Sunteți pe pagina 1din 10

Preot GH.L.

DOBRE: ULTIMUL AN LA SEMINARUL TEOLOGIC DIN DOROHOI

In vara anului 1931 am terminat 7 clase la Seminarul Teologic din Constanta.Tot atunci s-a desfiintat Seminarul.Treizeci si trei de elevi, printre care si eu am fost transferat la Seminarul Teologic din Dorohoi,pentru ca in acel an 1931-1932 sa facem si clasa a VII-a. Momentul aflarii vestii mergerii la Dorohoi pentru a face ultimul an scolar ne-a bucurat mult.Aflasem de la profesorii de la Constanta,ca profesor si director la Dorohoi vom gasi pe preotul Dumitru Furtuna,despre care ni s-a spus numai de bine. Din primele zile de scoala (eram 63 de elevi cu cei de la Dorohoi),noi constantenii,la randul nostru,ne-am putut face o parere depre el,in asa fel ,incat,ca si celorlalti,ne-a fost drag,neam bucurat sa-l respectam,sa-l ascultam.Datorita calitatilor sale de om si professor,amintirile cu privire la acel an scolar mi-au ramas in suflet ,chiar dupa atata noin de vreme, ca un an dintre cei mai frumosi.Oricat ne preda obiectul ce-I apartinea ,Stiintele Religioase, acele ore erau momentele cele mai mult gustate de noi toti,caci pe langa Istoria Bisericii, ne impartea cu darnicie invataturi si sfaturi privind Pastorala,sfaturi care,ma refer la mine,mi le-am insusit si miau fost intotdeauna orientari de bun gust in viata mea de preot de enorie,Datorita acelor sfaturi, am reusit sa-mi refac misiunea de preot intr-o parohie(relative,mica),timp de 35 de ani si,..(pag 155) .si acum le simt in ureche si in inima.Altadata, venise sfarsitul de an scolar , cand clasa a VII-a ,trebuia sa dea examenul de diploma,examen pe care l-am luat cu exceptia a doi colegi ,ce totusi aveau sa il ia in acea toamna, la Iasi. Dupa succesul examenului ,directorul D.Furtuna,venind in fata noastra cu o lista in mana,ne-a citit numele catorva dintre noi :Alexe Petre, Avadanesei GH.,Chiriac Constantin,Diaconita Anton,Enache Constantin,Georgescu Teodor(dirijorul corului) Gigis Aurel,Guragata Nicolae,Iatan Octavian,Oncescu Ion,Rosca Anania,Stanescu Constantin,Teodor Nicolae,Andronic Dumitru,Ghirea GH.,Sauca Eugen,Doniga si subsemnatul.Toti cei cititi eram propusi de amerge intr-o excursie in tara,pe trei zile.Dar,
1

primul gand ne-a fost - de unde bani. Si aceasta ,nu prea simpla intrebare,si-a avut dezlegarea pe care am aflat-o mai tarziu. Iata si bucuriile excursiei.Ne-am oprit si am vizitat Manastirea Neamt, Agapia, Varatic,s.a.Am mers pe valea Bicazului si am intrat in Cheile Bicazului.Se lasa inserarea si a trebui sa ne retargem.Pe traseul excursiei am vizitat si alte obiective si localitati.Am admirat peisajele naturii si am gustat din apa rece a izvoarelor de munte.Si am avut dupa ce bea apa:dupa hrana servita din pachetele luate de la Dorohoi,de care a avut grija directorul nostru Dumitru Furtuna.Cand scriu aceste randuri ma gandesc cu oarecare emotie la urmele noatre de

atunci,lasate pe acele locuri,care, astazi sunt acoperite de apa lacului de acumulare.Imi amintesc ca in acea excursie am fost insotiti de preotul C.Munteanu,si de G.Dumitras (directorulGrigore Ghica VV)si de profesorii nostri:Salceanu, Alexandrescu, Serbu, M.Mihaiescu,fiecare cu sotia sa.Dupa cele trei zile de excursie,ne-am intors bucurosi acasa,la Dorohoi.Aflarea mobilului ce a pus in miscare efectuarea excursiei noastre a fost o placuta surpriza.Si una si alta s-au datorat preotului Dumitru Furtuna. pag 157

care a avut grija si a stiut sa incopeasca fondul banesc, care a fost folosit cu eficienta pentru organizarea excursiei ce o evidentiez si aici.Iata care a fost cheia succesului!Era un obicei frumos si crestinesc ca acei gospodari din parohie cu situatii materiale mai bune,sa angajeze pogrebanici corul Seminarului.ca decedatul sa fie condus la locul de veci ,cu cantece de jale.Noi,cai care am figurat pe lista de excursionisti,facusem parte din acel cor.Pentru seviciul nostru ,gospodarul ce ne angajase dadea preotului director D.Furtuna o suma de bani(modesta de altfel),iar parintele,timp de un an,pastrand sumele la C.E.C.,a putut constitui fondul necesar excursiei noastreNU ARE NUMAR PAGINA ....folosi de ele in creatiile sale de o reala valoare cultural stiintifica. Imi aduc aminte cand,in clasa,la o lectie,ne-a aratat un document de valoare istorica (scris pe o piele de vitel),care era de pe vremea lui Petru Rares, purtand sigiliul si semnatura lui Voda.Alta dat ,printer alte carti vechi, tot de mare valoare,ne-a aratat in clasa si o biblie,de rara frumusete. Ne vorbea adeseori despre o monografie a Moldovei,despre multe lucruri intelepte,pe care,mintea noastra de atunci prea putin le-a inregistrat
2

Il chema Furtuna;era ca o furtuna,dar nu o furtuna distrugatoare.Ma bucur ca l-am avut professor,dar regret ca nu am fost apta sa inteleg sis a asimilez - din tezaurul de cunostinte ale acestui mare om mai multe invataturi pretioase. Obisnuia ca, in zile de sarbatori,sa ne aduca la slujbele religioase,in Bisericuta de lemn(Schit in forma de nava),ctitoria lui Vargolici(monument istoric),unde parintele era slujitor. Acolo ,in casa parohiala.D.Furtuna,isi avea marea si bogata biblioteca,adunata cu mari sacrificii,timp de o viata,care,stiu,i-a fost distrusa in cea mai mare parte in timpul celui de-al doilea razboi mondial,cand a fost evacuat cu scoala in partea de sud a tarii. Poate,din caua acestei tragice intamplari a depins imbonavirea si mai tarziu moartea acestui invatat ,fost preot,profesor si director al Seminarului Teologic din Dorohoi si la alte scoli,prieten al multor oameni de seama,din tara si de peste hotare. In clasa a III-a de liceu imi amintesc - eram o eleva linistita,atenta la lectii si-I placeam,cred,parintelui si profesorului D. Furtuna,care pretindea linistea si ascultarea in clasa. Odata,scos din fire de strengariile unor eleve,care,desigur,il oboseau pe omul ajuns la o varsta inaintata a strigat:.PAG 160 Dupa terminarea spectacolului,parintele Furtuna atinut un inflacarat discurs,aratand meritul lui Calini Istrate si el colaboratorilor acestuia in munca de infratire si multumindu-le calduros ca au primit invitatia de a vizita Dorohoiul.Intrebat de profesorul nostru de muzica vocala,Petru Carlan,cand va mai veni pe la noi,Calini Istrate a raspuns asa:As mai veni ,dar,ma tem ca frumusetile mele de coriste pe care seminaristii vostri au pus ochii ,ar putea devein preotese si atunci cand voi reusi sa mai refac corul,care asa cum v-am exprimat s-a prezentat la inaltime Musafirii nostril,la plecare,plini de bucurie, au multumit pentru primirea deosebit de calduroasa de care s-au bucurat la noi si pentru ca si-au dat seama de talentul oratoric al parintelui director,l-au invitat sa tina cateva conferinte in localitatea lor. Cu toate ocupatiile scolare si administrative care ii rapeau mai tot timpul,parintele Furtuna nu a uitat ca el era un mare folclorist.Acum nu mai avea posibilitatea sa faca culegeri de
3

la izvoarele poporului nostrum si de aceea ne-a indemnat pe noi,elevii lui, ca in timpul vacantelor saiscodimbatranii din satele noastre si sa-i aducem ceea ce am realizat.Multe din materialele aduse de noi au fost publicate de carte parintele director in revista de folclorTudor Pamfile. Odata cu trecerea anilor,de la cele doua clase,I-a si a V-a,cu care a inceput seminarul in 1923,s-au inmultit atat elevii,cat si clasele,asa ca se cerea de urgenta un local propriu pentru scoala noastra. Cine putea sa aduca la indeplinire acest deziderat, decat tot directorul nostru!Astfe ca,la inceputul anului 1925, parintele a inceput demersurile la minister, pentru obtinerea aprobarii unui loc pentru constructie si a fondurilor necesare.Primaria Dorohoiului a aprobat un teren de 5 hectare in marginea orasului ,in partea de sud-est,teren desprins dintr-un viitor parc de agreement.Mai tarziu, scoala a fost improprietarita cu 15 hectare de teren agricol,pe care elevii il lucrau,obtinand din recolta vanduta inseminate venituri pentru scoala.In primavara anului 1925, dupa ce s-au terminat aprobarile necesare cu planurile pentru construirea noului local de seminar,s-a pus piatra fundamental si s-a efectuat sfintirea.Serviciul religios a fost oficiat de Mitropolitul de la Iasi, impreuna cu un numar impresionant de preoti.Seminarul a fost botezat cu numelePimen Mitropolitul.La aceasta mare sarbatoare a scolii si a Dorohoiului au luat parte ministrii Alexandru Lepadatu, G.G.Marzescu su alti mari demnitari din Iasi si Bucuresti,prieteni buni ai parintelui directori.Dupa aceasta sarbatoare,au inceput lucrarile de constructive a localului de seminar,cladire impunatoare cu trei nivele si o arhitectura specifica acelei vremi.In afara de cladirea mare,sub indrumarea neobosita a parintelui Furtuna, s-au construit diferite dependinte,in curte:sufragerie,bucatarie,uzina electrica proprie,si s-a cumparat pentru transportul profesorilor din oras un automobile Chevrolet.Astfel,in anul 1926-1927,cand a fost gata a treia parte din cladire,ne-am mutat de la liceu in noua noastra casa. Seminarul nostru a avut prima serie de absolventi cu 8 clase, fiind declarati absolventi, 50 de elevi.Examenul de diploma a fost prezidat de eminentul profesor de drept canonic dr.Dimitrie Boroianu,de la Facultatea de Teologie a Universitatii bucurestene,bineinteles ca din comisia de examinare,pe langa alti profesori (spre bucuria noastra) a facut parte si parintele Furtuna. De relvat ca,la inceputul anului scolar 1926-1927, seminarul nostru a fost vizitat de maresalul Alexandru Averescu,pe atunci prim ministru.Venind de la Cernauti,in treacat pe la

Dorohoi,a fost invitat de parintele director,sa ne viziteze scoala.La plecare,urcandu-se in masina s-a adresat..Pag 113 imbratisari,mare veselie sarbatoareasca. Pana catre sfarsitul anului 1930, cand am fost numit de carte parintele Furtuna ,pedagog, casier la comitetul scolar si mai apoi secretar al seminarului,am avut mai putine contacte cu scoala si cu directorul nostru.In acest timp,p arintele a avut multe necazuri, pricinuite de unii din cei pe care, in bunatatea lui desavarsita,i-a ajutat si indrumat sa aiba un rost in societatea noastra.Din aceasta cauza,parintele s-a descurajat si renuntand la functia de director administrative,a ramas numai director de studii si profesor titular de religie la Liceul de Fete din localitate.La propunerea parintelui Futuna, Ministerul a numit in functia de director administrativ pe preotul Constantin Munteanu, care a condus administratia scolii pana la finele anului scolar 1933 cand,pentru motive de economii bugetare, Ministerul a desfiintat Seminarul nostru. Cu ambii directori,dupa numirea mea ca salariat al Seminarului ,am conlucrat cu desavarsita intelegere. In ultimele zile ale anului 1930 s-a primit ordin de la minister ca Seminarul sa se desfiinteze pe data de 1.I.1931,iar elevii sa fie repartizati la alte semiare.Aceasta veste a venit ca o bomba,in timpul unei ierni grele si nemiloase. La initiative parintelui Furtuna ,toate cadrele resposabile ne-au sfatuit ca ar fi bine sa cerem aprobare pentru functionarea pe mai departe a scolii ca extrabugetara,socotind ca din venitul celor 20 de hectare de pamant arabil si din toate taxele cu care vor contribui elevii vom putea sa mergem mai departe.Astfel,s-a facut un raport in detaliu si a fost delegate parintele Constantin Munteanu,sa plece la minister pentru a obtine aprobarea dorita de noi toti. Era in preajma Craciunului si ministrul invatamantului N.Costachescu, profesor universitar,se gasea in vacanta la Iasi. Delegatul nostru,gasindu-l pe ministru in ziua a III-a de Craciun in laboratorul de la Universitate ,i-a adus la cunostinta doleantele noastre,cerand cuvenita aprobare pentru continuarea cursurilor Seminarului,extrabugetar.Ministrul a aprobat dar ne-a atras atentia: Nu cumva sa va vad pe la Pasti ca nu mai puteti rezista sis a veniti dupa ajutor; atunci veti raspunde pentru neindeplinirea sarcinilor asumate.pah 115
5

Primind aceasta aprobare,ne-am straduit sa mergem mai departe,pe cont propriu si, dupa cum am aratat mai inainte,am rezistat pana in 1933, cand nu ni s-a maid at aprobare de functionare,din cauza profesorului dorohoian de liceu Ioan Botezatu, care era inspector adjunct la Cernauti si caruia nu-I prea placeau ochii lui Furtuna si Munteanu ,directorii nostrii. Asa extrabugetar ,seminarul nostru,cu venituri reduse , a mers foarte bine si in acesti ani ultimi de existent.Elevii erau absolventi,un numar oarecare de bursieri si ,chiar cativa din cei lipsiti de venituri,scutiti de orice taxa. In anii de mare criza financiara 1930-1931, cand nu s-au platit salariile circa 11 luni, seminarul nostru a fost la inaltime,caci in fiecare luna s-au achitat normal intregului personal drepturile ce i se cuveneau.Profesorii de la liceu,sau alte scoli,care aveau ore suplimentare la noi,au trait in aceasta vreme de dureroasa amintire cu 800 sau 1000 lei ,pe care ii primeau regulat de la seminar. Prin staruinta directorului carturar Furtuna, si a celorlalte cadre didactice, elevii seminarului au primit o buna educatie si invatatura. Au fost sapte serii,cu 337 de absolventi (1927-1933). Dupa terminarea scolii,o parte din ei s-au preotit, altii au urmat studii universitare, dupa care,numiti in parohii, din diferite sate si orase, in munci de raspundere la centre eparhiale sau protoerii, la catedre de religie, si-au facut datoria cu pricepere si dragoste crestina, amintindu-si totdeauna de invataturile,sfaturile si exemplul personal al scumpului lor directorpag 116 Eu am ramas ultimul salariat la seminar,pana la 4.XII.1933 si am predate toata avera mobila si imobila.Cladirea pricipala si atenansele le-am predat Regimentului NR.29 infanterie din localitate iar bunurile miscatoare unor scoli din oras ,Liceului din Pomarla,etc. Dupa aceasta ,m-am retras la Liceul Grigore Ghica VV,cu arhiva seminarului,de unde am eliberat diploma de absolvire si celelalte acte de trebuinta elevilor pentru a se putea inscribe la alte seminare.Dupa terminarea acestor operatiuni,am predat liceului, spre pastrare,intrega arhiva a seminarului. In anul 1944, Liceul a plecat in refugiu si luand pe drum toata arhiva proprie,a

abandonat-o, pur si simplu,pe cea a seminarului.


6

La intoarcerea din refugiu,nu s-a mai gasit nimic ,totul fusese ravasit; singura amintire despre scumpul nostru seminar ramanand cotorul de diplome de absolvire pe care ,gasindu-l un anonim priceput si harnic ,l-a predate Protoieriei Dorohoi,unde se gaseste si acum. Dupa desfiintarea seminarului ,parintele Furtuna a continuat sa-si indeplineasca de

profesor la Liceul de Fete din localitate.Apoi s-a dedicat cu pasiune muncii lui obisnuite de descifrare a documentelor istorice vechi si a celor folclorice ,aflate in posesia sa. Trebuie sa amintim ca inainte de plecarea in refugiu,marele nostru carturar a pregatit un numar foarte mare de lazi pline cu documente, insemnari,f otografii, esantioane din ziare, etc.rodul unei munci de o viata intreaga.Toate acestea au ramas pe loc ,iar cei ce nu le cunosteau marea importanta le-au distrus. Cu toata starea materiala precara ,de acum inainte casa parintelui era deschisa oricand pentru cei ce veneau la el sa-i ceara o indrumare ,un sfat bun sau chiar unele surse documentarepag 117. pe care ,cand le avea,le dadea cu toata bunavointa .Amintesc toate acestea pentru a reliefa marea lui bunatate si dragoste de oameni. Parintele Furtuna a ramas pentru noi,cei care l-am cunoscut mai de aproape ,ca si pentru contemporanii lui ,o personalitate complexa ,exceptional ,in viata cultural a judetului nostru si chiar a intregii spiritualitati romanesti. A fost preot in adevaratul sens al cuvantului,a purtat cu vrednicie si modestie costumul preotesc.Niciodata nu am avut ocazia sa-l vad undeva fara reverenda.Tuturora ne cerea sa purtam corect imbracamintea ,nu in diferite culori. Cand vedea un elev cu incaltamintea galbena sau maro deschis ,cum era moda pe atunci,recomanda schimbarea imediata a

incaltamintei.Intotdeauna a pledat pentru modestie ,sobrietate si simplitate,fiind un exemplu si un model pentru elevii sai. Incheind ,imi amintesc cuvintele unui cantec de stea cules de pe calea Jijiei de mult regretatul nostrum director si parinte duhovnicesc si care a fost inclus in piesa de teatru VACANTA CRACIUNULUI , scrisa de el si care mai continea numeroase obiceiuri caracteristice Nasterii Domnului si Anului Nou.Aceasta piesa a fost jucata de noi elevii seminaristi prin satele natale,in timpul vacantelor.
7

Cand vin copiii cu steaua in casele crestinilor ,isi desfasoara actiunea si ,inainte de a pleca,isi iau ramas bun de la gazde,multumesc pentru darurile primite si canta sau recita: Bine si iar bine, va lasam in pace, pace sanatate; dar va si rugam, de v-am gresit ceva , fiti buni a ne ierta .Primiti cu bucurie adevarata tot ce v-am cantat! SMARDAN-SUHARAU,15.II.1989..PAG 118 Incep intrebarile:Cum te cheama,de unde esti,cate clase ai,cu ce se ocupa parintii,cati copii sunteti?s.a. Dar, intrebarile acelea aveau rostul lor.Il interesa pe parintele Furtuna ,cred, starea materiala a parintilor,spre a-si da seama daca acestia vor putea contribui la asigurarea bugetului scolii, iar, pe de alta parte , sa cunoasca pe cati elevi nevoiasi va trebui sa-i scuteasca de taxe scolare etc. Ce parere si-a facut parintele director,cand i-am spus ca suntem sapte copii la parinti si tata e cantaret la biserica,nu stiu.Insa ,despre mine ,stiu ca am iesit din cancelarie cu obrajii arzand ca focul si cu sufletul incalzit,ca si cum as fi castigat o batalie.Atunci,am citit in ochii lui blanzi,patrunzatori,multa bucurie si o dragoste cu adevarat parinteasca. Toamna ,tarziu,s-au deschis cursurile scolare.Copiii din clasa I-a si noi mai mari,din clasa a V-a ,ne uitam unii la altii. Ne puneam intrebarile unde mancam,unde invatam,unde dormim. Parintele director se zbatea ca apa de mal.Cursurile au inceput in localul Liceului Grigore GHica VV.Masa o serveam la cantina liceului ,iar mai tarziu - intr-o casa inchiriata,de pe strada garii.Dormitoarele le aveam in cladirea pompierilor si in alte case particulare .Apoi,in cazarma Regimentului 29 Infanterie.

Seminarul,la inceput,a simtit lipsa de profesori.Directorul era nevoit sa aduca pe unii profesori din Iasi,care faceau naveta cu trenul.Treptat , treptat, scoala s-a pus pe roate.In cele din urma am ajuns sa ne vedem in localul propriu. Elevii mai mari si-au adus si ei parteea de contributie la construirea scolii,prin munca necalificata: caratul materialelor de constructive, a apei, etc.Tin minte cum colegii mei faceau haz de mine ,cand mi-am pus in spate circa 100 kg ,caramizi,pe care le-am urcat la etaj. Directorul nostru,bun gospodar,a amplasat cladirea pe un teren de circa 15 hectare,pe care il lucram noi,elevii.pag 91..seminarului.Produsele recoltate se receptionau si treceau in magazinul internatului.In jurul scolii s-au plantat pomi fructiferi,s-a construit un turn de paza ,o troita si alte anexe gospodaresti.Unii dintre elevii mai buni ,di clasele superioare,erau angajati in diferite functii si primeau retributii.Subsemnatul eram pedagog,Branzei Valerian secretar Mironescu GH. contabil la comitetul scolar,Simionescu Constantin,venit din cadrele armatei ,se ocupa cu pregatirea elevilor pentru defilari ,la anumitre sarbatori,fapt pentru care s-a ales cu porecla cazonul.Alti elevi erau repartizati ca sefi de meditatii,sefi de dormitoare,la infirmerie ,in unele munci administrative din curte,de la bucatarie,etc.In sfarsit ajunsesem sa le avem pe toate pe loc.Eram stapani si gospodari in casa noua. Sefa bucatariei era Ruxandra Frunzetti,mama buna.De multe ori,in pauza mare,chema elevii din clasa I-a s-I cinstea cu cate o tartina cu branza,marmelada sau unt. Asteptam cu multa nerabdare vacantele de Craciun si de Pasti .Parintele director,la plecarea noastra in vacanta ,ne dadea ca sarcina sa culegem folclor din satele noastre.Intr-o vacanta ,am auzit dela mama o versificatie cand alegea untul in putinei: Alege-te unt indata, Copiii si catelusul asteapta : Untul, -baietasului, Zaharul,- catelusului. Si ,apoi ,alta ,cand umplea borsul:
9

Sileste-te bors si te-nacreste, Ca de la Galati soseste, Douasprezece care cu peste Atunci ,ne tragea de urechi, ca sa se inacreasca borsul mai repede,spunea ea. Nu mult dupa vacanta Craciunului ,citesc revista de pag 92.

10