VIAA ECONOMIC N DACIA PREROMAN

Societatea geto-daca, ajunsa la o notabila dezvoltare economica, sociala, politica si culturala n secolul I .e.n. - secolul I e.n. si datoreste nfloritoarea ei situatie mai cu seama celor doua mari personalitati politice care au contribuit, decisiv, prin politica lor interna si externa, la afirmarea pe plan european a geto-dacilor : Burebista si Decebal. Perioada de apogeu n dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul ntemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebi 454g69e sta (82 - 44 . Hr.) si s-a ncheiat odata cu sfrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). n acest interval de timp geto-dacii s-au afirmat n plan economic, politic, militar si religios. Societatea geto-dacica era mpartita n clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii - atti cti erau detineau un rol cu totul nensemnat n economia geto-dacica. Principalele domenii economice care s-au afirmat n Dacia preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si comertul. Una din componentele esentiale ale economiei geto-dace era agricultura, cu ramurile ei de baza - cultivarea cerealelor si cresterea animalelor, precum si celelalte ramuri auxiliare : viticultura, legumicultura, gradinaritul, albinaritul. Cercetarile arheologice au scos la iveala un bogat inventar de unelte si instrumente agricole folosite pentru pregatirea terenului arabil pentru nsamntat si pentru lucrarile de recoltat cereale. Este vorba despre brazdar, cutitul de plug din fier, seceri, coase, greble, sape, etc. toate din fier. Asemenea celorlalte ramuri tracice, si geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz, secara, linte, bob si multe varietati de gru). Baza economica o formau agricultura si cresterea vitelor. Descoperirile arheologice demonstreaza ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier, coase, seceri, sape, sapaligi, greble cu sase colti. Daco-getii cultivau intens vita de vie. Practicau tot att de intens apicultura si pescuitul. Pe bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti ai getilor era renumita att n lumea greaca ct si n cea romana. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important n economia vietii getice. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea corabiilor. Sarea,unica sursa din Balcani era in Dacia, era folosita de geto-daci n conservarea pestelui si a carnii, n argasirea pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si, mai trziu, cu romanii.

Mestesugurile erau numeroase si rezultau din prelucrarea materiilor prime, produselor agricole, animaliere, vegetale. n acest context, punerea n valoare a depozitelor metalifere, argint, aur, arama, dar mai cu seama a fierului, a cunoscut la geto-daci o sensibila dezvoltare atestata de numerose vestigii. Era practicata si prelucrarea metalelor pretioase, n special a argintului, n vederea confectionarii de unelte, podoabe, arme, piese de harnasament si obiecte

metalice de uz casnic, gospodaresc. Pamntul Daciei a fost bogat n minereuri (fier, arama, argint si aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat nca din jurul anului 800 . Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite dect de romani. n atelierele geto-dacilor se confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii n prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier, seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pnze late si nguste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata geto-dacilor era nzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vrfuri de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru mbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si argintul era folosit n confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule, brose, catarame). Ceramica geto-dacilor impresioneaza att prin cantitate ct si prin calitate. Mesterii daci au nceput sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V . Hr. n perioada de apogeu (sec. I . Hr. - sec. I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice, materializate n pictarea vaselor. Culorile folosite snt rosu si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma snt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita "ceasca dacica". Comertul geto-dac s-a facut mai ales cu lumea greaca si romana. Astfel, se exportau produse rezultate din vnatoare si pescuit, miere, ceara, gru, lemn, sare, si se importau ceramica fina, ulei de masline, vin. Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca si apoi cu cea romana. nfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin, unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se exportau grne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. nca din sec. V . Hr. aparuse n Dacia moneda greceasca. Doua secole mai trziu, daco-getii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.