Sunteți pe pagina 1din 11

Tehnica de Acces Multiplu prin Diviziune în Cod (CDMA)

- modulaţiile studiate anterior căutau să asigure o eficienţă spectrală cât mai ridicată în condiţiile utilizării unei lărgimi de bandă cât mai reduse, pentru un debit binar impus.

- în cazul acestor tipuri de transmisii accesul utilizatorilor, în sistemele care deservesc mai mulţi utilizatori, la banda de frecvenţă a sistemului se face fie prin diviziune în timp (TDMA), fie prin diviziune în frecvenţă (FDMA), fie prin combinaţii între cele două.

- de aceea în aceste sisteme se gestionează resurse de tip timp-frecvenţă.

- tehnicile cu spectru împrăştiat folosesc o lărgime de bandă de câteva ordine de mărime mai mare

decât cea minim necesară, care este folosită simultan de mai mulţi utilizatori.

- această abordare este extrem de ineficientă spectral pentru un singur utilizator, dar se dovedeşte

extrem de eficientă pentru sisteme care deservesc mai mulţi utilizatori simultan şi sunt afectate de interferenţa de acces multiplu (multiple access interference –MAI).

- împrăştierea în frecvenţă („spreading”) este realizată cu ajutorul unor secvenţe digitale, care

trebuie să aibă proprietăţi speciale, mai ales în ceea ce priveşte ortogonalitatea lor relativă, pentru a

permite separarea transmisiilor „suprapuse” la recepţie.

- această ortogonalitate relativă între semnalele diferiţilor utilizatori, şi/sau ale diferitelor grupuri de utilizatori, poate fi realizată în mai multe dimensiuni, prin utilizarea consecutivă a două sau chiar trei astfel de secvenţe de împrăştiere.

- de asemenea, datorită acestor proprietăţi, secvenţele de împrăştiere asigură transmisiilor în care

sunt utilizate „imunităţi” la unele tipuri de semnale interferente.

- datorită faptului că folosesc un spectru de frecvenţă mai mare decât cel minim necesar, transmisii-

le ce utilizează această tehnică se mai numesc cu „spectru împrăştiat prin secvenţă directă – DS-SS”

- datorită faptului că permit utilizarea aceleiaşi benzi extinse de frecvenţă de către mai mulţi

utilizatori, ce folosesc secvenţe de împrăştiere de aceeaşi lungime care sunt ortogonale între ele,

aceste transmisii se numesc „cu acces multiplu prin diviziune în cod – CDMA”

- deoarece semnalele „împrăştiate” cu acest tip de secvenţe ocupă întreaga lărgime de bandă alocată unui grup de utilizatori, acest tip de transmisii gestionează resurse de tip cod-timp-frecvenţă.

1. Secvenţe de împrăştiere (Spreading Sequences)

- sunt secvenţe binare de lungime N, ale căror biţi sunt numiţi „chips” (de obicei în reprezentare

bipolară +/-1), care sunt generate după o cîte o regulă specifică fiecărui tip de secvenţă;

- frecvenţa cu care sunt transmişi biţii secvenţei este f ch = N·f s , f s frecvenţa de simbol a transmisiei care trebuie împrăştiată, iar perioada de repetiţie egală cu N perioade de chip, T ch .

Mărimi care caracterizează secvenţele de împrăştiere

- lungimea secvenţei de împrăştiere, N, care este numărul de chipuri după care secvenţa se repetă

- numărul de chipuri U care se aplică secvenţei de date care trebuie ce trebuie împrăştiată

- funcţia de intercorelaţie R c (cross-corellation) a două astfel de secvenţe se calculează înmulţind chip cu chip cele două secvenţe (reprezentate în bipolar +1 sau -1), făcând suma produselor şi împărţind-o la N

- funcţia de autocorelaţie (auto-corellation) R a (k) a unei secvenţe se calculează înmulţind chip cu chip două cópii ale secvenţei defazate cu k perioade de chip, făcând suma produselor şi împărţind-o la N. Prezintă interes valorile lui R a (k) pentru k = 0 şi k 0.

1.1 Secvenţe de tip „maximal-length” (m-sequences)

- sunt secvenţele cu lungime maximă ce pot fi generate de structuri cu registru de deplasare şi reacţie liniară (LFSR), vezi figura 1.

- mai sunt denumite şi „PN codes” sau „PN-sequencies”

Figura 1. Structura generatorului unei m-sequence

- secvenţa de biţi a i este generată conform formulei recurente (1) în care toţi termenii sunt binari (0 sau 1):

(1)

(1) în care to ţ i termenii sunt binari (0 sau 1): (1) a i n

a

i

n

 

ca

kik

k

1

- funcţia (polinomul) generatoare a unei astfel de secvenţe este de tipul (2), în care D este operatorul

de întârziere cu o perioadă de chip:

G(D)

n kk

c

kk

D

(a

D

k

1

a

1

D

1

)

g

0

(D)

1

n



k

1

cD

k

k f (D)

(2)

- f(D) este polinomul generator al circuitului cu registru de deplasare cu reacţie liniară (LFSR), de

care depinde vectorul conexiunilor {c 1 ,…,c n }

- polinomul g 0 (D) depinde şi de vectorul stării iniţiale {a -n ,…a -1 }, care determină defazjul iniţial al

secvenţei.

- secvenţa LFSR este periodică de perioadă N 2 n -1

- secvenţele LFSR de tip maximal sunt cele cu perioada N = 2 n -1, pentru vectorul iniţial nenul.

- o condiţie ca G(D) să genereze o m-sequence este ca f(D) să fie ireductibil (primitiv), adică să nu

poată fi descompus în factori diferiţi de el însuşi şi de 1.

- în teorie se arată că numărul polinoamelor primitive de grad n, N p (n), este dat de (2’), unde P i, i = 1,2,…,k, reprezintă factorii primi ai descompunerii lui 2 n -1.

N

p

(n)

2

n

1

n

k

 

i

1

P

i

1

P

i

;

(2’)

- funcţia de autocorelaţie indică gradul de corespondenţă între o secvenţă şi o copie a ei deplasată cu k perioade de chip.

- valoarea funcţiei de autorelaţie pentru aceste secvenţe se obţine cu relaţia (3), în care a’ n reprezintă valoarea bitului în reprezentare bipolară, iar δ(k) simbolul lui Kronecker:

R

a

(k)

1

N

N

n

1

a '

n

a '

nk



(k);

a '

n

1

2a

n

;

a

n

{0;1};

(3)

- trecând în timp continuu, dacă p(t) este forma de undă corespunzătoare reprezentării bipolare a chipurilor de perioadă T c , şi defininm funcţia:

q(

)

 

1;

T

c

0;

 

in rest

T

c

(4)

funcţia de autocorelaţie C(τ) poate fi exprimată, pentru N >> 1, de expresia (5), având forma prezentată în figura (2).

-

expresia (5), având forma prezentat ă în figura (2). - C(  )  N 

C() Nq( iNT );

c

(5)

i

Figura 2. Funcţia de autocorelaţie a lui p(t)

- proprietăţile funcţiei de autocorelaţie

sunt utilizate pentru a alege secvenţe care pot fi deosebite de secvenţe pur aleatoare generate de zgomote;

- de asemenea, funcţia de autocorelaţie evită sincronizările false ale unei secvenţe la recepţie.

- valoarea lui R a (0) = N sau 1 (după normarea cu N), iar R a (k) = -1, sau -1/N, (după normarea cu N), pentru k 0. - funcţia de intercorelaţie a două secvenţe de cod este o măsură a coincidenţei între două secvenţe diferite a’ n şi b’ n şi se calculează cu relaţia:

(6)

1

N

R

c

(k)

N

n

1

a '

n

b'

nk

;

- valoarea funcţiei de intercorelaţie între oricare pereche de două secvenţe maximale de lungime N, dintr-un set de M secvenţe, este mărginită superior conform relaţiei (7):

R (k)

c

M1  MN  1
M1
MN  1

1

N
N

(7)

- secvenţele de tip m, cu offseturi (condiţii iniţiale) diferite pot fi utilizate pentru identificarea staţiilor de bază şi a celor mobile atât în downlink cât şi în uplink.

- alte tipuri de secvenţe de împrăştiere utilizate (sau luate în considerare pentru a fi utilizate) în transmisiile DS-SS sunt secvenţele Gold şi secvenţele Kasami; secvenţele Gold se obţin prin combinarea unei secvenţe maximale a, de lungime N, cu o variantă a sa a’, obţinută prin decimarea de q ori a secvenţei a şi repetarea biţilor obţinuţi, unde q şi N sunt relativ prime.

- aceste secvenţe prezintă trei valori ale funcţiei de intercorelaţie şi permit generarea unui număr foarte mare de secvenţe distincte.

1.2. Secvenţe de tip Walsh-Hadamard

- secvenţele de tip Walsh-Hadamard fac parte din categoria secvenţelor care pot genera funcţii

ortogonale. - funcţiile ortogonale au proprietatea (8) , în care φ i (kT c ) şi φ j (kT c ) sunt membrii al i-lea şi al j-lea ai unui set de funcţii ortogonale, N e lungimea funcţiilor din set, iar T c e durata unui chip:

N

1

k

0

(kT )

ic



(kT )

jc

0;

i

j;

(8)

- funcţiile Walsh sunt reprezentate de liniile unor matrici speciale, numite matrici Hadamard, în

reprezentare bipolară.

- Aceste matrici conţin o linie care are numai elemente de 0, iar restul liniilor au un număr egal de zerouri şi de „1”-uri.

- funcţiile Hadamard pot fi construite după procedura descrisă de relaţia (9) în care bara superioară semnifică negarea biţilor care compun submatricea respectivă.

H

2N

H

H

N

N

H

H

N

N

;

H

1



0;



2

H

00

01

;

H

4

0000


 

0101

0011

0110

;

(9)

- funcţiile Walsh (în reprezentare bipolară) au funcţia de intercorelaţie nulă, deci sunt perfect

ortogonale dacă sunt sincronizate cu eroare fază mai mică de fracţiuni din perioada unui chip

- în cazul în care există eroare de sincronizare mare între secvenţa de la recepţie şi cea de la emisie,

corelaţia dintre ele poate da valori de 1, egală cu cea a funcţiei de autocorelaţie pentru sincronizare quasi-perfectă, deoarece unele secvenţe se obţin prin shiftarea altor secvenţe cu un număr întreg de perioade chip,

- funţia de autocorelaţie R a (0) = 1,

- în transmiţătorul DS-SS al BS (DL) fiecare bit de date este „împrăştiat” de o astfel de funcţie (sau

secvenţă) Walsh, iar factorul de împrăştiere este egal cu N.

- datorită proprietăţilor de mai sus, aceste coduri de împrăştiere ortogonale pot fi folosite doar dacă

toate emițătoarele și receptoarele implicate sunt sincronizate în timp cu o eroare mai mică decât fracţiuni din perioada de chip, fapt posibil în downlink (synchronous CDMA), unde mai multe receptoare (UT) se sincronizează cu acelaşi emiţător (BS).

- în uplink, BS nu poate sincroniza tactul local cu frecvenţa nominală f chip cu semnalele de tact cu

frecvența nominală f chip folosite în procesul de împrăştiere de cele K UT-uri care sunt conectate; de

aceea secvenţa locală din BS poate fi decalată cu mai mult de o perioadă de chip faţă de cele folosite de emiţătoare

- dacă secvenţa locală folosită la „de-împrăştiere” este decalată cu o perioadă de chip sau mai mult

(fenomen ce apare în uplink), ea va da un produs de corelaţie nenul cu mesajul codat cu altă secvenţă (a altui utilizator), şi nu cu mesajul împrăştiat la emisie cu varianta ei nedecalată., ceea ce va conduce la obţinerea unui alt mesaj la recepţie (se va reveni),

- din cele de mai sus rezultă că procesul de împrăştiere (care realizează extinderea (parţială a) benzii

de frecvenţă) şi procesul de individualizare a utilizatorului, sau a grupului de utilizatori, nu pot fi şi

nu sunt întotdeauna realizate de aceeaşi secvenţă (şi asupra acestui aspect se va reveni).

- de aceea în uplink, funcţiile Walsh pot fi folosite într-o altă manieră, prin generarea de simboluri

de modulare ortogonale (orthogonal modulation symbols).

- fluxul de biţi modulatori este împărţit în grupe de câte n biţi, generând un simbol non-binar, căruia

i se asociază una dintre cele N = 2 n funcţii Walsh, care se transmite ca o succesiune de N chipuri în

locul grupei de n biţi, realizându-se o împrăştiere cu factor de N/n.

- demodularea fiecărui simbol poate fi realizată prin filtrarea cu N filtre adaptate (de fapt e un

produs de corelaţie)

- deoarece toţi utilizatorii folosesc acelaşi set de simboluri, semnalele emise de aceştia nu pot fi separate la recepţie. Pot fi separate doar simbolurile între ele, dar nu şi sursele lor

- de aceea în uplink semnalul fiecărui utilizator mai este împrăştiat cu o secvenţă PN (m-sequence), care are rolul de a duce factorul de împrăştiere la N, realizând o împrăştiere suplimentară cu un factor de n. Această a doua împrăştiere realizează (pseudo)ortogonalizarea între utilizatori.

- anasamblul format din generarea de simboluri modulatoare ortogonale şi împrăştierea suplimen- tară cu secvenţe PN este cunoscut sub numele de asynchronous CDMA

- secvenţele PN sunt (aproximativ) necorelate statistic iar sumarea, la recepţie a unui număr mare de secvenţe PN generează interferenţa de acces multiplu (Multiple Access Interference-MAI), care poate fi aproximată cu un zgomot gaussian, conform teoremei limitei centrale, fiind suma unor variabile aleatoare cu acceași distrbuție statistică. dar independente.

- dacă toţi utilizatorii sunt recepţionaţi cu acelaşi nivel al puterii, atunci pătratul dispersiei

semnalului aleator format prin MAI (care e proporţional cu puterea pentru semnale aleatoare) creşte direct proporţional cu numărul acestora.

- de aceea în uplink, pentru CDMA asincronă, semnalele celorlaţi utilizatori vor apărea ca zgomote

pentru semnalul utilizatorului dorit, iar nivelul acestui zgomot va fi proporţional cu numărul de utilizatori care utilizează banda de frecvenţă respectivă.

2. Principiul CDMA (DS-SS)

- funcţiile care trebuie realizate de către o transmisie CDMA într-un sistem celular sunt:

împrăştierea în frecvenţă, separarea (prin ortogonalitatea în cod) a utilizatorilor dintr-o celulă (sector), separarea între celule (sau sectoare sau purtătoare de canal, adică grupuri de utilizatori) şi separarea sensurilor de transmisie (duplexing).

- din considerente didactice, principiul DS-SS va fi explicat considerând legătura de uplink a unei

singure celule (sector sau purtător de canal), în care o aceeaşi secvenţă de împrăştiere asigură atât (pseudo)ortogonalitatea utilizatorilor, cât şi împrăştierea în frecvenţă.

- diferenţele între modalităţile de asigurare a împrăştierii în frecvenţă şi pseudoortogonalităţii pentru cele două sensuri de transmisie, precum şi modalităţile de separare a celulei (sectorului) şi sensului de transmisie vor fi specificate ulterior.

2.1. Tehnica cu spectru împrăştiat prin secvenţa directă (Direct Sequence Spread Spectrum DS-SS)

- această tehnică împrăştie spectrul unui semnal A+PSK bandă de bază prin următoarele operaţii:

înmulţirea coordonatelor I şi Q cu secvenţa de împrăştiere, cu frecvenţa chipurilor:

f c = Nf s (10)

filtrarea RRC a semnalelor I s (kT c ) şi Q s (kT c ) astfel obţinute;

modularea semnalelor I s (t) şi Q s (t) astfel obţinute pe purtătoarele sinω p t şi cosω p t.

- ecuaţia semnalului modulat astfel obţinut este:

s ss (t) = A k (t)p t (t)cos(ω i t+Φ k )

(11)

- filtru RRC-TJ are frecvenţa de tăiere f t = f c (1+α)/2

- semnalul modulat are modulul nivelului maxim egal cu cel al semnalului modulator

- schema bloc de principiu a modulatorului DS-SS este prezentată în figura 3.

F.F.E. S – MAQ-f i I k f c Cosω i t + S –
F.F.E.
S – MAQ-f i
I k
f c
Cosω i t
+
S – MAQ-f p
Gen. PN1
Gen. Purt.
FTB
f s
Σ
Intermed
Sinω i t
-
f c
Gen. ω t
Q
k
F.F.E.
Figura 3. Schema bloc a modulatorului DS-SS

- pe sensul uplink se foloseşte OQPSK (se defazează tactul de simbol folosit la modularea axei Q cu

o semiperioadă de chip faţă de cel folosit la modularea axei I) pentru a scădea valoarea PAPR şi a reduce astfel distorsiunile introduse de amplificatorul final al UT, vezi cursul de TM,.

- unele variante folosesc secvenţe de împrăştiere diferite pe axele I şi Q

2.2. Spectrul semnalului modulat DS-SS

- semnalul modulator BB are spectrul de tip sinus atenuat specific unei modulaţii QAM, vezi cursul de TM, având lobul spectral principal cuprins între –f s şi f s ,

- în urma înmulţirii nivelelor I şi Q cu p(kT c ) spectrul semnalului modulator rezultat are lobul prin- cipal cuprins între –f c şi f c , iar lărgimea de bandă a semnalului modulat DS-SS pe purtătoarea de canal este W ss .

- factorul de împrăştiere al benzii, PG (numeric egal cu câştigul procesării PG, vezi consideraţiile de

la demodulare), este:

(12)

f

c

(1



)

 T

s

T

c

W

ss

PG

f

s

(1



)

W

QAM

N

2.3 Demodularea semnalului DS-SS

-

principiul demodulării este reprezentat schematic în figura 4

FTB – f i FTB f i BW= f s (1+α) Gen. local PN1
FTB – f i
FTB f i
BW=
f s (1+α)
Gen. local
PN1

Demod. QAM

f i FTB f i BW= f s (1+α) Gen. local PN1 Demod. QAM Date Sincro

Date

Sincro Secvenţă PN1
Sincro
Secvenţă PN1

Figura 4. Schema bloc a demodulatorului DS-SS

-

o

- apoi semnalul recepţionat este înmulţit cu secvenţa de împrăştiere generată local. Presupunând că aceasta este corect sincronizată, înmulţirea conduce la:

(13)

- ţinând cont de faptul că în urma medierii asigurate de un filtru TB, cu lărgimea de bandă f s (1+α)

mult mai mică decât f c , aflat la intrarea demodulatorului QAM, putem presupune că p t 2 mediat = 1, semnalul filtrat va fi semnalul QAM A k cos(ω i t +Φ) axat pe frecvenţa intermediară având lărgime de bandă f s (1+α).

- operaţia de înmulţire cu secvenţa locală de împrăştiere sincronizată este numită şi „despreading”.

- ca urmare a acestei operaţii lărgimea de bandă a semnalului se reduce de la W ss la W QAM aşa cum

se arată în figura 5.

- dacă însă secvenţa locală folosită la „despreading” nu este sincronizată cu secvenţa folosită la emisie pentru „spreading” atunci semnalul rezultat are o amplitudine foarte mică (de 1/N ori mai mică), vezi proprietăţile secvenţelor SS, ceea ce face ca acesta să genereze o probabilitatea de eroare foarte mare după demodularea QAM

demodularea semnalului DS-SS implică mai întâi translatarea acestuia pe frecvenţa intermediară şi

filtrare trece-bandă cu un filtru de bandă largă (mai mare ca f c (1+α)).

s s (t) = A k (t)p t (t)p t (t)cos(ω i t+Φ k )

- în cazul împrăştierii cu secvenţe diferite pe axele I şi Q, atuni deîmprăştierea se face după demodularea QAM, blocul de deîmprăştiere fiind plasat după blocul de sondare, operaţia fiind efectuată separat pe cele două axe

2.3 Reducerea puterii semnalelor interferente

- un efect important al operaţiilor de „spreading-despreading” este reducerea semnificativă a

raportului între puterea semnalului util şi puterea unui semnal aditiv inteferent i(t) de bandă îngustă (comparabilă cu a semnalului QAM neîmprăştiat) ce afectează semnalul DS-SS recepţionat la trecrerea prin canalul de transmisie:

(14)

s r (t) = s ss (t) + i(t)

-

în urma operaţiei de despreading puterea semnalului util (care era distribută într-o bandă largă

W

ss ) este concentrată într-o bandă îngustă W QAM (banda semnalului util înainte de împrăştiere), iar

puterea semnalului interferent (care era distribuită într-o bandă îngustă B interf ) este „împrăştiatăîntr-o bandă largă PG·B intef . – vezi figura 5 şi relaţia (15).

s d (t) = s ss (t)·p t (t) + i(t)·p t (t) = A k cos(ω i t+Φ k ) + i(t) ·p t (t) (15)

- în urma trecerii prin filtrul TB de la intrarea demodulatorului QAM precum şi a filtrării TJ

efectuate de demodulatorul QAM (f t = f N (1+α)), semnalul util îşi păstrează puterea de după despreading în timp ce puterea semnalului interferent scade de PG ori. Acest fenomen se datorează faptului că semnalul util a trecut prin ambele procese de „spreading-despreading”, pe când semnalul interferent a trecut doar prin operaţia de împrăştiere”.

- factorul de scădere a puterii semnalelor interferentelor în banda utilă se numeşte „processing gain”

şi este dat de raportul benzilor semnalului „împrăştiat” şi celui original. Acest factor este cu cu atât

mai mare cu cât factorul de împrăştiere este mai mare.

S – MAQ- Interferenţă de bandă îngustă despreadin LBint PG g Interferenţă spreading → →
S – MAQ-
Interferenţă de
bandă îngustă
despreadin
LBint
PG
g
Interferenţă
spreading
→ → →
DS-SS
N·LBint
N·W QA
f
f i
f i
W QAM =f s (1+α
W QAM =f s (1+

Figura 5 Reducerea puterii interferenţei de bandă îngustă - reprezentare schematică

- această comportare este aplicabilă şi semnalelor interferente de bandă largă (comparabilă cu

lărgimea de bandă a semnalului împrăştiat) exterioare celulei, deoarece ele sunt necorelate cu

secvenţa de împrăştiere.

- concluzionând putem spune că procesul de speading-despreading conduce la o creştere a

raportului semnal/interferenţe de PG ori (sau a valorii SIR cu 10 lgPG) la ieşirea din demodulatorul

QAM înainte de blocul de decizie.

- studiile prezentate în literatură arată că această creştere nu apare în cazul zgomotului gaussian. In cazul acestui zgomot valoarea SNR nu se modifică faţă de o transmisie ce nu foloseşte tehnica DS- SS pe acelaşi canal.

- acest fenomen se poate explica principial prin faptul că zgomotul gauussian este un fenomen

aleator cu proprietăţi statistice şi spectrale apropiate de cele ale secvenţelor de „împrăştiere” utilizate pentru semnalul util; de aceea, înmulţirea semnalului de zgomot gaussian la recepţie cu secvenţa de împrăştiere nu mai conduce la o mărire a benzii de frecvenţă a acestuia, şi implicit la scăderea densităţii spectrale de putere N 0 .

2.4. Performanţe de SINR ale tehnicii DS-SS

- deoarece semnalul modulat DS-SS al unui utilizator ocupă o bandă foarte largă (în multe cazuri el

ocupând practic întreaga bandă alocată celulei sau purtătorului de canal respectiv), transmisia cu DS-SS ar fi extrem de ineficientă spectral.

- pentru a mări eficienţa transmisiei aceeaşi bandă de frecvenţe este utilizată simultan de K

utilizatori care folosesc aceeaşi modulaţie QAM (cu valori diferite ale f s , dar acelaşi α, care se aplică la f c ) şi ale căror semnale sunt împrăştiate folosind secvenţe de împrăştiere diferite (proprii fiecărui utilizator) cu aceeaşi frecvenţă de chip, dar nu neapărat cu aceeaşi lungime, care sunt ortogonale sau pseudo-ortogonale una faţă de alta.

- în aceste sisteme cu acces multiplu (în care mediul de transmisie este accesat simultan de mai

mulţi utilizatori) semnalului emis de un utilizator către staţia de bază i se adună semnalele emise de ceilalţi K-1 utilizatori (MAI), semnalele interferente de bandă îngustă şi/sau bandă largă provenite în mod parazit de la alte transmisii, precum şi zgomotul gaussian (de fond).

- de aceea la recepţie trebuie considerat că semnalul este afectat de suma dintre interferenţe şi

zgomot, rezultând raportul SINR (Signal to Interference + Noise Ratio).

- în ceea ce priveşte interferenţele generate de alte transmisii, decât cele ale utilizatorilor din grupul studiat, vom considera că ele au o putere redusă (la intrarea receptorului), iar puterea lor este redusă

şi mai mult de operaţia de „despreading” şi de aceea le vom considera incluse în zgomot.

- dacă vom considera că semnalul utilizatorului 1 este „împrăştiat” cu secvenţa p 1 (t), iar secvenţele celorlalţi utilizatori sunt „împrăştiate” cu secvenţele p k (t), atunci semnalul la intrarea

demodulatorului QAM dedicat utilizatorului 1 din staţia de bază va fi afectat de suma interferenţelor celorlaţi K-1 utilizatori din aceeaşi celulă şi de zgomotul gaussian, vezi figura 6;

- suma interferenţelor introduse de ceilaţi utilizatori (MAI) depinde de gradul de (pseudo)ortogo- nalitate relativă dintre secvenţele de împrăştiere şi separare a utilizatorilor

- suma semnalelor interferente este exprimată de (16), considerând că factorul de (pseudo)rtogo- nalitate are modulul 1/N, unde N este factorul de „împrăştiere”.

Z

 I

NW

0

QAM

1

N

2

K

k

2

P

rk

;

(16)

- pentru această situaţie, în literatură se arată că probabilitatea de eroare de simbol QAM, pentru o constelaţie cu L fazori este dată de relaţia (17) care arată că semnalele generate de MAI au o pondere importantă în puterea semnalelor interferente, care depinde atât de puterea recepţionată de la fiecare utilizator, cît şi de numărul acestora.

F.F.E. f c I k1 Gen. PN1 Gen. Purt. f s Intermed f c Q
F.F.E.
f c
I k1
Gen. PN1
Gen. Purt.
f s
Intermed
f c
Q k1
F.F.E.
S – MAQ-f i S – MAQ-f p -1 Cosω i t + FTB Att.
S
– MAQ-f i
S – MAQ-f p -1
Cosω i t
+
FTB
Att.
Σ
Sinω i t
-
Gen. ω t
Interferenţă
Zgomot
S
– MAQ-f i
S – MAQ-f p -
Cosω i t
+
FTB
Att.
Σ
Sinω i t
K
-
Gen.ω t
Σ Rec. BS
Σ
Rec.
BS
F.F.E. f c I kK Gen. Gen. Purt. f s Intermed f c Q kK
F.F.E.
f c
I kK
Gen.
Gen. Purt.
f s
Intermed
f c
Q kK
F.F.E.

Figura 6 Suma semnalelelor recepţionate de staţia de bază - reprezentare schematică

p

e

    3 P r1  Q    K  L
3
P
r1
 Q 
K
L
1
1

P
P
rk
z
2
N
k
2

(17)

- dacă se impune ca puterile semnalelor recepţionate de la toţi cei K utilizatori sunt egale, adică:

P rk = P r1 , k = 1,

,K

(18)

atunci probabilitatea de eroare de simbol a utilizatorului 1 devine:

p

e

31 L1  K  1 P  z 2 N P r1
31
L1 
K
 1
P
 z
2
N
P
r1



Q(

);

P

z

P

r1

1

1

;

(19)

- pentru un singur utilizator (K = 1) această expresie se rduce la probabilitatea de eroare de simbol

a modulaţiei QAM în prezenţa zgomotului gaussian.

- dacă însă vom considera că modulaţiile QAM sunt selectate să asigure valori mici ale p e , adică la

valori ale SNR suficient de mari, observăm că factorul predominant care afectează performanţele acestor transmisii este suma interfereţelor provenite de la ceilalţi utilizatori ai aceleiaşi benzi de transmisie (MAI).

- aceasta conduce la o limitare a scăderii p e (error-floor), care este dictată de valoarea MAI şi care poate face ca legătura să utilizeze o modulaţie inferioară

- în acest caz probabilitatea de eroare de simbol este exprimată de:

p

e

Q(

3 1 ) L  1 K  1 2 N
3
1
)
L
1
K
 1
2
N

 Q(

2 3N  ) L  1K 1
2
3N
)
L
 1K
1

(20)

- relaţiile (19) şi (20) pot fi simplificate prin aproximarea funcţiei Q(u) cu ajutorul unei exponen- ţiale, în urma dezvoltării acesteia în serie Taylor, vezi cursul de TM, capitolele dedicate modulaţiilor PSK şi A+PSK.

- relaţia (20) arată că în prezenţa a K utilizatori, probabilitatea de eroare de simbol este limitată

inferior („error-floor”) la o valoare care depinde de numărul de utilizatori care folosesc în comun aceeaşi bandă de frecvenţe, în ipoteza că factorul de „împrăştiere” N este constant, el fiind impus de lărgimea benzii transmisiei şi de lărgimea benzii semnalului QAM al fiecărui utilizator.

- considerentele exprimate anterior privitoare la sensul uplink sunt valabile, cu unele adaptări, şi pentru sensul downlink.

- relaţia (20) arată că modulaţia DS-SS permite utilizarea în comun a aceleiaşi benzi de frecvenţă

de către un număr variabil de utilizatori (în funcţie de necesităţi) cu „preţul” scăderii calităţii transmisiei pentru fiecare utilizator. Această proprietate este denumită „soft capacity”.

- numărul de utilizatori poate fi mărit până la o valoare la care p e dat de (19) sau (20) atinge valoarea maxim impusă în reţea pentru asigurarea unei calităţi minimale a serviciului oferit.

- probabilitatea de eroare de simbol exprimată de relaţia (20) se bazează pe ipoteza că puterea

recepţionată de la fiecare utilizator la demodulatorul DS-SS - QAM este aceeaşi.

- dacă însă fiecare utilizator ar avea aceeaşi putere de emisie P e , nivelul puterii recepţionate de la fiecare din aceşti utilizatori ar depinde de condiţiile specifice de propagare ale fiecăruia, şi în

special de distanţa la care el se află faţă de staţia de bază. - în acest caz semnalul recepţionat de la un utilizator k, diferit de utilizatorul 1 ale cărui performanţe sunt evaluate, şi aflat mult mai aproape de staţia de bază decât utilizatorul 1, are o putere P rk mult mai mare decât decât puterea P r1 a semnalului recepţionat de la utilizatorul 1. Deoarece secvenţele de împrăştiere ale celor doi utilizatori nu sunt ortogonale, ci numai pseudo-ortogonale, rezultă că acest tip de co-utilizatori vor afecta semnificativ, în mod negativ, calitatea datelor demodulate ale utilizatorului 1, deoarece contribuţia unui astfel de utilizator la puterea semnalului interferent este

(P rk /P r1 )·(1/N 2 ).

- acest efect se numeşte „near-far” şi se elimină printr-un control al puterii semnalului emis de către fiecare utilizator, astfel încât puterea recepţionată la staţia de bază să fie aceeaşi.

- aceasta face ca în aceeaşi celulă utilizatori diferiţi să nu poată folosi diferite modulaţii QAM în mod adaptiv, în funcţie de SNR-ul canalului UT-BS respectiv.

- constelaţia şi rata codării utilizate sunt comune întregului grup de utilizatori (întregii celule)

- modulaţia se poate modifica adaptiv de la celulă la celulă, în funcţie de nivelul puterii recepţionate permis, care la rândul său depinde de dimensiunea celulei, de topografia acesteia, de numărul de utilizatori conectaţi şi de nivelele semnalelor recepţionate de la aceştia, în special de nivelul recepționat cel mai scăzut, care în majoritatea cazurilor se află la distanța cea mai mare.

- considerentele de mai sus arată că, de multe ori, modulația utilizată pentru întreg grupul de UT-uri

este dictată, datorită compensării efectului “near-far”, de un număr redus de utilizatori plasați la o distanță mai mare de BS, a căror putere recepționată la BS este redusă.

- pentru mări ordinul modulației ce poate folosită, sistemul transferă, atunci când e posibil, acele

UT-uri altei celule (sau îi trece pe alta purtătoare de canal cu frecvență diferită)

- drept urmare, nivelul puterii recepționate de BS de la utilizatorii rămași in celula respectivă (sau

pe purtătoarea de canal respectivă) crește, ceea ce conduce la creșterea valorii SINR, si implicit la posibilitatea utilizări unei modulații mai mari, cu asigurarea valorii de BER (BLER) impuse.

- modificarea dinamică a poziției utilizatorilor cei mai îndepărtați conduce la modificarea dinamică

a celulei (sau a ariei de acoperire a unei purtătoare de canal), fapt pentru care acest fenomen a fost denumit (plastic!) “cell-breathing”.

- utilizarea aceleiaşi modulaţii, impusă de condiţia ca puterea recepţionată să fie aproximativ

aceeaşi, face ca sistemul să nu poată adapta debitul transmisiei în funcţie de tipul serviciului oferit fiecărui utilizator prin modificarea adaptivă a modulaţiei (şi codării). Aceasta face imposibilă asigurarea unor debite binare mai ridicate unor utilizatori/aplicații prioritari/prioritare.

3. Secvenţe ortogonale de lungime variabilă

- pentru a asigura adaptarea (în trepte) a debitului unui utilizator în funcţie de serviciul utilizat sau

de prioritatea sa, se va modifica frecvenţa de simbol a tranmisiei QAM şi factorul de împrăştiere, cu condiţia ca produsul acestora să rămână constant pentru a ocupa aceeaşi bandă de frecvenţă după

împrăştiere (12), adică:

(21)

unde f si reprezintă frecvenţa de simbol QAM necesară pentru a asigura debitul nominal D i = f si · p (p numărul de biţi/simbol QAM al modulaţiei dictate de (19)) impus de serviciul oferit utilizatorului k.

- dacă vom considera că transmisia cu f smin , corespunzătoare debitului D min , este împrăştiată cu factorul N = 2 n , atunci transmisia cu debitul 2D min (f s2 =2f smi ) este împrăştiată cu factorul N 2 =2 n-1 ;

- condiţia (21) impune însă realizarea unei împrăştieri cu un factor de împrăştiere variabil;

- mai mult, în aceeaşi bandă de frecvenţă pot fi utilizate transmisii împrăştiate cu secvenţe de lungimi diferite care trebuie să fie relativ (pseudo)ortogonale.

- de aceea este necesară utilizarea unor secvenţe de împrăştiere (pseudo)ortogonale de lungime variabilă

- dintre metodele de obținere a unor seturi de secvențe de împrăștiere ortogonale de lungime variabilă vom prezenta metoda care utilizează matricea Hadamard (vezi (9)) modificată.

N

1

f  N f W

s1

i

si

ss

- dacă H N este matricea Hadamard de dimensiune N x N, care are N = 2 n secvenţe ortogonale de

lungime N cipuri, atunci aceasta poate fi obţinută din matricea Hadamard de ordin imediat inferior N/2 = 2 n-1 conform relaţiei (22), în care h N/2 (i) barat reprezintă negata secvenţei h N/2 (i).

H

N

h

N

h

h

N

N

(1)

(2)

(N)



h

N/2

h

h

h

N/2

N/2

N/2

(1)h

N/2

(1)

(1)h

(2)h

N/2

N/2

(1)

(2)

(2)h

N/2

(2)

h

h

N/2

N/2

(N)h

N/2

(N)

(N)h

N/2

(N)

(22)

- acest tip de secvenţe orotogonale de lungime variabilă pot fi generate recursiv folosind o structură de arbore descrisă în figura 7.

h 8 (1)

 

h

2 (1)={1,1}

h

4 (1)={1,1,1,1}

h

8 (2)

 

h

4 (2)={1,1,-1,-1}

h

8 (3)

h

1 (1)={1}

h

8 (4)

 

h

8 (5)

 

h

4 (3)={1,-1,1,-1}

 

h

2 (2)={1,-1}

 

h

8 (6)

h

4 (4)={1,-1,-1,1}

h

8 (7)

   
 

h

8 (8)

Fig. 7. Structura de tip arbore pentru generarea secvenţială a secvenţelor ortogonale de lungime variabilă

- se arată, folosind ecuaţia (22) că oricare două secvenţe din nivele diferite al arborelui sunt de

asemenea ortogonale, cu excepţia cazurilor când una dintre secvenţe este „părintele” celeilalte;

- de exemplu, h 2 (1), h 4 (1), h 8 (1), h 16 (2), ar fi „părinţii” lui h 32 (3) şi nu sunt ortogonale pe aceasta

- alfel spus, o secvenţă poate fi utilizată pentru împrăştiere în canal dacă şi numai dacă nicio altă secvenţă de la cea dată către rădăcina arborelui şi niciuna din subarborele generat de secvenţa în

cauză nu sunt folosite în acel interval de timp pentru un alt utilizator.

- pe baza relaţiei (22) şi a considerentelor privind ortogonalitatea relativă a secvenţelor de lungimi

diferite se poate sune că suma debitelor tuturor utilizatorilor este D min · 2 n

- cresterea de 2 v ori a debitului asigurat unui utilizator conduce la reducerea numărului de utilizatori cărora li se poate asigura D min cu (2 v -1)

- această înseamnă că numărul de secvenţe ce poate fi alocat la un moment dat depinde de debitele binare ce sunt cerute de fiecare utilizator (canal logic).

4. Utilizarea tipurilor de secvenţe de împrăştiere în sistemele practice CDMA

- aşa cum s-a arătat mai sus, secvenţele de împrăştiere trebuie să asigure împrăştierea semnalului

unui utilizator în întreaga bandă de frecvenţă alocată acele purtătoare RF (de canal), aceasta în func- ţie de debitul binar (frecvenţa de simbol) al aplicaţiei, să asigure ortogonalitatea utilizatorilor aflaţi în aceea celulă (sector), să asigure ortogonalitatea relativă a sectoarelor şi să separe sensurile de

transmisie, tot prin ortogonalitate în cod, în cazul în care se foloseşte această tehnică de duplexing.

- secvenţele utilizate şi modul de aplicare diferă la cele două sensuri de transmisie, în principal

datorită faptului că pe legătura downlink se poate asigura sincronizare precisă a utilizatorilor (tactul

de chip), „synchronous CDMA”, în timp ce în uplink această sincronizare nu poate fi asigurată cu precizia dorită şi de aceea se foloseşte „asynchronous CDMA”.

- modalităţile de implementare ale acestor cerinţe diferă la diferitele sisteme ce folosesc tehnica

CDMA, de ex, IS-95 (CDMAOne) sau W-CDMA. Studierea în detaliu a soluţiilor particulare adoptate în fiecare sistem depăşeşte cadrul cursului de faţă, şi de aceea vom prezenta doar o structu-

rare principială a modului de îndeplinirea acestor cerinţe.

- sistemele folosesc două tipuri de secvenţe PN:

o secvenţă PN scurtă, cu o lungime L = 2 15 -1 o secvenţă PN lungă, cu o lungime L = 2 41 -1

- secvenţa PN lungă este folosită cu parametri diferiţi şi cu roluri diferite în cele două sensuri de

transmisie.

- mai trebuie remarcat că în transmisiile OFDM, se pot utiliza factori de împrăștiere variabili (VSF)

pentru a permite accesul mai multor grupuri de utilizatori în simbolul OFDM de pe o purtătoare dată sau pentru a putea adapta dinamic debitele binare asigurate diferitelor tipuri de servicii și/sau utilizatori.

Downlink

- fluxul de biţi al fiecărui utilizator este împrăştiat cu o secvenţă ortogonală de tip Walsh, cu un

factor de împrăştiere variabil (vezi secţiunea 3), în funcţie de debitul binar ce trebuie asigurat. Aceasta asigură ortogonalitatea utilizatorilor din acelaşi sector (aceeaşi purtătoare de canal). Secvenţa Walsh folosită are cel mult 64 biţi, şi unul din sistemele practice permite 55 de utilizatori simultan în aceeaşi bandă, cu debit minim, (alte nouă canale fizice fiind destinate semnalizărilor şi paging-ului)

- apoi fluxul de biţi al fiecărui utilizator din celulă este înmulţit cu aşa numita „secvenţă PN scurtă”, care are rolul de ortogonaliza transmisiile utilizatorilor din sectorul respectiv (purtătoare de canal respectivă) faţă de de transmisiile altor grupuri de utilizatori care folosesc aceeaşi bandă de frecvenţă în celule învecinate. Secvenţele PN scurte diferite pentru fiecare sector (purtătoare de canal) se obţin adaugând câte un offset de 64 de biţi la condiţia iniţială a registrului SPA care generează secvenţa respectivă. Ţinând cont că lungimea secvenţei este L = 32767 biţi, avem 511 secvenţe distincte, ceea ce ar permite separarea a 511 sectoare pe aceeaşi frecvenţă purtătoare.

- înainte de a fi împrăştiat cu secvenţa Walsh, fluxul de biţi al fiecărui utilizator este scramblat

folosind aşa numita „secvenţă PN lungă”, cu offset 0 (vezi explicaţiile de la uplink mai jos), care face parte din schema de secretizare a fluxului.

- această abordare este permisă deoarece pe downlink se poate asigura o bună sincronizare, cu o

eroare de fracţiuni de perioadă de chip, între posturile mobile şi staţiile de bază, şi în acest caz secvenţele Walsh pot fi folosite pentru ortogonalizarea relativă a utilizatorilor.

Uplink

- legătura uplink trebuie să ţină cont de faptul că nu se poate asigura sincronizarea suficient de

precisă a tactului local cu frecvenţa de chip în BS, ceea ce ar duce la posibilitatea decodării de către

aceasta a unui alt utilizator în locul celui dorit.

- de aceea secvenţele Walsh sunt utilizate de către toate staţiile mobile pentru a genera simbolurile

modulatoare ortogonale, vezi secţiunea 1.2, care asigură o robusteţe a transmisiei faţă de erorile de

sincronizare şi o împăştiere parţială (de 64/6 ori), dar nu asigură orogonalitatea relativă a utilizatorilor de pe aceeaşi purtătoare

- apoi se aplică o secvenţă PN scurtă, care asigură ortogonalitatea grupului de utilizatori de

purtătoarea de canal respectivă (sector). Această secvenţă mai asigură şi împrăştierea de 6 ori,

pentru a acoperi întreaga bandă.

- utilizatorul este individualizat de secvenţa PN lungă „personalizată

- această „personalizare” se obţine prin adunarea secvenţei PN lungă cu o combinaţie de 42 de biţi

specifică utilizatorului, care este construită astfel: 10 biţi sunt furnizaţi de reţea la conectare, iar ceilalţi 32 de biţi (Electronic Serial Number) sunt specifici echipamentului.

- secvenţa SPA lungă „personalizată” asigură atât pseudo-ortogonalitatea utilizatorului faţă de

utilizatorii din sectorul respectiv, prin faptul că secvenţele PN sunt pseudo-ortogonale după o mediere pe 64 de perioade de chip (chiar şi în condiţii de sincronizare proastă la nivel de chip), cât şi separarea sensurilor de transmisie, fiind ortogonală pe transmisa downlink care a folosit secvenţa lungă ce nu avea adunată nici o combinaţie de „personalizare”.

Avantaje şi dezavantaje ale tehnicii CDMA (modulaţiei DS-SS) Avantaje:

modulaţia DS-SS asigură o atenuare semnficativă a interferenţelor de bandă îngustă şi de bandă largă introduse de alte transmisii; acest fapt este extrem de util în transmisiile radio, deoarece acestea sunt în mare măsură afectate de lobii spectrali exteriori ai transmsiilor ce au loc în

benzile învecinate. De asemenea permite reutilizarea aceleişi frecvenţe purtătoare la o distanţă mult mai mică decât ar permite transmisiile care nu folosesc otogonalizarea prin cod.

modulaţia DS-SS nu modifică valoarea SNR a transmisiei, comparativ cu cea a unei transmisii QAM pe acelaşi canal;

modulaţia DS-SS permite accesul unui număr variabil de utilizatori la mediul de transmisie (adică la banda de frecvenţe alocată), „soft capacity”. Fiecare utilizator va folosi aceeaşi modulaţie QAM cu frecvenţă de simbol (şi lărgime de bandă) diferite, dar va folosi o secvenţă de „împrăştiere” diferită şi de lungime N, dată de raportul între banda semnalului împrăştiat şi banda semnalului QAM original.

modulaţia DS-SS permite reutilizarea aceleiaşi benzi de frecvenţă în celule învecinate sau in alte sectoare ale aceleiaşi celule, prin utilizarea unei a doua secvenţe de împrăştiere, care este comună pentru toţi utilizatorii dintr-o celulă/sector şi diferă de la celulă la celulă sau de la sector la sector. Secvenţele specifice celulei sunt de asemenea pseudo-ortogonale şi sunt de un tip diferit de cele folosite pentru identificarea utilizatorului.

modulaţia DS-SS permite utilizarea aceleiaşi benzi de frecvenţe pentru ambele sensuri de transmisie (duplexing - uplink şi downlink). Aceasta se poate realiza prin utilizarea unei a treia secvenţe de „împrăştiere” specifică sensului de transmisie. Există însă posibilitatea de a realiza duplexing-ul prin metode de tip FDD sau TDD, pentru simplificarea sincronizării și reducerea MAI

modulaţia DS-SS permite asigurarea unui debit variabil prin utilizarea unei frecvenţe de simbol diferite şi a unor secvenţe (pseudo)ortogonale de lungimi diferite care asigură un factor de împrăştiere diferit

prezintă o robusteţe bună la o sincronizare imperfectă a tactului de chip, în uplink, prin utilizarea modulării cu simboluri ortogonale

Dezavantaje:

modulaţia DS-SS necesită o foarte bună sincronizare a secvenţelor de împrăştiere (cu eroare mai mică de o perioadă de chip), altfel calitatea semnalului demodulat scade semnificativ. Tinând cont de faptul că în sistemele practice se folosesc 3 secvenţe de împrăştiere succesive care trebuie sincronizate, rezultă necesitatea utilizării a trei bucle de sincronizare suplimentare unei transmisii QAM uzuale. Aceste bucle măresc complexitatea implementării echipamentelor.

modulaţia DS-SS conduce la înrăutăţirea calităţii transmisiei, dacă numărul utilizatorilor care accesează aceeaşi bandă depăşeşte o anumită limită. Numărul maxim de utilizatori se stabileşte ţinând cont de factorul de împrăştiere N şi de p e maxim admis. Probabilitatea de eroare maxim admisă depinde la rândul ei de dimensiunea celulei, de nivelul de zgomot şi de N. În unele situaţii aceasta este impusă de aplicaţia utilizată, iar dimensiunea celulei este calculată în consecinţă.

modulaţia DS-SS necesită un control al puterii emise de către staţiile mobile pentru a asigura o putere aproximativ constantă recepţionată din partea fiecărui utilizator şi a diminua astfel efectele negative ale fenomenului „near-far”.

modulaţia DS-SS nu permite utilizarea adaptivă a modulaţiilor QAM în aceeaşi celulă/sector de către un utilizator, deoarece nivelul P r de la acest utilizator trebuie să fie aproximativ constant şi în consecinţă SNR la recepţie este aproximativ constant.

modulaţia DS-SS necesită o buclă de control al puterii emise, care măreşte volumul traficului de semnalizare necesar şi complexitatea implementării.

- modulaţia DS-SS se foloseşte în sistemele de comunicaţii mobile cunoscute sub denumirea de CDMA (Code-Division Multiple Access), dar descrierea modalităţilor de utilizarea a ei în aceste sisteme depăşeşte cadrul cursului de faţă.

- în literatură există studii şi propuneri privind utilizarea unor tehnici OFDM-CDMA în sistemele

4G.

- abordarea CDMA este folosită în variantele aflate în exploatare (WiMax) sau în teste (LTE-A)

doar pentru accesul la reţea; aceste aspecte vor fi discutate în cadrul cursul dedicate sistemelor de

transmisie din anul II.

- tehnica CDMA este folosită și în sistemul 3GPP, varianta fiind cunoscută sub numele de WCDMA