Termenul justiie are dou sensuri.

ntr-un sens, prin justiie nelegem sistemul organelor judectoreti, iar ntr-un al doilea sens nelegem activitatea de soluionare a proceselor civile, administrative, comerciale, penale, de munc, etc., de aplicare de sanciuni, de restabilire a drepturilor i intereselor legitime nclcate. n limbajul obinuit a face justiie nseamn a face dreptate. ustiia s-a impus din cele mai vec!i timpuri, ca o funcie de judecare a proceselor, de reprimare a persoanelor care produc pagube i suferine altora prin nclcarea regulilor sociale convenite sau stabilite, de anulare a actelor ilegale sau abu"ive. ustiia i-a mbogit coninutul, ea privind direct c!iar e#erciiul puterii politice, n sensul efecturii controlului asupra modului cum guvernanii acionea" n limitele constituiei i dreptului, adic n reali"area principiului legalitii. $tatul de drept ca atare a devenit de neconceput fr justiie, lipsa justiiei veritabile nsemn%nd arbitrariu i nedreptate. &ac viaa social trebuie s se desfoare potrivit constituiei i legilor, n mod firesc trebuie s e#iste o funcie ' o putere, o autoritate( care s le cunoasc i s le poat interpreta i aplica concret atunci c%nd sunt nclcate, c%nd drepturile i libertile cetenilor sunt periclitate, neglijate. )ceast funcie a fost i este ncredinat unei autoriti distincte, nvestit cu puteri statale care-i dau eficien i care trebuie s fie independent i imparial. &e altfel este ndeobte cunoscut i admis c nu poi fi judector n propria cau", pentru c, obiectiv, nu poi fi nici independent, nici imparial. )ctul de justiie poate fi nfptuit numai de un al treilea, neutru i imparial. *onceput ca o funcie reali"at independent i imparial, justiia s-a impus ca o idee i realitate n care oamenii cred c-i poate apra atunci c%nd drepturile i interesele legitime le sunt nclcate, ca similarul dreptii mereu triumftoare. +iat iustitia pereat mundus 'justiia s-i urme"e cursul ei, c!iar dac lumea ar fi s piar( a devenit dictonul preferat n legtur cu justiia. $emnificaia acestui dicton este aceea c precum venica dreptate a &umne"eirii e neclintit n fermitatea ei, de"vluindu-se n orice condiii, c!iar ale prbuirii ntregii lumi, tot aa judectorul care se ocup de un anume ca" trebuie s-l duc la bun sf%rit i s-l re"olve dup cum l ndeamn tiina i contiina, c!iar dac ntre timp ar veni sf%ritul lumii cu toate gro"viile sale',erner -ergengruen(.