografie.*6+ De asemenea. Euler a aplicat. Calculele sale au contribuit. de asemenea. pentru acea perioadă. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. el a realizat un calcul suficient de precis.

Diderot.scrieri publicate separat[modificare] . în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută.n-=x. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. Cu toate că este amuzantă. \frac. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare. Euler a apărut. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială. anecdota este totuși apocrifă.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768). precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral.[11] Opera . a rămas uluit.a+b^n-. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. prin urmare. a avansat spre Diderot. scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg. Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. Dumnezeu există!”. el a cerut să părăsească Rusia. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. Jenat.*10+ O anecdotă celebră. inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie.

tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. sau Liber Abaci. Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). În cartea Liber Abaci (1202). 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. Camposanto. Pisa. Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. care i-a purtat ulterior numele. Grimm. la vârsta de 32 ani. 1170 . în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. sau pur și simplu Fibonacci. 1973). un negustor italian înstărit. În 1202. În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. În secolul al 19-lea. Leonardo Pisano Bogollo. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. și anume șirul lui Fibonacci.c.Statuia lui Fibonacci. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. căruia îi plăceau matematica și științele exacte. [6] acordându-i un salariu în acest sens. Leonardo Fibonacci. În tinerețe. Algeria). pe care el nu l-a descoperit. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. Leonardo Pisano. Cartea a relevat importanța practică . Leonardo Bonacci. a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. (c. Un șir de numere. un port la est de Alger. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. Liber Abaci.

În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. În șirul de numere al lui Fibonacci. 8. 233. cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. 377. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . începând cu 0 și 1. la calculul dobânzii.618 sau 0. folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene. dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. 13.1. Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. În 2006 a existat și o versiune pentru film. 1. 144. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. de asemenea. la schimbul valutar. 21. 3. generație de generație. 2. în picturi. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor. dar filmul nu a mai fost făcut. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). șirul incepe cu 0. a dus la o secvență de numere.a noului sistem de numărare. Soluția. Astfel. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. precum și la alte aplicații de acest gen. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor.618 : 1). 5. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. în baza unor presupuneri idealiste. 34. care a cântat între anii 1981-1987. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. 55. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci. 89.

Flos (1225). carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. Brahmagupta-identitatea Fibonacci. soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler. dedicată împăratului Frederick al II-lea. Practica Geometriae (1220). Springer. Di minor guisa (despre aritmetica comercială.Liber Abaci (1202). 2002). în special. un compendiu de geometrie și trigonometrie. A se vedea.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie . a fost un filozof și matematician francez.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.

Călătorește în Elveția. mama sa se stinge din viață . Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). o familie de mici nobili din regiunea Touraine. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. La numai un an de la nașterea lui René. În 1612 a plecat la Paris unde. logica. la vârsta de 8 ani. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. dedicat lui Beeckman. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. și se ocupă intens de matematică. la Breda. În 1604. Tirol și Italia. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. morala și metafizica. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). precum și matematica. Deși debil. bastion al gândirii aristotelice. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. pe Dunăre. În 1628 compune. Își vinde averea. Casa natală a lui René Descartes. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. Tot în 1618. la Frankfurt. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Petrece iarna la Neuburg. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. .1 Matematică 2. în 1615 s-a dedicat matematicii. cea a prințului de Orania. fizica. Franța. Aici studiază latina și greaca.2 Contribuții 2. încurajat de prietenul Mersenne. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. Încartiruit în Olanda. La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie.

în latină. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. publicată abia în 1649. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. fără semnatură. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Meditațiile. urmat de eseurile Dioptrica. În 1641 publică. profesor de teologie și rector al universității. prin intermeiul lui Mersenne. la Paris. la care se adaugă tatăl lui Pascal. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. în franceză. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. unde rămâne 20 de ani. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. (Meditații metafizice). a reformat algebra. Rămășițele pământești sunt transportate. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. Pasiunile. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. În 1640. fiind continuat. opera sa capitală. înainte de publicare. Meteorii și Geometria. În 1635 se naște fiica sa. implicând tot mai multe personaje. având un important rol explicativ. Le Discours de la méthode. pe plan metafizic. . Francine. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. la Paris. Coperta Meditaţiilor. Între 1645-1646. care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). Meditationes metaphysicae. Principiile. revăzută de Descartes însuși. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). cu Voetius. în 1667. concepută cu o servitoare. a fondat o nouă geometrie. Urmează reacții vii la aceste tratate. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. Descartes e foarte afectat. care se sprijinea pe sistemul copernican. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. numită "geometrie analitică". Descartes trimite tratatul. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). În iunie 1637 apare la Leyda. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". de Spinoza și Leibniz. traducerea franceză apare în 1647. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea".

Astfel. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. Galileo Galilei . A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. numită foliul lui Descartes. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. prin descompunerea în factori a termenului liber. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. A introdus utilizarea numerelor negative. Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. De asemenea. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. În ceea ce privește teoria numerelor. În optică.

Italia Domeniu Instituție Astronomie. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa.*6+ „părintele fizicii moderne”.*7+ și „părintele științei moderne”. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician.*7+ „părintele științei”. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n. matematician.[1] Marele Ducat al Toscanei.*1+ Ducatul Florenței.De la Wikipedia. 15 februarie 1564[4] – d. precum și suportul pentru copernicanism.

Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. începând să studieze în schimb matematica. familia s-a mutat la Florența. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. Ei au avut două fiice. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). și observarea și analiza petelor solare.*1+ Apoi. Giulia Ammannati. rezistența materialelor. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă.a spus că „Galileo. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. În 1592. Nu a încheiat studiile medicale.*13+ Deși romano-catolic credincios. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. Vincenzo. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615.*11] În 1589. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație.*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616. îmbunătățiri aduse telescopului). descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). găsit „vehement suspect de erezie”. din actuala Italie. a fost judecat de Inchiziție. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Din cauza nașterii nelegitime. când a început să susțină public heliocentrismul. La 8 ani. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie. După 1610. la 35 km sud-est de Florența. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu. A murit la 2 . unde a predat geometrie. mecanică și astronomie până în 1610. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. s-a mutat la Universitatea din Padova. mai târziu. poate mai mult decât orice altă persoană.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. După ce. care. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.*12+ În această perioadă. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. publicată în 1632. născut în 1606. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare.

În 1614. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. în domeniile magnetismului și electricității. în 1616. după ce a suferit de febră și palpitații. A continuat să primească oaspeți până în 1642. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. În anul următor. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. În urma unui proces papal.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. când a murit. Tatăl lui Galileo. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. Vincenzo Galilei. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri.*24+ . În 1630. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. muzician.[18] În 1612. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. publicată în Florența în 1632. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. dar. Il Saggiatore. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. însă. bine cunoscută de fabricanții de instrumente. și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter.*22+ La acea vreme. lângă Florența. care a fost aprobată și publicată în 1623. În luna octombrie a acelui an.[16] În 1610. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii.

notând că. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. teoretic. un progres semnificativ al gândirii umane. cereau suport empiric puternic. În Il Saggiatore. universul . Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică.. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. nesusținute și parțial contrazise. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil.Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). El a afirmat: „Aristotelienii . Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. După standardele vremii. dimpotrivă. atât religioasă cât și filosofică. iar personajele sunt triunghiuri. imposibilității eliminării frecării și a altor factori.”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. este scris în limba matematicii.. cercuri și alte figuri geometrice. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. atât în termeni de secțiune conică. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. . Întreaga lucrare a lui Feyerabend. Conform lui Stephen Hawking.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”.*29+ În al treilea rând. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică.. pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. . fizica teoretică și fizica experimentală. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă. Împotriva Metodei (1975)... în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie. Nu-i critic pentru aceasta.*28+ dar a continuat să susțină că.. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea. El a înțeles parabola. în chestiuni științifice.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. «nu este suficient de nebunească».

observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului.Pe această pagină. Ulterior.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter. În câteva zile. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. Europa și Callisto. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). sau lunetă.*40+ După septembrie 1610.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. în cinstea viitorului său patron. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. cât și ca marfă comercială. La 10 ianuarie. Mare Duce al Toscanei. Cosimo II de' Medici. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. El l-a descoperit și pe al patrulea. toate apropiate de Jupiter.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x. și. Galileo a observat că una dintre ele a dispărut. La 7 ianuarie 1610. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. până la jumătatea lui 1611. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru. La 25 august 1609. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. o vreme. el a realizat și altele. aflate pe o linie dreaptă cu acesta. El l-a folosit și pentru a observa cerul.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. și în cinstea celor trei frați ai săi. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit. cu măriri de până la 30x. Ganymede la 13 ianuarie. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare.

[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. de fapt. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. . ca rezultat al acestei descoperiri. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. deși și Kepler observase una în 1607. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. Astfel. Deci. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare. Prin tradiție. Pe de altă parte. acest model ptolemaic a devenit neviabil. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. crezând că este un sistem cu trei corpuri. ca și suprafața Pământului însuși. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă." în loc să fie o sferă perfectă. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. cel capellan și cel capellan extins*42+. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. la începutul secolului al XVII-lea. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. Când a observat planeta mai târziu. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. fiecare fie cu. așa cum susținea Aristotel. ori aceasta nu se întâmpla. în Astronomia Nova. și deci variația trebuia să se producă zilnic.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. derutându-l și mai mult. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. că Soarele se rotește. cum ar fi cel tychonic. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. și modelul heliocentric pur. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii.

*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. considerată anterior a fi o nebuloasă. Echilibrul .Galileo a observat Calea Lactee. iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. iar altele mult mai mici. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner. profesor de matematică la Collegio Romano. nemodificate în aparența lor de telescop. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. însă. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. erau mult mai mari decât distanțele planetare. a căror dimensiune a măsurat-o. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că. ci la diverse distanțe față de Pământ.*49+ La începutul lui 1619. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber. deși prea mici după standardele moderne. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. Conform lui Galileo. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe. deși unele erau oarecum mai mari. instituție a iezuiților. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri. În pasajul introductiv. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. dar. În scrierile ulterioare. Aceste distanțe. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. A început ca o dispută privind natura cometelor.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați. el a descris stelele ca fiind și ele discuri. trebuia că se află mai departe decât aceasta. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617. ultima sa replică în această dispută.

într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini.*59+ presupus a fi unul din elevii săi.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. Galileo Galilei.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului. că Luna cauzează mareele.astronomic și filosofic. și al altor factori.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*68+ Pentru Galileo.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. inclusiv a formei mării. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare.*66+ Galileo. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler. Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui. adâncimii ei. căruia i-a fost dedicată.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616. Portret în creion de Leoni.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano. ar fi fost un singur flux pe zi. . mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. că este o ficțiune inutilă.

folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Ca instrument geometric. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. planetelor și sateliților. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. această metodă. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. ea oferea. Galileo a fost.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei. ramură distinctă de fizica pură. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor.*necesită citare+ În acest ultim an. Pe la 1593. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. a fost utilizată și de Lewis și Clark. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale. dar problemele practice erau grave. orb complet. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre. de exemplu. În 1609.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. și diferite alte calcule. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. Galileo a propus că. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . Pentru navigația pe mare. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. Giovanni Demisiani. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. spre deosebire de episteme. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”.*82+ În 1612. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. Între 1595–1598. expus la Observatorul Griffith. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria. Pentru tunari. ea permitea construcția oricărui poligon regulat.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. cum a fost cel al lui John Harrison. Galileo a construit un termometru. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. În 1610. acestea pot fi folosite drept ceas universal. „a vedea”.

Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor. și. ca și de Jean Buridan.*90+ și lui Domingo de Soto. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat.*85+ În Discorsi din 1638. direct proporțional cu greutatea lor. personajul Salviati.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. însă.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. descoperirile nu erau întru totul originale. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment.[89] În niciunul din cazuri. în al XVI-lea. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. după cum notează Joseph Needham. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor. o . (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). un culegător automat de roșii. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact.clădire. dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă. iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc. considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora. 1892. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. conform standardelor vremii sale. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. sau în cazul limită al căderii sale prin vid.

se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. însă. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. doar după Newton. nu există mișcare absolută și nici . Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. independent de amplitudine. Dacă ar fi fost corectă. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. teoria sa era departe de realitate. pe baza datelor empirice. nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. un pendul simplu este izocron. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției. fiecare având felinare cu obloane.descoperire-cheie pentru validarea inerției). de exemplu. Fiul lui Galileo. Totuși. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. așa cum a descoperit Christian Huygens. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. Deci. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. indiferent de viteza sau direcția sa. Ca explicație privind cauza mareelor. Vincenzo. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. Ceasul nu a fost cibstruit și. folosind pulsul său pentru a o cronometra. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. Adică.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. la vederea luminii. deschide imediat obloanele felinarului său. el a observat corect.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. În 1632. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. pe baza mișcării Pământului. însă. De fapt. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. n-ar fi fost un ceas bun. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă.

Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Mai mult. și niciodată nu se va clătina”. acționând după directivele Inchiziției. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. și nu se clatină”. Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. Galileo s-a ținut departe de controversă. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui.repaus absolut. sub numele de Urban al VIII-lea în . Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă. Până în 1616. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. În cele din urmă. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică). Cardinalul Bellarmine. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora.” etc. Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. În următorii câțiva ani.

a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. Florența Conform legendelor populare. Deliberat sau întâmplător. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină. I s-a cerut să „abjure.*99+ . și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. Simplicio. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. Simplicio în italiană).[96] Totuși. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. a fost publicată în 1632. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși. Într-adevăr. Dialogul a fost interzis. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. se mișcă!. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane.1623. Santa Croce. acuzat fiind de erezie. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători. într-o acțiune neanunțată la proces. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Cartea. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. blesteme și să deteste” aceste opinii. și. Din păcate pentru relația lui cu Papa. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. Papa. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane.

dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi. lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă. El a spus. Marele Duce al Toscanei. el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor. Cardinalul Francesco Barberini. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani.”*110+ La 15 februarie 1990.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său.*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa.*100+ S-a renunțat. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale. au protestat. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. tehnologie și știință.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența. Aici. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic.. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei). într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe. Două noi științe. Papa Pius al XII-lea. Ferdinando al II-lea. însă.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena).”*112+ .*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată.. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce.*108+ În 1939. Când era în arest la domiciliu. Ca rezultat al acestei lucrări. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării .”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie.

Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. încrețirea suprafeței Lunii. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene.[116] În luna decembrie a aceluiași an.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600. Florența.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici.La 31 octombrie 1992. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile . Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber. În el. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei.*114+*115+ În martie 2008. Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo.

Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli.*124+ În urma succesului acestei cărți. Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. Galileo a publicat Il Saggiatore. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636.[123] În 1623. Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615. Mario Guiducci. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. în italiană. Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. un elev al lui Galileo. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632.[122] În 1619. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. În ciuda interdicției. în afara jurisdicției Inchiziției. în italiană. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. în italiană. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini.[121] În 1616. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616.

care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. 23 ianuarie 1862. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975. Europa. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Königsberg. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație. bătută în 2009. printre care nava spațială Galileo.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io. acum Kaliningrad. Alte proiecte. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. Prusia. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. . În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. sistemul de navigație prin satelit Galileo. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. Rusia – d. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .