DEONTOLOGIE SI ETICA PROFESIONALA

SUPORT DE CURS

MEDICALE CONTINUE A ASISTENTILOR

INTRODUCERE

Medicina este o stiinta a umanului. Medicina nu este o meserie ci o PROFESIUNE, o activitate destul de complexa, in exercitarea ei cerandu-se intotdeauna multe CALITATI, cele de ordin moral fiind cele mai importante.

ETICA MEDICALA
Se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce studiaza ansamblul de cerinte, deprinderi,atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale si care se manifesta in fapte, in mod de comportare in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere.

DEONTOLOGIA

Desemneaza acea parte a eticii, care se ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii si formelor acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei morale a oamenilor.

CONDUITA ETICA SI DEONTOLOGICA

Este ansamblul de atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnicoprofesionale fara de care nu e posibila exrcitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii.

MORALA si ETICA(definitie)

MORALA, are ca referinta ceea ce numim standarde si conduite morale. ETICA, reprezinta studiul formal al conduitelor morale. Din acest motiv, studiul eticii este numit adesea si FILOSOFIE MORALA.

MORALA, ETICA si FILOSOFIE MORALA

In viziunea autoarei AYN RAND, morala este un cod de valori ce ghideaza alegerea actiunilor umane. Acompaniaza comportamentele, precum surasul buzelor. Surasul nu exista decat prin jocul buzelor, la fel morala exista doar prin manifestari comportamentale. Etica este stiinta definirii si validarii acestui cod. Daca muzicologia este studiul muzicii, etica este studiul moralei.

CONCEPTE CHEIE IN STUDIUL ETICII

1. 2. 3.

4.
5. 6. 7. 8. 9. 10.

Morala Valoarea Etica Bioetica Cod etic Principii etice Conduita etica Standarde etice Teorii etice Deontologia

11.Limite de competente 12. Confidentialitate 13. Abuzul 14. Autonomia 15. Respectul pentru persoana 16. Informare si consiliere 17. Datoria 18. Adevarul/Veracitatea 19. Supervizarea 20. Caritatea

21. Responsabilitatea 22. Siguranta pacientilor 23. Justitia 24. Relatii duale/Multiple 25. Sec retul profesional 26. Integritate 27. Competenta profeionala 28. Protectia clientului 29. Cinstea 30. Alianta terapeutica 31. Contractul terapeutic 32. Consimtamant informat

Teme comune in codurile de conduita etica

1. Reglementarea conflicului de interese (se naste in situatia in care un salariat are un interes personal de natura sa influenteze asupra exercitarii impartiale a atributiilor de serviciu). 2. Dezavuarea mitei in ambele forme: luarea de mita, darea de mita. 3. Dezavuarea primirii de foloase necuvenite - se deosebeste de luarea de mita prin aceea ca bunurile se dau ulterior indeplinirii actului medical si nu au conditionat emiterea lui.

4.Dezavuarea traficului de influenta este actiunea prin care o persoana numita promitent lasa sa se creada ca are influenta asupra unui angajat pentru a rezolva o problema. 5.Diminuarea neglijentei este situatia in care un angajat isi neglijeaza sarcinile de serviciu prejudiciind o persoana. 6.Combaterea abuzului -este situatia in care un angajat abuzeaza de functia detinuta impotriva intereselor unei persoane fara sa aiba drept mobil obtinerea de beneficii personale. 7.Eliminarea incompetentei este situatia in care un angajat ocupa o pozitie pentru care este subcalificat si nu isi poate duce la indeplinire sarcinile si obligatiile conform cerintelor de competenta si profesionalism.

Totalitate si individualitate Identificare personala

1. Responsabilitati esentiale ale asistentei medicale: - promovarea sanatatii; - prevenirea imbolnavirilor; - restaurarea sanatatii; - inlaturarea suferintei. 2.Criteriul etic de care se tine cont in comportamentul cu bolnavul este: DEMNITATEA PERSOANEI UMANE.

Etapele internarii bolnavului

1.Observarea pacientului 2.Discutia cu pacientul 3. Examenul fizic 4. Tratamentul Observarea pacientului este un act spontan, deliberat, care apare in mod automat din momenul in care asistentul medical intra in contact cu bolnavul.

Etapele internarii bolnavului

Discutiile cu pacientul sunt necesitatile de a aduna cat mai multe date despre el mai ales pentru elucidarea aspectelor nevrotice sau functionale. Examenul medical este esential pentru stabilirea diagnosticului, trebuie sa fie cat mai putin invaziv. Tratamentul este o etapa culminanta in cadrul relatiei medic-pacient.

Concepte si directii terapeutice(McQUEEN)

1.Homeopatia 2.Metodabotanista 3.Chiropraxia 4.Medicina allopatica Homeopatia Hahnemann(1755-1843), are la baza mai mult empirism, decat o analiza stiintifica. Metoda se bazeaza pe metoda dilutiei medicamentul si pe principiul individualizarii.

Concepte si directii terapeutice

Metoda botanista este fondata pe teoria privind diminuarea caldurii corporale, tratamentul urmand sa determine cresterea acestei calduri si plurificarea sistemului humoral prin bai calde, substante vegetale astringente. Chiropraxia, asa numita science cretiene, consta in manipularea rahisului, obtinandu-se efecte curative.Boala ar fi o rezultanta a compresiunii nervilor vertebrali de unde pornesc impulsuri inadecvate, neregulate.

Concepte si directii terapeutice

Medicina allopatica, concepe tratamentul ca pe eliminare sau distrugere a agentului care este responsabil de boala. Bazat pe aceasta, vechii medici allopati au purces la eliminarea raului prin tehnicile de sangerare.

Internarea si identificarea personala a pacientului

Internarea: reprezinta o etapa de viata, un eveniment, cand se intrerup legaturile permanente cu familia, prietenii si locul de munca: - prima internare/cand bolnavul se obisnuieste cu atmosfera si regulile de spital, primul contact cu spitalul. - internari multiple/cand internarea devine neplacuta prin repetarea evenimentului. Scopul internarii/ realizarea vindecarii bolnavului. Se interneaza in spital: - urgentele; - pacientii cu bilet de trimitere de la medicul de familie, de la un ambulatoriu de specialitate; - bolnavii transferati de la alte unitati sanitare.

Serviciul de primire(triaj) Componentele serviciului de primire Conditii de examinare Inregistrarea datelor

Serviciul de primire este locul in care bolnavul are primul contact cu spitalul. Componentele serviciului de primire: - sala de asteptare; - birou de inregistrare; - cabinet de consultatii; - birou de inregistrare a bolnavilor; - camera de dezbracare; - camera de deparazitare; - grup sanitar prevazut cu baie, dus, wc; - camera de imbracare; - magazie de lenjerie curata;

Conditii de examinare

- camera incalzita; - asigurarea intimitatii; - asigurarea instrumentarului si materialelor necesar consultului; - schimbarea lenjeriei dupa fiecare pacient; - asigurarea accesului individual in camera de consultatii; - prevenirea infectiilor spitalicesti prin decontaminare dupa fiecare pacient cu suspiciune de boala contagioasa; - anuntarea politiei in cazul pacientilor neidentificati, in cazurile de agresiune sau de accidente de circulatie.

Inregistrarea datelor

Inregistrarea datelor in baza electronica de date a spitalului /date de identificare, date medicale se face pe baza urmatoarelor documente: - carte de identitate; - carnet de sanatate; - adeverinta de salariat; - talon de pensie; - bilet de trimitere; - bilet de internare; - bilet de externare; - bilet de transfer.

Inregistrarea datelor insotitorului

Materiale necesare: - registru intrari-iesiri/baza electronica de date - bilet de internare(trimitere); - bilet de externare(transfer); - foaie de observatie cu foaie de temperatura; - registru pentru intocmirea proceselor verbale; - bonuri pentru primire/eliberare de efecte.

Interventii de ingrijire in serviciul de primire

1. Primirea pacientului: - identificarea pacientului dupa cartea de identitate; - verificarea biletului de internare/trimitere; - inregistrarea datelor personale in registrul de intrari/iesiri; - pregatirea bolnavului pentru examinare medicala; - ajutarea bolnavului in timpul examinarii medicale(conform tehnicii); - dezbracarea pacientului - imbaierea pacientului - deparizatarea pacientului

Primirea si depozitarea efectelor bolnavului

se inregistreaza pe bon hainele si efectele preluate de la bolnav; bonul de haine si efecte ramane la bolnav pentru eliberarea hainelor si efectelor personale in momentul externarii; hainele preluate de la bolnav sunt asezate pe umeras si invelite in manta pentru a fi ferite de praf sau murdarie; obiectele de dimensiuni mici sunt asezate intr-un saculet anexat; pe o tablita sau pe bon se noteaza datele de identitate a bolnavului; hainele si efectele bolnavului sunt supuse procesului de dezinfectie si deparazitare; pacientul va fi imbracat cu haine de spital.

Repartitia pe sectie/clinica

Se face in functie de: - diagnostic; - stadiul evolutiv al bolii; - gravitatea bolii. De la serviciul de primire bolnavul este transportat(de preferinta pe targa)la sectie/clinica de specialitate indicata de medic.

Interiventii in cazul refuzului internarii de catre pacient

Explicarea motivelor refuzului; Recomandari terapeutice la domiciliu; Trimitere catre o alta unitate sanitara; Asigurarea asistentei medicale de urgenta.

Primirea si repartizarea bolnavilor in sectie

Are ca scop diminuarea stresului, adaptarea la mediul de spital, asigurarea unei bune colaborari. Primirea bolnavului in sectie: - asistenta sefa(sau asistenta de serviciu)primeste bolnavul in sectie cu calm intelegere si profesionalism si cu o atitudine respectuoasa; - se face repartitia pe salon(se preda bolnavul asistentei de salon)in functie de diagnostic si gravitatea bolii; - se completeaza o anexa la foaia de alimentatie(care se trimite la blocul alimentar)pentru asigurarea alimentatiei bolnavului inca din prima zi de internare.

Primirea bolnavului in salon

- asistenta preia bolnavul si il introduce in salon; - ii face cunostinta cu ceilalti pacienti; - ii repartizeaza patul si il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera; - asistenta ii prezinta sectia, camera asistentelor, camera de garda,sala de tratamente, sala de mese, grupul sanitar; - se prezinta regulamentul de ordine interioara al sectiei; - se pregateste bolnavul pentru recoltari si investigatii.

Comportamentul profesional al asistentului medical in actul terapeutic

Acest comportament se caracterizeaza prin: - asimilarea temeinica la cel mai inalt nivel a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice; - stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie; - administrarea operativa si in cunostinta de cauza a tratamentului; - crearea unui climat de munca adecvat; - perfectionarea continua.

DREPTURILE PACIENTULUI

Carta European a Drepturilor Pacienilor cuprinde 14 drepturi fundamentale ale pacienilor: dreptul la msuri preventive; accesibilitate; informare corect; consimmntul informat; alegere liber; respectul intimitii i confidenialitate; respect pentru timpul pacientului; respectarea standardelor de calitate; siguran; inovaie;

Principiile de baza ale realizrii drepturilor pacientului

Principiile de baza ale realizrii drepturilor pacientului constau n: a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului i a demnitii fiinei umane n domeniul ocrotirii sntii; b) recunoaterea vieii umane, a sntii omului ca valoare suprem; c) orientarea spre meninerea vieii, a sntii fizice i psihice a pacientului n procesul prestrii serviciilor de sntate; d) respectarea valorilor morale i culturale ale pacientului, a convingerilor lui religioase i filozofice; e) recunoaterea pacientului, iar n cazurile prevzute de legislaie, a reprezentantului su legal (a rudei apropiate), n calitate de participant principal la luarea deciziei privind intervenia medical; f) reglementarea drepturilor, responsabilitilor i a condiiilor de limitare a drepturilor pacientului n scopul proteciei sntii

PRINCIPII SI VALORI ETICE

Se identific cateva principii i valori etice de care trebuie s in cont asistentul medical: 1. autonomia; 2. binefacerea (beneficiena); 3. non-maleficiena; 4. dreptatea; 5. veracitatea; 6. sinceritatea; 7. confidenialitatea.

DEFINIIE CARACTERISTICI (1)

Procesul de nursing este un proces organizat i planificat, o metod raional de planificare i promovare a interveniilor individualizate n scopul obinerii unei mai bune stri de sntate pentru individ, familie, comunitate. Este centrat pe pacient, reprezint o metod tiinific de rezolvare a problemelor actuale i poteniale ale acestuia n funcie de nevoile biofiziologice, psihologice, socio-culturale i spirituale.

DEFINIIE CARACTERISTICI (2)

Deoarece pacientul este o entitate bine definit, aflat n situaii variate, iar aciunile asistentei sunt multiple, procesul de nursing este un proces dinamic, n fiecare etap putnd obine noi date despre pacient. Toate etapele procesului de nursing sunt n interrelaie ceea ce-l face s fie un sistem ciclic. Asistenta medical are responsabilitatea fiecrei etape.

DEFINIIE CARACTERISTICI (3)

Procesul de nursing este transformat ntr-o aciune prin utilizarea planului de nursing. Acesta este un document scris care sumarizeaz etapele procesului de nursing i cu ajutorul cruia se transmit fiecrei asistente date referitoare despre pacient i interveniile efectuate. Indiferent de terminologia utilizat pentru planul de nursing acesta trebuie s cuprind: diagnostic de nursing, obiective, intervenii i evaluare.

DEFINIIE CARACTERISTICI (4)

Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a informaiilor pentru toate persoanele implicate n ngrijirea pacientului, o documentaie referitoare la interveniile planificate pentru pacient.

AVANTAJELE PROCESULUI DE NURSING

Pentru asistent: - permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului; - evideniaz legalitatea aciunilor; - crete profesionalismul; - crete responsabilitatea; - d satisfacia muncii.

AVANTAJELE PROCESULUI DE NURSING

Pentru pacient: - beneficiaz de ngrijiri calitative n funcie de nevoi; - are asigurat continuitatea ngrijirilor planul fiind accesibil echipei de sntate care are nevoie de un reper de informaii pentru fiecare problem; - determin pacientul s participe la ngrijiri i s se preocupe de obinerea unei mai bune stri de sntate.

Activiti desfurate de asistent n cadrul procesului de nursing

colectarea informaiilor; verificarea datelor; stabilirea profilului pacientului; interpretarea datelor; elaborarea diagnosticului de nursing; stabilirea prioritilor; stabilirea obiectivelor;

Activitati desfasurate de asistenta in cadrul procesului de nursing

ntocmirea planului de nursing; linitirea pacientului i acordarea suportului psihic; efectuarea interveniilor autonome i delegate; aprecierea rspunsului pacientului la interveniile efectuate; compararea rspunsului cu criteriile de evaluare;

APRECIEREA

colectarea datelor; validarea datelor; organizarea datelor; stabilirea profilului de sanatate.

PROCESUL DE INGRIJIRE IN NURSING

-

Procesul de ingrijire in nursing cuprinde 4 etape: - aprecierea; - planificarea; - implementarea; - evaluarea.

APRECIEREA

Culegerea datelor ncepe odat cu primul contact al pacientului cu un serviciu de sntate i se continu pe toat perioada acordrii ngrijirilor de sntate. Scopul obinerii de date este stabilirea unui profil de sntate al pacientului care va constitui baza planului de nursing individualizat. Informaiile culese trebuie s fie complete, concise, neinterpretabile. Ele vor fi consemnate succint, n termeni

DIAGNOSTIC INADECVAT, INEXACT

Nu se culeg informatii pertinente intr - o situatie precisa; Asistenta este dezorganizata; Asistenta este incapabila sa foloseasca tehnici specifice. Culegerea de date inexacte: - asistenta neglijeaza obtinerea de date aditionale pentru clarificarea unor aspecte; - emite ipoteze fara a valida informatiile. Datele incomplete: - sunt culese informatii care nu se raporteaza la situatia data.

SURSE DE DATE(1)

1. Pacientul- este considerat sursa principala. 2. Familia si persoane importante in viata pacientului(in special in cazul copiilor si a pacientilor inconstienti).

SURSE DE DATE(2)

membrii echipei de sntate: medici, asistente medicale, asistente sociale, fizioterapeui; documentaia medical: foaie de observaie, carnet de sntate; literatura de specialitate: pentru obinerea informaiilor despre diagnosticul medical.

METODE DE CULEGERE A DATELOR

INTERVIUL OBSERVAREA EXAMENUL FIZIC

Reguli in formularea si punerea intrebarilor

formulare clar, n termeni accesibili pacientului; ntrebarea s nu cuprind n text rspunsul; s se pun numai ntrebri absolut necesare; s nu se pun mai multe ntrebri odat; ntrebrile s fie puse ntr-o ordine logic; s se acorde pacientului timp suficient pentru a rspunde la fiecare ntrebare.

Validarea datelor este procesul de confirmare i verificare a veridicitii informaiilor obinute. Organizarea datelor const n gruparea datelor n aa fel nct s faciliteze identificarea problemelor actuale i poteniale. Organizarea datelor poate fi fcut n funcie de priceperea, preferinele fiecruia sau dup un model, respectiv modelul V.Henderson, A.Maslow, Gordon.

Componentele diagnosticului de nursing (1)

PROBLEMA (P) exprim un comportament, o reacie, o atitudine, o dificultate a pacientului vis-a-vis de satisfacerea nevoilor de sntate din punct de vedere bio-fiziologic, psihologic, sociocultural i spiritual. Termenii utilizai pentru enunul problemei sunt: alterare, diminuare, dificultate, deficit, refuz, incapacitate.

Exemple: alterarea integritii tegumentelor, alterarea imaginii corporale, incapacitate de a se deplasa, n meninerea igienei personale, dificultate refuz de a se alimenta-hidrata, diminuarea mobilitii fizice.

ETIOLOGIA(E)

cuprinde factorii cauzali, acei factori care constituie obstacole n satisfacerea nevoilor de sanatate. Ei pot fi: de ordin fizic factori intrinseci i factori extrinseci; de ordin psihologic sentimente, emoii, tulburri cognitive; de ordin sociologic interaciunea cu familia, colegii de munc, prietenii, modificri ale rolului social; de ordin cultural i spiritual probleme de adaptare la o cultur; legai de necunoaterea modului de promovare a unei bune stri de sntate.

TIPURI DE DIAGNOSTIC IN NURSING

Diagnostic actual cuprinde dou elemente: problema actual sau reaciile pacientului la o problem i factorii etiologici. Exemple de diagnostic actual: - disconfort legat de durere; - perturbarea imaginii corporale legat de pierderea unui membru; - anxietate legat de iminena unei intervenii chirurgicale.

TIPURI DE DIAGNOSTIC IN NURSING

Diagnostic potenial poate fi enunat pe baza istoricului strii de sntate a pacientului, cunoaterea complicaiilor bolii, experiena asistentei. Diagnostic posibil - poate fi utilizat pentru a evidenia un rspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscui.

Erori n formularea diagnosticului de nursing

utilizarea terminologiei medicale n defavoarea celei specifice nursingului; utilizarea unui singur semn sau simptom ca rspuns al pacientului la o problem de sntate; plasarea factorilor cauzali naintea rspunsului pacientului; implicarea valorilor i credinelor proprii.

Caracteristicile diagnosticului de nursing, avantaje

este un enun clar i concis al problemelor pacientului; este specific unui pacient; se bazeaz pe datele obinute n prima etap a procesului de nursing; se schimb n funcie de modificrile rspunsului pacientului la problemele de sntate; ine cont de factorii cauzali ai problemelor de sntate; orienteaz asistenta spre interveniile specifice problemelor pacientului; promoveaz planificarea interveniilor indepen-dente; faciliteaz comunicarea asistentei cu ceilali membri ai echipei de sntate.

RESPONSABILITATEA PROFESIONALA MEDICALA

Maniera traditionala de evaluare a responsabilitatii medicale vizeaza persoana care a comis in mod direct eroarea. Eroarea este consecinta unei optiuni individuale, considerindu-se ca sistemul este bine pus la punct, nu contine puncte slabe sau lacune care ar putea fi cauza erorilor.

RESPONSABILITATEA MEDICALA

Actul medical este un act benefic societatii si are in vedere salvarea vietii, prelungirea vietii, prevenirea infirmitatilor, usurarea suferintelor, cresterea, mentinerea sau redarea intregului potential fizic si psihic, reintregirea sau reinsertia sociala etc. Greseala medicala se poate defini ca incalcarea regulilor de conduita profesionala in raport cu cazul dat si cu conduita altui medic intr-o situatie similara. Greseala incepe acolo unde inceteaza disputele stiintifice, iar medicul, daca a avut mai multe alternative de lucru, nu este vinovat daca a acceptat-o pe cea mai adecvata experientei sale. Comparand greseala cu eroarea, putem spune ca greseala este de domeniul corectitudinii medicale, pe cand eroarea de fapt este de domeniul cunoasterii medicale.

EROAREA

Eroarea poate fi: de fapt datorita dezvoltarii insuficiente a medicinii, nu atrage responsabilitatea cadrului medical; de drept (de norma) datorata insuficientei pregatirii si incalcarii indatoririlor, atrage responsabilitatea cadrului medical.

Eroarea de drept (de norma) tine de: imperfectiunea cadrului medical; de reactivitatea bolnavului; de inteligenta cadrului medical.

Deosebirea intre eroare si greseala

Teoria generala a erorilor profesionale vorbeste de erori de fapt (ce tin de natura actului medical, de natura lucrului in sine) si de erori de norma (ce tin de lacune de atitudine profesionala).

Prin studierea erorilor de fapt se pot trage invataminte care ajuta la dezvoltarea artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de norma

generatoare de prejudicii se poate incerca evitarea acestora.

Deosebirea intre eroare si greseala

Erorile se datoresc unei imperfectiuni a stiintei mdicale la un moment dat, unei reactivitati particulare a bolnavului, care duc la cunoasterea falsa a unei situatii de fapt. Ele se produc in conditiile unei activitati perfect normale. Deoarece respecta regulile de comportament profesional, eroarea de fapt este susceptibila doar de o analiza morala, cu un beneficiu deontologic.

Erorile faptice apar prin neconcordanta totala sau partiala a diagnosticului cu realitatea. Erorile logice apar prin incalcarea regulilor de rationament medical. Cele doua tipuri de erori se genereaza reciproc, lipsa unui diagnostic corect determinnd o atitudine medicala neadecvata. Erorile faptice sunt in realitate greseli. in acest context, definitia greselii presupune:

1.Existenta unei datorii profesionale 2.Neindeplinirea acestei datorii facute cu vinovatie 3.Aparitia unui prejudiciu datorat actiunii sau inactiunii 4.Demonstrarea legaturii cauzale intre fapta medicala si prejudiciu

Eroare vs. greseala

Eroarea de domeniul cunoasterii este deseori inevitabila, deoarece tine de natura lucrurilor. Este de regula imprevizibila in conditii de comportament medical competent si prudent. Poate fi comisa de orice persoana plasata in aceleasi conditii de lucru.

Eroare vs. greseala

Greseala de domeniul corectitudinii medicale este evitabila, deoarece tine de conduita personalului sanitar. Este de regula previzibila cnd lipseste comportamentul medical competent si prudent. Este comisa numai de cei care in aceleasi conditii de lucru nu respecta regulile de comportament profesional. Criteriologia greselii cere evaluarea concreta pe baza criteriilor culpei profesionale si nu pe baza criteriilor de drept comun. Conceptiile juridice de pna acum au considerat culpa profesionala ca: - o incalcare a unei obligatii de diligenta si prudenta, de srguinta, zel, promtitudine si competenta. - o incalcare a regulilor profesionale, de toti admise, prin neatentie neglijenta si imprudenta; - o neprevedere urmata de prejudicii desi, in conditiile date, subiectul trebuia si putea sa prevada aceste prejudicii. Responsabilitatea profesionala bazata pe vinovatie are ca element al laturii

GRESEALA

Greseala medicala se poate defini ca incalcarea regulilor de conduita profesionala in raport cu cazul dat si cu conduita personalului medical intr-o situatie similara.

Greseala incepe acolo unde inceteaza disputele stiintifice, iar medicul, daca a avut mai multe alternative de lucru, nu este vinovat daca a acceptat-o pe cea mai adecvata experientei sale.
Comparand greseala cu eroarea, putem spune ca greseala este de domeniul corectitudinii medicale, pe cand eroarea de fapt este de domeniul cunoasterii medicale.

GRESEALA

Cauzele greselii sunt: informarea insuficienta; nesupravegherea bolnavului; inalcarea consimtamantului; greseala de diagnostic, prognostic sau tehnica medicala.

Raspunderea juridica medicala

Raspunderea juridica medicala evolueaza intr-o raspundere: subiectiva unde vinovatia este rezultatul direct al unui act medical; obiectiva bazata pe riscul in activitate, care spune ca cine isi asuma un risc prin exercitarea unei activitati, isi asuma si responsabilitatea efectelor nedorite;

Jurisprudenta medicala

Jurisprudenta medicala recunoaste mai multe tipuri de responsabilitati: disciplinara; administrativa; contractuala; civila; delictuala; penala.

Formele culpei medicale

Culpa medicala, asemenea altor culpe, poate fi de mai multe forme: Sub aspect juridic culpa poate fi: in faciendo cand nu se aplica un tratament sau se aplica necorespunzator; in omitendo cand se omite sa se faca ceva ce este necesar; in eligendo cand nu sunt alese procedeele adecvate si utile pacientului; in vigilando cand nu se supravegheaza adecvat bolnavul

CULPA MEDICALA

Dupa gravitate culpa poate fi: culpa lata (grava); levis (medie); levissisima (a prevederii exceptionale).

CULPA MEDICALA

In concret, cadrului medical i se poate imputa: culpa prin necunoasterea faptelor medicale sau a notiunilor medicale (ignoranta de baza); culpa prin lipsa de dexteritate, de pragmatism sau de indeplinirea unor manopere tehnice elementare; culpa prin diligenta, prin lipsa de grija (este rezultatul neglijentei care poate duce la prejudicierea intereselor bolnavului); culpa prin usurinta cand, cadrul medical, gandeste ca urmarile negative nu se vor produce, dar in realitate ele intervin; culpa prin imprudenta constituie o incalcare a regulilor de conduita profesionala, de previziune stiintifica.

Organizarea educatiei medicale continue a asistentilor

1. Educatia medicala continua a asistentilor medicali este reprezentata de totalitatea activitatilor educationale, planificate cu scopul de a mentine si dezvolta cunostintele si aptitudinile necesare asistentului medical pentru a asigura o ngrijire de calitate si o educatie adecvata pacientului. Educatia continua a asistentilor medicali este o necesitate si o obligatie profesionala etica. Este o decizie personala, responsabila a fiecarui asistent medical, OAMMR oferind doar cadrul organizatoric si legal pentru aceasta forma de educatie. Asistentul medical care nu se instruieste permanent, nu poate pierde calitatea de specialist, dar poate fi personal dezavantajata ntr-o alta maniera (n conditiile evolutiei explozive n domeniul medical, retardul profesional se instaleaza foarte rapid si devine vizibil).

Educatia medicala continua

EMC fiind o obligaie profesional etic i moral trebuie s fie condus i controlat cu toat independena de profesie. 2. EMC trebuie s ndeplineasc, cu prioritate, urmtoarele condiii: - s aib un coninut tiinific sau profesional cu impact direct asupra calitii serviciilor furnizate pacienilor, asupra serviciilor comunitare, de sntate public sau serviciilor ce implic managementul unitilor sanitare. - sa fie orientate spre asigurarea: - creterii performanei profesionale, - calitii actului medical, - actualizrii permanente a cunotinelor.

s asigure noiuni de management al serviciilor de sntate, de management al calitii, al riscului profesional, aspecte legale i/sau etice ale practicii medicale; s vizeze mbuntirea relaiei asistent medical-pacieni. Prudene n organizarea activitilor de EMC: -s nu contravin principiilor practicii medicale profesionale; - s nu fie orientate spre aspecte comerciale., - s nu promoveze atitudini discriminatorii, de orice natur.