Sunteți pe pagina 1din 11

Scurt istoric Cainele (Canis familiaris) cel mai vechi animal domesticit s-a raspandit impreuna cu omul peste

tot pamantul. Linne da ca deosebire intre caine si lup "cavda sinistrorum recurvata" adica coada incovoiata spre stanga. S-a stabilit astazi destul de precis ca lupul este cel mai important stramos al cainelui domestic. Numeroase rase au fost favorizate poate de participarea unor elemente ereditare provenind de la sacal, lupul sacal si alte rude, precum si de tendinta spre variabilitate a lupului. Domesticirea acestui ajutor atat de important al omului, pentru folosirea si imblanzirea tuturor celorlalte animale de casa, a avut loc desigur in mai multe puncte ale emisferei nordice. Stiati ca: - temperatura corporala a cainelui este de 38-39.2 grade C - frecventa respiratiei 10-40 respiratii/minut - perioada de calduri de doua ori pe an, durata medie a fiecarei perioade12-20 zile - perioada favorabila a montei intre a 9 a si a 13 a zi a perioadei de calduri - durata gestatiei 57 - 63 de zile - durata medie a pubertatii la mascul: 7-10 luni, femela: 6-12 luni Este bine sa stiti: - vidarea glandelor perianale la cainii de apartament se face o data la doua luni - inaintea vaccinarii se face o deparazitare interna - deparazitarea interna se face de trei ori pe an si trebuie facuta la scurt timp dupa deparazitarea externa (recomandat ar fi inaintea deparazitarii interne sa sa faca un examen coproscopic - si apoi in functie de rezultat sa se faca sau nu deparazitarea interna) * deparazitarea interna la caine se poate face utilizand PRAZYTEL un comprimat pe 10 Kg greutate vie. - o data pe an cainele trebuie vaccinat antirabicAlimente recomandate carnea, mai putin cea de porc, administrata cruda si taiata in bucati, putin incalzita. oasele - constituie un exercitiu pentru maxilare, dar sa fie intregi si sa contina maduva oua - daca se administreaza intregi trebuie fierte neaparat, crude doar galbenusul orezul - este recomandat laptele - are o valoare nutritiva ridicata legumele si fructele se vor da la animalele sedentare

biscuitii speciali sunt alimente complete si preferate graul si porumbul se administreaza sub forma de fulgi hrana uscata si semipreparata Alimente nerecomandate carnea de porc si cea prea grasa, carnea de peste oasele de pui si iepure sunt foarte periculoase albusul crud de ou painea calda branzeturile sarate dulciurile, ciocolata, bomboanele untura, margarina Alte recomandari pentru animalul adult este suficienta o masa pe zi, la efort se dau mai multe mese pe zi, dar in functie de orarul efortului (mese mai mari dupa efort si mai mici inainte) pentru pui se recomanda la inceput 4 mese, frecventa lor diminuindu-se treptat apa trebuie sa fie proaspata si la discretie.

Pisica domestica (Felis catus) se trage din formele salbatice Felis silvestris lyberica. Dupa ipoteza lui Haltenorth, aceasta specie a fost domesticita in Egipt din cele mai vechi timpuri, tara in care pisica a fost inaltata pe piedestalul divinitatii, fiind obiectivul de veneratie al faraonilor. Din Egipt, pisica a fost introdusa in Europa in sec al V - lea unde s-a raspandit rapid, fiind cel mai eficient mijloc de combatere a sobolanului brun (Rattus rattus).Aici au avut loc frecvente incrucisari cu alte pisici salbatice, de aceea nu este usor astazi sa se explice descendenta pisicii noastre domestice. Stiati ca ...

se apreciaza ca pe glob traiesc circa 100 milioane pisici, cifra considerata insuficienta fata de cele aproximativ 3 miliarde soareci si sobolani existenti. durata medie a vietii unei pisici este de 10-12 ani temperatura normala are valori cuprinse intre 37.8 - 39.5 grade Celsius frecventa respiratiei este de 20 - 30 respiratii/minut pulsul este de 140 - 240 batai/minut gestatia la pisica dureaza 58-60 de zile

actul fatarii dureaza 5-6 ore natalitatea medie este de 5 pui o pisica poate fata de 4 ori pe an puii se nasc cu ochii si conductul auditiv inchis, la 9-18 zile se deschid ochii, iar dupa 14 zile si conductul auditiv. La 20 de zile ochii iau culoarea definitiva (verzi sau albastri). primii dinti apar la 22 zile. pisicile albe cu ochii albastri sunt surde

Patologia felinelor Alopecia Pruritul Eczema Dermatita alergica Diabetul zaharat Hipercorticismul (Boala Cushing) Bronhopneumoniile Rinitele (Corizele) Gastrita Sialoadenita Constipatia (Coprostaza) Enteritele Urolitiaza Parazitismul cu purici

Boli de piele

Bolile sistemului endocrin Bolile aparatului respirator

Bolile aparatului dogestiv Bolile aparatului urinar Boli parazitare

Zoonozele
Inca din cele mai vechi timpuri s-a observat ca anumite boli ale animalelor se pot transmite la om, ca de exemplu: turbarea, dalacul vitelor (antraxul), rapciuga cailor (morva) si altele. Dupa definitia Comitetului de experti OMS, zoonozele sunt boli si infectii care se transmit in mod natural de la animale vertebrale la om si viceversa, denumirea de ANTRO-POZOONOZE a fost respinsa deoarece aceasta ar insemna boli transmisibile de la om la animale. Cercetarile stiintifice moderne au descoperit ca o serie de boli cunoscute ca specific umane isi au rezervorul de infectii printre animalele domestice si mai ales cele salbatice, in acest fel s-a ajuns astazi ca pe lista Organizatiei Mondiale

a Sanatatii sa fie inscrise peste 200 de boli ale omului care se transmit de la animale (1971). Clinic, jumatate din bolile infectioase, parazitare si micotice ale omului isi au rezervorul de germeni in regnul animal. Zoonozele se transmit prin contactul direct cu animalele bolnave, cu alimentele de origine animala (carne, lapte, conserve, peste, icre) sau alte produse (piei, lana, pene, par etc), dar si prin dejectiile animalelor bolnave sau purtatoare care polueaza ambientalul. Consumul unor plante din mediul natural, a unor fructe si legume, consumul vanatului, a apei din diverse resurse (izvoare, balti, rauri, lacuri etc), - pot constitui de asemenea surse de contaminare. Zoonozele sunt intr-adevar de temut, dar ele nu sunt mai periculoase decat catastrofele naturale ce ne incearca in ultimul timp: cutremurele, alunecarile de teren, inundatiile, seceta, furtunile si ploile torentiale, grindina etc. Prietenii fideli ai omului, cainele si pisica sunt transmitatori ale unor zoonoze grave, iar cifra totala a acestora, dupa cercetari stiintifice actuale este impresionanta: 60 de boli de la caine si 40 de la pisica. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne scapam de acesti prieteni. Trebuie insa sa ne tratam si noi si ei. Veterinarul literat si om de aleasa sensibilitate, in cartea sa Semper fidelis", ne arata legaturile tainice ale omului cu prietenii sai cainele, calul si chiar miorita - motiv pentru care, inainte de a ne teme de bolile ce ni le pot transmite e bine sa le aducem un pios omagiu. Agentii patogeni, care produc zoonozele sunt extremi de diferiti: bacterii, virusuri, ricketsii, paraziti, miceti etc. Importanta diferitelor zoonoze depinde de frecventa lor si de gravitatea simptomelor. Unele dintre ele sunt totdeauna mortale, ca de exemplu turbarea. O alta categorie evolueaza foarte grav, ca tuberculoza, breceloza, salmonelozele, leptospirozele, tularemia, lesterioza, febra Q, psitacoza, encefalitele virale, ricketsiozele, fara ca sa aiba intotdeauna sfarsit letal, iar altele evolueaza benign ca vaccina, febra aftoasa, pseudopesta aviara, boala lui Aujeszky etc.

Rabia (Turbarea)
Turbarea este o boala infectioasa, acuta, ce se intalneste la toate speciile de animale cu sange cald, caracterizata prin tulburari grave ale sistemului nervos central (encefalomielita), terminandu-se intotdeauna cu paralizie si moarte, atat la nimale cat si la om. Contaminarea la animale si om. Turbarea este o boala cu focalitate naturala, cu aparitie sporadica si uneori enzootica (apar un numar mai mare de cazuri), incidenta maxima a bolii

primavara si toamna - este legata de perioadele de imperechere a carnivorelor salbatice si a cainilor. Boala este raspandita in toata lumea, dupa datele OMS in 100 de tari, exceptie fac continentele, Australia si Antartica, cateva tari insulare: Anglia (din 1926), Noua Zeelanda, Havai, Cipru si tarile scandinave. In lume se inregistreaza anual 500.000 de tratamente la oameni, dupa muscatura si 1000-2000 de decese. In tara noastra a fost dintotdeauna raspandita datorita diversitatii faunei salbatice in paduri, luncile Dunarii (in special lupi si vulpi, dar si alte rezervoare naturale) dar si din cauza existentei unui numar foarte mare de caini (4-5 milioane) dintre care o mare parte vagabonzi. Etiologia (cauzele bolii). Agentul cauzal al bolii este virusul rabic, care are o afinitate mare pentru sistemul nervos central si pentru glandele salivare. Virusul rabic formeaza in protoplasma celulelor nervoase la om si animale, incluzii denumite corpusculii Babes-Negri. Animalele de laborator: cobaii, soarecii, hamsterii sunt foarte sensibile la infectie. Virusul patrunde in organism prin muscatura sau zgarietura, intepatura si se propaga spre sistemul nervos central de-a lungul nervilor. Ajung la creier (encefal) se multiplica si dau encefalita rabica dupa care se disperseaza in organism pe tot traiectul nervilor. Imbolnavirea animalelor si omului depinde de cantitatea de virus patruns in organism, de numarul muscaturilor, de profunzimea si localizarea lor. Foarte grave sunt zgarieturile de gheare de pisica deoarece aceste animale isi ling adesea fata palmara a labelor anterioare si ghiarele pot fi astfel incarcate cu saliva infectanta. Au fost si cazuri de turbare la om prin lingerea de catre cainele bolnav a pielii, cu zgarieturi proaspete sau in cazul efectuarii autopsiilor la animale si oameni. De asemenea insectele hematofage si liliecii pot transmite boala. Rezervorul de virus rabic nativ (virus de strada) este cel domestic (caine, pisica, bovine, cabaline, porcine) si cel silvatic (vulpi, lupi, bursuci, vidre, sobolani, vampirii si liliecii). Simptomatologia bolii la animale. Formele principale de manifestare: a) forma paralitica si b) forma furioasa. in forma furioasa se disting trei faze (perioadele): Perioada prodromica - modificari ale comportamentului animalelor, care devine capricios, iritabil, agitat sau dimpotriva ata ascuns, nu mai raspunde la chemari, latra fara motiv, vocea este voalata, pierde pofta de mancare, inghite diverse obiecte dure, apare o faringita. in perioada de stare - cainele devine foarte agitat, furios, sfasie obiectele din jur, are accese de furie care altereaza cu depresiunea. Nu prezinta hidrofobie (frica de apa) cum se intampla la om, devine agresiv, ataca alte animale si omul. Cainele are tendinta de a fugi de acasa, alearga n.econtrolat, musca tot ce

intalneste, urla. in perioada paralitica apare paralizia ce afecteaza faringele, limba, maxilarul inferior, partea de dinapoi a corpului, temperatura creste la inceput apoi scade brusc. Moartea se produce prin asfixie, prin paralizia centrului bulbar. Forma paralitica sau muta, incepe cu simptome similare celor din forma furioasa, dar mult mai sterse, fara excitatie si agresivitatet Apare paralizia maxilarului inferior, gura larg deschisa din care curge o cantitate mare de saliva filanta (care se intinde), limba atarna din gura. La celelalte specii de animale boala evolueaza asemanator, la pisica forma furioasa. Manifestarea bolii la om. Incubatia (durata de timp de la patrunderea virusului in organism pana la aparitia bolii) este de 20-60 de zile (extreme 5 zile la 2 ani). Sub 1% din cazuri au incubatia de 1 an sau mai mult. Se disting urmatoarele faze: Faza prodromala: bolnavul prezinta modificari de comportament, cefalee (dureri de cap), indispozitie, stare depresiva sau excitatie. La locul muscaturii sau zgarieturii apare o iritatie locala, arsura si dureri care din cand in cand cedeaza, stare de hiperestezie (sensibilitate crescuta a pielii), sensibilitate accentuata la lumina si zgomot, vocea ragusita, dispare pofta de mancare, secretie abundenta de saliva, greutate la inghitire. Perioada de excitatie: apar forme furioase, teama de a inghiti apa, contractura dureroasa a musculaturii faringelui. Apare o stare de excitabilitate extrema, agitatie, furie, teama de curentii de aer (aerofobie), mirosul exagerat, auzul defectuos, insomnie, nu suporta lumina. Se instaleaza greutatea in respiratie, vocea ragusita, saliva curge din gura, pulsul accelerat, temperatura 38-39 C. Moartea survine la 2-3-7 zile de la inceputul bolii. Nu exista scapare. Turbarea paralitica, mat ales cand este transmisa de vampiri (lilieci), boala are caracterul paralitic de la inceput. Bolnavul are stare de somnolenta, nu apare teama de apa. Paralizia se instaleaza treptat, bolnavul este constient si moare la 8-10 zile prin insuficienta respiratorie si colaps. Diagnosticul. La om stabilirea diagnosticului se face pe baza simptomelor si anamnezei (in legatura cu imprejurarile in care a fost muscat). Boala se poate confunda cu encefalomielitele, poliomielite (forma paralitica), tetanosul (contracturi si miscarea unor gr.upe de muschi), delirum tremens (boala alcoolica cronica). De aceea este nevoie de examenul de laborator: punerea in evidenta a virusului din saliva, inocularea intracerebrala la soarece, examen microscopic - punerea in evidenta a corpusculilor Babes-Negri (metode valabile si la animale si la om). Animalul suspect de turbare se izoleaza si se tine sub control 10 zile, timp in care se poate preciza diagnosticul; examenul microscopic - prezenta corpusculilor Babes-Negri, in cornul lui Amon; inocularea suspensiei cerebrale pe animale de laborator.

- Tratamentul - principii de baza, ca virusul vaccinai sa ajunga la sistemul nervos central, inaintea celui vaccinai. Tratamentul se face cu vaccin si cu ser antirabic, gamaglobuline rabice, tratamentul local al plagii, spalare, dezinfectie cu alcool 60-70 (dupa spalarea c'u sapun si, detergenti), aplicatii locale (infiltratii cu ser antirabic). Este bine ca vaccinarea antirabica preventiva sa se faca personalului veterinar predispus infectiei. In cazuri de muscatura, se va anunta dispensarul veterinar pentru izolarea animalelor si controlul cainilor, iar persoana muscata se trece in observatia dispensarelor (centrele) >antirabice de specialitate pentru inceperea vaccinarilor si 'feminizarilor. - Profilaxie - vaccinarea preventiva a cainilor, evitarea muscaturilor la animale de catre animalele salbatice, vaccinarea antirabica a efectivelor de animale care sunt trimise la pasune in zona montana. - vaccinarea antirabica a cainilor sanatosi - cainii si pisicile care au muscat oameni se tin sub Observatie 10 zile de la muscatura - este interzis consumul carnii, laptelui si altor produse provenite de la animale bolnave sau suspecte de turbare - cadavrele animalelor cu turbare sau suspecte sunt distruse - animalele de ferma din focare se vaccineaza si se tin sub observatie timp de 6 luni, bovinele si cabalinele si timp de 3 luni ovinele si porcinele - distrugerea animalelor salbatice din zonele unde exista focare de turbare - persoanele muscate de caine turbat sau suspect se vor indruma in cel mai scurt timp la cel mai apropiat centru antirabic - se vor indruma spre vaccinare si persoanele care au ingrijit sau jupuit animalele sau au manipulat carnea acestora.

Trichineloza
Ce este trichineloza? Trichineloza este o boala parazitara, ce se transmita de la animale la om, fiind produsa de un vierme numit Trichinella spiralis. Principalul rezervor al acestui parazit il constituie animalele din preazma locuintelor umane: sobolanii, soarecii, carnivorele domestice (cainele si pisica) si porcii. Cum se pot infesta porcii? Porcii se pot infesta cu parazitul Trichinella

spiralis consumand: resturi de carne de porc infestata, nesterilizata, sobolani vii sau cadavre de sobolani infestati, cadavre de caini si pisici infestate, cadavre si resturi de animale salbatice infestate vanate si pasari dupa jupuire sau date uneori voit in hrana porcilor. Trebuie mentionat faptul ca, atat la porc, cat si la celelalte animale mentionate mai sus, boala nu se manifesta de obicei prin semne clinice sesizabile, iar parazitul, cat si larvele lui nu se vad cu ochiul liber. Cum se imbolnaveste omul? Omul se imbolnaveste consumand carne infestata de porc, nutrie, mistret sau urs, insuficient fripta sau fiarta sau preparata cruda, sarata, afumata.In aceasta situatie calea de intrare a parazitului in corpul omului se face pe cale digestiva. Ca localizare - in prima perioada, parazitul se gaseste in intestin (ca parazit adult); in a doua perioada a bolii, larvele sunt raspandite pe cale sanguina, in organism, iar in a treia perioada, larvele se fixeaza in diferiti muschi. Ce masuri trebuie aplicate pentru preintampinarea cazurilor de imbolnaviri la om? Pentru a se preintampina cazurile de imbolnavire la om, detinatorii de porci au urmatoarele obligatii: in toate cazurile cand taie porci, pentru consum familial sau pentru consum public, nu pot face aceasta operatie fara anuntarea prealabila a circumscriptiei sanitar veterinare teritoriale in vederea efectuarii examenului sanitar veterinar, dupa care se face examenul trichineloscopic. examenul trichineloscopic este obligatoriu si pentru carnea de mistret, urs si nutrie. examenul trichineloscopic este obligatoriu sa se repete pentru carnea si produsele de carne de porc, mistret, urs si nutrie aduse in piete sau alte locuri autorizate,indiferent daca au fost sau nu examinate la locul de origine. carnea, organele si subprodusele provenite de la animale infestate cu Trichinella spiralis se interzic a fi date in consum, si sub directa supraveghere si raspundere a organelor sanitar veterinare vor fi distruse prin ardere sau denaturare si ingropare. Trichineloza la om poate fi tratata, reusita tratamentului este conditionata in primul rand de rapiditatea instituirii lui dupa infestare.

Gripa (Influenta)
Gripa este o boala virotica caracterizata printr-o contagiozitate mare si suferinte severe ale aparatului respirator, insotita de o stare grava de intoxicatie generala, temperatura ridicata, dureri de cap si musculare, oboseala (astenie), lipsa de vlaga, ameteli, afecteaza in general oamenii mai in varsta, femeile gravide, copiii si indivizii slabiti de anumite boli cronice. Gripa umana este cunoscuta de multe secole, izbucnind sub forma de epidemii grave la interval de 4-5 ani si pandemii (cand se gaseste pe toate continentele) la intervale de 10-40 de ani. In urma cercetarilor efectuate in ultimele decenii s-au pus in evidenta boli asemanatoare simptomatologie la mai multe specii de animale in special la porcine, cabaline si pasari. Spre exemplificare, in perioada 1918-1919 cand o pandemie de gripa a produs in lume moartea a 15.000.000 de oameni s-a observat ca paralel cu boala la om, a evoluat in SUA o boala asemanatoare la porci numita influenta sau gripa porcului, in natura, virusurile de origine animala infecteaza omul si invers boala se transmite de la om la animale. Am constatat un caz in care un ingrijitor de vulpi de crescatorie bolnav de gripa a transmis boala la animalele de blana (in special la tineret), cu pierderi economice insemnate. Etiologia (cauzele bolii). Boala este produsa de un virus gripal (Myxovirus influenzae) care face parte din grupa mixovirusurilor, cu o simetrie helicoidala si contine ARN. Virusul se cultiva pe embrioni de gaina si pe celule renale de maimuta. Se disting trei tipuri de virus gripal: A,B,C. Tipurile de virusuri se schimba in subtipuri de la un val de gripa la altul. Omul se poate infecta cu virusul gripei cailor si a porcilor. Simptomatologia bolii la animale. La porc perioada de incubatie dureaza 2-7 zile, cu o medie de 4 zile. Boala se manifesta prin febra, temperatura ajunge la 40-41C, insotita de lipsa poftei de mancare si abatere. Apare apoi o conjunctivita, jetaj (scurgere) muco-purulenta, tuse si stranut, la unele se constata epistaxi (scurgerea sangelui din nas). Dupa disparitia jetajului se . formeaza cru ste in nari, respiratia devine greoaie, pentru usurare animalele iau uneori pozitia cainelui sezand. Semnele de pneumonie se manifesta cu tuse profunda, dureroasa, ce apare atunci cand animalele sunt puse in miscare. Apar si leziuni articulare, animalele schioapata, apoi se constata pierderi mari din greutate. Morbiditatea este uneori de 100% dar mortalitatea de 2-4%.

Gripa de cal - are o perioada de incubatie ce dureaza 3-7 zile si apare mai ales la animalele supuse unor munci grele si rau intretinute. Temperatura urca la 40-42 C, cu scaderi dimineata, profunda depresie, apatie, somnolenta. Pofta de mancare dispare, mersul dezordonat, pulsul accelerat si slab, conjunctivite cu nuanta icterica, secretia lacrimala marita, pleoapele tumefiate, apare conjunctivita purulenta, cheratita, colici si constipatie urmata de diaree, adenita submandibulara (marirea in volum a ganglionilor), respiratie accelerata, tuse si raluri, edeme la extremitati, in special in jurul furoului. Evolutia bolii este benigna (buna). La pasari manifestarile clinice sunt foarte variate depinde de tipul si subtipul ce a declansat infectia. Se imbolnavesc puii si pasarile adulte, producand stari morbide cu simptome predominant respiratorii sau digestive ori forme ce nu prezinta modificari vizibile. Forma digestiva incepe cu depresiune, somnolenta, cianoza crestei (albastrire) si barbitelor, polidipsie (consum exagerat de apa),dupa care apare diareea, coma si moartea. Forma respiratorie este cea mai frecventa si se manifesta prin abatere, somnolenta, zgomote respiratorii diferite, corize, intarziere in crestere. Boala dureaza 2-3 saptamani, procentul de mortalitate depaseste 5-10%. Uneori, la pasari, singurele semnale despre boala sunt scaderea productiei de oua si in greutate. Manifestarile bolii la om. Se declanseaza in special sindromul respirator al gripei, cu actiune toxica generala asupra intregului organism, febra, cefalee (dureri de cap) dureri musculare, astenie, moleseala generala. Apare sindromul de febra cu frisoane si temperatura de 39-40 C, dureri puternice de muschi, dureri de cap, ameteala, ochii impaienjeniti si obositi, astenie marcanta. Uneori pot lipsi simptomele pulmonare. Apare un catar nazal, laringotraheita, tuse frecventa, uscata, obositoare, apar apoi simptomele de bronsita (raluri bronhice si dureri difuze pe aria toracica). Pneumonia gripala apare de obicei la inceputul bolii si reprezinta 20% din cazurile de pneumonie gripala. Sub aspectul clinic, pneumonia gripala este severa, cu respiratie grea, cianoza (albastrirea extremitatilor fetei), tuse si expectoratii muco-purulente. Apar si simptome cardiace, bradicardie (rarirea batailor inimii) scaderea tensiunii arteriale, tulburari digestive - constau in pierderea poftei de mancare, greata, varsaturi. Pe mucoasa limbii care se usuca apare un depozit alb. in fomele grave apar manifestari hemoragice, epistaxis, sputa sangvinolenta si la femei prelungirea menstruatiei.

Dupa gripele severe, la om, pot apare complicatii grave: miocardite, nevrite, encefalite, meningite. Boala mai grea la varstnici, persoanele cardiace, boli respiratorii cronice, diabetici, cirotici. Tratamentul. La animalele cu influenta se face tratamentul cu antibiotice pentru prevenirea complicatiilor pulmonare, perfuzii antitoxice cu glucoza diluata cu ser fiziologic, vitamina C, hidrocortizon, ceaiuri la discretie s.a. La om tratamentul este complex, tot de protectie pulmonara, dupa imobilizare la pat si in caldura, se utilizeaza antigripal, vitamina C, bromhexin, antipiretice, antiinflamatoare, antiseptice a cailor pulmonare, antibiotice si foarte multe ceaiuri. Ceaiul de soc are actiune virusocida si sudorifica, ceaiul de tei prin continutul in teofilina are actiune calmanta si stimulatorie cardiaca. Ceaiurile de cimbrisor si din muguri de pin au efecte favorabile. Aspirina prin efectele sale complexe (mai ales aspirina tamponata) nu poate lipsi. Cazurile grave se izoleaza si se interneaza in spital. Valurile mari de gripa se anunta din timp, in fiecare tara. Profilaxie, in ultimul s-a reusit prepararea unor vaccinuri antigripale cu virus viu atenuat si vaccinuri cu virus inactivat. Pentru a da rezultate eficiente, vaccinurile antivirale trebuie sa fie preparate cu tulpinile de virus implicate in epidemia rspectiva, ceea ce necesita depistarea din timp a noilor variante antigenice. Avand in vedere interferenta intre virusurile umane si cele de la animale sa preconizat si varianta introducerii in vaccinurile pentru om a unor surse virale de la animale.