Sunteți pe pagina 1din 3

Despre suferinta Mon. L: Vorbiti-mi, Va rog, putin, despre problematica suferintei ? Pr. S.

: Problema suferintei nu e usor de expus pentru ca are foarte multe aspecte. Suferinta vine din diferite cauze si se refera fie la suflet, fie la trup. De la Adam ne-a ramas tuturor o suferinta din neatasarea la Dumnezeu, producandu-se o corupere in trupul omenesc. l creste pana la o vreme, dar pe urma incepe stricarea lui, stricaciunea, descompunerea, pana duce la moarte. Asta parca a devenit o lege a firii noastre, incat toti oamenii sunt supusi suferintei, de pe urma acestei sc!imbari a raportului cu natura. Ar fi trebuit indumnezeita natura, daca Adam n-ar fi pacatuit si omul n-ar fi avut nevoie de folosirea ei materiala, ci sa vada prin ea pe Dumnezeu. "n alt mod sau pilda de suferinta este #ov. l nu s-a lasat abatut prin suferintele aduse de vra$masia diavolului de la legatura cu Dumnezeu. %ameni nevinovati, intr-un anumit fel, pot sa sufere prin incercari care vin nu pentru ca Dumnezeu vrea sa ne incerce, ci sunt si du!urile rele care ne ispitesc si care aduc prin dusmaniile altora necazuri asupra noastra. &i, in sfarsit, este 'ristos un exemplu suprem al celui care sufera. l nu trebuia sa sufere pentru ca l n-a pacatuit. l n-a avut o neascultare fata de Dumnezeu. l a suferit spre a-i mantui si a-i indemna pe oameni sa paraseasca cele rele si prin asta a trezit invidia unora pentru ca vroia sa faca bine altora si dusmania acelora i-a adus lui 'ristos suferinta. Dar pentru ca l sufera fara ca aceasta suferinta sa vina din urmarile pacatului lui Adam, l a putut invinge, a putut rabda aceasta suferinta si, pentru ca era si Dumnezeu, a putut invinge c!iar moartea. l a primit toate urmarile suferintelor lui Adam pentru ca si le-a insusit de la noi, ca sa ne arate ca se pot invinge daca suntem alaturea cu l, si c!iar moartea. Deci suferintele de pe urma pacatului originar se transforma in mi$loc de apropiere de Dumnezeu prin #isus 'ristos, si de inviere c!iar. (abdam suferintele, fara sa ne indepartam de Dumnezeu, ramanand in comuniune cu 'ristos, ca astfel moartea sa nu mai fie un act de totala imputinare a vietii, ci sa fie un act de revenire la plenitudinea vietii, la indumnezeirea naturii. Mon. L: Personal cum ati resimtit in viata suferinta? Pr. S.: Am cautat sa rabd toate suferintele care mi-au venit, de pe urma slabiciunii trupului, din cauza bolilor, asa cum le au si alti oameni, ca si cele venite din invidia sau dusmania unor oameni. Am incercat sa le folosesc pentru a ma apropia si mai mult de Dumnezeu, sa ma ocup si mai mult cu pilda lui 'ristos, spre a ma apropia si mai mult de l, sa-i cer a$utorul )ui, sa transform suferinta intr-o cale spre intarirea du!ului din mine, a spiritului, impotriva placerilor trupului si cu nade$dea ca prin aceasta va fi si pentru mine moartea nu un mi$loc de prabusire intr-un minus extrem de existenta, ci o apropiere de Dumnezeu, iar la invierea de obste va fi si pentru mine un mi$loc de inviere spre viata vesnica. Mon. I.: #n prezent cum se manifesta suferinta la Dvs. ? Pr. S.: ste foarte accentuata suferinta in planul fizic, datorita si varstei, datorita faptului ca trupul nostru e facut pentru a inainta intai spre o putere si pe urma a merge spre corupere, spre stricaciune, cum se spune. procesul naturii, procesul fiecarei forme de realizare a lumii casnice. Aceasta evolutie a trupului omenesc a$ungand la batranete, sigur ca procesul de descompunere este deosebit de accentuat si eu il resimt foarte intens in batranetea mea de acum. Sufleteste insa, ma lupt sa cred ca rabdand aceasta suferinta trupeasca voi merge spre o comuniune tot mai mare cu

'ristos si moartea nu-mi va fi spre pierdere, spre pieire, ci-mi va fi spre intrarea intr-o mai mare apropiere cu 'ristos, asteptand invierea cea de obste, cand sa inviu si eu. Despre aniversarea a 90 de ani de viata si activitate teologica Mon. I.: #n toamna la Sibiu, vi se pregateste $ubileul aniversar cu prile$ul implinirii a * decenii de viata si slu$ire teologica. +e va spune Sibiul, iubite Parinte ? Pr. S.: Sibiul este pentru mine inceputul activitatii mele pe linia unei teologii a iubirii, a iubirii de Dumnezeu, a iubirii de 'ristos, a iubirii de oameni. Acolo am pornit cu Sf. -rigorie Palama, care afirma prezenta lui Dumnezeu in taine, in !arul necreat si iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Acolo am scris cartea #isus 'ristos sau restaurarea omului, aratand cat de mult e pretuit omul de Dumnezeu, ca insusi .iul Sau se face %m si se da model de cum ar trebui sa fie. Acolo am pornit pe calea pe care a mers mai departe teologia mea si de aceea sunt foarte legat de Sibiu. Am pronit cu entuziasmul tineresc, cu caldura tinereasca si daca n-ar fi fost aceasta pornire de la Sibiu, cred ca n-as fi putut sa continui lucrarile mele care merg pe aceeasi linie, scrierile de dupa aceea. Acolo am inceput .ilocalia /primele patru volume s-au tiparit acolo0, am putut sa le continui dupa aceea aici. Am reusit sa dezvolt in celelalte lucrari ceea ce incepusem sa afirm acolo: o teologie a iubirii, o teologie duhovniceasca, o teologie nelipsita de Duhul Sfant. Du!ul este +el ce aduce iubirea lui Dumnezeu in noi. % teologie du!ovniceasca, spre deosebire de teologia rationalistscolastica, facuta din definitii reci. +red ca Sibiul m-a invatat lucrurile acestea. 1-a invatat prin 1itropolitul 2alan, care a spus ca el a adus, pe cand era profesor tanar, predica cu 'ristos in viata preotilor si atunci eu am luat ideea aceasta si am adancit-o si am facut din tot scrisul meu teologic o punere in lumina a lui 'ristos, ca iubitor, ca 1antuitor al oamenilor si ca +el care ne c!eama pe toti la iubire. Mon. L: +u ce sentimente asteptati momentul $ubiliar de la Sibiu, cu ocazia careia Vi se v-a decerna inaltul titlu de Doctor 'onoris +ausa al "niveritatii sibiene? Pr. S.: As vrea sa nu fie pentru mine un motiv de a-mi spori dorinta de slava desarta, sa nu ma scoata din smerenia mea, din constiinta ca tot ce-am facut eu e putin fata de ce ar trebui sa fac, sa nu ma scoata din constiinta ca sunt un pacatos, in ce priveste sarbatoarea propriu-zisa, nu stiu daca voi putea sa particip, pentru ca sanatatea mea este atat de subrezita, incat mi-e greu sa umblu, sunt cu toate organele trupului slabite. &i as vrea sa nu se supere cei ce vor fi acolo, daca nu voi puitea sa particip. Sa inteleaga neputintele mele. 3u lipsesc din faptul ca nu pretuiesc aceasta cinstire ce mi se aduce, desi am spus ca n-as vrea sa o socotesc ca un prile$ de slava desarta, dar nu dispretuiesc iubirea ce mi se arata prin aceasta, pentru ca asta mi-a fost gri$a in viata, sa dezvolt iubirea dintre oameni, iubirea dintre crestini. Sa-si manifeste iubirea fata de mine, pentru ca ceea ce ne incalzeste pe fiecare este iubirea celuilalt fata de el si ceea ce este datoria fiecaruia este iubirea lui fata de ceilalti. Sa ne iubim toti in iubirea lui 'ristos, in iubirea intreolalta, c!iar de nu voi putea fi prezent. Sa stie ca-i iubesc pe toti si ma bucur de iubirea tuturor fata de mine, fara ca aceasta sa ma scoata din constiinta smereniei si din constiinta pacatoseniei mele.
(Interviu realizat in vara anului 1993 si publicat in Vestitorul Ortodoxiei in nr. 105/1993; 109/1994 si 110/1994 !

PARINT L STANIL!A "esta#ent catre $iii si slu%itorii &isericii noastre

4Alipiti-va cu toata credinta adevarului lui 'ristos si siliti-va sa sporiti din unirea cu l intr-o nesfarsita innobilare, prin asemanarea cu l, care, fiind Dumnezeu si intrupandu-se pentru veci ca %m, a ridicat la suprema inaltime umanitatea Sa si o va inalta si pe a noastra, a$utandu-ne sa crestem in iubirea )ui si a semenilor nostri. .iti tot timpul cu gandul la 'ristos si cautati sa-i slu$iti )ui, castigandu-i pe oameni pentru credinta in l si pentru mantuirea lor, prin toate faptele voastre. Asa veti putea castiga fericita viata vesnica pentru noi si pentru cei care aveti mare raspundere. Aceasta este concluzia la care am a$uns la varsta mea, aproape de sfarsit. u am cautat sa slu$esc pe 'ristos prin osteneala scrisului. +autand sa atrag la credinta in l pe cei ispititi de scrisul strain de credinta, atat de raspandit in timpul de cand tiparul a facut cu putinta inmultirea lui, mai ales in ultimele doua-trei sute de ani si mai ales la noi, in era comunista. Dar ma gandesc uneori ca mai mult folos as fi putut aduce daca as fi fost preot de paro!ie, pentru a trece in practica cele ce am scris5. ('in cuvantul rostit in ziua de (( iunie 199( in )ula *a+na a ,acultatii de 'rept! cu prile%ul decernarii titlului de 'octor -onoris .ausa al /niversitatii &ucuresti