Sunteți pe pagina 1din 71

Adrian Paunescu - A Tine, A Mine

Mai miros a tine, mai mirosi a mine, o sa vina vremea sa ne stearga ea, ncercare aspra, misiune grea, noua, niciodata, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea n mpreunare te umpleai de mine, iarasi te vna, azi rami cu moartea, trista, blnda mea, eu ramn cu pielea scnteind de sare. Mai miros a tine, ochii mei sunt plini de-ale tale lacrimi pna n calcie, dragoste finala, moartea mea dintie, floare-n gelozia sectelor de spini. Mai vorbesc cu tine- trist si dureros prin al carnii noastre-mpreunat miros.

Adrian Paunescu - A catre E


ai, de la A pana la E Atata departare e !i de la E pana la A Tot alfabetul va -ngheta. !i nu va e"ista nici cale !a lege blandele vocale ocalele imparatesti #are am fost si care esti. !i de la A pana la A E toata nebunia mea !i de la E pana la E #um trece timpul repede. !i A spre E ridica glas $ubito singura-ai ramas !i E spre A ca-ntr-un deochi %idica negrii, blanzii ochi. Mai stai ii spune A lui E &' ai de ce, nu ai de ce Mai stai ii spune E lui A Ma duc, ca se va -ntuneca. !i (os intr-un absurd spital, #onsoanele au astazi bal, $ubita mea cu E ma(or, Acum, nici nu te mai implor. $ubitul meu, cu a de mana) &imic din noi n-o sa ramana !i ne vom stinge-ncet, incet $n insectar si-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea $i plange departarea A !i de la A pana la E 'n pod cetos de turturi e. !i de la E pana la A #onsoanele se vor usca !i vai, cand strigi pe E cu A Polen sonor, inseamna EA. !i E in locul ei se zbate, Ea cea mai trista dintre toate, !i A nu stie ca nici nu-i Ea care-a fost motivul lui. Adio E, iubirea mea !emneaza trist vocala A.

Adrian Paunescu - A iubi toamna


A iubi, toamna, e-un biet pleonasm, * poarta in cer se-nvirteste, neunsa, #ad, iata, imperii de tulbure frunza !i totusi se aude si ultimul basm. A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi, +alouri ciudate pe lucruri danseaza, $nsecte damnate fac cuiburi in raza, !peranta renaste in cei suferinzi. A iubi, toamna, neant si refren, in pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne !i ultimul fulger, semnat ambigen, E parc, - un altoi pentru sange si carne. !i tipa a pierdere tren dupa tren !i mieii duc iarba uscata pe coarne.

Adrian Paunescu - Abia Acum


Abia acum %anit la piept de crivatul cinesc, #e-mi banda(eaza ranile cu luna, Abia acum ncep sa te iubesc #nd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. !i ranile mereu ma vor durea, !lavind ntmpinarea ta trzie !i-abia acum ti spun -iubita mea., #nd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie. /eodata, apa lumii te-a-nghitit, /eodata am ramas ranit de crivat, 0esticulnd spre minus infinit !i construind delicte mpotriva-ti

Atunci cnd totul se-ntmpla firesc &e-mpotriveam ca soarele si luna, !i-abia acum ncep sa te iubesc #nd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. /eodata ce spun eu si ce spui tu !nt doua nghetate limbi straine !i la hotarul dintre da si nu 'n martor mut mi-ar tot vorbi de t1ne.

Adrian Paunescu - Acceasi floare


$ubito, pe prispa ti-am pus * floare din lumea de sus, * floare din insula Marte, * floare a cailor moarte. Ea are petalele lungi, !uflnd ai sa poti sa le smulgi, $ubito, eu flori nu prea stiu, !nt un gradinar damblagiu. &u stiu - trandafir, liliac Pe toate ca tine le fac, Pe toate le-aduc la un fel 2alea, trandafir, ghiocel. * floare a vietii vecine !i care miroase a tine. $ubito, pe prispa tu ai * floare din insula %ai.

Adrian Paunescu - Actorul


*, biet actor *, biet artist %olurile mor iata e un teatru trist. Actorul a iesit n strada, !a-si cumpere ceva salam, Era n haine de parada, #a oievod peste un neam. Printre masini, printre tramvaie Actorul se grabea firesc 'rma sa vina-un nor de ploaie Perucile se dezlipesc. !i cnd s-a asezat la coada #u palos, mantie si scut /eodata oamenii din strada #a oievod l-au cunoscut. !-au dat deoparte cu sfiala

Multimea toata murmura azndu-i hainele de gala !a ne traiesti Maria-Ta) %epublicani, ma rog, cu totii /escoperisera alt mod /e-a da cuvnt la noi emotii !i se-nchinau la oievod. /ar ploaia a venit deodata !i ei vaznd cu ochii lor 3ntreaga-i fata demachiata $-au aruncat un fel de plata4 2asati-l dracu5, e-un actor. *, biet actor *, biet artist %olurile mor iata e un teatru trist.

Adrian Paunescu - Adio, ara


Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri, &oi suntem gata de-a cadea 6ntr-o carte, !i de-a mai lacrima catre pietrisuri, /e dor de tine si de dor de moarte. /in fructe coapte picura alcoolul, &imic nu mai ramane cum fusese, #e cosmic iese dintre ramuri golul Penultimelor tragice regrese. !i va veni si ultima rafala, /ar nu-o vom apuca-o, nu e sansa, #and in ninsoarea imateriala 7olnavii lumii vor cadea in transa. #i noi atata am putea decide, $ncostienti si tristi ca prima oara, Prin fumurile toamnelor putride, * carte pentru voi4 adio, vara)

Adrian Paunescu - Adolescenta


nd dumbr8vi 9i optsprezece ani !trad8 cu salcmi 9i cu castani Prim8var8-n balta ren8scut8, :ile ce amintirea le s8rut8. %. Pe nisipul pla(elor de aur !oarele ne-a ntins cununi de laur ;ata mea de /un8re 9i 9oapte ;ata mea cu p8r de miaz8noapte.

;at8, mi(loc de vioric< 'nde-i casa noastr8 de latin8 Mzg8lit8 printre ablative #u distihuri 9chioape 9i naive. !e arcuiau prin s8lcii catedrale 2untrea noastr8 se pierdea agale 3ntr-o =ar8 de t8cere 9i stuh 0ndul disp<ru 9i din v<zduh. !8rutarea noastr< cald8 9i invoalt< Avea gustul merelor de balt8 /ulce, sngerat8 9i am8ruie Ani au fost ce din str8funduri suie. &u, acestea nu se pot uita u9or &iciodat< nu se sting, nu mai mor +ei, dumbr8vi de vise 9i castani nt, nisip 9i optsprezece ani.

Adrian Paunescu - Alb si negru


3nca o noapte alba n contul vietii gri 3nca un bulgar negru la muntele de smoala 3nca un om mai crede si altul l nsala !i >a minti? se-aude la fel cu >a iubi?. &u mai putem distinge minciuna de greseala@ &i-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi #u-aceste falimente de praf ce vom zidi@ $ubito, cum sa ducem angoasa mondiala@ #e drept are minciuna sa vina ntre noi@ /am pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul. &oi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul) Te-acuz si-ti cad n fata trndu-ma-n noroi. &oi sntem programatii, trimisii, posedatii 'nui blestem mai mare, mai rau si mai adnc. M-a umilit minciuna, pe-a carei nota plng. !trigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i. 3nca o noapte alba, poti merge sa te culci Te voi iubi de taina, de (ale si de veghe, 3ti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche 3nca o noapte alba, cu negre fructe dulci. Eu plec nu prea departe, aici, lnga padure Ma ntlnesc cu !haAespeare, un viitor coleg. !i ntr-o tragedie de-a lui am sa te leg, #a toti actorii lumii destinul sa ti-l fure. Prea dulceo) &oapte buna 6sa visezi ca minti !i treaza n minciuna s-adormi cu foc sub talpa !a ai o noapte neagra, sa am o noapte alba Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit n dinti.

Adrian Paunescu - Albastru-ndoliat


3n plina zi se face noapte !i ninge fara de motiv, Albastrul lui !abin 7alasa !-a-ndoliat definitiv. 3n deficitul de albastru Al unei lumi cu pumnii strnsi, Era nevoie de seninul, #u mari, cu nimfe si cu mn(i. Era albastrul dinspre dangat, #nd bate clopotul n cer, Era accentul trist al marii, #nd marile corabii pier. Era lumina din privirea /iscipolului muribund, #nd moare-n temnita profetul !i ceilalti faptul il ascund. 2a nunta de culori a lumii, 'n loc de cinste si-a facut Albastrul lui !abin 7alasa, $luminat de absolut. E mult pamnt n (urul nostru !i e destul pamnt n noi, !imtim pamnt n caramida, 3n test, n oale si-n noroi. Asa ca resimteam nevoia Macar a unui strop de cer, Pe un pamnt pe care cerul E-un tragic oaspete stingher. !i, uite, se ndoilaza !i nu mai are crezamnt Putinul cer al lui 7alasa !i cade pictorul, nfrnt. &e-am saturat de-atta noapte !i ni se face dor de zi, !a-nsamntam n noi albastrul, !pre-a nici nu mai putea muri. /ar e bolnav si curcubeul, 3nchis ntr-un spital sordid, &uantele a(ung n zdrente, #omutatoarele se-nchid. !i-n toata negura murdara, #a-ntr-un renviat pariu, #e ochi albastri are cerul, #a semn ca /umnezeu e viu. !unt rastigniti aceiasi ngeri 3ntre femeie si barbat, 3n veac de promiscuitate !i de albastru-ndoliat.

Adrian Paunescu - Amagire


!i iar a venit primavara !i iar ne mintim ca-i frumos !i iar frunzele urca scara !i-i verde pamntul pe (os. !i iar calendaru-nfloreste !i cinii ne-aud pe la stni /ar vai, tot acum, pe muteste Mor grabnic attia batrni. /ar bine-ai venit, amagire Mai stai, mai dureaza un pic Aceasta mintita iubire *ricum e mai mult ca nimic. in noptile scurte de vara !i pasari se-ntorc de la sud /ar daca e ultima oara $luzia verdelui crud @ #u lanturi legate de glezne *rict de lumina ar fi &oi mergem de-a pururi prin bezna Mereu nelegitimi copii. Mereu n aceeasi clipita 'rt si frumos, mort si viu, &e paste o soarta cumplita &imic nu-nteleg cei ce stiu. !i iar a venit o parere !i iar va pleca napoi Prea mari impozit ne cere #a ninge n suflet la no1.

Adrian Paunescu - Ana lui Manole


oi ziditi in (urul meu /ar aici in zid sunt eu, /ar aici in zid sunt eu, sunt eu +ai, Manole, pune zid !a nu pot sa-l mai deschid, +ai imbraca-ma in zid, zid greu. %4 Turla-mi soarbe capu-n ea, $n altar sta fruntea mea, *chii in feresti vor sta spre cer... oi lucrati si va e greu $nsa de murit mor eu Bertfa voastra sunt chiar eu, eu pier Pe oriunde sunt zidiri

*mul meu, sa nu te miri, 2e-au intruchipat doi miri de rand /ara tu de-a pururi pleci, Eu raman aici pe veci Prada caramizii reci plangand. !angele mi-i inca viu, oi nu stiti ca si eu stiu #-am sa mor dintr-un pariu stupid +ai Manole fii mai demn, #um sa-ti faci aripi de lemn @ Mi se face-a moarte semn din zid !a te-nchini cand vei pleca !a nu, sa nu uiti cumva #a-nauntru-i Ana ta, om crud. Mila cum nu poti sa ai oi plecati catre alt %ai, Eu din zid de-abia va mai aud.

Adrian Paunescu - 7iet nemuritor la zidul mortii


&umai viteza ma mai tine viu !i sclav maret acelorasi proportii, !a ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu #a sunt alergator la zidul mortii. n-am timp la zidul mortii sa m-asez, si combustibil am, de nicaierea, probabil unii cred ca si trisez, daca, de-o viata, mi refuz caderea. n-am mai dormit de cnd eram copil, cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una, iar daca at ncetini, umil, m-as prabusi din zid, pe totdeauna. /istantele pe care mi le-asum, Parado"al, sunt cele si ramase, pe zidul lentei morti, de-atta drum, vehiculul mi s-a urcat n oase. A ma mai crede liber, nu ncerc, 3n toata cursa asta nebuneasca, ;iintei mele, alergnd n cerc, 3i este interzis sa se opreasca. !i, vai, n toata tragica belea, #obor si urc mereu aceasi panta !i nemurirea e o boala grea, 'n fel de plictiseala aroganta. /estui si pot nchipui ca eu Ador aceasta-ntrecere vulgara, #a-mi place tot acest absurd turneu Pe zidul mortii unui circ la tara.

/ar eu alerg, ca sa nu mor, cumva, !i nteleg cu vrere vinovata #a nu mai am puterea de-a pleca /e-aici, din zidul mortii, niciodata. &u pot trai, precum nu pot muri, &u ma opresc, precum m-alunga sortii, &u pierd nimic si nu pot birui, #a biet nemuritor la zidul mortii.

Adrian Paunescu - 7ieti lampagii


$ntr-un veac cu noapte mare &oi aprindem felinare #a sa nu fiti tristi %4 7ieti lampagii, prin veacul greu *riunde-am fi, lucram din greu /am foc, dam foc, felinarelor oi le stingeti catre ziua $ar noi ne luam adio !armani artisti ine noaptea urmatoare &oi aprindem felinare !pre a fi frumos oi le stingeti dusmaneste oua noaptea va prieste ai, ce folos #ineva mereu ne cearta #a urmam aceasta arta ;ara de tumult $ntr-o noapte fara luna a vom spune C&oapte bunaC 'militi prea mult /ar ni se va face mila om da foc chiar la festila &u vom rezista #aci flacara alb-albastra Este meseria noastra Ea si numai ea #ontra noptii tutelare &oi aprindem felinare Pana veti simti #a in beznele profunde Azi lumina se acunde $n lampagii &oi artistii fara vine &oi purtam in maini lumina

!a va dam 5napoi $nsa daca va fi cazul !e va termina si gazul om arde noi.

Adrian Paunescu - 7lues cu iedera si ste(ar


ai, printr-un vegetal abuz, * iedera si un ste(ar, $ncremeniti, danseaza blues !i radacinile tresar. !i luna sus, ca un cinel, #utremurandu-se mereu !i iedera vorbind cu el C !a mai dansam, iubitul, meu)C. &-au nici un drept, n-au nici un drept, 2a dans, la tot ce indraznesc, /ar el o trage catre piept #u-n gest aproape omenesc. !i daca ei, printr-un abuz !i-un gest al lumii de apoi, /anseaza blues, danseaza blues, /e ce nu am dansa si noi@

Adrian Paunescu - 7ocet pentru $on cel fara de mormant


#a tara sa nu-ti moara Tu linistit te-ai frant, !i tot colinzi prin tara, $on fara de mormant. Asa a fost destinul tau, !a mori precum te-ai si nascut #a un erou necunoscut $ntr-un mormant necunoscut. $oane fara de mormant, Te plang si te ingan, #a tu ai fost si eu mai sunt, $on, soldat roman. /ar undee mormantul tau, $n care rau sau deal, Te bat parerile de rau, !oldat si general. $n fata mortii neclintit, &-aveai ce o ruga, Ai lacrimat si i-ai zambit #a si la nunta ta.

10

/usmanii tai si azi se tem /e-ngrozitoarea zi #and vom iesi de sub blestem !i te vom regasi. $oane, fara de mormant, #uvant fara coperti, /in locul tragic un, te-au frant $ncearca sa ne ierti. Asa, a fost, va fi mereu, Te cautam cu dor $on esti tu, $on sunt eu, $on e un popor.

Adrian Paunescu - 7ocetul Epuizant


M-as aseza cu capu-n pumni si-as plnge pentru destinul meu ursuz de cuc, ca nu pot la sfrsit nimic sa duc, as plnge lacrimi, ca sa curga snge. !a mi se scurga sngele din vine n baltile finalului de veac, sa para ca vorbesc, dar eu sa tac, sa tac n gura mare despre tine. !a tac iubirea mea adnc-bolnava, sa tac si fulgerul ca te-as zdrobi, sa tac ca nclestatul de gingii, sa tac si a revansa, a glceava. M-as plnge pn-la os si pn-la nume prin ochi, ca lacrima sa ies din lume.

Adrian Paunescu - #a un fum de tigara, sufletul


Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva 'nde nu e nimic, numai scrum, numai zat, Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat, #e departe va simt eu de inima mea. 'sa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi, #a un fum de tigara voi trece in sus 'nde stelele sint, unde oamenii nu-s, Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi. C&u serviti o cafea, nu doriti un fistic@C &u doresc decat drumul spre cer, fara voi !i sa nu ma mai trageti nicicand inapoi. 7una seara pe veci, cred c-asa am sa zic. 7una seara din nou, buna seara adanc,

11

/oamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec !i pe urma aici e un fum de ma-nec &u-nteleg de ce parca...imi vine sa plang. /oar atat am ramas, o vuire si-atat, !i plamanii de-atata strigare se rup, 7una seara frumos, buna seara urat, #a un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Adrian Paunescu - #aine !chiop


#um umbli fara cauza si scop Pe negrele, murdarele sosele, 3ntruchipare a tristetii mele, itreg copil al lumii, cine schiop. !i lacrima ti-o bei, strop dupa strop, !i ei ti frng spinarea cu zabrele !i-n propriul snge vor sa mi te spele, Manusi sa fii si sa te dea la shop. ai, schioapeti ntr-o lume nemiloasa, 2ovit de toate rotile, suspini, &u poti nici sa mai mergi, nici sa te-nchini, #ei care fug n pace nu te lasa. Asa ni-i soarta noastraD de straini, Tu, cine schiop, fost animal de casa. D/e lovituri mortale sa fim plini !i haituiti, sa ne simtim acasa.

Adrian Paunescu - #arnaval


#ea mai mare surpriza cel mai mare soc, nebunia serii, punctul culminant al balului nostru mascat n care nimeni n-a mai cunoscut pe nimeni a fost acela n care cineva a avut ideea geniala sa aparem cu totii cu fetele noastre reale. A trebuit sa ne mascam din nou ca sa ne mai putem recunoaste si sa ne dam buna ziua.

12

Adrian Paunescu - #asa de nebuni


$n ultimele zile ale iubirii noastre, Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi, Pareai neputincioasa si sa le mai auzi !i ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre !i-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon !i-aveai atata pace si viitor in ton, #a nici acum nu banui ca te puteai ascunde. &u cred ca are dreptul o dragoste sa moara #a intre doua bestii, tacut si indecent, !i fara un adio si un avertisment, !i fara o urare de drum, elementara Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni, *ri eu, ori tu, ori ambii.....la casa de nebuni)

Adrian Paunescu - #hemare pentru tarani


A venit si vremea furtunoasa !a ne dam naturii napoi, +ai tarani, ntoarceti-va-acasa #a e-dor pamntului de voi. !i luati si fabricile-n sate, ;iti si muncitori, dar si tarani, Prea sunt urbe suprapopulate, Prea sunt balarii pe bolovani. %ar cte-o e"otica gaina !i vreun porc n vre-un sarman cotet #asa voastra nsasi vi-i straina, /oar att, un buletin aveti. !i samnta vostra cade-n piua 2ocului bizar, vulgar, /e trei ori pe zi dati >buna ziua? !i n rest traiti ntr-un ghetar. +ai tarani, ntoarceti-va-acasa, #asa-i totusi lucul cel mai sfnt, /upa atta fuga friguroasa, Puneti iarasi mna pe pamnt. 3nfloriti-l brusc, cu cereale, Puneti pomi, dati gresii pe cutit, ;aceti case, cresteti animale, !i va asezati pe vesnicit. !i cnd vara o veni deplina, #u dolveci, cu pepeni si tntari,

13

&oaptea, sub o luna de lumina %idicati un foc de balegar. !i chemati cu vorba voastra groasa Pe poet sa cnte lnga foc. *ameni buni bine-ati venit acasa +ai si puneti patria la loc.

Adrian Paunescu - #olindul 0utuii /in 0eam


/ulce, galbena lumina #um si eu balaie-eram Mi-a pus mama o gutuie #e se coace-ncet la geam... As musca-o dar ma doare Ma cuprinde-un fel de (ind !i acum cnd trece anul Parc-o simt mbatrnind. 0albena gutuie /ulce, amaruie 2ampa la fereastra Toata iarna noastra) Mama mea n-avea nici globuri &ici beteala si nici stea !arbatorile de iarna #u gutui le-mpodobea... Mi-a pus mama o gutuie 3n fereastra dinspre drum !i o vad ca lumineaza &-am puterea s-o consum. Parca are-n ea ceasornic !i al mamei plnset sfnt 2umineaza si se stinge * gutuie pe pamnt. 2u"ul mamei cel mai mare #nd copii ne mai simteam Era pinea de pe masa !i gutu1a de la geam.

Adrian Paunescu - #ondamnaEi


Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe sa merg n ea, tacut si umilit. #e sa mai cnt. cnd au venit piratii si apele din matci ni le-au furat, o lacrima fiintei mele dati-i si-o s-auziti de omul scufundat. M-as neca, m-as stinge si m-as duce, sa ma zdrobeasca ritmuri pe-o sosea, nici nu mai am nevoie de o cruce,

14

mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea. Eu, sclavul trist al harpei mele tristre, prapadul ntinzndu-se l vad si nu mai e nimic sa mai reziste acestei sinucideri n prapad. /e n-as avea puterea diavoleasca sa nteleg ca totul a cazut, dar vin heralzii cinici sa-mi izbeasca scrisorile prapadului de scut. Prietenii ma ocolosc de frica, probabil ma considera ciumat, eu nsumi scriu acum la lampa mica sa nu ma vada cei care se bat. $ubire@ is de mine@ %egasire@ &-au gizii mei un minim interes povesti cu dulci iluzii sa-mi nsire din starea condamnatului sa ies. !e pregateste marele e"emplu) Acela, zic #asandrele, sunt eu) #a un berbec am sa ma duc n templu. Murind, macar s-a(ung la /umnezeu. Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu, cntaretul soarelui din nord, de-aicea, dintr-o gaura de sarpe, rostesc un acatist si-un dezacord. #e sa mai cnt@ /oar calea pn-la gide) #e sa mai cnt@ Pe voi, ca pe eroi@ 3mi vine si a plnge si a rde ca nu e"ista cale napoi. oi nu vedeti ea nu mai aveti tara si ca straini vi-s pruncii, cobitori, nvata ei ceva pe dinafara, dar n-au parinti, ei au meditatori. oi nu simtiti ca nu mai aveti ape@ -au luat piratii tot pe vasul lor si iata, din aproape n aproape, noi suntem un pustiu nemuritor. /in harpa mea ridicola si tandra nvoluntar un cntec fara rang te cheama lnga mine, hai #asandra, saruta-mi gtul gata pentru streang.

Adrian Paunescu - #ondamnarea la toamna


&u e toamna cum esti tu, vara mea de suflet, nu, pe pamant, vara decazu.

15

/aca padurea ne condamna la nostalgie, fara rost, e toamna, vara mea, e toamna, asa cum poate n-a mai fost. Atatea taine nepatrunse ne cad in brate la un semn si suntem imbracati in frunze si captusiti c-un fel de lemn. $n rau sunt doua lazi de bere, pe foc s-a pus un ultim vreasc, trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere, catre cerboaice care nasc. !i ziua e atat de mica incat n-ai vreme de-un salut, si-un fum noptatec o complica si saptamana a trecut. Mai e in tot un pic de vara, dar paturi aspre ne-nsotesc, la orice drum mai lung afara prin clai de aburi nefiresc. Mai am senzatia ca toate pot fi si altfel decat sunt, dar muntii-mi pun poveri in spate si simt ca port pe talpi pamant. Acum si fiarelor li-i foame si ies lunatice la drum, padurea este numai drame si-o mai salvam cu cate-un fum. /ar ea, deodata, ne condamna la nostalgii si la pacat, e toamna, vara mea, e toamna, si-atat de singur m-ai lasat.

Adrian Paunescu - #opertile negre


;oaie neagra de coperti !a ma bati si sa ma ierti #a te-am scris cu viata mea !i am pus lacrimii cismea. #a mi-ai stat pe rani mereu ;oaia sufletului meu, ;oaie neagra de invelit 2uciu rece de cutit. &oaptea mea de la final !aua-i singura pe cal, $ar pe lume ce tarziu &iste degete mai scriu. ;ara mana care-au fost ersuri triste, fara rost,

16

;oaia negrului umil E"ercitiul meu de stil. /e scris numere pe porti, !i de moarte printre morti, iata mea de negru gol ;ara nici un protocol. ;oaie tragica de tus, !emn al artei celor dusi, Tu sa ma-nsotesti mereu ;oaia sufletului meu. Te mai vad sclipind si-acum ai, coperta mea de scrum, /e pe un mai vechi volum #are-a inviat postum. ;oaie neagra de coperti !a ma bati si sa ma ierti #a te zgarii cu-o nuia $scalind in noaptea ta.

Adrian Paunescu - #riza in intuneric


Padure de-a dreapta, padure de-a stanga, #e margini gretoase de hau !i mare in tarm isi continue tanga !i mie mi-e rau. #e mult intuneric, nu vad nici o cale, apoarele-n mare sunt reci, $n mine un haos intreg se pravale !i, moarte cum treci) !e vaita cucii in cuiburi ciudate !i mie, in mine mi-e greu. !i marea bolnava se-agita si bate $n sangele meu. /e ce sa m-agat cand sunt toate fugare !i oamenii dorm linistiti, /e tine, padure, si borna, si mare, /e voi ce nu stiti. 'n doctor imi trebuie, unde e dansul @ Ma doare si nu stiu sa spun, #a hatul ma trage in negura plansul, Mi-e rau si sunt bun. #ontractele mele cu lumea sunt sparte, #ontractul cu mine e mort, !pre casele tale, absurda mea moarte. Abia te mai port. Ma aflu-n masina, soferul opreste, Mi-e teama-n sosea c-o sa mor, !i marea vuieste un pic de nade(de !i-un prim a(utor.

17

!i-apoi la hotel, intr-o camera chioara $n(ectii si tot ce mai e, $-e sila fiintei acum sa si moara !i nu stiu dece @ 2a marginea marii venise poetul !a doarma un somn linistit !i poate-l obtin, acum, eu, cu incetul, #adere in mit. Aprind o veioaza si fata mi-e sura, $n(ectia bate adanc !i somnul sau moartea alene ma fura, Mi-e bine si plang. Atata pustiu e pe buzele mele, #himia m-a dat varstei reci, Mai sunt sanatorii, deasupra in stele, Poti moarte sa treci. Adorm pronuntand balbaite cuvinte !i pulsul mi-e trist si mi-e rar, Ma trag ca un stol de aduceri aminte $n dictionar. /e-a dreapta padure, padure de-a stnga !i trupul beteag si olog !i marea in tarm isi continua tnga !i cui sa ma rog @

Adrian Paunescu - #u tine


#u tine viata mea se lumineaza, #u tine hotarasc a obosi, #u tine urc astenic spre amiaza !i ma sfarsesc in fiecare zi. #u tine e-mpacare si e lupta, #u tine este tot si e nimic, #u tine-mi infloreste lancea rupta, #u tine sunt si mare, sunt si mic. #u tine totu-i parca unt pe paine, #u tine bradu-i brad, si nu sicriu, #u tine astazi mi se face maine. #u tine mor pentru a fi mai viu. #u tine poezia mea e"ista, #u tine chem zapezi si-alung zapezi, #u tine nici tristetea nu e trista, #u tine eu te vad cand nu ma vezi. #u tine sunt nedrept si sunt dreptate, #u tine sunt gelos si sunt ghetar, #u tine-ncep si se termina toate, #u tine intr-un schit apar - dispar. #u tine e lumina si-ntuneric,

18

#u tine zac sa ma-nsanatosesc, #u tine cubul redevine sferic, #u tine ce-i dracesc e ingeresc. #u tine e mai rau si e mai bine, #u tine reincepe viata mea, #u tine e mai greu ca fara tine, /ar fara tine nu s-ar mai putea.

Adrian Paunescu - /e la un cardiac, cordial


/e-aicea, de pe patul de spital, Pe care ma gasesc de vreme lunga, #onsider ca e-un gest profund moral #uvntul meu la voi sa mai a(unga. Ma monitorizeaza paznici minimi, /in ma"ima profesorului gri(a, 3n (urul obositei mele inimi !a nu ma mai a(unga nicio schi(a. Aud o ambulanta revenind, #u cine stie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind #u care se trateaza cicatricea. Purtati-va de gri(a, fratii mei, Paziti-va si inima, si gndul, /e nu doriti sa vina anii grei, !pitalul de urgenta implorndu-l. Eu va salut de-a dreptul cordial, /e-a dreptul cardiac, precum se stie, %ecunoscnd ca patul de spital &u-i o alarma, ci o garantie. a vad pe toti mai buni si mai umani, Eu nsumi sunt mai omenos n toate, /a-mi, /oamne, viata, nca niste ani !i tarii mele minima dreptate. FG octombrie HIGI, 7ucuresti, !pitalul de 'rgenta. 'ltima.

Adrian Paunescu - /e-a #opilaria


#nd dulci colinde cad !imtim nevoia vie /e-o casa, de un brad !i de copilarie. Afara-i iarna grea &insoarea e albastra $ar noi ne vom (uca /e-a toata viata noastra.

19

Pe geamuri mini de sloi 3si tes n gheata ia &oi ne (ucam de-a noi !i de-a copilaria. &insori pe care bat !i focul mai tresare !i am adus un brad !i i-am cerut iertare. &e asezam pe (os 'n fel de plns ne pierde *, brad, o, brad frumos, #u cetina tot verde. Attea-nstrainari !i inutile toate &i-i dor de adevar !i de intimitate. #opii, copii frumosi, Prefaceti-va bine, #a-l asteptati pe Mos !i credeti ca si vine. +ai, Mosule, apari !a-ti cnte vechiul nume #opii cu ochii mari Privind n alta lume. !e arata timpul cnd /in epoca saraca 'n om pe Mos (ucnd /ev1ne ce se (oaca.

Adrian Paunescu - /egetele Tale


!unt degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, #e mi-au ramas din toata padurea disparuta 3ntr-un tinut de gheata si de pr(ol te muta ;iinta mea, plecata prin lume, dupa vreascuri. Ma simt ca o femeie batrna si saraca, Plecata prin padure sa strnga niste vreascuri, Eu degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, 2e simt cum dau caldura ca vremea sa-mi mai treaca. Att mi mai ramne, padurea au furat-o, Padurea au schimbat-o pe aur si avere, Eu degetelor tale voiesc a le mai cere !a-mi zabreleasca ochii si fruntea rece, iat-o, !a-mi ncalzeasca duhul secundelor mizere *, degetele tale prea triste, adorato.

Adrian Paunescu - /espartire in flori


20

2a sarbatoarea florilor de mar, cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum nu promisesem asta iarna. 2a sarbatoarea focurilor mari, cand toata lumea varuie de paste, din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea abia te mai cunoaste. 2a sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele -n batrani se poticneste, iubindu-te iti spun4 ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nade(de. Adio, deci, mai e ceva de zis, cand cad din geam deodata doua glastre4 se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre. &e mai ramane floarea de gutui, ca toate celelalte ne condamna, doar ei mai poti cate ceva sa-i spui, sa mi te aminteasca inspre toamna. Atatea flori la despartire-avem, atatea flori ca-n bietele romante, de parca hohoteste un blestem, porunca lui civilelor instante. !i floarea de cires de care-am spus a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe, incet, de parc-ar duce un obuz, un tren transporta flori pe apeducte. Tu crezi ca despartirea-i pentru ea, dar tu nu vezi ce flori - numai ruine sa nu te minti, ca nu-i deloc asa, te parasesc spre-a ma gasi pe mine. 2a sarbatoarea florilor de soc, cand lunca lumii galgaie salbatic, ne despartim, plangand, la acest foc pe-a carui vatra noi am fost (aratec. /e mar, de visin, de gutui, de par, e floarea-n sarbatori pana departe, acum ne despartim intr-adevar cu-atatea flori in (ur ca la o moarte. #e-i zis e zis si-n cantec iti spuneam ca va fi aceasta clipa - n care de-atatea flori pe fiecare ram ninsorile vor mirosi a floare. Adio, deci, te vad, dar nu te vad, cand florile de noapte-ncep sa cearna si daca despartirea-i un prapad proiectul ei ti l-am trimis din iarna. Pierduta mea, pe veci pierduta mea,

21

acm cand florile te tin de mana, asculta cantecul precum era ninsoarea noastra sfanta si pagna.

Adrian Paunescu - /oina


!-am sa-mi fac o doina, /oina mea de dor, ;ara nicio noima, #nd o fi sa mor. !-am sa-mi fac o doina /oina mea de (ale ;ara nicio noima !a mi iasa-n cale. !-am sa-mi fac o doina /oina ce suspina ;ara nicio noima !a ma-ngroape-n m1ne.

Adrian Paunescu - /or de fior


/ac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor, M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal !i sa pot sa a(ung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig, Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig !i sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc !i nemernicul ger sa ma arda pe loc. /esentatele veri sunt prea triste si dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie sa pot potoli cu ceva, 'n incendiu pornit dinspre inima mea. Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid !i calduri vor veni sa ne puna la zid, /ar eu nu mai suport nici femele fierbinti, &ici pava(e ce duc la iesirea din minti. Am vazut despartiri, decorate urat, #u satanice ploi ce plangeau si atat !i-am vazut si caderi pe o panta de schi, 'nde totu-i frumos si se poatte muri. /espre mine nu stiu, cand o fi sa si mor, /ar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior, !a-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi !i sa mor arogant in eterne zapezi.

Adrian Paunescu - /or de padure


22

2a ora cand mugurii canta /easupra padurii de cocs, &e tine ca sfant si ca sfanta 'n vechi calendar ortodo". $ubirea ne poarta departe $n mainile altor nuntasi, /ar noi suntem viata din moarte, 'itarii te las si ma lasi. !ub noi e o negura deasa, * negura deasa e-n noi, Padurea ni-i pat si ni-i casa, Padurea se imparte la doi. 'n freamat de cocs dinspre frunze, !ub luna vom arde buimaci !i toate iubirile-ascunse Troznind vor iesi din copaci. Misterele forestiere !i noaptea de cocs absolut, 2uminii sa-i dea o putere #um inca noi doi n-am vazut. Pastreaza-ne-n tine, padure, !i-ti dam cheia tainelor mici, #a tainele mari sa se-ndure /e faptul ca suntem aici.

Adrian Paunescu - Emigranta +iperboree


Prin cinic, guvernamental acord, 2a ora ploilor de pasapoarte, +iperboreea pleaca inspre nord, $n tara ce le adusese moarte. /e nici nu stie, vai de capul sau, #a-i un butuc in drumul unui (oagar, !i pleaca fara de pareri de rau $n cel mai elegant si cinic lagar. * vor gaza cu dragoste-n curand, #-un rosu fier o vor marca pe spate !i pielea ei va atarna plangand Pe ramurisul sarmelor ghimpate. +iperboreea, du-te unde vrei, Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o, 'n crucifi" ai fost in ochii mei, /ar eu numai tristetea ti-am iubit-o. /e actoria ta m-am saturat, $nca din vremea actoriei mute, Esti plina de durere si pacat, /ar gardienii te asteapta, du-te) #a un vaccin ramai pe bratul meu, #and sania te-mpinge bland pe panta,

23

!a-ti apere fiinta /umnezeu, Tu, prima mea iubita emigranta. !i cand pamantul se va scufunda !i va sari din miezul ei scanteia, !a stii c-ai fost, in sud, in tara mea, !i nordul te-a strivit, hiperboreea.

Adrian Paunescu - ;iinEa 9i Averea


!a nu mai stiu nimica !a nu mai stiu ce-i frica !a nu mai stiu /oar dragostea s-o stiu. &ici pofta de avere &ici pofta de putere &imic, nimic, #e-l fac pe om mai mic. *mul e-atta de mic !i-mbatrneste cu (ale /aca a(unge de fapt !luga averilor sale. ;iinta omeneasca &u poate sa-nfloreasca /e-atta rau, Al meu, al lui, al tau. #onditia umana Palpita ca o rana !i vai de noi, !pre fiare napoi. /e ce atta ura !i atta lupta dura #e imprudent 3n orice moment. !a fie sanatate 3n urma ei vin toate !i-ntinerind /oar sanatosi sa f1m.

Adrian Paunescu - ;osta iubire


&ici amintirea nu te mai pastreaza /e-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon Ai fost o nebunie si o raza %amai un numar vechi de telefon. As vrea sa te mai vad dar nu se poate Am auzit ca te-am vazut candva /ar ca prin geam cu marginile mate Priveam prin fosta draga fiinta ta.

24

Mai vine cineva si mai imi spune #ate ceva de bine sau de rau, /ar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus luand tot ce era al tau. #andva te presimteam pe-o filfaire !tiam apropierea sa ti-o gust. Acum chiar sa ma tai tot nu am stire #a mie aproape pasul tau ingust. A fost iubire @ !au minciuna lunga@ Te rog da voie gandului curat /in departarea mea sa te a(unga 2a orice nume azi te-ai fi mutat. 'n telefon uitat si o adresa... Aud ca suferi si traiesti urat !i-ti cureti zilnic cuvenita lesa !i tu, cu mana ta, ti-o pui la gat. E greu sa-ti spun, dar viata impreuna *ricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun 'n adevar mai grav ca o minciuna, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. &u mai e"isti, esti trasnetul de vara #e mi-a lasat in creier cer topit /ar cand te-am aruncat pe usa-afara. Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. !a-ti spun sa te intorci @ Astepti zadarnic, %amai si-mbraca-ti viata in vopsea, Marita-te mai bine c-un paharnic, !a aiba dromaderii ce sa bea.

Adrian Paunescu - +alucinatie 0ramaticala #u +amlet


!i +amlet strabate pamntul cu JoricA, #u JoricA n pumn sau cu chiar capul sau, #aci prinsi amndoi n vrte(ul istoric, #hiar JoricA e +amlet si nu-i pare rau. !i +amlet se tine pe sine n mna !i JoricA pe umerii sai s-a suit, !i +amlet miroase a mort si-a tarna !i tidva pastreaza n ochi un clipit. Pamntul le e cimitirul, acum, 7ufonul cuvinte de brfa ndruga, $ar printul abia mplineste o ruga, /ar cine-i pe umeri si cine-i n pumn@ A fi sau a nu fi, ce verbe de fum, #iudat, agramat si mortiu se con(uga.

25

Adrian Paunescu - $deologia perfecta


$deologia atlanta este perfecta. Prin modul ei de a inculpa Ea provoaca legi Pe care nu le poate respecta nimeni. Parlamentul atlant, !trabatut de un fior, Eminamente ideologic, Emite legi dupa legi, 'na mai aberanta dect alta, 'na mai imposibil de respectat /ect alta, Pentru ca toti sa fie vinovati 3n fata tuturor.

Adrian Paunescu - $esirile din 7ucovina


#u ochii impaien(eniti, de parca-mi palpaie retina, am inteles, mai e putin, si voi iesi din 7ucovina. /e unde, ma intreb, mai am in minte-atata dor de duca, de nu raman aici sa simt pe gard cum fanul se usuca. 'n relief nelamurit in toamna ca niciunde alta, si eu ce sculptor idiot in iarba ei lucrand cu dalta. Pritr-un intreg monumental, un tot netot isi taie cale, si in afara de noi doi, sunt toate-aici monumentale. #hiar florile aicea au o componenta ne-ntalnita, iar caii-nfierbintati mai stau cu foc de iarba sub copita. Am lacrimi pana la pamant si port corona lor pe frunte, ca nu as vrea sa ma despart de acest om vazut ca munte. E-a lui, sau e-a lui /umnezeu in felul ei ceresc gradina, sa nu mai vad, sa nu mai stiu eu ies plangand din 7ucovina.

26

Adrian Paunescu - $luzia unei insule


/iseara-i plecarea n insula mea trasura de nuc te asteapta la scara, ia-ti haine mai groase si nu-ntrzia caci cini-politisti s-ar putea sa apara. &u-ti face probleme, bir(arul e mort si caii snt morti si trasura e moarta, fugim fara martori n nu stiu ce port, n insula mea la cinci capete sparta. Acolo, vom creste copii monstruosi, lachei de metal si de mzga vor rde, cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi, tic-tac telegraful, cadavrelor ude. om trage trei filme color, de deochi, si le vom trimite n lume de-a rndul, ca-n sticle bagndu-le n cte un ochi, Al patrulea ochi pentru casa pastrndu-l. !i ziua ntreaga, noi goi, fara tiv, pe sanii de foc vom zbura ntr-o vale, iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv gru dulce si lenes, pe coapsele tale. Te-astept deocamdata. E mi(locul verii, e mi(locul iernii, ciudata povesteK iar cnd vei urca e-n zadar sa te sperii trasura ca moartea parndu-ti ca este. E numai iluzie, dincolo-s eu, te-astept cu faclii, patru mii sase sute, zadarnic te sperii ca ninge mereu, ca stra(ile drumului fumega mute. +ai vino si urca si spune ceva bir(arul e mort, are snge de cr(a te-astept fara martori n insula mea, port haine de nuc, snt aproape o bir(a. $ar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o, sa stii ca, n insula mea, totusi snt, eu, movila celui mai proaspat mormnt, ntinde piciorul si calca, iubito) !i asta e totul. Plecarea-i diseara ;antoma trasurii asteapta la scara.

Adrian Paunescu - $ubire silnica pe viata


27

Eu o iubesc. /uios. &ebun. Potrivnic. Pe viata si pe moarte. ;ara frica, #ompatimesc pe cei care abdica, /ar eu raman cu mine insumi, schivnic. !i de s-ar da si lumea pe din doua, #um harti politice-o mai arata, Eu tot voi adora aceasta fata, #azuta sub catusele de roua. Eu o iubesc. itralii de cenusa, !pre a ne desparti, se-ntemeiaza, !i cheia singura se-nvarte-n usa !inguratate spre a-i da si groaza. M-au condamnat (uratii mei de gheata 2a o iubire silnica, pe viata.

Adrian Paunescu - 2emn de foc


!i va veni o vreme, cand toate se vor spune !i ce-i banalitate, va deveni minune, !i va urca iubirea la rangul ei cel mare !i am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. !i ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, !a fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne !i inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina !a pot intra sub iarba, sa capat radacina... !i cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura #u florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine /ar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. !i n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, /e ce se uita focul in ochii tai..si plange...

Adrian Paunescu - 2ied vechi de dragoste


'n stingher, Alt stingher &u pot face doi. 0eru-i ger, 2eru-i ler, ;ara noi. &inge sa desparta cifrele si mirii, unu si cu unu nu se mai fac doi, tabla adunarii, tabla nmultirii ne trimit acasa, singuri amndoi. !i vor fi consilii de (uris-prudenta si vom duce-n brate cositor topit. si voi scrie-o carte numai decadenta ale carei titluri au si-ncaruntit. Trec pe lnga tine tipatoare trenuri botezate-n templul prafuitei gari

28

si de fiecare te-ndoiesti si tremuri si la geamul negru speriata sari. #te brazde tulburi pasul meu rastoarna n mpotrivire vesnic sa ma scald dar acum, ca totul a intrat n iarna, vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald. M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte, n-am avut rabdare, n-ai avut noroc, ntre noi, femeie, nu au loc cuvinte, felinarul nostru a fost pus pe foc. Tu, mblnzitoarea starilor de luna, tu, zamislitoarea starilor de gri, cum suporti ntreaga liniste comuna, cnd erai nascuta spre a ma iubi. 'nul si cu unu nu mai vor sa faca, nu mai vor sa faca niciodata doi, tabla adunarii tremura saraca, s-a mutat ntreaga lume ntre noiL 'mbre fara forme s-au urcat pe ringuri, vnturile iernii cauta raspuns, unu minus unu fac doi oameni singuri, unu minus unu, asta am a(uns.

Adrian Paunescu - 2umineze-ne :8pada


2umineze-ne zapada #are mistuie #arpatii 2umineze-ne zapada #are cade pentru altii. 2umineze-ne zapada #are cade pentru altii #er de gheata si cenusa #are cade pentru altii. #e absurd cristal acesta 3nceput n noaptea vineri #a-naintea ei fusesem 3nca vii si nca tineri. Eu aud o lumnare #um trosneste timpurie Pe #arpati n timp ce ninge Pentru sfnta cununie. Pe #arpati se-aude-un preot 2ocul nuntii cautndu-l ;ulgii luminndu-i calea #ad cutremurnd pamntul. Este turture mireasa Tinere, ridica-ti spada &e-ameteasca-ne zapada 2um1neze-ne zapada

29

Adrian P8unescu-Mam8 Ear8


#u lacrimi ti-as scrie, b8trna mea Ear8, 'n cntec f8cut dintr-un lut absolut, #opii sa-Ei creasc8, dus9manii s8-Ei piar8 !8 fii viitor 9i prezent 9i trecut. 2a tine eu vin nainte de lupt8, !i stau n genunchi 9i iertare Ei cer Mi lancea ti (ur s8-mi ramn8 nerupt8 Mi daca-mi ceri, pentru tine sa pier. #e ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMN, Pe noi n lumina si mila ne cresti, !i vorbele tale curate ne cheama, /in toate stravechile TKari %omnesti. Eu MAMN ti zic, dar aud ca-ti spun TKA%N, #u lacrima-ti scriu nestirbit (uramnt4 2umina din ochii tai buni sa ma doara *rict s-o-ntmpla sa traiesc pe pmnt. !i cum sa te dau pentru alta pe lume@ #omert cum sa fac cu un deal de stramosi@ Al tau sunt eu TKA%N, cu fapte si nume #a-n colt de batista pe steag sa ma cosi. /a-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarna, 3n oase rstoarna-mi fiertura de stea, Acopera-mi ochii si taie-mi o mna, Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMN a mea. #-a fost adevar sau vis sau reclama /e mic am aflat un cuvnt, /umnezeu. Al 2'$ feminin i esti tu, TKA%N MAMN, Puterea suprema a tot ce-i mai bun. $ubire deplina si fara conditii &u-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt, Prin mine datori ti sunt nca scitii, MAMN, tu, OA%N, #' P&T'2E !;P&T )

30

Adrian Paunescu - Manifest pentru sanatatea Pamntului


Aproape am a(uns sa ne mndrim #a mai rapid n acest veac se moare, #a noi ne-mbolnavim si suferim /e boala bolilor fara scapare. !tupizi actori ai tragicului rol, Mai si avem puterea inumana /e a vorbi despre acesta rana #e va lasa pamntul strep si gol. &oi sntem fiii veacului bolnav, &oi sntem cancerosii de elita. &u ne mai vindecam cu niciun praf, 7ieti iovi pe o planeta parasita. !i mai avem si straniul obicei /e-a spune, si-n piept a ne si bate #a moartea ne-a facut averea ei nznd nstrainata sanatate. !i chiar acum, cnd eu acestea scriu, #nd va vorbesc plngnd la fiecare, Pentru un om sub cer e prea trziu... 'n om macar ireversibil moare. *ameni politici nca sanatosi, 7arbati puternici situati la crma, Priviti acest pamnt de cancerosi) 'itati-va voi nsiva n urma) /e nu cumva sunteti si voi pnditi !i de sfrsitul nu va e departe, /e nu v-a pus n drum ca sa-i strniti *goare de cenusa muma moarte. !i daca va convingeti ca-i real, #a omul haituit de moarte este, #a zeul lumii cade de pe cal !trapuns ca de leucemii celeste, /aca nevasta unuia sta sub Puterea bolii mari ca ntr-o cusca, /aca e cancer ntr-al lumii trup !i-n nervii ei miros de praf de pusca, /e ce luptati cu armele de foc !i-ati dus mortea la perfectiune@ /e ce nu puneti banii la un loc Pentru aflarea leacurilor bune@ #a nu att un ne-nsemnat cstig Al vreunui doctor sa ne enerveze, #i banii dati pe moarte si pe frig !a puna omenirea-n paranteze. &u-i numarati ilustrului chirurg

31

7anii luati pe grave operatii /aca nu stiti si banii care curg #a sa distruga rase, neamuri, natii) Matusa mea face economii 2a gaz, lumina si ades la carne ;ara a-ntelege si a sti #a-n spate omenirea-i pune coarne. /egeaba snt chemati marii sarmani #ureaua sa o strnga cu credinta, #nd voi zvrliti fara vreo trebuinta !udoarea lor si-a sutelor de ani. &e mor parinti de cancer si ne mor #opii si frati, si cunoscuti si rude &imic n-amna ora mortii lor, 'rechea cerului nu-i mai aude. Am merita si noi sa mai traim. /ati banii nostri pentru sanatate, #a astazi am a(uns sa ne mndrim #u boala nostra, prima ntre toate. rem viata pentru cei ce i-am nascut. rem viata pentru noi, aflati n viata, #a moartea chiar n noi lucreaza mut Acum, cnd noi vorbim despre viata. rem sa traim) Putem sa dam si spert Pentru macar un an de sanatate. *priti va imploram acest comert /e moarte si de tot ce nu se poate. *ameni politici, bunii nostri frati, &oi v-am cedat si ranguri si proportii. /ar nu putem continua. !topati aceasta competitie a mortii...

Adrian Paunescu - Masina de tuns


#ine-ar fi putut sa stie &imeni nu mi-a dat raspuns, /espre marea energie A msinilor de tuns. Prea mi se parea urata !i-as fi vrut de ea sa scap #and scotea un fel de bata /in frumos, pletosul cap. &u ma mai tundeau parintii #i frizerul pomadat #are mai scotea si dintii !uferinzilor din sat. $arba mea cu zbenghi in crestet #e cu truda a crescut a mai da un sclipet vested,

32

a cadea intr-un minut. &u am sa mai dau din plete, oi fi trist si mic si chel !i dispretuit de fete4 C2asa-l, lasa-l, vai de elC. &oaptea stam cu capu-n perna !i plangeam si eu in gand !i problema mea eterna Ar fi fost sa il vad crescand. /oamne, unde-i adevarul $ntr-o lume cu frizeri, /aca mie-mi creste parul !i se duce nicaieri @ !i uitam incet de dansul, Aveam treburi fel de fel, Pana cand plateam cu plansul ;aptul ca eram iar chel. !imt si-acum ca ma mai doare *rice punct unde-au a(uns ;oarfecele muscatoare !i masinile de tuns. * masina infernala #a un soarece subtil $n toti anii mei de scoala Mi-a ras parul de copil. Tunde-l zero, tunde-l bine) #ei de-acasa iarasi spun, !i porunca lor revine !i frizerul e nebun. Ma aseaza la oglinda Tanar, liber si frumos !i-mi vad fata suferinda #and mi-arunca parul (os. !tiu ca totul chiar asa e, #um a fost sa simt atunci, #and se hotarau sa imi taie /arul pletelor prea lungi. Totul e normal pe lume, $n conventii merg si eu, 'n frizer va sti sa-ndrume ;orma capului, mereu. /ar din vremuri, de departe, /intr-un sat tacut din sud, 'n frizer imi scrie carte, ;oarfecele i le-aud. !i inchid cu forta ochii !i-as voi sa uit acum Pe frizerii mediocri #are mi-au scurtat din drum.

33

$ar m-aseaza la oglinda, $ar ma vad precum am fost, $ar, cu fata suferinda #aut faptei lor un rost. /ar o mana tremuranda $mi mai da si azi raspuns Prin tic-tacul de osanda Al masinilor de tuns. Afla totusi adevarul #autat de-atatea ori, * sa-ti creasca liber parul &umai dupa ce-ai sa mori.

Adrian Paunescu - Mi-e imposibil fara tine


&ici nu mai stiu daca erai frumoasa !i nici in ce culori iti sta ma bine, !tiu doar ca amintirea nu ma lasa !i ca mi-e imposibil fara tine izionez femei nenumarate, ;emei interesante ma mai suna, /ar rece si strain ma simt de toate !i nu ma vad cu ele impreuna. &u pot nici sa-mi e"plic intreaga drama, #are-a decurs din intalnirea noastra, /ar vechiul loc al dragostei ma cheama !i tu imi faci cu mana la fereastra, !ubtile e"plicatii cui i-as cere @ Tot prostul face pe interesantul !i-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul. !i cum sa transformam iubirea-n ura, /e ce nu noi, ci solii sa lucreze, !i sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze @ &-as vrea sa te-ndar(esc sau sa te sperii, &ici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, /ar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. /e dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, !i dupa toata veghea ne-ntrerupta, #edez numai in lupta impotriva-ti. !i, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, 2a mine-n brate iti fusese bine, *bsesia iubirii nu ma lasa !i-mi este imposibil fara tine.

34

Adrian Paunescu - Minciunile


/ar, hai, sa ne spunem minciuni importante, /ar, hai, sa ne spunem minciuni si mai mici, Asa cum amantii le mint pe amante !i ele i mint pe pamnt pe aici. /ar, hai, sa ne spunem cu patos brasoave, /ar, hai, sa vedem cine minte mai mult, Asculta delirul consoanelor grave, #um si eu minciunile tale le-ascult. E foarte frumoasa, e foarte frumoasa Minciuna aceasta pe care mi-o spui, Asa ca, te rog, si pe mine ma lasa !a palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i. #oncurs de minciuni la echipe si solo !i ies campioni mincinosii cei mari, /ar, draga Pacala, tu ce faci acolo@ 3n campionate de ce nu apari@ !e minte cum nu s-a mintit niciodata, E multa minciuna la noi pe pamnt, !unt false recursuri si nu-i (udecata, 7alanta cea veche-a dreptatii s-a frnt. /ar, hai, sa mintim fara nici o rusine, /ar, hai, sa mintim n direct si-n raspar, #a poate prin rau vom a(unge la bine, Minciuna suprema va f1 adevar.

Adrian Paunescu - Moartea batranilor


Mai muncim o vreme, tata-mare, #a sa strngem bani de-nmormntare, Mai muncim o vreme, mama buna, !i-or sa ne ngroape mpreuna. 2eu cu leu ati adunat o viata, Ati facut economii de piata !i acum asa a fost sa fie, !a n-aveti bani pentru sicrie. remuri mari, puternice reforme, Toate cheltuielile-s enorme, Pune, tata, capul pe o perna, iata ta a devenit eterna. &u mai ai nici dreptul la o moarte, Trage-te, batrne, ntr-o parte !i rami, pn-la sfrsit, de paza, #a altfel te devalorizeaza. Mai muncim un an, n saracie,

35

Poate, pn-la urma, cine stie, &-avem dreptul de a fi statuie, /ar macar un lemn si niste cuie. Pune, mama, masa mai saraca, !a le dam si alor care pleaca, !a la stam cu mila mpotriva, Printr-un biet colac si o coliva. 2asa-ti, mama, ochii peste tara, !a o faci din moarte sa tresara, #a pe noi din nou sa nu ne nasca, ;ara-o-nmormntare crestineasca. 0roapa ne-a urcat pn-la calcie, /ar n-avem nici bani pentru tamie, !i lumnararii ne despoaie, !i ce scump si drumul pn-la rai e) TKine, mama, tine, tata, usa, !a nu intre peste noi cenusa, +ornurile gri sa nu-si reverse, Peste noi cenusile perverse. #e impozit fiecare boala, #e e"ploatare ireala) !cndura sicriului ne costa Mult mai mult ca viata noastra, fosta. Pune, tata, mna pe-o secure, !a luam sicrie din padure, Pune, mama, mna pe o pine !i mparte-o, ca murim chiar mine. remuri de inflatie si sila, Moartea nsasi a a(uns umila !i, n fond, pe noi ce ne asteapta@ /oar o sinucidere-nteleapta. &oi, batrnii, am ramas pe drumuri, 3ntr-un crematoriu numai fumuri, !i murim, a(unsi pe nnoptate, Marfa cea mai ieftina din toate.

Adrian Paunescu - Mortul nvingator


#e tara, ce morala, ce prapad, 'n fapt de viata mai grozav ca toate, 'n mort este votat ma(oritar !i-n clasament pe toti cei vii i bate. Asa a fost si este si va fi #onflictul de-ntuneric si de groaza, 'n mort nvinge pe cei vii la vot !i ei aproape cred ca i triseaza. !i, vai, absurde autoritati !e strng buluc si (udeca draceste

36

!i l declara pe nvinsul lui 3nvingator, doar pentru ca traieste. !i mortului ce i-a nvins pe vii &ici nu au apucat sa-i faca groapa !i-n primaria lui de-nvingator E ordin ca petrecerea sa-nceapa. !i prostii rd, n nebunia lor, 3ntartati de linistea nocturna !i unul zice4 hai sa-l ngropam, 2a locul care-i place lui, n urna. #e tara, ce morala, ce prapad, Politica de-a pururi surdo-muta, 3nvingatorul se ntoarce-n sat, /ar voturile lor nu-i mai a(uta. Probabil, e-o parabola, aici, #hiar daca nu o pomeneste cartea, Traim nvinsi n fiecare zi, $ar, ca sa biruim, platim cu moartea.

Adrian Paunescu - &asterea lui Eminescu


#iudata noapte simt ca o sa fie si-o sa trazneasca n dictionar, la noapte, n Moldova mi(locie, se naste Eminescul nostru iar. A fost sortit sa vina-n cea mai dulce si-n cea mai sfsiata dintre tari, pleca-vor toti ai zilei sa se culce si-l vor primi stramosii lui calari. Asa firesc se-ntmpla nefirescul, pamntul nostru sufera adnc, la $potesti se naste Eminescu si-n toata %omnia mame plng. 2a noapte, dintr-un pntec si o slova, se naste steaua celor ce-au tacut, ngenunchez, n fata ta, Moldova, si mna mult lovita ti-o sarut. /e-attea ori, n vremuri, sfsiata ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot, dar Eminescu ce se naste, iata, n /oina lui, o sa cuprinda tot. #iudata noapte, noaptea noastra mare, o noapte cum a fost la nceput, si, de la #ernauti si pn. la Mare, praiele se-aud plngnd n Prut. 3n el tresare trist Moldova toata, toti fratii-nstrainati se regasesc, n el o inima va sti sa bata

37

acum si vesnic, dorul romnesc. 3n oronet s-a rasculat albastrul, ca dintr-un cer frematator de frati, la noapte-n tara va urca un astru, se naste El, %omni, va nchinati)

Adrian Paunescu - &e mor prietenii


&e mor prietenii, ne mor, Murim si noi n moartea lor, #a-ntrzie ngrozitor, 3ntr-una, primul a(utor, #hemat la patul tuturor, Mereu, e de ales4 or-or) !e rupe ata pe mosor, Tusesc segmentele-n motor, &e mor prietenii, ne mor Murim si noi n moartea lor, !i amintirile ne dor, &e mor prietenii, ne mor.

Adrian Paunescu - &ebun de alb


Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, /e cnd ma simt tot mai bogat, de tine, !i-mi stau pe tmple soarele si luna, Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine. M-as (elui n fel de fel de (albe 3n care nici n-as spune cum te cheama, Patrate negre si patrate albe 3mi covrsesc gradina si mi-e teama. !i, uite, n-are cine sa ne-a(ute, Abia-si mai tine lumea ale sale !i-ntr-un perete alb de muze mute &ebunii negri cauta o cale. Prin gari descreierate - accidente, Marfare triste vin, n miezul verii, $ar eu sunt plin de gesturi imprudente, #a sa te-apropii si ca sa te sperii. Bur-mpre(ur, privelisti aberante, #opii fragili ducnd parintii-n spate, 7atrni cu sanii gri de os pe pante !i albatrosi venind spre zari uscate. Mi-e dor de tine si ti caut chipul 3n fiecare margine a firii, 3n podul palmei, daca iau nisipul, !imt un inel (ucndu-se de-a mirii. Te-aud n batalii din vreme-n vreme, *stasii garzii tale ti se-nchina,

38

$ubita mea cu foarte mari probleme, #u chip slavon si nume de regina. ;iorul rece prin spinare-mi trece, #nd mi-amintesc cu gene-nlacrimate #a tu, de la eta(ul treisprezece, oiai sa te arunci, sa scapi de toate. /ar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade !a-ti pui n cumpana ntreaga viata, #a nu-s n (oc abstractele rocade, #i sngele ce fierbe sau ngheata. &eputincioasa, trista si frigida, Asa ai fost si apareai senina, /ar cel care-a stiut sa te deschida &u-i fericit, ci mbatat de vina. /e te lucram srguincios cu dalta, /e te faceam din carnea mea, iubito, &u deveneai, cum astazi esti, o alta, Pe care la caldura am trezit-o. 2asnd ambitiile de o parte, &e aruncam n marea nemiloasa !i-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, &e facem, din sudoare, sfnta casa. Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga !i ochii tai ma cauta ntruna !i eu nalt nefericita ruga, Purtnd pe tmple soarele si luna. !i te iubesc cu mila si cu groaza, Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, #a un nebun de alb ce captureaza %egina neagra, pentru vesnicie.

Adrian Paunescu - &iciodata


&iciodata 'n cntec nu-i nimic n lumea asta Mai bine sa-l zdrobesti si apoi sa taci #nd el cu o iluzie nu umple 0hiozdanele copiilor saraci. /estul cu-attea gasti aristocrate #e cauta si-n cntece cstig 'n cntec nu-i nimic daca nu face Mai cald n casele n care-i frig. &iciodata, niciodata !a nu uitam de cei mai tristi ca noi. /ezmostenitii-si cauta o cale &enorocitii trec cu pasii grei &u ne putem nchide-n cabinete ;acnd usor abstractie de ei. Mizeria e"ista pna-n oase

39

Popoare mor si indivizi decad &u-i cntec pe pamnt sa nu miroasa A foc, a naduseala si a iad. !i daca toate cntecele noastre &imic nu snt si chiar nimic nu pot &oi pentru cei saraci si fara sanse !ntem mereu datori sa facem tot. Macar att din toate sa ramna /in tot ce-am patimit la focul mic 'n vers, o spovedanie, un cntec /e partea celor care n-au nim1c.

Adrian Paunescu - &oapte buna, Motu, si adio


7uletin de stiri sub semn de doliu, 'mbrele pe scena se aduna, Ai plecat din rolurile vietii, Pentru rolul mortii. &oapte buna) 3ntr-o viata e"ceptionala, 2e faceai n felul tau pe toate !i-a venit trs la tine moartea, #ontrapunctul de banalitate. 3naintemergator n viata, 3naintemergator n arte, Pentru ce motiv sa fii, de astazi, 3naintemergator n moarte@ /e la care band de ngeri tragici Ar putea un plnset sa porneasca, /aca nsisi 7eatlesii si !tonesii 0usta nca pinea pamnteasca@ ;ara zgomot ti-ai trait sfrsitul, ;ara speculatii, fara (ale, Ai plecat din rolurile vietii, #a sa intri-n rolul mortii tale. 'ltimul popas, la tine-n teatru, 'nde ai venit la tinerete, /oliul tau ni s-a urcat pe tmple, /e lumina ta sa ne dezvete. * furtuna s-a strnit n scena, !traniu turbion al vestii rele, #ineva, care produce noapte, !ufla-n reflectoare si n stele. #lipa despartirii e aproape, Pleci, ntr-o tacere suferinda, Parca mor, si eu, putin, cu tine !i mi pierd imaginea-n oglinda. ;reamata prin tara vesti cumplite !i noroiul ne-a cuprins cu brio, !a nu uiti sa-l vizitezi pe !haAespeare,

40

QPiesa-i gata si ai tras oblonul?, &oapte buna, Motu, si adio.

Adrian Paunescu - *rdinea /e :i


/up-attea grozavii care mai snt !i-naintea celor ce vor fi &oi, cei simpli si cei buni de pe pamnt rem o alta ordine de zi. %ecunoastem, snt probleme fel de fel !e mai vinde pielea unui urs /ar naintam solemn acest apel /ar naintam acest recurs. iata noastra unde e@ iata noastra, ce-ati facut cu ea@ 3n cuprinsul tablei noastre de valori Peste aur si argint si diamant Pentru noi, ca simpli muritori iata-i lucrul cel mai important. iata noastra n-are parca nici un rost iata noastra e un ban de schimb Pe pamnt noi, oamenii, o ducem prost !i murim absurd si la netimp. /aca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal, Protestam n modul cel mai crunt &u vrem mila sau concediu medical rem sa ne nscriem la cuvnt) +aideti sa uitam sa vietuim urt Mai avem pe lume ce iubi !i satui de surogate pna-n gt !a refacem ordinea de zi. /aca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal !i un ceai sa fiarba n ibric Puneti viata noastra punctul principal !i n rest sa nu vorbiti nim1c.

Adrian Paunescu - Pacient 2a ;inal /e eac


!i afla, doctore, c-aici ma doare, Acolo unde geme-un colt de tara, Acolo unde plnge fiecare #a natiunea noastra sa nu moara. $ar daca e de completat o fisa, Te rog, permite-mi sa o scriu cu snge, 3ncepatura bolii este gri(a, Am tricolorul ciuruit pe snge. ;armacopeea sta sa se rastoarne Asupra mea cu toate ale sale, /ar eu port rana veacului n carne !i am n splina taraneasca (ale. Taiati-ma de-a lungul si de-a latul

41

!i dumneata si ceilalti doctori, nca, Apoi sa-mi iscaliti certificatul #a nu stiti boala care ma mannca. *, doamne, cum va nselati cu totii Mi-e capul greu de fiecare veste !i nici un minister al sanatatii /e folosinta, astazi, nu-mi mai este. !nt numai un creion care si scrie Problema tarii lui, nca o data, !i-si copiaza pe curat, trzie, Aceasta dulce tara zbuciumata. /eci, doctore, acestea se ntmpla, Acestea sa le afle telegraful Ma trage mlul veacului de tmpla /in care nu vreau sa se-aleaga praful. Mai am n mine bucurie multa, Mai am n mine dorul de-a va spune #a nu doar voi, ci altii ma asculta, !a vada daca am cuvinte bune. /e nici de sanatoriu nu m-apropii #a n-aveti voi rezerva pentru mine Eu snt bolnav de soarta Europei !i Pacea doarme-n inima la mine. 3ncolo, cte-o tuse, cte-o gripa, /ureri de sale, soc de sapte arte, Artrita la picior si la aripa !i, mai ales, n tot, un pic de moarte.

Adrian Paunescu - Parado" sau greseala


Mai intelept ca totdeauna !i tot atat de idiot, Acum pricep ca e totuna, !a n-ai nimic sau sa ai tot. !i parado"ul ma omoara !i sunt nebun sa mi-l e"plic, #a totu-a fost pana aseara !i astazi nu mai e nimic. !unt sclavul presimtirii sumbre, Pe care mi-o-nsusesc intim, #a vietuim ca niste umbre !i ca si umbrele murim. !i, cum nu-i nimeni sa te-acuze, /e stratageme si de masti, #um au putut aceste buze, !-ascunda faptul ca urasti @ 'n clopot bate intr-un munte, #u neintelesul lui bing-bang,

42

Minunea dragostei infrante !i-a suferintei dupa rang.

Adrian Paunescu - Parastas pentru iubirea care a murit


!a-i facem parastas cum se cuvine $ubirii noastre care a murit, $n apogeul ei nelamurit, Mai lacrimand, de tine si de mine. !-o asezam la locul de verdeata, $n care se ducea, pe cand traia, /in cand in cand, sa trecem pe la ea, #onsiderand ca inca e in viata. Aici, acum, s-a stins iubirea noastra, !i moarta va ramane-n veci de veci, Te vad si-acum, parca stiind ca pleci, #u mana fluturand la o fereastra. /ar hai sa dam groparilor oferte !i sa-l rugam pe /-zeu s-o ierte.

Adrian Paunescu - Plopii ;8r8 El


Pe lnga plopii fara sot Trec anii cu ncetul !i ei ar fi aproape toti /e n-ar lipsi poetul. El nu a fost nici cnd era /oar trecatoare copii 3mpre(muiau absenta sa !i fara sot toti plopii. 2a locul lor toti plopii snt ;osnind cu tot firescul /ar n-au nici sens si nici cuvnt 2ipseste Eminescu. Asa sntem toti /estinul ne-arata /oar plopi fara sot #u sot niciodata. !i primaria-i are-n stoc !i-i numara ntr-una /ar nu-i mai bate nenoroc !i nu-i fosneste luna. &ici primavara nu da sens &-au vara, iarna, toamna 3n (urul lor e-un gol imens #e Eminescu-nseamna. $ubita e acum pamnt Pe care-alearga mn(ii !au a a(uns o frunza-n vnt

43

3ntr-unul dintre dnsii. Mai bine nici sa nu-i vedeti !nt niste plute oarbe &umai poetul din poeti 3n cer i reabsoarbe. 7at ct mai trist un gnd din toti ;runzisul veste(escu-l Pe lnga plopii fara sot !i fara Em1nescu.

Adrian Paunescu - Poet retoric


!i pentru ce te bati mereu, si te acoperi de rusine, cand totul e predestinat sa se rezolve de la sine @ /e n-ar fi noaptea pana in rame si ziua pana in ochii tai, ar fi sa cazi ca o epava peste cositorite vai. /ar marginile ni sunt clare si miezul ne e stramt de tot, si lumea da stufoase aripi sa te loveasca peste bot. !i pentru ce sa mai arati ca-n univers domneste setea, si pentru ce sa mai tot strigi cand nu sti unde ti-e urechea.

Adrian Paunescu - Preacuvantare


!imt inima dictandu-mi ritmul ei !i-ncep sa scriu asa cum ea imi bate * carte pura, fara de idei, * carte de pasteluri vinovate #a-n fiecare vers sinucigas Mereu e o intamplare care plange, Mereu e condamnat un peisa(, Mereu natura e un desant de sange !i inima imi spune sa pun munti !i vai sa pun in vers, paduri si nume. !a uit ca noi ca oameni stam infranti !pre-a fi invingatori tot noi ca lume. &atura e satula de idei, !i a gasit vindecatoarea cale, &oi suntem numai copiile ei, Ea-i seiful actelor originale. Acuma cand murim ne-ntoarcem bland #u totii spre editia cea pura !i ploile ne-aseaza murmurand $n matricea primara din natura. Am fost risipitori si guralivi, Am urmarit halucinante teluri, Murim, redevenind definitivi,

44

!pre-a reintra in temple si-n pasteluri. $ata de ce simt inima in piept /ictandu-mi ea pasteluri pentru-o carte !i-un trasnet din natura mai astept #e scriu aici sa arda mai departe.

Adrian Paunescu - Presimtamantul


a veni iarna, miroase a fulg, Taranii pun lemne-n soproane, !i sfintii din mistice taine se smulg !i incaruntesc in icoane. a veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitati de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, #i doar e"istente eterne. a veni iarna si apele curg Tragand dupa sine obarsii !i-n scurtele zile cu vanat amurg 2a geamuri de case bat ursii. a veni iarna curat si rapid, 'n rug pe sub brume se stinge !i gura spre cer daca vreau s-o deschid As spune, dar gura mea ninge. a veni iarna, iubito, e frig, 'n frig ce spre cerga nu mana, Atata mai pot sa te rog si sa strig, /a-mi aspra manusa de lana. a veni iarna, ba nu, a venit, #aldura eu n-o voi gasi-o, #i trist am sa plec, garbovit, ostenit, Prin muntii ce canta 4 Adio )

Adrian Paunescu - Primat estetic


Acum daca tu esti departe cu mine-i parerea de rau dar ea este arta-ntre arte in numele numelui tau. !i iata-ntre noi sunt hotare, sunt vamesi si sunt graniceri, se naste, se plange, se moare, se cauta ziua de ieri. /ar buzele mele ingheata, de ras este numele meu ca viata mea parca nu-i viata cand suna frumos tot ce-i greu. Acum, cand te plang de departe, un vers cara-ntregul meu plans,

45

si iata-ne iar printre arte cand viata era de a(uns.

Adrian Paunescu - Proverbe


Pe cnd lumea fierbe, noi mai mari, mai mici 3nvatam proverbe ce se spun pe-aici, rem o alta limba, toti ar nvata, 2upul parul schimba, dar naravul, ba. +ai la mosu5 cu proverbe /ai un ban, dar stii ca fierbe, ;ierbe-n sus si fierbe-(os, +ai la mosu5 cu proverbe. +ai la mosu5 cu proverbe Pentru-n nume si trei verbe, $ar proverbul dureros, +ai la mosu5 cu proverbe. Avem multe treburi, fatuim oglinzi, ;ugi dupa doi iepuri, niciunul nu prinzi ocea ni-i peltica, deci vorbim mai rar, 7uturuga mica pleaca de sub car. /oamne, ce osnda dinspre glasul tau, #a pisica blnda zgriaza rau, Marea mea mndrie n aceasta sta, #e nu-ti place tie altuia nu-i fa. 3ntelesul scapa, treaba e mai grea, Altuia-i sapi groapa, tu a(ungi n ea, 3mi vei duce dorul, frate gradinar, /ar sa lasi ulciorul la apa mai rar.

Adrian Paunescu - %au de moarte


Pierduta iubita de departe, $n saptamana asta cat un veac, roiam sa imi fie rau, un rau de moarte, !-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac. isam nenorocirea salvatoare #e ar putea interveni-ntre noi, isam sa auzi ca sunt acel ce moare !i tu sa incerci o cale inapoi. #a tot ce-i rau si mi se intampla mie, A(unge-n buletinele de stiri, !i orice om din zvonul public stie, oiam sa cad, sa plangi si sa te miri. &u mi-e prea clar daca doream chiar moartea !au ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,

46

Asa precum ne inlantuieste cartea, &evinovata si nevinovat. !tiind ca tot ce fac si spun se stie, As fi cazut pe o strada sau pe-un ring, /e un infarct sau de-o lipotomie, #u suferinta mea sa te conving. /ar daca dupa legile tacerii, Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci @ Mai bine ma opresc sa nu te sperii !i sa te pierd, iubita mea, pe veci. Tacuta mea iubita de departe, $n mine insumi s-a-ntamplat ceva, Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte, /ar nu m-am prabusit de gri(a ta. /in egoismul meu fara rusine, Ma-ntorc, iluminat si nefiresc, Mi-e rau, de-atata gri(a pentru tine, !i trebuie sa supravietuiesc.

Adrian Paunescu - %ecviem pentru poetul poeziei


Am asteptat sa treaca timp destul Pentru-a putea in liniste inchide, #a pe-un zavor de taina, glasul meu, Plangand pe cel din urma Philippide. #ei ce i-au luat din drept imbraca azi #a pe-un efect ce i-ar purta departe, Tristetea lui de om insingurat, Mantaua lui, de veghe si de moarte. Poporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut, Te-ai invatat cu mortile trucate !i n-ai mai dat crezare tristei vesti #a el, murind, se sting, o clipa, toate. 'zinele electrice clipesc, Pisicile din ochi isi pierd din raza, *-nvalmaseala-n creier toti simtim Parca nici luna nu mai lumineaza. $n toate cate-au fost era si el, #u partea lui de liniste si bine, #e n-a putut la altii pedepsii El a tacut si-a pedepsit in sine. !i-atat de bun, si-atat de impacat &ederan(andu-si epoca-ncordata, $ncat el - mort de mult ni se parea !i-acum murind murea inca o data. Am asteptat sa taca surzii lui, #e-n remuscare nu sfarsesc a-l plange, /ar boala lui nu-i boala pentru ei,

47

#a-n vine au cerneala si nu sange. A fost boier, dar si mai mult poet, Atlant de iluzorii Atlantide, /a, /oamne, vreme buna-n 'nivers Pe unde-i sufletul lui Philippide. Pentru-nceput inalta mila ta !a-i dea ceva sa simta si sa scrie, !i vei vedea ca insuti de cuprinzi /e omeneasca lui melancolie. Apoi, cand te vei supara pe el, #a are dor de carti si dor de duca, !a-i interzici sa scrie ca poet, /ar da-i ceva, in ceruri, sa traduca. !i pedepsit, ca si pe-acest pamant, &estiutor de uneltiri perfide, /in cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis !i noua pe poetul Philippide. Psihoza buletinului de stiri Produce-un fel de rea imunitate, &ici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor, #e-i ras, ce-i tragedie dintre toate. * zi ca multe altele a dat ;urtuni, rapiri, ciocniri, efemeride, !i intre doua stiri despre petrol, C A incetat din viata PhilippideC. /eloc orgolios si agresiv, /ispus mereu in taina sa si moara, !a nu cumva sa credeti, scribi marunti, #a actiunea voastra-i mai usoara. 'n ultim Philippide a murit, #azand scarbit in mit si-n transcendenta, /ar alti poeti au rasarit pe loc !a umple dureroasa lui absenta. El v-a iertat, dar nu va iarta ei, #a umiliti si-ati umilit poetii, Poetul poeziei a cazut, /ar il vor razbuna poetii vietii.

Adrian Paunescu - %obit 2ibertatii


Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate 0reu dobandita noastra libertate !i daruindu-ma-ntru-totul tie, Eu simt, in tot ce murmur, o betie. !i-atat de coplesit sunt eu de tine !i-atat imi e, cantandu-te, de bine, Atat ma simt luat de o dulce verva, #-aproape ochii mei nici nu observa. #and trec de-aceste corzi ce ma inspira

48

!i-ncet, incet, ma-ncorporez in lira, #a electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi, Aproape eu cantand la mine insumi, $nchis in lira mea cu corzi curate, Te cant ca dintr-un pantec, libertate)

Adrian Paunescu - %omni prin Europa


Pe aceasta usa, Astfel scriu stapnii4 $nterzis sa intre #inii si romnii. 'mblam prin Europa ca bezmetici, &-avem de lucru, n-avem bani de pine, 3n vremurile cnd nu mai conteaza /eosebirea dintre om si cine. Acesta e si continentul nostru, Plutim incestuos din tara-n tara, #opiii-nvata multilingv, cersitul, #um pot si omor si sa si moara. !i nimeni nu ne mai ntinde mna, /ect cu viclenia (ucausa, /e-a ne o prinde si de-a o nchide, #u minimum de riscuri, n catusa. &oi suntem infractorii de serviciu Ai Europei, care sta la pnda, Asa cum e cu altii iertatoare Ea ca pe sclavi ncearca sa ne vnda. Parintii si copiii mor, prin tara, !i noi de noi ne-strainam cu totii, Purtnd pe umerii truditi si grbovi #amasa rece a strainatatii. 3n plina degradare, zi si noapte, $nvidia si dorul ne apasa, &e lenevim, ne pervertim, ne ducem, #a n-avem loc si rost la noi acasa. 'mblam prin Europa fara tinta, #a niste zilieri, de azi pe mine, ;uram si siluim, mai si ucidem, %omni la rangul dintre romi si cine.

Adrian Paunescu - %uga de bine si de rau


Te-as lua de par sa te tarasc la vale, Pe pietre te-as tranti sa te iubesc, /ar trebuie sa ma comport domnesc, #aptiv al starii mele sociale. Acum as scoate de prin gra(duri biciul, !a te insangerez razbunator,

49

/ar trebuie sa fiu actorul lor, !a ma complac in panica si viciu. $ntraga mea iubire ilegala !i nebunia mea fara noroc $n frigul nostru au facut un foc, !i v-am facut mai oameni, din greseala, !i totusi, ma rog, la tine, /oamne, *preste mana mea sa o condamne.

Adrian Paunescu - %uga pentru (ertfa


Ma simt vinovat pentru ploaia ce urmele noastre le spala, as crede ca totul ramane o biata si trista gresala. /ar ierbii cand ploua-i e bine si vitele-n somn se ridica mugind sa intampine ploaia, crezand ca e inca prea mica. /in somnul cetos te chemasem sa-mi vii sa-mi a(uti la zidire, si ploaia aceasta te-ncearca si porti o (acheta subtire. /esigur, e seceta mare intregul pamant e o rana, si cad in genunchi catre tine, intoarce-te, -ntoarce-te, Ana. Ma simt vinovat pentru ploaie, ma simt vinovat pentru tine, mai grabnic vreau moartea prin foame, decat pe femeia ce vine. #e cauti prin ploaie, nebuno, vrei pantecul sa se deschida, tu nu vezi ca ploua amarnic, tu nu vezi ca esti o gravida@ &oi te vom inchide in ziduri, noi te vom supune-n perete, mai bine intoarce-te-acasa, oricum pot veni alte fete. Pe mine eu nu am cura(ul de a ma inchide in zidire, pe tine te rog fugi de-aicea, ca ai o (acheta subtire. Te rog du-te-acasa, femeie, si-mbraca-te mai de isprava, si maica-ta poate o sa iti spuna4 ramai, ca esti foarte bolnava. Eu nu te cunosc, esti o alta

50

si nu stiu ce-i farsa aceasta, dar domnilor, stati cumsecade, ea nu-mi este mie nevasta. E una ce nu stie bine, ca baiguie vrute, nevrute, ci vezi-ti de drum, mai femeie, din prea(ma bisericii, du-te. a rog sa ma credeti, prieteni, ce grea si adanca mi-e rana, de sapte biserici sunt vaduv, aceasta de-aici nu e Ana. Pe Ana, de fapt am zidit-o, de mult, intr-o alta zidire, purtase copilul in pantec si-avea o (acheta subtire. oi nu va nascuseti atuncea, eu sunt prea batran sa tin minte, sunt vaduv de sapte biserici, sunt vaduv de sapte morminte. /a du-te de-aicea, femeie, ce cauti, cand nu ai nici o vina, prieteni, feriti-va, totusi, de-aceasta femeie straina. !i daca vedeti ca nu vine nici una, nici alta din ele, mai stati inc-o ziua cu soare, mai stati inc-o noapte cu stele. !i maine, bagati-ma-n ziduri sa fiu manastirea aceea in care zidarul e (ertfa si nu-si mai zideste femeia.

Adrian Paunescu - %uga pentru neam


/oamne, /umnezeul nostru, /a-ne noua iarasi rostul, /a-ne liniste si mila, /uh n trupul de argila. /a-ne tara iar n tara, /a-ne dreptul sa ne doara, /a-ne mama, da-ne tata, #a ni s-au furat odata. /a-ne frate, da-ne sora, #e din lanturi Te implora !i, ntr-o blndete noua, iata noastra da-ne-o noua.

51

Adrian Paunescu - %ugaciune pentru G /ecembrie


&e iarta, /oamne, ura si glceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre #arpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem n vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, /oamne, rabdare si iertare si noroc. #a pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pine din import, cnd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul n el e-aproape mort. &e-am despartit n triburi si n secte, n cluburi, n partide si n gasti, iubirile directe sunt suspecte. /oresti succes@ 3nvata sa urasti. /usmanii nu puteau sa ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau, de ce sa mai venim la Alba, /oamne, cnd e negustorit si duhul Tau@ !i, totusi, Alba-$ulia e"ista, si, totusi, cineva i-a dat un rost, si-a fost si-atunci pornire anarhista, si /umnezeu tot ocupat a fost. #u grohotis pe talpi si bruma-n gene, sa-nvingi un vechi si tragic handicap, si, n onoarea Albei Apusene, sa-ti scoti caciula dacica din cap. !e aude 7asarabia cum plnge de dorul TKarii Mari, pierdute-n veci, si-n clopote e treaz acelasi snge, si-aceiasi ochi imperiali sunt reci. !i nu-i Emilian la catedrala, uzurpatorii lui lucreaza calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoala, nici nu mai cnta doctor $acob psalmi. !i ne e dor de-o sfnta sarbatoare, n care toti sa ne-adunam aici, si ne e dor de %omnia Mare si am ramas ngrozitor de mici. /ar, /oamne, pune-TKi pe cetate talpa, mai da-ne harul unui gest postum, mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba si sa mai ncercam macar acum.

52

Adrian Paunescu - !8 &e $ubim


/umneavoastra, dragi civili din lume, 'rmariti de moarte unanim a propun o noua strategie !a ne iubim. /ragostea e calea contra mortii /ragostea e un atac sublim a propun o noua strategie !a ne iubim. !a ne iubim, sa ne iubim !a terminam al mortii haos !a ne iubim, sa ne iubim 3ndragostiti pe loc repaos. ;aceti tunul cine de ograda ;aceti tancuri suvenire-n timp a propun un ordin nou de lupta !a ne iub1m.

Adrian Paunescu - !8 &e $ubim Pe E8rmul M8rii &egre


!a ne iubim pe tarmul Marii &egre #a doua fragede fierbinti statui !a fim ntia clasica pereche A omenirii noi ce nca nu-i. !a ne iubim ct ne ntreaba valul #e e cu noi, ce sntem si ce vrem &oi sa-i raspundem cufundati cu malul #eva-ntre rugaciune si blestem. #a un barbar ce tine o tanagra Asa sntem pe-acest nisip noi doi !i stelele ce cad n Marea &eagra %idica valul sngelui din noi. !a ne iubim hipnotizati de luna #utreierati de-al vaselor tanga( !i sa ne viscoleasca mpreuna &insorile de sare pe obra(i. !a ne iubim, pagna mea atee $ubito, marea seamana cu noi !ntem un /umnezeu si-o /umnezee #hemati sa-nceapa lumea de la doi. !a ne iubim pe tarmul Marii &egre Pe unde trec epavele calari !a curatam ntreaga lume veche 3n flu"ul si reflu"ul noii mari. !a ne iubim etern, noi, provizorii, #um niciodata, valul nu va sta

53

Eu spun ca ngenunchi n fata marii !a nu spun ca-ngenunch1 n fata ta.

Adrian Paunescu - !crisoare catre guvernul %omniei


#e sorcova si trguri ai n steag !i ce posirca ti balteste-n snge, 0uvern al inanitiei, beteag, /e nu auzi Ardealul care plnge@ Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor #a sunt abuzuri cu nemiluita !i ca n-au cui sa-i ceara a(utor %omnii din #ovasna si +arghita@ /e propria ta tara te feresti !i imposibil s-o conduci ti este, #a ai a(uns sa fii, la 7ucuresti, 0uvernul unei alte 7udapeste. 2a noi acasa, altii sunt stapni, 7ati temenele la 3nalta Poarta, ... Persecutati, doar fiindca sunt romni, %omnii din Ardeal nu te mai iarta. 0uvern de indigo si din mancurti, Te blestema, descoperindu-ti vina, #eilalti romni, vnduti la alte #urti, 3n 7asarabia si 7ucovina. 0uvern al %omniei, surdomut, Esti plin de pacaleli si plin de fumuri, /ar clopote de moarte au batut Pentru acest popor a(uns pe drumuri. #a-ntr-un cosmar, te caut si te strig, !a nu mai tot sucesti cutitu-n rana, Prin lanturi si prin foame si prin frig, 3nsngernd conditia umana. Tu esti n stare sa ne-ntorci pe toti 2a cea dinti #omuna Primitiva, !a fim un neam de criminali si hoti, #e-si (efuieste propria coliva. 0uvern fara de tara, pune punct Acestei fraze care te cuprinde !i-ngroapa idealul tau defunct 3n groapa %omniei suferinde. !i lasa-ne) /ispari n mod brutal, Elibereaza, cu grabire mare, /e boala ta, romnii din Ardeal, 0uvern murdar de propria tradare)

54

Adrian Paunescu - !ingular


$ncerc un gest, un (alnic inceput, /e la persoana-a doua sa te mut, As vrea sa te transfer si sa dispar #atre persoana-a treia singular. #aci eu cu tine nu mai pot vorbi, !-au adunat prea multe ineptii, A-ti mai rosti porecla nu mai pot, /e azi esti ea, te-ai departa de tot. !i niste e"plicatii 6 tuturor4 Eu pentru ea as fi putut sa mor, Pe unde merg, imi amintesc de ea, &u pot s-o uit, orice s-ar intampla. &-am dreptul sa o strig plangand C%amai)C, #at sunt de singur la persoana-ntai.

Adrian Paunescu - !ingur, fara nimeni


;ereasca /umnezeu, daca mai poate, Pe fiecare, de singuratate, acesta-mi pare lucrul cel mai greu, fereasca-ma de mine /umnezeu. ;ereasca-ma noroiul de noroaie, fereasca-ma plouandul nor - de ploaie, fereasca-ma singuratatea mea ca singur sa ma narui pe podea. !i gura sa-mi aud cum mila cere, vreunor pasi din vreo apropiere, si, fara nimeni, sa ma sting in glas, pe lume cat de singur am ramas. Atat de singur sunt pe-acest pamant, ca nimeni nu va sti daca mai sunt.

Adrian Paunescu - !inguratate


a propun un tratament urgent !i s-aveti incredere va rog #and nu e un alt medicament 2uati singuratatea ca pe un drog. #eaiul abureste trist pe masa 'n tacam servetul il apasa &-am nevoie nici de doua linguri /oamne, cina oamenilor singuri. 0ust si eu in clipe lungi de veghe &oaptea pernei fara de pereche !una telefonu-n casa goala /oamna ma iertati dar e greseala. #at de draga-mi esti singuratate

55

Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate 2acrima in ochiul dintre ape #aci nici umbra mea nu mai incape. Tu singuratatea mea curata Totu,ncepe cu a fost o data #u durerea ta imi este bine &u stiu ce m-as face fara tine. #u tristete le traiesc pe toate /ar mai draga-mi esti singuratate #at de necesara imi esti tu mie &u te-as da pe nici o sindrofie. /oar atat din toate ma omoara $zolarea meselor de seara !i macar la una dintre cine /umnezeu sa bea un ceai cu mine.

Adrian Paunescu - !inguri


/ar hai sa privim cum se cade atat cat se poate vedea, prapadul din frunzele toamnei, prapadul din inima mea. #aci noi, fara frunzele-acestea, ce astazi din nou nu mai sunt, ca pasarea fara de pene, asa am ramas pe pamant. 2a ora cortinelor rupte si-a noptilor lungi de la nord, prapadul, el singur, vorbeste, si-apoi tot el nu e de-acord. !amanta bolnava de sine in brazda se-aseaza umil, si vantul de toamna loveste in firma acestui copil. /ar hai sa privim omeneste prapadul ca ultimul nord, dar reazama-ti capul de mine si hai impreuna pe pod. $mpresia nu are putere sa treaca din simturi in grai, si iata de ce suntem singuri noi doi si perechea de cai.

Adrian Paunescu - !inguri si toti


!frsim mizeria, ncepem criza, Puteam trai si noi cum se cuvine, !i omenirii-ntregi nu-i este bine, Petrodolari platesc pe Mona 2isa, &e-am dus mizeria cu demnitate,

56

;ara masini, fara curent la prize, &-aveam nimic cnd lumea avea de toate, Azi suportam cu ea aceleasi crize. &e pregatim de douazeci de veacuri, /e fericirea unui vesnic mine, &-am cunoscut fraterne a(utoare, 2a boala noastra n-avea nimeni leacuri. &u ne-a dat nimeni pace, drepturi, pine, $ar la durere tot pe noi ne doare.

Adrian Paunescu - !int un om liber


!nt 'n om liber Adica &u-i este nimanui Mila de mine. &u mi-am dorit Aceasta libertate /ar o pastrez !i ma laud cu ea. !nt 'n om liber, &u permit nimanui !a-i fie mila de mine !i snt !i mai liber dect credeam4 &ici n-am cui permite !a-i fie mila de mine.

Adrian Paunescu - !int un pod


!int un pod peste riu, #atre tine mereu, Pe nimic spri(init, /oar pe sufletul meu. Acest riu nemilos Ma va sparge-n bucati, !tarea mea o-nteleg, /ar si tu seama da-ti. !int un pod peste riu, Pe pilonii mei tristi, #atre tine mereu, $nsa tu nu e"isti. &u-ntelegi ca mi-e greu, #a mi-e frig si urat, !int greoi si sint fi", !int un pod si atat. 'nde-apuc sa ma duc !unt silit sa raman #a miroase a fier, #a miroase a fin.

57

!i deodata-nteleg #a sint trist in zadar, Pe pilonii mei tristi Ma cuprind si tresar. Tu simti tot ce simt eu, 7a mai grav, ba mai mult, Plansul tau permanent $l preiau si il ascult. !i dau parca ecou !i vibrez in alt mod, $n picioare calcat #a un om, ca un pod. !int un pod peste riu, !int un pod peste mers, #ite vanturi m-au scris, #ite ploi m-au tot sters. /ar tu nu esti pe mal, /ar tu nu esti cu ei, /ar tu nu ma strivesti, Tu ma tii si ma bei. !int un pod ridicat Peste-un riu incomod, !int un pod, esti un riu, Esti un riu, sunt un pod.

Adrian Paunescu - !ir /e #ocori


#a o in(ectie intravenoasa acest sir de cocori de care tipa mugurii, baltile, minile noastre ntinse. #a o in(ectie intravenoasa ntr-un organism slabit, ca o in(ectie intravenoasa de care se rup mugurii, baltile, minile noastre ntinse. !i sngera florile, si sngera salciile, si vinele noastre se-nvinetesc.

Adrian Paunescu - !pectator entuziast


Mna mea batuta bine-n cuie cere voie totusi sa cobor, sa votez, cu voia tuturor, cum ca nimenea pe cruce nu e.

58

'rc la loc.!a nu aveti probleme, &u doresc dect si eu sa pot sa-mi e"ercit dreptul meu la vot cnd constiinta mea o sa ma cheme. !i apoi pe cruce singur, iata, ma ntorc si ma asez chiar eu, astazi nu-mi mai e att de greu, cuiele cnd vin sa mi le bata, dar lasati-mi loc n (urul meu sa mai pot aplauda o data.

Adrian Paunescu - !pune-mi ceva)


/aca-am sa te chem /a-mi macar un semn ;ie si-un blestem /in partea ta. Totusi nu stiu cum Pentru-atta drum #e-a-nceput acum !pune-mi ceva. 3n noaptea despartirii dintre noi #opacii cad pe drum din doi n doi, 3n ochi ma bate viscolul cinesc !i am venit sa-ti spun ca te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Ma-mpiedic de o lacrima si cad !i iar adorm si iar mi-e dat un vis #a biata cifra doi s-a sinucis. !i de atta viscol vestitor &u ochii mei, ci ochii tai ma dor, #a tineri am intrat si cu ce rost !i ce batrni iesim din tot ce-a fost. &ici aripile zboruri nu mai pot, E numai despartire peste tot !i se aude ca va fi mai greu /ect vom fi departe tu si eu. /ar nu pentru a-ti spune ca e rau Am dat cu bulgari mari n geamul tau, #i ca sa stii, n viscolul cinesc, #a plec si mor si plng si te iubesc. !i vreau sa-ti dau cu acte napoi /ezastrul mpartirilor la doi, #a sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frnt !i cum e sa fii singur pe pamnt.

Adrian Paunescu - !untem aroganti


!untem rai si aroganti, $-ncurcam pe guvernanti,

59

rem mncare si copii !i ne place sa fim vii, Mama noastra de zbanghii) /egeaba va mirati mereu #a nu e-n ceruri nici un sfnt, &u poate fi lumina sus, #nd nu-i dreptate pe pamnt. #e fel de lume ni s-a dat, !-o tot falsificam, stngaci, #u milioane de bogati !i miliarde de saraci)@ Macar pentru acesti copii 'n alt noroc sa fi adus, /ar, vai, sub cinice poveri, Ei trec prin scoli cu pret redus. 7atrnii nostri mor uitati, Pe-acelasi tragic aisberg, #a, la bolnavi de vrsta lor, !alvarile nici nu mai merg. !i, dupa tot ce-am ndurat, #nd mai umili si cnd mai bravi, Tot noi, cei pedepsiti din Est, Mai devenim o data sclavi. !i dupa ce c-am suportat Al rinocerilor arest, Tot noi platim impozit nou, Pe toate ranile din Est. /e libertate amagiti, 3n fostul nostru lagar mort, Azi, nu ne duce nicaieri 'milul nostru pasaport. $ar, daca nemtii s-au unit, !fidndu-si ultimul infarct, /e ce aceiasi papusari Pe noi, romnii, ne despart@ /eocamdata n-am aflat 'n singur sef sa fi venit, !a faca bine pe pamnt /e dragul omului cinstit. E totul numai interes !i tot asa va fi mereu, * lume fara sens moral, #e l-a ucis pe /umnezeu.

Adrian Paunescu - Telefon peste moarte


3n lumea numelor straine, Ma simt, si eu, un strainez, $au telefonul lnga mine si n-am ce numar sa formez.

60

Traiesc, fara speranta, drama #a neamul meu, acum, e frnt, Mi-e dor de tata si de mama, /ar nu au numar, la mormnt. /e convorbiri cu ei sunt gata si n necunoscut ma zbat, i sun pe mama si pe tata, /ar crucea suna ocupat. Au numere secrete parca si aparatul n-are ton, /eodata aflu si tresar ca &ici moartea n-are telefon. Mi-e dor de voi, parinti din moarte, #u lacrimi bine va cuvnt, !i uit ca ati plecat departe !i n-aveti roaming, sub pamnt. ;ormez un numar, oarecare, 3ntreb precipitat de voi, /ar stiu ca mort e cel ce moare si nu mai vine napoi. !i, vai, de-atta timp ncoace, a chem si-n visuri, sa v-ascult, /ar iarba pe morminte tace, #u numar desfiintat demult. !i, daca o sa tinem minte, Probabil, cnd o fi sa mor, Am sa va caut n morminte, Pe-un numar de interior.

Adrian Paunescu - Telefon mbatrnind


Trec anii si se numara ca banii !i viata ma asaza pe rugul ei carunt, 7unica nu-mi mai spune nani-nani, Ma-nfrigureaza fiecare amanunt. !i cel ce-am fost si cel ce sunt se cearta, /ar vai si-acest razboi e-att de monoton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. !e adauga mai fiecare ora !i telefonul suna distant si suveran !i parca si el nsusi ma implora !a nu-l tot schimb adaugnd un an. Acum, cnd crucea anilor e sparta !i omul de zapada, ce sunt, si ia palton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. %asuna-n mine toate ca-ntr-o sala 3n care mormaie strigoiul unui urs

61

!i creste din greseala n greseala Pedepsitorul cailor ce le-am parcurs. !i daca moartea mea nu mai e moarta E ca eu nsumi mi-am a(uns un zvon, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. #eva, aici, produce caruntete, * fabrica de calcar la mine-n oase vad !i vine albul ei sa ma nvete #um sa surd aliniindu-ma-n prapad. #u fiecare an ce nu ma iarta, #a ntr-o adunare facuta monoton Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon.

Adrian Paunescu - Totusi iubirea peste blestem


*bsesia mea despre tine %enaste, in mine, acum !i iarasi e rau si e bine !i toate se afla pe drum. * clasica dragoste veche, Transcrisa in versuri, candva, Acum isi gaseste pereche !i replica este a ta. Poemele mele supreme, Traite-ntre bine si rau, Acum, s-au intors ca probleme, 2e-as trece pe numele tau. Mereu, intre viata si moarte, Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, $ar astazi, cand esti prea departe, Abia te mai strig sugrumat. !i nu mai dau lumii de stire $deea de care ma tam, #a nu mai e"ista iubire, Asa cum e"ista blestem. &-am cum sa accept ca, din toate, %amane doar zborul tarat !i faptul ca nu se mai poate $ubi decat rau si urat. in versuri stravechi sa-mi inspire Poemul cel nou ce il chem !i totusi e"ista iubire, $n veci, peste orice blestem.

Adrian Paunescu - Tragica nerabdare


62

/ac-ai fi avut rabdare Pana vara viitoare, !e gasea un loc in lume, Totusi, pentru fiecare. Te-a into"icat fervoarea #a ramai nelegitima !i-ai infaptuit cu voia !inucidere si crima. Ai ucis iubirea noastra, *rdinar, ca pe-o insecta, #ar era de luminoasa, #at era de imperfecta. Boc stravechi de-a casnicia #e voiai sa-ti dea un nume, Balnica ipocrizie, 7una de-aratat la lume. Toate e"plicate bine, $ntr-o logica aleasa, #um ca il redai pe tata ;etei sale de acasa. Poate ca santa(u-acesta, #u valori sentimentale, Are si-o realitate, Poate c-o traiesti cu (ale. $arna invra(birii noastre Te-a gonit prin nerabdare &-ai avut nici nervi, nici aer, Pana vara viitoare. #ei din (urul meu, acasa, #e sa faca si sa spuna, Mai nefericiti ca-n vremea ietii noastre impreuna@ Mult mai bun si mult mai tandru, Mult mai luminos si rodnic, $i eram copilei mele, Pe cand iti sedeam logodnic. /ar vin stirile de seara !i legendele compacte, #a te doare totusi varsta !i iubirea fara acte. #a sa vad c-atat de mare !i dramatic ti-a fost dorul, #a mi-ai scris ravasul ultim ;olosind calculatorul. !i ce simplu erau toate, Pentru toti si fiecare, /aca mai aveai rabdare Pana vara viitoare.

63

Adrian Paunescu - Trei minus unu


!train mi-e pe veci orice fel de confort, /in oricare bomba m-atinge o schi(a, ai, sangele meu amurgeste de gri(a, #oroana de lacrimi pe fruntea mea port. Parerea de bine-i parere de rau !i voie nu dau mintii mele sa spere, Albinele-aduc si otrava si miere, #u Ea plang tristetea destinului Tau. #u Tine vorbesc hohotind despre EA, !intem mioriticul, tragicul trio. #u tine fiind, pe ea n-o voi privi-o, /ar fi-va de-a pururi in inima mea. !i poate ca eu mai curand as cadea 7olnav #avaler de &eant si Adio.

Adrian Paunescu - Trg de sclavi


+ai, vino lume, vino sa vezi, vino sa cumperi, vino sa vinzi titluri, povesti si batrni suferinzi, aur, biciusti, biciclete, cirezi. !i, mai ales, vino lume cu srg, privind cu mila copiii suavi, haideti cu totii la comertul de sclavi si onorati al copiilor trg. Aici sunt mame ce vnd copii, mame destepte cu minile reci, care n cinicul veac douazeci se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi, negustorind pna-n veacul de veci, ca-ntr-un obor pentru vite, copii.

Adrian Paunescu - 'ltima zi


/aca vei voi #ea din urma zi !a o traim macar pe ea frumos. !a plecam in munti 'nde nu sunt punti 'nde merg si vulturii pe (os. !a avem niste vin !a dormim putin !ub anestezii de cavernet Eu sa te ascult !i tu sa taci mult !a ne depanam viata incet. /upa atata timp &u pot sa ma schimb Totusi trebuia sa ma cunosti !i la cap de zi

64

Pentru a sfarsi Plangem amandoi ca niste prosti. Poate ca-s naiv /ar te mai cultiv $n Antichitati de sentiment Piesa noastra in doi a avea apoi 'n tarziu zadarnic happR-end. Eram numai doi :ilnic numai noi /rum nici inainte nici ,napoi #um s-a intamplat /e s-a adunat !i e toata lumea intre noi. %ani atatea am #a un cal in ham #are trage greu un car de spini !i am sa merg la targ !i am sa imi vand cu sarg Toate ranile la cap de timp. &e mintim mereu 'nul tu sau eu Are in mana ultimul atu. Trec la suferinzi Murmur in oglinzi 2a adio la adio tu. &u se mai aud Pasari de la sud 'n curent polar le strabatu #a-ntr-un trist halou $ti rostesc din nou 2a adio la adio tu. #e a fost a fost #e va fi va fi 'ite ca a venit 'ltima zi .

Adrian Paunescu - 'manitate sub escorta


!untem umanitatea sub escorta, Marsaluim ngenunchiati sub cer !i, vai, pamntul nu ne mai suporta !i ne nghite, ospitalier. !e crapa-n doua piatra canibala, #a sa mannce oameni vii, la prnz, !i, sub cumplita cerului rafala, *ceanele au izbucnit n plns. !i ntre timp ne-ntemeiem pe ura, &e urmarim, ca sa ne facem rau, enin universal n stare pura !i fiecare cu aportul sau. #ladim civilizatii arogante, #a semn ca nu ne pasa de nimic, !i brusc vulcanii o pornesc pe pante !i orice lider redevine mic. #eva se-ntmpla si-n afara noastra

65

#um se ntmpla si n noi, curent, !i sar civilizatii pe fereastra, Pe cnd se sparge TKara-#ontinent. &imic din tot ce e n-o sa ramna, #omputere, masini si sateliti, 3ntr-o secunda totul e tarna #are-si resoarbe ngerii striviti. !e prabuseste ultimul orgoliu, Averea nu mai are nici un rost, #nd milioane de chinezi n doliu !e reculeg, plngnd, pentru ce-a fost. Aceasta e o lume nebuneasca, Pe care noi n-o mai putem salva, Menita si sa scada si sa creasca, Purtnd principiul rastignirii-n ea. Pe-aici, prin valea noastra fara mila, Progresul se plateste prin regres !i vanitatea se transforma-n mila, &e nastem des ca sa murim mai des. !i ca ntr-o demonica risipa, #u bine si cu rau, n terci egal, Pamntul ne nghite ntr-o clipa !i, iata, ce e mal devine val. !e anuleaza ura si iubire, #ulorile se prabusesc n iad, !i, brusc, maternitati si cimitire 3n gropnite necunoscute cad. !untem umanitatea condamnata !a-ndure cald si rece, fel de fel, in cu dobnda notele de plata !i nu mai sunt instante de apel. #e lume, ca o tragica amanta, Asasinata de instante reci, !i amintirea ei halucinanta /in creier ni se stinge pentru veci. #ndva, vreun greier daca o sa poata, a mai cnta peste pustiu, cri-cri, /espre o lume care-a fost odata, *, biata noastra lume scufundata, * lume care nu mai poate fi.

Adrian Paunescu - 'n gand de iarna


#nd primele ninsori or sa se cearna, Atunci va fi mai greu de cei plecati, Atunci sa cnti peste al vietii zat, Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna. Prin lume numai oameni de zapada, 'n foc din vatra stnilor sa smulgi, !i, cu puterea disperarii dulci,

66

!a-l lasi deasupra spatiului sa cada. !e vor asterne ntre noi vecernii, /in clopote cadea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumosa, sa apari 2a marile instante ale iernii. !i-apoi sa ninga mult ca-n fratii 0rimm, !i sub zapezi de bronz sa ne iubim.

DAdrian Paunescu - 'n pachet de biscuiti


&u stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti /e batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti. Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat. Totusi cat de rea esti soro lume, #e cumplit spectacol iti permiti /aca s-a a(uns sa moara oameni Pentru un pachet de biscuiti &u stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin !i-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain &ici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un (oc !i innebunita de durere a cazut si a murit pe loc. Totusi cat de rea esti soro lume, #e cumplit spectacol iti permiti /aca s-a a(uns sa moara oameni Pentru un pachet de biscuiti !-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf &ici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un (af $ar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti #a batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti. Totusi cat de rea esti soro lume, #e cumplit spectacol iti permiti /aca s-a a(uns sa moara oameni Pentru un pachet de biscuiti.

Adrian Paunescu - 'n prim romantic


/e ce nu as fi o piatra care scrie, * stanca aplecata pe hartie, 'n munte ce de voie se in(uga, 'n zeu pagan trecut la alta ruga @ /e ce n-as fi asprimea-nduiosata @ /e ce baiatul meu nu mi-ar fi tata @ Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe, #u ce durere-a lumii sunt pereche @ /e ce n-as fi o negura carunta @ /e ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta @ #ontrastele si asa imi vin prea bine, !i plus si minus zac mereu in mine.

67

/e ce impre(urare literara !int speriat de nu trimit si-afara, Afara din fiinta mea nebuna, 'n dublu semn de soare si de luna @ /e ce nu as fi un vagabond de gala !i -un crin manat de pofta se"uala @ /e ce n-as fi, conform ursitei mele, &oroi pe talpi si frunte-n mal de stele @ &u ultimul romantic dintr-o era #and toate amurgesc si rar mai spera, #i cand putreziciunea pe din doua, 'n prim romantic intr-o era noua . /e ce n-as fi puternic chiar prin plansu-mi@ /e ce m-as tot feri de mine insumi@ /e ce crucificarea n-as dori-o #u un singur si egal refren4 Adio@ /e ce mi-ar fi rusine de oglinda @ Eu sunt o bucurie suferinda, Eu sunt asocierea curioasa /e iarba cruda si de fier de coasa . $n stanga fruntii soarele asteapta !-apuna luna, bland, in tampla dreapta. /e ce n-as fi o piatra care scrie, * stanca aplecata pe o hartie @ /e ce n-as scapara un alt (aratec, Muscand intinderea de alb, salbatec, #a un banchet mi-e sufletul la care !e da o mare foame de mancare @ 2ansez, sfidandu-va, o noua boala, Prea trista bucurie mondiala, !i hohotind de ras ma aflu tragic #a neamul meu conspirativ si dacic. #u fericire va poftesc in rana Estetica, de (ertfa suverana. /e ce n-as fi, cum inima ma-ndeamna, #ocor venind in fiecare toamna. #ocor plecand la miez de primavara, #ocor razand de pa(istea vulgara @ Eu nu stiu daca voi putea vreodata !a fiu asa cum firea mi-o arata. E clipa hotararilor supreme. /e ce va temeti voi, de ce m-as teme @ /e ce cu bucurie n-as surade !pre cel care cu groaza-mi va fi gade, #u groaza el, si eu cu bucurie, #a lui ii e mai frica decat mie, El, care ma ucide se-nspaimanta !i barda-n mana lui pluteste franta @

68

/e ce n-as povesti aceste toate Eu, piatra bucuriei sugrumate, Eu, stanca aspra care duce greul @ /aca de ea lega-va Prometeul. ;icatul lui pe-al meu imbolnavindu-l, El tine focu-n gura, eu colindul, /e ce sa las cuvintele s-adaste #a eu sa-mi spal fiinta de contraste @ Eu nu sunt eu, eu nu-s de-adevarate, /ecat inlantuit de - aceste toate. /e ce n-as destupa o noua era, 'rmand halucinanta mea himera@ oi fi cel haituit, voi fi cel mare, /ucand in carca semnul de -ntrebare.

Adrian Paunescu - 'ndeva in trecut


Am sa plec intr-o zi, $ntr-un loc nestiut, $ntr-un munte secret, 'ndeva in trecut. Am sa plec in trecut, Am sa plec intr-o zi, !a a(ung cand te nasti, !a te pot intalni. !tiu si eu ca-i ciudat !i ca pasii-mi sunt grei, #atre nunta din veac A parintilor mei. 2as de veghe aici Toti nepotii frumosi, Eu ma intorc in trecut, Eu ma intorc la stramosi. Eu ma intorc la ai mei, $ntr-un mars revansard, !unt retrasi in paduri 2anga vreascuri ce ard. Mai vorbesc despre noi !i mai mor in razboi, !e mai mira de cei #are vin inapoi. Am sa plec intr-o zi, Am baga(ul intreg, Am cu mine ce simt, #e iubesc si inteleg. !unt satul de prezent, &u mai vreau viitor, /ar ma-ntorc in trecut #a nu vreau nici sa mor.

69

Pe un deal coroiat #urge mustul din teasc !i batranii se sting !i copii se nasc. Eu ma-ntorc in trecut, /in acest viitor !i pastorii ma iau 2anga turmele lor. !i din rodnice nunti, 'rca iarba pe munti, Tutelarule :eu, &-ai de ce sa te-ncrunti. Mai degraba sa pui 2egea ta peste tot, #a stramosi la nepoti !a se intoarca inot. !i, cand vremea va fi, Printr-un strigat urgent, Pe noi toti sa ne chemi !a venim in prezent. !a fim toti pregatiti /e momentul solemn, #and va bate in munti echea toaca de lemn. !i un clopot din cer * sa dangane sfant, #a s-a-ntors /umnezeu, Printre-ai lui, pe pamant.

Adrian Paunescu - eac de tacere


Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul >daca? Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul >nu? +ai sa con(ugam ninsoarea si uitarea eu si tu Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul >nsa? Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul >hai? ai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai. /e ecouri mari de piatra vei fi rsa, vei fi plnsa. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul >pleaca? Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul?taci? Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci, !a uitam ce-nseamna >totusi?, sa uitam ce-nseamna >daca?. !a uitam academia, tribunalul, primaria, everite fara nume ne predea curate legi, #nd se va rasti furtuna vorba mea s-o ntelegi #nd vor susura izvoare afla c-a murit mnia. !i de unde pna unde sa uitam ce mai nseamna !a ramnem ai naturii, botezati n necuprins, 2a sfrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins

70

/e #raciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna. ai, snt ruri pe aicea care merg spre noi cuminte ino, sa spalam n ele pata lumii de noroi, #a ntr-un trziu si muntii sa nvete de la noi, /arul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte. !nt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare, ino sa uitam cuvinte si sa nvatam a fi, /e cuvinte fara noima, de sonoritati pustii, !a spalam ntrega fire, sa traim cu-ndurerare. !a uitam ce-nseamna >lume?, si >avere?, si >putere? !a uitam cuvntul >daca?, sa uitam cuvntul >da?, !i-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa !a traim tacnd iubirea, fiindca totul e tacere.

71