Diplomaia ad-hoc

Diplomaia ad-hoc Misiunile temporare se realizeaz prin intermediul diplomaiei ad-hoc i prin intermediul misiunilor speciale. Termenul de diplomaie ad-hoc a fost folosit pentru prima dat in anul 1960 de Comisia de Drept Internaional a O.N.U. in cadrul discuiilor in Comisia a VI-a a Adunrii Generale.659 Comisia a determinat trei categorii a diplomailor ad -hoc: a) delegaii la conferinele internaionale; b) trimiii itinerani (delegai guvernamentali insrcinai cu o misiune in mai multe ri); c) misiuni speciale (misiuni temporare, avand un caracter reprezentativ de stat, trimis de un stat intr-un alt stat cu consimmantul acestuia din urm pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a indeplini in acest stat o sarcin determinat). Conform doctrinei de drept internaional,660 in categoria diplomailor ad -hoc intr orice delegat care nu face parte dintr-o misiune diplomatic permanent. Acetia pot fi: a) efii de stat, efii de guvern, minitrii afacerilor externe i ali membri ai guvernelor care se afl in vizit oficial in strintate; b) ambasadorul sau trimisul itinerant; c) diplomaii ad-hoc care indeplinesc o funcie in calitate de delegai sau membri ai unei misiuni speciale in ocaziile ceremoniale; d) diplomatul ad-hoc ca mesager; e) emisarii secrei; f) observatorii confideniali; g) observatorii i delegaii la conferine i alte reuniuni internaionale; i) agenii executivi i agenii politici; k) suita efului de stat. Diplomaia ad-hoc sub forma delegaiilor care particip la congrese i conferine internaionale constituie cea mai frecvent modalitate de realizare a acestui tip de diplomaie. Diplomaia sub forma delegaiilor care particip la ceremonii i alte aciuni protocolare a constituit mult vreme cea mai frecvent modalitate de exercitare a diplomaiei ad-hoc i continu s fie practicat i astzi de multe state. Acest gen de diplomaie cite odat mai poart denumirea de misiuni de curtoazie datorit faptului c in majoritatea cazurilor este vorba de participarea la ceremonii extraordinare (incoronare, cstorie, funeralii ale monarhilor sau motenitorilor lor). Ambasadorul itinerant (at large) este o categorie special de funcionari de inalt rang, care sint desemnai pentru indeplinirea permanent a unor misiuni diplomatice ad-hoc.

Diplomatul ad-hoc ca mesager este persoana insrcinat de eful statului sau de guvernul su in misiune special pentru a purta, prezenta sau comunica un mesaj unui inalt funcionar din ara in care se duce. Emisarul secret este persoana insrcinat de statul pe care-l reprezint de a se pune in contact cu alt persoan a unui alt stat in scopul efecturii unor sondaje, transmiterii anumitei informaii, studierii posibilitilor de iniiere a negocierilor oficiale. Observatorii ca diplomai ad-hoc sunt persoanele care asist la conferine i intruniri internaionale la care statele lor sunt invitate, dar care nu particip la discuii i la luarea deciziilor. Observatorii confideniali sint persoane care locuiesc pe teritoriul unui stat i sint insrcinate cu misiunea secret de a trimite, cu autorizaia acestui stat, informaii guvernelor lor. Agenii politici sint persoane care nu au caracter diplomatic, in virtutea circumstanelor existente intre statul al crui reprezentant el este i statul primitor (nerecunoaterea de jure a statului trimitor sau a guvernului acestui stat), ins indeplinesc o misiune politic temporar sau permanent pe ling alt stat sau guvern. Agenii particulari ai efilor de stat sint persoane care indeplinesc o insrcinare particular din numele efului statului sau in scopul de a negocia i stabili raporturi cu statul primitor in diverse domenii concrete. Suita efului de stat este o categorie calificat de unii autori ca o misiune special, membrilor creia este necesar de recunoscut calitatea de diplomat ad-hoc. Un caz aparte de diplomaie ad-hoc pot fi socotite birourile (reprezentanele) comerciale ale unor state, care tind s obin statutul de birou sau reprezentan permanent. Misiunile speciale au constituit, de fapt, prima form de relaii diplomatice, precedind cu mult practica schimbului de misiuni i trimii permaneni.662 In art. 1 din Convenia privind misiunile speciale (1969), misiunea special este definit ca fiind o misiune temporar, avind un caracter reprezentativ de stat, trimis de un stat intr-un alt stat cu consimmintul acestuia din urm pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a indeplini in acest stat o sarcin determinat . Determinarea sarcinilor i funciilor misiunii speciale este un moment important in vederea obinerii consimmintului din partea statului primitor. Din moment ce sarcina pe care o are misiunea nu este agreat de statul gazd, aceast misiune nu poate fi realizat. Acceptarea misiunii speciale nu presupune i faptul c a fi fost dat consimmintul pentru o persoan determinat, care va indeplini misiunea. Acordul trebuie s fie primit mai intii asupra primirii insi a unei misiuni speciale i apoi asupra persoanelor care o compun. Pentru acceptarea componenei misiunii nu este necesar o

cerere de agrement propriu-zis, fiind suficient notificarea numelui i prezentarea unui curriculum vitae a membrilor misiunii. Statul primitor este liber s refuze sau s accepte numirea intr-un termen cit mai scurt. Diferena dintre diplomaia ad-hoc i misiunile speciale const in regimul juridic diferit al acestora. Aurel Bonciog ii exprim prerea c diplomaia ad-hoc se deosebete de misiunile diplomatice prin: a) Pe cind, potrivit art. 3 al Conveniei privind misiunile speciale, funciile unei misiuni speciale trebuie s fie determinate prin consimmint mutual intre statul zrimitor i statul primitor, diplomaia ad-hoc nu se realizeaz pe aceast cale. Astfel, consimmintul prealabil al statului primitor nu este necesar in cazul diplomaiei ad -hoc, cum ar fi trimiterea de delegaii care particip la ceremonii i la unele aciuni protocolare, fiind suficient consimmintul tacit al statului primitor. In mod similar, emisarii secrei, negociatorii secrei, observatorii confideniali sint acceptai tacit de ctre statul de reedin. b) O alt deosebire este c, pe cind misiunile speciale au un caracter reprezentativ de stat, ele acionind in numele acestuia, diplomatul ad hoc poate fi i un agent particular al efului de stat, cum sint emisarii preedintelui SUA sau un observator la o conferin la care statul trimitor a fost invitat dar, din diferite motive, nu dorete s participe la negocieri. Suita efului de stat poate fi considerat ca o diplomaie ad-hoc. Aceste dou caracteristici au fcut ca diplomaiei ad-hoc s nu i se recunoasc, de muli autori, statutul egal cu al diplomaiei permanente.