Augustin Louis Cauchy (n. 21 august 1789 la Paris - d. 23 mai 1857 la 1Sceaux) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni 89francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de 4algebră, a fost unul dintre pionierii 44analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul 4fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și predecesorilor săi. 4Catolic și roialist fervent, manifestă o prezență socială activă. S-a născut la 21 august 1789 la Paris, la o lună după izbucnirea 894Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl un 4catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al 4catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la 3École Polytechnique care descoperise talentul pentru 4matematică, Cauchy intră la 3391École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în 889științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la 3École Polytechnique unde intră în 1805, unde intră al doilea din 293 de candidați. Aici are ca profesori pe 39Poisson,3938Ampère, 1Hachette, 1Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la 3391École Nationale des Ponts et Chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția 89fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării 4matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului 1Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul 1Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu 1813, ține prelegeri la École Polytechnique și Collège de France, iar în 1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al 4Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui 89Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în 89Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică.

În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui 89Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru 89Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.

Opera
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în Opere complete. Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile:4algebră, 44analiză matematică, 4mecanică și 489teoria probabilităților.

Algebră
• • • • • Cauchy a îmbunătațit rezultatul teoremei lui Lagrange referitoare la rezolvare ecuațiilor algebrice generale, obținând ceea ce azi numim teorema lui Cauchy. În algebra modernă, studiază legile de compoziție, fiind, alături de Lagrange, precursorul teoriei grupurilor. Dezvoltă teoria 4determinanților și determină proprietățile principale ale acestora. În cadrul 44algebrei liniare studiază ceea ce ulterior se va numi matricea lui Cauchy. Introduce noțiunile de "modul al unui 4număr complex", "numere complexe conjugate".

Analiză matematică
Cauchy dă o fundamentare nouă 44analizei matematice.[1] definește riguros infinitul mic prin trecere la 44limită. A dat definiția 894continuității 89funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor.

Șiruri și serii
Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În Curs de analiză, Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi ii poartă numele: criteriul lui Cauchy. Studiind seriile de numere întregi, obține raza de convergență, iar, în cadrul produsului a două serii, obține produsul lui Cauchy. Câteva din contribuții: • definește șirul Cauchy

• • • • • • •

criteriu de convergență: criteriul Cauchy; extinde rezultatele lui Bolzano duce mai departe lucrările lui E. Heine și Cantor privind definirea riguroasă a mulțimii 4numerelor reale. demonstrează 8convergența 4seriilor geometrice descoperă formula Cauchy-Hadamard cu care calculează raza de convergență a unei serii de puteri obține produsul Cauchy al seriilor și studiază convergența acestuia demonstrează și întărește teorema lui Taylor demonstrează mai strict convergența șirului lui Euler:

Calculul diferențial și integral
Utilizând conceptul de limită, Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești).

Ecuații diferențiale
Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o solutie bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele).

Analiza funcțională
Contribuțiile lui Cauchy în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o baza teoretică riguroasă. În Curs de Analiză defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Pâna în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor.

Geometrie
• În domeniul poliedrelor, propune o demonstrație a teoremei lui 39Descartes-Euler referitoare la numărul fețelor, vârfurilor și muchiilor unui poliedru convex. aici aduce un lucru nou utilizând ceea ce, mai târziu, va fi numit proiecție stereografică. Aplică analiza matematică în geometrie studiind: tangenta, ecuația planului, suprafețele de ordinul al doilea.

În 1813 a demonstrat teorema egalității a două poliedre regulate convexe, care constituie prima aplicație a topologiei la o problemă netopologică, teoremă care a contribuit la completarea geometriei lui Euclid.

Lista principalelor contribuții
• Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Criteriul Cauchy este realizat atunci când, pentru orice încât pentru orice este .

, există un număr

astfel

Produsul Cauchy a două șiruri

° • Problema lui Cauchy: Dacă f(x,y) este o 8941funcție analitică într-o 44vecinătate a lui (x0 y0) atunci să se determine o soluție y(x) a 89894ecuației diferențiale:

cu condițiile inițiale

.

Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (1Teorema Cauchy-Kowalevski). • • • Ecuațiile Cauchy-Riemann Legea de distribuție Cauchy, numită și Legea de distribuție Cauchy - Lorentz, cu multiple aplicații în 4statistică, analiza spectrală, studiul 89mișcării ocilatorii Restul Cauchy: este o formă diferită față de restul lui Lagrange. Astfel restul Cauchy după n termeni ai seriei Taylor pentru o funcție f(x) în vecinătatea lui x0 este dat de:

.

Viața politică
Ca și 3938André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime» În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848 acceptă propunerea "fără condiții" de a deveni profesor la Sorbona.

Convingeri religioase

Deși era 4catolic convins.. O stradă din Paris îi poartă numele. Omagiu Cauchy a fost membru al Asociației Regale din Londra și al multor academii de științe ale lumii. Astfel. Cauchy apăra în mod deschis 89creaționismul: "Catolic fiind. Numele său se află înscris pe Turnul Eiffel. ca geometru.]Nu-i priviți ca dușmani ai civilizației pe cei care au iluminat și civilizat atâtea popoare.[. nu pot fi indiferent față de interesele religiei. nu pot fi indiferent față de interesele Științei. dar îl admira ca matematician." Convingerile sale religioase au cauzat atitudini și poziții părtinitoare contemporanilor. . Niels Henrik Abel îl numea "catolic bigot".. A fost membru al ordinului Legiunii de Onoare.

.

întemeietorul școlii de 4combinatorică. Manuscrisele sale au fost utilizate și de Gheorghe Asachi și traduse.d. În 1758 este ales membru al 88989Academiei de științe a Franței. magistrat. Scrieri • • • • 1764: o lucrare în Histoire de l'académie royale 1764: Cours de mathématiques à l'usage des gardes du pavillon et de la marine 1772: Cours de mathématiques à l'usage du corps de l'artilérie 1779: Théorie générale des écuations algébriques (Teoria generală a ecuațiilor algebrice). corespunzătoare modului de formare a 4determinanților. cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul algebrei. Toate lucrările lui Bézout au apărut în mai multe ediții. Bézout se îndreaptă spre 4matematică. În 1768 este numit într-o funcție similară în cadrul artileriei. A fost primul care a reușit să dea o demonstrație referitoare la soluțiiloe comune a două ecuații cu două necunoscute de gradul m și n și a demonstrat că un sistem de două ecuații cu două necunoscute de gradul m. Seine-et-Marne. Studiindu-l pe Leonhard Euler. 27 septembrie 1783) a fost matematician francez. a încercat să-l orienteze către avocatură. Biografie S-a născut la Nemours. Tatăl. respectiv n. În 1763 preia conducerea departamentului de instrucție al marinei regale. 31 martie 1730 . Regulile stabilite de Bézout au fost popularizate de către 1Carl Hindenburg. În 1764 s-a ocupat de 4curbele algebrice demonstrând că două curbe de ordinul m și n se intersectează în puncte.Étienne Bézout (n. apoi utilizate în manualele sale cu ocazia înființării Școlii de Hotare . Contribuții Bézout a efectuat cercetări privind metodele de rezolvare a sistemelor de ecuații algebrice de grad superior perfecționând metoda de eliminare a lui Euler și a dat o metodă 4mecanică pentru scrierea rezultatului acestei eliminări. are cel mult soluții.

în spații proiective. Dacă se alege cercul de coordonate: . ExempleDouă drepte ne-confundate se întâlnesc în exact un punct. Teorema lui Bézout Acest articol se referă la teorema lui Bézout din geometria algebrică. Pentru a ilustra algebric. Această afirmație este adevărată dacă se consideră curbele ca neavând nici o componentă comună înaintea 41intersectării propriu-zise și se consideră 41multiplicitatea acestora.Identitatea lui Bézout Identitatea lui Bézout sau lema lui Bézout este. ceea ce corespunde punctului (-2:1:0) în coordonate omogene. iar d cel mai mare divizor comun al acestora. atunci există întregii x și y (numiți numerele sau coeficienții lui Bézout) astfel încât: Această teoremă a fost enunțată pentru prima dată de 39Claude-Gaspard Bachet de Méziriac în lucrarea sa Problèmes plaisants et délectables qui se font par les nombres . editată la Lyon în 1612. • Cazul deosebit a două curbe de 1grade diferite care se intersectează este o variantă a 4teoremei fundamentale a algebrei. De exemplu. X de 1grad m și Y de grad n. Enunțul acesteia este următorul: Dacă a și b sunt două 43numere întregi nenule. în teoria numerelor. fie curbele x+2y=3 și x+2y=5. Pentru teorema lui Bézout din aritmetică. Bézout a generalizat acest rezultat pentru cazul polinoamelor. deși teorema lui Bézout afirmă că ar fi patru. Teorema afirmă că două 4curbe plane algebrice. acest punct se găsește la infinit. mn. Teorema lui Bézout se referă la o formulare demonstrabilă din geometria algebrică privind un număr de puncte comune. o 8941ecuație diofantică liniară. Poartă numele 4matematicianului 89francez 339Étienne Bézout. ca atare.x2 = 0 are gradul 2. care sunt reprezentate de 891ecuațiile omogene x+2y-3z=0 and x+2y-5z=0. au un număr maxim de 891puncte de intersecție egal cu produsul gradelor polinoamelor. dar cum coordonate z este 040. respectiv apartenența punctelor la același 321câmp finit algebric. vedeți 39identitatea lui Bézout. Dacă sunt paralele punctul este aruncat la infinit. După rezolvare. • Două cercuri nu se intersectează decât în exact două puncte în plan. sau puncte de intersecție a două 441curbe algebrice. parabola definită de y . în timp ce dreapta y 2x = 0 are gradul 1. cele două curbe se întâlnesc în exact două puncte. Discrepanța este aparentă și provine din faptul că fiecare din cele două cercuri trece prin aceleași puncte din planul complex de două ori. se găsește că x= 2y și z=0.

precum și la Royal Society din Londra. A studiat la Universitatea din Moscova. 26 noiembrie 1894)38 a fost un matematician 8rus. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii. punctual. aparent monotonă. . se întălnesc în aceste puncte la infinit. Când două cercuri nu se intersectează în planul real(de exemplu. fiindcă sunt concentrice). s -a interesat de problema croitului hainelor s. se obține de unde reiese că punctele (1:i:0) și (1:-i:0) se află pe fiecare cerc. A dus o viață cumpătată. A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate. este considerat. azi Leningrad. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. Pafnuti Cebîșev Pafnuti Lvovici Cebîșev (în 4rusă [1] ф ут ) (n. întreaga sa activitate constând dintr-o permanenta îmbinare a teoriei cu practica. mecanism de vâslire.a. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg. etc. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician. Cebîșev era ordonat. pedant și îngrijit. care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în 4rusă Т р я ср . fizicii și tehnicii. Biografie S-a născut într-un sat de lângă Borovsk. dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a 894funcțiilor. Ca profesor. 1849). cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale apolinoamelor ortogonale. A fost membru al Academiilor de Științe din Petersburg. introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale.în coordonate omogene. regiunea Kaluga. a conceput un fotoliu pe roți. mașina prășitoare. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat. după Nicolai Ivanovici Lobacevski. unde s-a remarcat ca student eminent. Activitate științifică A fost un matematician multilateral. d. ca fiind cel mai mare matematician rus. 4statisticii și teoriei numerelor. Teoria congruențelor. Berlin și Paris. A fost profesor la Universitatea din Petersburg. 16 mai 1821. cu contribuții în domeniul 489probabilităților.

.

Opere principale • 1845: Experiența elementară în analiza 489teoriei probabilităților (în 4rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei) • • 1849: Teoria comparației. Cebîșev este considerat creatorul legilor 4asimptotice ale 4numerelor prime. teza sa de doctorat 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova). care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei". ai cărei reprezentanți au mai fost: 1Zolotarev.Pafnuti Cebîșev pe o marcă poştală sovietică În domeniul 489teoriei probabilităților. Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale 889științelor naturale și ale 4tehnicii. Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929). Tiberiu Popovici și alții. 1Liapunov. . 44Gheorghe Călugăreanu (1943. de 4numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea asa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842).J Sylvester (1814 . Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în 4teoremă.1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime. În 1852. 1Steklov și alții. 1Markov. fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică. tratate modern. 31Krîlov. a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846). Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x). 1957). J. De asemenea. transformându-l așadar în teoremă. 4Nicolae Ciorănescu (1938).

.

René Descartes De la Wikipedia. Pentru alte sensuri vedeți Descartes (dezambiguizare) . enciclopedia liberă (Redirecționat de la Rene Descartes) Pagina „Descartes” trimite aici.

Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "4războiului de 30 de ani" (1618-1648). a fost un filozof și matematicianfrancez. unde rămâne 20 de ani. cea a prințului de Orania. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Meditațiile. Petrece iarna la Neuburg. Urmează reacții vii la aceste . în 1615 s-a dedicat matematicii. Călătorește în 89Elveția. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: 1Isaac Beeckman. Tirol și Italia. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în 89Franța la La Haye. fără semnatură. care se sprijinea pe sistemul copernican. 89Franța. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. la Breda. și se ocupă intens de matematică. pe 4Dunăre. În1628 compune. încurajat de prietenul Mersenne. Biografie S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596. fizica. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. Le Discours de la méthode. În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. Principiile. precum și matematica. În 1635 se naște fiica sa. bastion al gândirii aristotelice. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. este încredințat noului așezământ al iezuiților din 38La Flèche. Deși debil. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. mama sa se stinge din viață . La numai un an de la nașterea lui René. Pasiunile. Tot în 1618.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". În iunie 1637 apare la Leyda. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". la Frankfurt. urmat de eseurile Dioptrica. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. Încartiruit în Olanda. Meteorii șiGeometria. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). în franceză. cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius. în latină Regulile pentru îndrumarea minții. În 1604. 4morala și metafizica. 4logica. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. concepută cu o servitoare. Aici studiază 4latina și 4greaca. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. Casa natală a lui René Descartes. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. În 1612 a plecat la Paris unde. La 14 ani a început să compună lucrări de 4matematică și filozofie. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea dinPoitiers. Își vinde averea. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. la vârsta de 8 ani. dedicat lui Beeckman. Francine.

prin descompunerea în factori a termenului liber. în 89Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Între 1645-1646. A găsit aplicația 4numerelor complexe în geometria analitică. fiind continuat. Descartes trimite tratatul. înainte de publicare. Descartes e foarte afectat. în latină. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. în 1667. având un important rol explicativ. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor 43întregi ale unei ecuații. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. prin intermeiul lui Mersenne. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. (Meditații metafizice). a reformat 4algebra. a fondat o nouă geometrie.tratate. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). pe plan metafizic. la Paris. a studiat 4numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. traducerea franceză apare în 1647. A fondat liniile mari ale 8894științei noi sub forma4matematicii universale. A descoperit ovalele care îi poartă numele (1ovalele lui Descartes). cu Voetius. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. revăzută de Descartes însuși. ceea ce a condus la apariția 4geometriei analitice. la care se adaugă tatăl lui Pascal. De asemenea. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta. la Paris. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". În 1641 publică. Rămășițele pământești sunt transportate. implicând tot mai multe personaje. scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. numită "4geometrie analitică". Matematică În timpul campaniilor sale. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. profesor de teologie și rector al universității. În 1640. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. În ceea ce privește teoria numerelor. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. A introdus utilizarea 4numerelor negative.Meditationes metaphysicae. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. opera sa capitală. de Spinoza și Leibniz. Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului 4algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. . care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. publicată abia în 1649.

enciclopedia liberă . numită 1foliul lui Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet De la Wikipedia.O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În 1638 a dedus cuadratura 4cicloidei și a studiat reprezentarea funcției Descartes.

unde l-a cunoscut peCharles Fourier. este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy.Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n.1855). 55 mai 1859 la 36Göttingen) a fost matematician german. Cuprins [ascunde] • • 1 Biografie 2 Activitate științifică • 2. În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate.d. În 1832 devine membru al 889Academiei de Științe din Berlin.1 Termeni care îi poartă numele • • • • 3 Scrieri 4 Bibliografie 5 Vezi și 6 Legături externe Biografie[1modificare] Provine dintr-o familie de emigranți 89francezi. După terminarea studiilor la Paris. celebru prin contribuțiile valoroase în 44analiza matematică și teoria numerelor. La Berlin ocupă o catedră de 4matematică (1831 . Activitate științifică[2modificare] . 13 februarie 1805 la 3Düren . iar în 1854 al Institutului Francez. apoi devine succesorul lui Gauss la 36Universitatea din Göttingen.

Dirichlet a studiat 8941funcțiile sferice. A fost primul care a formulat exact noțiunea de 89441convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier.În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei 4corpurilor numerice (1841). Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale. S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la 8989ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic. A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea. În domeniul 44analizei matematice. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de 894funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală. concept ce stă la baza 4analizei complexe. A studiat distribuția 4numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice. care îi poartă numele. Termeni care îi poartă numele[3modificare] • • • • • • • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor) Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor) Distribuția lui Dirichlet (489teoria probabilităților) Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale) Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor) Funcțiile lui Dirichlet (topologie) "Principiul cutiei" (4combinatorică) Scrieri[4modificare] • • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré. Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres. în 1838 a început lucrările asupra 4seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor. Dirichlet s-a dovedit util în 891teoria potențialului și în domeniul 441mecanicii analitice. S-a ocupat de studiul 4mareii teoreme a lui Fermat pentru . aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase. În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în 41serie trigonometrică. teoria 41numerelor algebrice. A arătat că 894funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu. A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă. când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului. .

Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii. Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea. Rusia. pronunțat în germană /ˈɔʏlɐ/ (v. Rusia Rezidență Naționalitate Domeniu Instituție Alma Mater Elveția. 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques. Prusia. Sankt Petersburg. Démonstration du théorème de Fermat. 15 aprilie 1707.80 de volume de dimensiuni standard (dacă ar fi publicată vreodată integral). Basel. n. enciclopedia liberă Leonhard Euler Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann Născut 15 aprilie 1707 Basel. Leonhard Euler De la Wikipedia. oi-lăr +. Elveția . Academia din Berlin Universitatea din Basel Contribuții fundamentale în analiza matematică. Elveția Decedat 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg. teoria numerelor.• • • Questions d'analyse indéterminée. fizician Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 . cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale. astronomie modifică Consultați documentația formatului Leonhard Euler. mecanica Cunoscut pentru fluidelor. . Rusia Elvețian matematician.d. a fost un matematician și fizician elvețian. AFI) și în română * pron. 18 septembrie 1783.

Berlin[modificare] Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. În 1720. Euler intră la Universitatea din Basel. Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli. la moartea lui Nicolas. Pierderea vederii[modificare] .Tinerețea*modificare+ Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker. abia înființată. Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă. Daniel și Nicolas. Elveția. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. Daniel a preluat catedra de matematică și fizică. În 1726. Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă (1727). unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi. În plus. care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. Aici a locuit următorii 25 de ani din viață. În acea perioadă această Academie. perioadă foarte prolifică. Sankt Petersburg[modificare] În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică. Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică. unde a studiat filosofia. După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea. unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade. Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor. recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli. își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg. țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident. lăsând liberă catedra de medicină. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei. În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg”. stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli. în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică. la numai 13 ani. La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen.

a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni. Printre altele. printre care geometrie. dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. iar operele sale. Notații matematice*modificare+ .”). În 1766 s-a reîntors în Rusia.. dar orbește complet. il cessa de calculer et de vivre” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască.. trigonometrie. A murit la 18 septembrie 1783. algebră și teoria numerelor. Întoarcerea în Rusia[modificare] După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză. Contribuții în matematică*modificare+ Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii.. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte.O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. spunea: „.. Chiar Euler glumea. fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. secretarul acestei prestigioase instituții. Totuși. chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică. Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. multe dintre ele de interes fundamental. spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. calcul infinitesimal. marchizul de Condorcet.

De asemenea. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”: e^{i \pi} +1 = 0 \.\. extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. chiar dacă ideea nu a pornit de la el. O interpretare geometrică a formulei lui Euler Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741):*1+ \sum_{n=1}^\infty {1 \over n^2} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right) = \frac{\pi ^2}{6}. prieteni de familie ai lui Euler. . Folosirea literei grecești π (pi) pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler. Datorită influenței lor.exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni . litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii. el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri .[2] Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice. el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice. Analiză matematică*modificare+ Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea.În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare. au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Astfel. El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcției f elementului x. Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel”. calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler.ca de exemplu: e^x = \sum_{n=0}^\infty {x^n \over n!} = \lim_{n \to \infty}\left(\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right). prin celebra sa formulă: e^{i\varphi} = \cos \varphi + i\sin \varphi. litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler). ideile sale au condus la mari progrese. iar matematicienii din familia Bernoulli.

Matematici aplicate[modificare] Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete. constantele e și π.În 1988. Astfel. prin metode analitice. În acest nou domeniu. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor. De asemenea. Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice. Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. de asemenea. prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe. din lumea reală. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat. Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile”. În acest sens. formula Euler-Maclaurin[5]. introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”. simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta). diagramele Venn. „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. seriile Fourier. fracțiile continue și integralele. numerele Euler.*4+ Teoria numerelor[modificare] Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime.[3] În plus. el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli. și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. Euler a demonstrat.*3+ Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. De asemenea. el a introdus constanta Euler-Mascheroni : . el a demonstrat infinitatea numerelor prime. El a găsit. prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor. el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor și analiza). De exemplu. realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler. dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false. utilizând divergența unor serii armonice. inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. „mica teoremă a lui Fermat”.

de asemenea. el a realizat un calcul suficient de precis. mai ales în ce privește raționalismul acestora. pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. Euler a aplicat. Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin” (1757). el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee”*9+. aerodinamică aplicată la avioane și automobile.*6+ De asemenea. aceste metode la problemele de astronomie. un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor. . Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ. meteorologie etc. o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel.[7] Logică*modificare+ Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Calculele sale au contribuit. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești. acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale”. a paralaxei solare. pentru acea perioadă. la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor. Astronomie[modificare] În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană. Ele sunt aplicate și în prezent.\gamma = \lim_{n \rightarrow \infty } \left( 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} . Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler. precum și înțelegerea naturii cometelor. împreună cu ecuația de continuitate. oceanografie. Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid. printre altele. Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli”. de asemenea. de asemenea.*8+ Principii filosofice și religioase*modificare+ Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff. permițând calculul (în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale) a numeroase mișcări. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea. hidraulică. cum ar fi circulația sanguină.\ln(n) \right) Contribuții în alte științe*modificare+ Mecanică*modificare+ În mecanica fluidelor.

[11] Opera . dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral. care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase. precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). Diderot a fost informat că un matematician (Euler) a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu. o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație. anecdota este totuși apocrifă. Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat. Cu toate că este amuzantă.n-=x. și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule. la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare.*10+ O anecdotă celebră. este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. Diderot. inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie. el a cerut să părăsească Rusia. în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută. Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială. prin urmare. a rămas uluit. Dumnezeu există!”.a+b^n-.O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie (1768).scrieri publicate separat[modificare] . scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg. având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice. Euler a apărut. a avansat spre Diderot. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia. Jenat. \frac.

Algeria). Cartea descrie o enumerare cu cifre cuprinse de la 0 la 9 cărora le conferă câte o valoare separată. sau Liber Abaci. [6] acordându-i un salariu în acest sens. tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. un negustor italian înstărit. prin publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale denumită Cartea de calcul . 1973). pe care el nu l-a descoperit. Liber Abaci.c. Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea. În tinerețe. metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003. la vârsta de 32 ani. un port la est de Alger. Camposanto. Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. Un șir de numere. el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe în Europa. [4] Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170. și anume șirul lui Fibonacci. dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. Pisa. (c. Cartea a relevat importanța practică . În 1240 Republica din Pisa l-a onorat pe Leonardo. Leonardo Pisano Bogollo. În 1202. sau pur și simplu Fibonacci. Fibonacci introduce așa-numitul modus Indorum (metoda indiană). a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" [2] Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: [3] Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa. cunoscut sub numele de Leonardo Bigollo. care i-a purtat ulterior numele. În cartea Liber Abaci (1202). În secolul al 19-lea. Leonardo Fibonacci. a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost dezvelită în orașul Pisa. [7] Liber Abaci[modificare] Articol principal: Liber Abaci. 1170 . 1250) [1+ cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli. Leonardo Bonacci. căruia îi plăceau matematica și științele exacte. în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia. Leonardo Pisano.Statuia lui Fibonacci. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia. Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și astfel el a învățat despre sistemul numeral hindus-arab [5] Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă și mai eficientă decât cea cu cifrele romane. Grimm.

8. 610 etc Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir. Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii. Cărțile scrise de Fibonacci*modificare+ . folosind multiplicarea structurală și fracțiile egiptene. În Codul lui Da Vinci șirul lui Fibonacci a fost folosit ca un cod. în baza unor presupuneri idealiste. Soluția. a dus la o secvență de numere. 55.1. Astfel. numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1. în picturi. În 2006 a existat și o versiune pentru film. la calculul dobânzii. o problemă care privea creșterea populației ipotetice a iepurilor. 233.618 : 1). Șirul de numere era cunoscut matematicienilor indieni încă din secolul al 6-lea. care a cântat între anii 1981-1987. În șirul de numere al lui Fibonacci. 89. începând cu 0 și 1. fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare. 3. dar filmul nu a mai fost făcut. generație de generație. 2.a noului sistem de numărare. cunoscută mai tarziu ca șirul lui Fibonacci. precum și la alte aplicații de acest gen. dar și pentru a introduce confuzia asupra personajelor din carte. Oamenii de la bursă studiază frecvent "Evoluția numerelor lui Fibonacci" atunci când fac estimări privind prețul acțiunilor viitoare. de asemenea. Cartea Liber Abaci a ridicat și a rezolvat. 13. Cartea a fost bine primită în întreaga Europă de către oamenii educați și a avut un impact profund asupra gândirii europene. 1. În cultura populară*modificare+ Vezi și: Fibonacci numbers in popular culture Numele Fibonacci a fost adoptat de o formație de muzică rock din Los Angeles numită Fibonaccis.618 sau 0. 21. 144. șirul incepe cu 0. la schimbul valutar. prin aplicarea sistemului în evidența contabilă la conversiile greutăților și a măsurilor. 5. Șirul lui Fibonacci[modificare] Articol principal: Numerele Fibonacci. 377. Un tânăr Fibonacci este unul dintre personajele principale din romanul Cruciadă în blugi (1973). însă cartea Liber Abaci a lui Fibonacci a fost cea care a introdus această secvențialitate în occident. cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir. 34.

Di minor guisa (despre aritmetica comercială. Flos (1225). Practica Geometriae (1220). soluții la problemele ridicate de Johannes din Palermo Liber Quadratorum. o carte de calcule (traducerea în limba engleză de Laurence Sigler.Liber Abaci (1202). dedicată împăratului Frederick al II-lea. Springer. Brahmagupta-identitatea Fibonacci. în special. carte dispărută) Comentariu cu privire la Cartea X cu privire la Elementele lui Euclid (carte dispărută) . A se vedea. ( "Cartea pătratelor") despreecuațiile Diophantine. 2002). un compendiu de geometrie și trigonometrie.

a fost un filozof și matematician francez.René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650). Cuprins [ascunde] 1 Biografie . cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.

La 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filozofie. Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci. în 1615 s-a dedicat matematicii. încurajat de prietenul Mersenne. . angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). În 1604. pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". în latină Regulile pentru îndrumarea minții. În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile". cea a prințului de Orania. acum muzeu Între 1621 și 1622 –sejur în Franța la La Haye. bastion al gândirii aristotelice. Casa natală a lui René Descartes. dedicat lui Beeckman. La numai un an de la nașterea lui René. morala și metafizica. Între 1623-1625 scurt sejur la Paris.2 Contribuții 2. fizica. matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. În 1628 compune. mama sa se stinge din viață . Franța. Deși debil. logica. și se ocupă intens de matematică. lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. o familie de mici nobili din regiunea Touraine. cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. Încartiruit în Olanda. Călătorește în Elveția. Tot în 1618. În 1612 a plecat la Paris unde. la Breda. Tirol și Italia. precum și matematica. Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. la vârsta de 8 ani. fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae). de mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers.2 Fizică 3 Legături externe Biografie[modificare] S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596.1 Matematică 2. este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche. Petrece iarna la Neuburg. Aici studiază latina și greaca. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman. pe Dunăre. ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes. Își vinde averea. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne. la Frankfurt.

concepută cu o servitoare. Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia. Francine. în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Contribuții*modificare+ Matematică*modificare+ În timpul campaniilor sale. înainte de publicare. urmat de eseurile Dioptrica. în latină. unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia. Meditationes metaphysicae. unde rămâne 20 de ani. având un important rol explicativ. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. a reformat algebra. implicând tot mai multe personaje. scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului). Între 1645-1646. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. . a fondat o nouă geometrie. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea". publicată abia în 1649. în 1667. care se sprijinea pe sistemul copernican. profesor de teologie și rector al universității. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes. în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Descartes acceptă în 1649 invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. În 1641 publică. În 1640. Le Discours de la méthode. și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia. la Paris. la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice. Principiile. de Spinoza și Leibniz. la Paris. Rămășițele pământești sunt transportate. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. 1641 În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei). Meteorii și Geometria. fiind continuat. (Meditații metafizice). În iunie 1637 apare la Leyda. opera sa capitală. Pasiunile. Coperta Meditaţiilor. fără semnatură. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile'. prin intermeiul lui Mersenne. cu Voetius. în franceză. mai ales din partea lui Roberval și Fermat. În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. Meditațiile. Descartes trimite tratatul. În 1635 se naște fiica sa. pe plan metafizic. Descartes e foarte afectat. traducerea franceză apare în 1647. contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. la care se adaugă tatăl lui Pascal. care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta.În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. revăzută de Descartes însuși. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht. Urmează reacții vii la aceste tratate. numită "geometrie analitică".

a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor. a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției x^3 +y^3 = axy. A introdus utilizarea numerelor negative. Galileo Galilei . Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. În ceea ce privește teoria numerelor. prin descompunerea în factori a termenului liber. a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații. s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen. ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. De asemenea. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În optică. numită foliul lui Descartes. Fizică*modificare+ Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare. Astfel.

*7+ și „părintele științei moderne”.*8+ Stephen Hawking Cinematică Benedetto Castelli . astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. 8 ianuarie 1642)[1][5] a fost un fizician. Italia Domeniu Instituție Astronomie. enciclopedia liberă Galileo Galilei Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Portret al lui Galileo Galilei de Giusto Sustermans Născut 15 februarie 1564[1] Pisa.*1+ Ducatul Florenței. Italia Decedat 8 ianuarie 1642 (77 ani)[1] Arcetri. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel.*6+ „părintele fizicii moderne”. fizică și matematică Universitatea din Pisa Universitatea din Padova Alma Mater Universitatea din Pisa Conducător de doctorat Ostilio Ricci[2] Doctoranzi Mario Guiducci Vincenzio Viviani[3] Cunoscut pentru Dinamică Astronomie observațională telescopică Heliocentrism Religie romano-catolic modifică Consultați documentația formatului Galileo Galilei (n. matematician.[1] Marele Ducat al Toscanei.*7+ „părintele științei”.De la Wikipedia. 15 februarie 1564[4] – d. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”. precum și suportul pentru copernicanism.

găsit „vehement suspect de erezie”. dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini. din actuala Italie. Giulia Ammannati. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie.[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. la 35 km sud-est de Florența. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus. s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. educația sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa. s-a mutat la Universitatea din Padova. tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale.*15+ Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. născut în 1606. După 1610. În 1592. a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație. care. Singura lor alternativă demnă era viața religioasă. poate mai mult decât orice altă persoană. și observarea și analiza petelor solare. a fost judecat de Inchiziție. unde a predat geometrie. îmbunătățiri aduse telescopului). Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616.”*9+ Mișcarea obiectelor uniform accelerate. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. mecanică și astronomie până în 1610. predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate. o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. când a început să susțină public heliocentrismul. Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei.*11] În 1589. începând să studieze în schimb matematica. rezistența materialelor. doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615.*1+ Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot. Vincenzo. descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). mai târziu. După ce. fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei.a spus că „Galileo. Ei au avut două fiice.*10+ iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă.*12+ În această perioadă. Din cauza nașterii nelegitime. Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu. familia s-a mutat la Florența. publicată în 1632. La 8 ani. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței). Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri și și-au petrecut acolo toată viața. astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu.*1+ Apoi. îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu. a fost responsabil pentru nașterea științei moderne. forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă. a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Nu a încheiat studiile medicale. a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. A murit la 2 .*13+ Deși romano-catolic credincios. și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare.

și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. considerându-le periculoase și apropiate de erezie. practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert. astfel că i s-a permis să călătorească la Florența pentru consultații medicale. Vincenzo Galilei. care a fost aprobată și publicată în 1623. Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. însă. Livia a preluat numele de Sora Arcangela și a fost bolnavă mare parte din viață. s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii.*17+ În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. În 1614. i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri. Metode științifice*modificare+ Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. În anul următor. publicată în Florența în 1632. în 1616. A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri.*19+ În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte. A continuat să primească oaspeți până în 1642. și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter. folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică. din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella. În luna octombrie a acelui an. muzician. în domeniile magnetismului și electricității.[16] În 1610. în care a fost găsit vehement suspect de erezie. opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. În 1630. Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano. când a murit.*23+ Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii. În urma unui proces papal.aprilie 1634 și este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă.*24+ . bine cunoscută de fabricanții de instrumente.*22+ La acea vreme. după ce a suferit de febră și palpitații. Il Saggiatore. lângă Florența. Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului. Tatăl lui Galileo. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial.[18] În 1612. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații. dar. înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii.*20+*21+ Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. Galileo Galilei a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. iar tânărul Galileo a văzut cum observațiile tatălui său au dezvoltat această tradiție. Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă.

El a afirmat: „Aristotelienii . Conform lui Stephen Hawking. teoretic. nesusținute și parțial contrazise.*26+ Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică..”*25+ Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii. atât religioasă cât și filosofică.*31+ Astronomie[modificare] Contribuții*modificare+ . Nu-i critic pentru aceasta. atât în termeni de secțiune conică. iar personajele sunt triunghiuri. dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Aceasta a pus o bază solidă pe care se puteau confirma legi matematice folosind gândirea inductivă. «nu este suficient de nebunească». universul . . pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea. fizica teoretică și fizica experimentală.. astfel încât măsurătorile efectuate în zile diferite în laboratoare diferite să poată fi comparate reproductibil.. în chestiuni științifice. El a înțeles parabola. dimpotrivă. Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne. au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia. un progres semnificativ al gândirii umane. deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x).Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice.. cercuri și alte figuri geometrice. Galileo a trebuit să stabilească standarde de lungime și timp. este scris în limba matematicii. Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă. în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample. După standardele vremii. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie..*29+ În al treilea rând.”*27+ Pentru a-și derula experimentele. .*28+ dar a continuat să susțină că. sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr. el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte. urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste. notând că.. cereau suport empiric puternic. a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării. Împotriva Metodei (1975). Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo. a fost dedicată unei analize a lui Galileo. Întreaga lucrare a lui Feyerabend. În Il Saggiatore. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii. folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia.*30+ iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. imposibilității eliminării frecării și a altor factori.

Galileo a observat că una dintre ele a dispărut. în cinstea viitorului său patron. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. Mare Duce al Toscanei. cu măriri de până la 30x. și. El l-a folosit și pentru a observa cerul. Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe. Această observație a răsturnat ideea că toate corpurile cerești trebuie să se rotească în jurul Pământului.*38+ Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611*39+ Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni. sau lunetă.*32+ Cu acest dispozitiv îmbunătățit. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager înstelat). El l-a descoperit și pe al patrulea. aflate pe o linie dreaptă cu acesta. Ganymede la 13 ianuarie. Ulterior. el a realizat și altele. Galileo a notat pentru prima oară o observație a sateliților lui Jupiter. în anul imediat următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea de 3x.*37+ și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. Cosimo II de' Medici. La 7 ianuarie 1610. el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. Europa și Callisto. În câteva zile. toate apropiate de Jupiter. cât și ca marfă comercială. totalmente invizible*33+ prin micimea lor”. observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața în direcția opusă Pământului atunci când . până la jumătatea lui 1611. Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii.*36+ Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo. el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. o vreme.*34+ Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. observate de Galileo în 1610 Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene. La 25 august 1609. inventat de Hans Lippershey în Olanda în 1608. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare.*40+ După septembrie 1610. La 10 ianuarie. el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter:*35+ El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io. și în cinstea celor trei frați ai săi. el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numește astăzi telescop terestru.Pe această pagină. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene. el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. Galileo a publicat o descriere completă în Sidereus Nuncius în martie 1610 Fazele lui Venus. conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului.

ori aceasta nu se întâmpla. a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața Lunii. Se putea pune și în întregime dincolo de Soare. după observarea de către Galileo a tuturor fazelor lui Venus. nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes. orbita lui Venus a fost pusă în întregime de partea apropiată de Pământ a Soarelui. El a estimat și înălțimea munților din acele observații. Când a observat planeta mai târziu. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. cum ar fi cel tychonic. și modelul heliocentric pur. inelele lui Saturn erau orientate direct spre Pământ. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană. Galileo a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună. în modelul geocentric al lui Ptolemeu nu se putea ca orbita vreunei planete să intersecteze învelișul sferic pe care se află Soarele.*46+ Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul. cel capellan și cel capellan extins*42+. căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. Inelele au reapărut când a observat planeta în 1616. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner. . așa cum susținea Aristotel. ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă. de fapt. acest model ptolemaic a devenit neviabil. Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler." în loc să fie o sferă perfectă. că Soarele se rotește. modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică. dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609. unde ar putea să prezinte doar o jumătate din faze. la începutul secolului al XVII-lea. crezând că este un sistem cu trei corpuri. făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. fiecare fie cu.este de aceeași parte a Soarelui cu Pământul.*43+ Galileo a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare. unde ar fi putut prezenta doar cealaltă jumătate din faze. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a lui Kepler privind designul telescopului modern. ca rezultat al acestei descoperiri. fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. Pe de altă parte. El a reinterpretat și o observare a unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare. și deci variația trebuia să se producă zilnic.[45] au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. deși și Kepler observase una în 1607. descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612–1613. Astfel. majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geoheliocentrice*41+. Prin tradiție. ca și suprafața Pământului însuși. care fusese (imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur.*44+ Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus. Deci. în Astronomia Nova. dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. derutându-l și mai mult. care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete.

deși unele erau oarecum mai mari. iar altele mult mai mici. Aceste distanțe.*47+ În Mesagerul înstelat Galileo a relatat că stelele par a fi simple flăcări luminoase. deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. părintele Grassi a publicat anonim un pamflet. A început ca o dispută privind natura cometelor. Galileo a observat în 1612 și planeta Neptun. Pe baza acestei idei și pe baza dimensiunilor calculate de el pentru discurile stelare. trebuia că se află mai departe decât aceasta. diametrele discurilor stelare măsurau de regulă o zecime din diametrul discului lui Jupiter (a cinci suta parte din diametrul Soarelui). un avocat florentin pe nume Mario Guiducci. el a descris stelele ca fiind și ele discuri. ci la diverse distanțe față de Pământ. Discursul lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner. nemodificate în aparența lor de telescop. Galileo a spus că stelele sunt și ele niște sori și că nu sunt aranjate într-un înveliș sferic în jurul sistemului solar. Echilibrul . iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. O dispută astronomică a trei comete din anul 1618*50+ în care se discuta natura unei comete ce apăruse la sfârșitul lunii noiembrie a anului precedent. ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. Discurs despre comete[52] publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo. profesor de matematică la Collegio Romano. deși prea mici după standardele moderne. ultima sa replică în această dispută.*57+ iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie. Stelele mai strălucitoare erau sori mai apropiați.*53+ Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor. însă. Întrucât Il Saggiatore conține atât de multe din ideile lui Galileo despre cum ar trebui practicată știința. Conform lui Galileo. dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție. erau mult mai mari decât distanțele planetare. Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele îndepărtate și slabe. punându-le în contrast cu planetele pe care telescopul le arăta ca fiind niște discuri. În scrierile ulterioare. În pasajul introductiv. dar. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior. de vreme ce el s-a mișcat pe cer mai încet decât Luna. a căror dimensiune a măsurat-o.*56+ Iezuiții s-au simțit jigniți. Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi. Grassi a concluzionat că acea cometă este un corp în flăcări care se mișcase pe un segment dintr-un cerc mare cu distanță constantă față de Pământ*51+ și că.*55+ făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării.*54+ dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. El a observat steaua dublă Mizar din Ursa Mare în 1617.*48+ Controversa privind cometele și Il Saggiatore*modificare+ În 1619.*49+ La începutul lui 1619. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber. considerată anterior a fi o nebuloasă. până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea Il Saggiatore în 1623. această lucrare a fost supranumită manifestul său științific. cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. instituție a iezuiților. iar cele mai slabe erau mai îndepărtate. și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. a calculat că stelele se află la distanțe de la câteva sute de distanțe solare pentru cele mai strălucitoare până la peste două mii de distanțe solare pentru stelele greu vizible cu ochiul liber.Galileo a observat Calea Lactee.

Kepler și teoriile mareelor[modificare] Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul Soarelui.*62+ Ea a fost primită cu multe laude. Galileo a explicat această anomalie ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare.*66+ Galileo.astronomic și filosofic. și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea.*65+ deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Galileo și contemporanii săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul.*69+ Dacă această teorie ar fi fost corectă.*70] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente. și al altor factori. Portret în creion de Leoni. adâncimii ei.*73+ considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor planetare. cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. inclusiv a formei mării. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616.*63+ Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile. dar Albert Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului.*71+ Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler. ar fi fost un singur flux pe zi. că este o ficțiune inutilă. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor. într-o scrisoare adresată Cardinalului Orsini.*59+ presupus a fi unul din elevii săi. mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui. căruia i-a fost dedicată. că Luna cauzează mareele.*58+ sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano.*64+ iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară. Il Saggiatore a fost răspunsul devastator al lui Galileo la Echilibrul astronomic.*61+ în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite.*60+ Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice.”*67+ Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării Pământului. . Galileo Galilei.*68+ Pentru Galileo.*72+ Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale planetelor din teoria lui Kepler.

pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec. a fost utilizată și de Lewis și Clark. Primul ceas cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. Pentru navigația pe mare. Galileo a propus că. el a folosit un telescop la distanțe mici pentru a mări părți ale insectelor.*74+ la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. această metodă. Ca instrument geometric. Tehnologie[modificare] Galileo a adus mai multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre.*76+ Până în 1624 el perfecționase*77+ un microscop. care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind techne sau cunoștințe utile. de exemplu.*82+ În 1612. Pe la 1593. el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. Giovanni Demisiani.O replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei.*78+ și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții. date fiind suficiente informații despre orbitele lor. spre deosebire de episteme. orb complet. cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. În 1609. dar problemele practice erau grave. printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor. cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina într-o . Galileo a fost.*79+ Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești μικρόν (micron) care înseamnă „mic” și același ςκοπεῖν (skopein). planetelor și sateliților. după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter. și diferite alte calcule. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel. Galilei a creat schițe ale diverselor invenții. ea permitea construcția oricărui poligon regulat. Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară de folosit de către tunari și geodezi. expus la Observatorul Griffith. calculul ariei oricărui poligon sau sector de cerc. problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil. ramură distinctă de fizica pură. El a dat unul dintre aceste instrumente Cardinalului Zollern în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria. folosind dilatația și contracția aerului dintr-un glob pentru a mișca apa dintr-un tub atașat. unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile. ea oferea. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. Între 1595–1598. o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale.*necesită citare+ În acest ultim an. Pentru tunari. „a vedea”.*80+*81+ Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. cum a fost cel al lui John Harrison. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale.*75+ Numele a provenit din grecescul tele = „departe” și skopein = „a privi”. acestea pot fi folosite drept ceas universal. În 1610. Galileo a construit un termometru. Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. care poate fi folosit pentru determinarea longitudinii.

dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic.[89] În niciunul din cazuri. sau în cazul limită al căderii sale prin vid. un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm. un culegător automat de roșii.*necesită citare+ Fizică*modificare+ Galileo e Viviani. după cum notează Joseph Needham. însă. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea. verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare. 1892. direct proporțional cu greutatea lor. Galileo însuși nu a înregistrat un astfel de experiment. și ceea ce pare a fi un pix cu bilă.*85+ În Discorsi din 1638. au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton. în al XVI-lea. contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă.clădire. conform standardelor vremii sale. Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat. atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă. ca și de Jean Buridan. dar de mase diferite din Turnul Înclinat de la Pisa pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora. iar istoricii acceptă în general că era doar un experiment imaginar care de fapt nu a avut loc.*83+ Aceasta contrazicea învățăturile lui Aristotel: că obiectele mai grele cad mai repede decât cele ușoare. El a concluzionat și că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor. că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( d ∝t 2 ). și.[91] Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact. considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui Galileo.*84+ Deși această poveste a circulat mult pe cale orală. personajul Salviati. Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți. susținea că toate greutățile inegale vor cădea în vid cu aceeași viteză finită. Aceasta fusese propusă întâi de Lucretius*86+ și Simon Stevin. Tito Lessi Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor.*90+ și lui Domingo de Soto. împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes. O biografie scrisă de elevul lui Galileo Vincenzo Viviani afirma că Galileo a dat drumul la bile din același material. o . descoperirile nu erau întru totul originale. a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate.*87+ Salviati susținea și că se poate demonstra experimental prin comparația mișcării pendulelor în aer cu greutăți de plumb și plută de greutate diferită dar altfel similare.*88+ El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici).

mareele neglijabile din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. deschide imediat obloanele felinarului său. Ceasul nu a fost cibstruit și. Adică. indiferent de viteza sau direcția sa.” Acest principiu a fost incorporat în legile lui Newton (prima lege). o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă. fiecare având felinare cu obloane. Dacă ar fi fost corectă. se pare că nu a făcut niciun experiment deoarece aceasta este adevărată doar pentru pendulări infinitezimale. măsură a lungimii de undă și deci a frecvenței. Deci. așa cum a descoperit Christian Huygens. nu a reușit să determine dacă lumina apare instantaneu. n-ar fi fost un ceas bun. el a făcut legătura între înălțimea sunetului produs și distanța între șanțurile de pe daltă. referirile la maree au fost eliminate prin ordinul Inchiziției. Ca explicație privind cauza mareelor.descoperire-cheie pentru validarea inerției). în Dialog Galileo a prezentat o teorie fizică ce și-a propus să explice mareele. Legendele spun că el a ajuns la aceasta concluzie privind mișcările candelabrului de bronz din catedrala din Pisa. teoria sa era departe de realitate. din cazua pendulărilor mari cerute de construcția sa. însă. titlul original al cărții o descria ca un dialog despre maree. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea. Totuși. Domul catedralei din Pisa cu „lampa lui Galileo” Galileo a susținut (incorect) și că mișcările unui pendul au întotdeauna aceeași durată. la vederea luminii. membrii Accademia del Cimento din Florența au repeatat experimentul pe o distanță de aproximativ o milă și au obținut un rezultat la fel de neconcludent. această teorie ar fi fost un argument puternic pentru realitatea mișcării Pământului. acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă. a schițat un ceas bazat pe teoriile tatălui său în 1642. Fiul lui Galileo. Zgâriind o daltă cu diverse viteze. De fapt. să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită distanță. independent de amplitudine.[93] Galileo este și unul dintre primii care au înțeles noțiunea de frecvență a sunetului. În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi observatori. nu există mișcare absolută și nici . un pendul simplu este izocron. însă. În 1632. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor. Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat. folosind pulsul său pentru a o cronometra.[92] Între moartea lui Galileo și anul 1667. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. Galileo a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă. Teoria sa a dat primele informații despre importanța formei fundului oceanic pentru dimensiunea și temporizarea mareelor. pe baza mișcării Pământului. el a observat corect. de exemplu. pe baza datelor empirice. doar după Newton. Galileo a avansat principiul de bază al relativității. Vincenzo.

Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare. Mai mult. sub numele de Urban al VIII-lea în . El a adoptat poziția lui Augustin asupra Scripturii: că nu trebuie luat fiecare pasaj literal. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă. Galileo s-a ținut departe de controversă. Până în 1616.” etc. atacurile îndreptate împotriva ideilor lui Copernic ajunseseră la un maxim.*94+ Galileo a apărat heliocentrismul. și a susținut că nu este contrar acestor pasaje din Scriptură. apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. El și-a reluat proiectul de a scrie o carte despre acest subiect. încurajat fiind de alegerea Cardinalului Barberini ca papă. datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora. metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Psalm:104:5 spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui. dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Controversa cu Biserica[modificare] Pictura lui Cristiano Banti din 1857 Galileo în fața Inchiziției Romane Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental). și din acel punct de vedere Soarele răsare și apune. și nu se clatină”. mai ales când respectiva scriptură este o carte de poezii și cântece. acționând după directivele Inchiziției. i-a dat un ordin să nu mai „susțină sau să apere” ideea că Pământul se mișcă iar Soarele stă nemișcat în centru. În cele din urmă. Cei ce au scris Scriptura au făcut-o din perspectiva lumii terestre. iar Galileo a mers la Roma să încerce să convingă autoritățile Bisericii să nu le interzică. Matematică*modificare+ Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo. așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Cardinalul Bellarmine.repaus absolut. În următorii câțiva ani. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice. deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi. precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. și nu o carte de instrucțiuni asupra istoriei. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. și niciodată nu se va clătina”. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor. Acest decret nu l-a împiedicat pe Galileo să discute ipoteza heliocentrismului (păstrând o fațadă de separare între știință și biserică).

într-o acțiune neanunțată la proces.1623. Papa. și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. Deliberat sau întâmplător. apărătorul ideilor geocentrice aristoteliene din Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii. a fost publicată în 1632. după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii. Florența Conform legendelor populare.*99+ . acuzat fiind de erezie. Cartea. dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. cu autorizație oficială de la Inchiziție și cu permisiunea Papei. inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. Simplicio în italiană). blesteme și să deteste” aceste opinii.[96] Totuși.*95+ Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633. se mișcă!. și a fost chemat la Roma să-și apere scrierile. Santa Croce. deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină. și se opusese condamnării lui Galileo în 1616.*97+ S-a ordonat încarcerarea sa. I s-a cerut să „abjure. Papa Urban al VIII-lea personal i-a cerut lui Galileo să dea argumente pentru și împotriva heliocentrismului în cartea sa. Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși. Doar ultima dintre aceste cereri a fost îndeplinită de Galileo. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale: Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”.[98] Mormântul lui Galileo Galilei. Papa nu a luat ușor nici ceea ce bănuia a fi o ironie publică la adresa sa și nici susținerea ideilor copernicane. publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă. și. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a fost luat prin surprindere de reacțiile pe care le-a întâmpinat cartea. și să aibă grijă să nu susțină heliocentrismul. Galileo și-a înstrăinat astfel unul dintre cei mai mari și mai puternici susținători. a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. Din păcate pentru relația lui cu Papa. Într-adevăr. Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. Simplicio. O altă cerere a sa a fost ca propriile sale idei în această privință să fie incluse în cartea lui Galileo. sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu. numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Barberini era un prieten și admirator al lui Galileo. Dialogul a fost interzis. Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii.

*108+ În 1939. Marele Duce al Toscanei. în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe.*106+ În 1758 interdicția generală împotriva lucrărilor ce susțineau heliocentrismul a fost ridicată. El a spus. însă: „Ar fi o prostie să construim o apologetică impulsivă pe baza acestor păreri. lângă mormintele tatălui său și ale strămoșilor săi. profesorul Robert Leiber scria: „Pius al XII-lea a fost foarte atent să nu închidă prematur nicio ușă (în fața științei).”*112+ . tehnologie și știință. despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor. dar interdicțiile specifice asupra versiunilor necenzurate ale Dialogului și ale lucrării De Revolutionibus a lui Copernic au rămas în vigoare. l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre „cei mai cutezători eroi ai cercetării . Papa Pius al XII-lea. Aici.*107+ Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index.*111+ Cardinalul Ratzinger (ulterior devenit Papa Benedict al XVI-lea) a citat câteva păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă.”*113+ Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși.. și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa.”*110+ La 15 februarie 1990. lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența. nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa. a dorit să-l înmormânteze în Basilica di Santa Croce. într-un discurs ținut la Universitatea Sapienza din Roma. Ca rezultat al acestei lucrări. n-a avut fircă nici monumentele funeste”*109+ Consilierul său de 40 de ani. și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Două noi științe. au protestat.. Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani. la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său. Când era în arest la domiciliu. A tratat cu multă seriozitate acest aspect și a regretat ce s-a întâmplat în cazul lui Galileo. Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale.*100+ S-a renunțat. unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit.După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena).*102+ El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. însă.*101+ El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie.*104+ În 1741 Papa Benedict al XIV-lea a autorizat publicarea unei ediții a lucrărilor științifice complete ale lui Galileo[105] inclusiv a unei versiuni ușor cenzurate a Dialogului. Ferdinando al II-lea.”*112+ Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend. ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă. Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”. Cardinalul Francesco Barberini.[103] Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat permisiunea de a publica o ediție a lucrărilor sale (cu excepția0 Dialogului) la Florența. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic.

Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius) din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop. existența unui mare număr de stele invizibile cu ochiul liber.*114+*115+ În martie 2008. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat Mica balanță (La Billancetta) care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă*118+ și manualul tipărit în 1606 Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare despre funcționarea unei busole militare și geometrice. Lucrarea subscria dinamicii impulsului Hipparchan-Philoponană în care impulsul se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare.*117+ Scrierile[modificare] Statuie de lângă Uffizi. Florența. și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei.[116] În luna decembrie a aceluiași an. Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul Scrisori despre petele solare[120] în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile.La 31 octombrie 1992. mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee. În el. pe când în vid corpurile cad cu viteze proporționale cu greutățile lor specifice.*119+ Primele sale lucrări în domeniul dinamicii. în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo. iar ultimele apar ca puncte de lumina nemărite. încrețirea suprafeței Lunii. ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. diferențele dintre aparența planetelor și cea a stelelor fixe—ultimele apar ca discuri mici. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și observațiile . știința mișcării și mecanică au fost De Motu (Despre mișcare) publicată în 1590 la Pisa și Le Meccaniche (Mecanicile) publicat la Padova în preajma lui 1600. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedeană și susținea că viteza căderii gravitaționale într-un mediu fluid este proporțională cu excesul de greutate specifică a corpului peste cea a mediului. Galileo a arătat următoarele descoperiri: lunile galileene. Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului.

Galileo a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) în 1632. a publicat un curs scris de Galileo sub titlul Discurs despre comete (Discorso Delle Comete). Discorso del flusso e reflusso del mare) Discurs despre comete (1619.sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus. Discorso Delle Comete) Il Saggiatore (1623) Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632.[122] În 1619. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. intorno a due nuove scienze) Moștenirea*modificare+ . Galileo a scris Discurs despre fluxul și refluxul mării (Discorso sul flusso e il reflusso del mare) pe baza unui model copernican al Pământului. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat Scrisoare Marii Ducese Christina care nu a fost tipărit decât după 1636. În ciuda interdicției.[121] În 1616. un elev al lui Galileo. în italiană. intorno a due nuove scienze) în 1638 în Olanda. Deși a avut grijă să respecte instrucțiunile din 1616 aleInchiziției. în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. Galileo a publicat Il Saggiatore. care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra poziția copernicană. în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. în italiană. Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. Mica balanță (1586) Despre mișcare (1590) *125+ Mecanica (c1600) Mesagerul înstelat (1610.[123] În 1623.*124+ În urma succesului acestei cărți. Mario Guiducci. în italiană Dialogo dei due massimi sistemi del mondo) Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638. în italiană. și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. publicată în 1636) Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616. în latină Sidereus Nuncius) Scrisori despre petele solare (1613) Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615. în afara jurisdicției Inchiziției. Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche. Această scrisoare era o versiune revizuită a Scrisorii către Castelli.

bătută în 2009. O adaptare cinematografică intitulată Galileo a fost lansată în 1975.Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io.*127+ Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa Viața lui Galileo (1943). Europa. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Rusia – d. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. Note[modificare] David Hilbert De la Wikipedia. Königsberg. cunoscută uneori sub numele de Galileo și care este o unitate non-SI pentru accelerație. Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal. care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. 14 februarie 1943) a fost un matematician german. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei. Prusia. 23 ianuarie 1862. acum Kaliningrad. printre care nava spațială Galileo. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul. Alte proiecte. sistemul de navigație prin satelit Galileo.*126+ prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter. enciclopedia liberă David Hilbert în 1886 David Hilbert în 1912 David Hilbert (n. . principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo.

Cuprins [ascunde] 1 Biografie 2 Götingen 3 Vedeți și 4 Legături externe .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful