I - Scoala de gandire economica

Scoala de gandire economica este miscarea stiintifica care grupeaza un numar de adepti in jurul unui program de cercetare. O SGE poate exista simultan cu una sau mai multe SGE. Programul de cercetare cuprinde mai multe idei-cheie pe care adeptii le sustin si le apara de adversari. Acest program este alcatuit din patru elemente: - corpusul teoretic (teoria economica) - metoda de cercetare - scopul - viziunea Desi economistii nu se revendica intotdeauna de la vreo SGE, incadrarea lor intr-o scoala e ceva obisnuit pentru analistii gandirii economice. Acestia sunt plasati in acea scoala de al carei program sunt cei mai apropiati prin teoriile si conceptiile lor. SGE isi au sursa in evolutia gandirii economice: - premoderne (greaca, romana, indiana, persana, araba, asiatica) - moderne timpurii (mercantilismul si fiziocratia) - moderne (de la Adam Smith pana la sf. sec XVIII si inceputul sec. XIX) In principal, teoria economica a fost dezvoltata sistematic de la inceputul epocii moderne. In prezent, majoritatea economistilor urmeaza una din abordarile mentionate de catre adepti ca "mainstream" sau "economie traditionala" si criticata in termeni precum "economie ortodoxa". In mainstream exista concurenta pe mai multe teme, inclusiv pe macroeconomie, dar nu exista scoli de gandire bine definite. In interiorul aceleiasi scoli de gandire economica pot exista divergente, dar care nu modifica semnificativ conceptia fondatoare. Mentorul este "omul cu ideea", adica "fondatorul programului de cercetare" si al scolii de gandire economica. Este inteleptul, formatorul de idei, educatorul si etalonul in mediul profesional. Fiecare SGE provine de la lucrarile unuia sau mai multor autori. Discipolul este cel care dezvolta cercetarile mentorului. Acesta adopta, urmeaza si continua programul de cercetare al fondatorului scolii de gandire. Relatia dintre mentor si discipol se bazeaza pe transferul de informatii si pe schimbul de idei, generatoare de noi descoperiri. Aceasta este, de obicei, informala si bazata pe incredere si pe afinitati stiintifice. Mentorul si discipolul alcatuiesc un arhetip al cercetarii stiinfice, esential in definirea scolii de gandire. Exemple de mentori si discipoli: Carl Menger > Knut Wicksell, John Bates Wilhelm Roscher > Carl Knies, Adolf Wagner Tipologia scolilor de gandire economica Scolile de gandire economica pot fi clasificate dupa cateva criterii: - dupa solutiile propuse de teoria de baza (piata libera sau interventionism) - dupa ideologia promovata (de dreapta - liberalism sau de stanga - socialism) - dupa metoda de cercetare (empirica sau apriorica) Exemple: Scoala de la Salamanca, Scoala fiziocrata, Scoala austriaca, Scoala de la Lausanne, Scoala istorica.

II - Ortodoxie si heterodoxie in gandirea economica

Gandirea economica traditionala din secolurile XIX si XX a fost fondata de mai multi autori care se regasesc in programe de cercetare similare si care au produs in aceeasi perioada de timp teorii economice similare. Gandirea economica traditionala a fost adeseori asociata cu vechiul clasicism, livrata mediatic ca gandire economica ortodoxa, careia i s-a opus continuu gandirea economica heterodoxa. In principiu, sunt calificate heterodoxe teoriile care difera de viziunea ortodoxiei si care au surse de inspiratie heteroclite, eclectice. (heteroclite = compuse din elemente diverse, eterogene / eclectice = care alege parerile cele mai convenabile din mai multe sisteme) -1-

Gandirea economica traditionala a rezultat dintr-o descoperire multipla si s-a definit ca mainstream economic (curentul dominant, standard) al capitalismului traditional. Totodata, gandirea economica traditionala marcheaza procesul de profesionalizare a programelor de pregatire economica in institutii, iar interesul pentru economie ajunge la juristi, politicieni si toti cei care aveau tangente cu mediul de afaceri. In stiinta economica, gandirea economica ortodoxa desemneaza economia traditionala (mainstream-ul), dominanta in a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX, considerata norma a adevarului stiintific. Mainstream-ul este un termen folosit pentru a delimita economia in general de abordarile scolilor heterodoxe de gandire economica. Astazi, majoritatea economistilor urmeaza mainstream-ul sau curentul principal, calificat de critici drept ortodoxie economica. De asemenea, mainstream-ul recunoaste existenta imperfectiunilor pietei si idei din economia keynesiana. Mainstream-ul actual evidentiaza raritatea resurselor si necesitatea alegerii dintre alternative concurente, deci pe scurt, arbitrajul in economie. Raritatea releva ideea ca resursele disponibile nu sunt suficiente pentru a satisface complet toate nevoile. Fara raritate si fara alocarea alternativa a resurselor disponibile, nu exista nicio problema economica. presupune alegerea intre alternative sau costul de oportunitate. Costul de oportunitate exprima o relatie implicita intre alternative concurente sau lucrul la care renuntam cand alegem un alt bun alternativ lui. Aceste costuri, considerate preturi intr-o economie de piata (libera), sunt utilizate pentru a analiza eficienta economica sau pentru a proiecta solutii la dezechilibrele pietei. Mainstream-ul foloseste modele de crestere economica pentru analiza variabilelor care afecteaza venitul national pe termen lung si foloseste teoria jocurilor pentru modele de comportament pe piata. Lionel Robbins: "Economia este stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre scopuri si mijloace limitate, care au utilizari alternative." Pe scurt, putem defini conceptul de economie ca studiul modurilor in care oamenii aloca resurse limitate intre utilizari alternative.

III - Scolastica
Programul scolastic de cercetare a economiei
Lumea antica a fost reinnoita de doua fenomene importante: expansiunea crestinismului si invaziile germanice. Istoricii au considerat influenta germanica daunatoare in plan economic, pentru ca ea forta lumea occidentala sa-si schimbe modul de viata, revenind la o existenta primitiva si la o economie rurala si inchisa, inlocuind economia de schimb urbana. In acest ritm regresiv aparea o noua civilizatie crestina care a prosperat in secolele XII si XIII in tarile latine. Biserica medievala a fost mai mult o incercare de organizare politica, economica, culturala si morala decat de reforma sociala. Tot ceea ce construia era inspirat din modelele anterioare, in special din cele antice. Biserica a reluat programul Antichitatii, al idealului unei comunitati umane fondate pe morala universala crestina. Termenul de dogma principiul de baza al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adeptii ei si contra caruia nu se admit obiectii. Termenul de scolastic se refera la un sistem filozofic aparut in evul mediu bazat pe dogmele bisericii crestine si caracterizat prin rationamente abstracte si prin artificii logice. Este un mod de gandire si de activitate intelectuala bazat pe cunostinte formale, rupte de practica si manuite in mod pedant (minutios excesiv). Scolastic este un nume dat invatamantului filozofic din tarile Europei medievale dominate de catolicism. Din punct de vedere etimologic: "scholastica" este derivat din schola si schola, din grecescul schole, care inseamna activitate, timp liber. Ulterior capata intelesul de "a avea scoala, a face progrese". -2-

In Evul Mediu, doar calugarii au avut "Schole", adica timp pentru a studia, lasand clerilor seculari, fratilor si laicilor treburile lumesti. Unul dintre fundamentele scolasticii este studiul Bibliei. Scolastica are mai multe forme de manifestare: - text lectio - intrebarile fiecaruia (quodlibet) - comentarii - sinteza - problema disputata Metoda lectio presupune explicarea textelor pe care se bazeaza predarea aproape cuvant cu cuvant (Biblia, Peter Lombard, Aristotel). Textul este impartit in diverse parti si comentat in detaliu, dupa care sunt examinate problemele pe care le provoaca. Comentariile erau destinate intelegerii operelor (religioase, filozofice si stiintifice), considerate fundamentale. O problema de teologie sau filozofie se rezolva intr-un sistem strict reglementat. Metoda quaestio apare la inceputul secolului al XII-lea si este perfectionata in secolul al XIII-lea. Quaestio insemna metoda "singurului conferentiar". Cand se implicau si alti participanti, activitatea lua forma de disputa. Disputa reprezenta o competitie intelectuala intre profesori si studenti pe teme teologice, filozofice sau de drept. In cadrul disputelor, fiecare persoana putea veni cu intrebari. Sinteza constituia rezumatul sistematic al doctrinei si putea fi foarte lunga. Metoda este o speculatie pur intelectuala, bazata exclusiv pe comentariile textului sau pe comentarii ale comentariilor, interzicand referirea directa la realitate. Principalele idei ale crestinismului, dominante in secolul al XIII-lea si al XIV-lea au fost: - afirmarea demnitatii umane - proclamarea legii muncii, impusa tuturor oamenilor, in virtutea unui ordin divin din Geneza - propagarea sentimentului de infratire umana - acceptarea inegalitatii conditiilor ca susrsa a virtutilor practicate - propavaduirea detasarii fata de bogatie, fara a condamna explicit proprietatea Tot programul scolastic de cercetare a economiei este asezat pe un principiu etic dogmatic. Etica exprima, ca si la antici, ideea imperativa de moderatie dominata de vointa, in ordinea voita de Dumnezeu: - omul trebuie sa munceasca pentru a trai, fara sa fie preocupat de castig - profitul nelimitat si concurenta fara masura sunt considerate daunatoare - nimeni nu trebuie sa abuzeze de avantajele oferite de conjunctura economica - interesele tuturor trebuie echilibrate - producatorul nu trebuie sa profite fara limita de nevoile consumatorului, nici reciproc - toti oamenii trebuie sa traiasca din munca si in buna intelegere - nimeni nu trebuie sa aiba posibilitatea realizarii profiturilor excesive - exista un salariu just si un pret just al tuturor lucrurilor

Ideile economice, sociale si morale ale scolasticilor

Aplicarea acestor principii a fost realizata de mai multi autori, printre care Sfantul Thoma d'Aquino si Nicolas Oresme. Ideile lor economice sunt dominate de un principiu considerat esential, cel al justitiei comutative si distributive dominata de justitia divina. Justitia distributiva: conducatorul da fiecaruia dupa meritul sau. Aplicarea justitiei comutative si distributive la ordinea economica cerea egalitatea prestatiilor in schimburi (fiecare da echivalentul a cat a primit si primeste echivalentul a cat a dat). Ideile economice fundamentale pe care le-au dezvoltat scolasticii au avut drept subiecte: - proprietatea privata - munca si diviziunea muncii - doctrina pretului just - doctrina salariului just - legitimitatea imprumutului cu dobanda - schimbul si moneda - populatia - statul si guvernarea -3-

Proprietatea privata
In conceptia scolasticilor, proprietatea privata era legitima, dar nu absoluta. Thoma d'Aquino dezvolta problema proprietatii, respingand teoriile comunizatoare: "proprietatea privata nu este contrara dreptului natural, nu este impusa de dreptul natural, ci este conforma cu acesta. Bunurile pamantesti au fost create pentru a fi folosite de specia umana in ansamblul sau, si nu pentru un individ sau altul. Singura solutie preferabila era aproprierea individuala (insusirea unui lucru strain), pentru ca stimula mai bine munca. Proprietarul nu avea numai drepturi, ci si obligatii, deci aceasta proprietate nu avea caracter egoist. Proprietatea privata antrena inegalitatea conditiilor, dar nu condamna imbogatirea, ci permitea o "imbogatire cu moderatie". Conceptiile scolasticilor despre proprietate sunt impregnate de ideea solidaritatii crestine, intr-o ordine sociala unde fiecare isi avea locul sau cu drepturi si obligatii corespunzatoare.

Munca si diviziunea muncii

Spre deosebire de antici, care socoteau munca manuala ca fiind degradanta, teoriile medievale sustin dubla innobilare prin munca: - munca innobileaza pentru ca este impusa de Dumnezeu - munca are un scop nobil, in sensul ca omul isi credeaza demnitatea pentru mentinerea si dezvoltarea vietii sale fizice si morale Din puntul de vedere al scolasticilor, munca este orice ocupatie care-i permitea omului sa-si castige cinstit existenta, spre deosebire de antici, care rezumau definitia muncii la treburile manuale. Muncile nu sunt egale nici in importanta, nici in demnitate. Sunt identificate doua tipuri de activitati: - posesive sau achizitive - includ agricultura (foarte onorata), muncile industriale si administrative - pecuniare - imbogatire prin manipularea banilor (comert, credit, schimb etc)

Pretul si salariul just

Justitia comutativa cerea ca marfurile sa fie vandute la valoarea exacta, estimata fie dupa efortul producatorului, fie dupa aprecierea curenta. Pretul just este acel pret care permitea producatorului sa traiasca acceptabil din produsul activitatii sale si care impiedica jefuirea consumatorului. In fixarea acestui pret nu era exclusa interventia statului. Salariul just era suma care ii permitea muncitorului si familiei sale sa duca un trai decent. Aceasta era legea de natura etica proclamata de scolastici. Ideile dupa care conditiile de munca trebuiau sa ramana "umane" erau inspirate din conceptiile conform carora muncitorul era o fiinta umana si nu un animal sau o unealta.

Legitimitatea imprumutului cu dobanda

Scolasticii au criticat formal dobanda. Acestia au gasit explicatii ingenioase care sa justifice plata unei dobanzi pentru capitalul imprumutat: pierderile posibile, lipsa castigului, riscul disparitiei imprumutatului sau chiar milostenia. Interzicerea imprumutului cu dobanda era consacrata in cea mai mare parte a legislatiei civile.

Schimbul si moneda
Din punct de vedere economic, unele actiuni erau tolerate, dar nu acceptate (de exemplu, vanzarea si revanzarea aceluiasi bun, fara modificarea lui). Alte actiuni erau considerate benefice (deplasarea bunurilor in alte locatii putea sa le creasca utilitatea). Din punct de vedere moral si politic, scolasticii sustineau ca schimburile comerciale puneau in pericol deprinderile bune, prin propagarea luxului. Acestia acuzau comertul cu bunuri din alte tari, intrucat aceste schimburi amenintau soliditatea societatii, prin patrunderea ideilor si obiceiurilor straine. Teoria monetara a lui Nicolas Oresme - explica rolul economic si natura banilor - arata caracterul daunator al falsificarii banilor si a atitudinii ingaduitoare a suveranilor - aminteste trei moduri de castig monetar si le ordoneaza dupa perceptia generala: schimbul comercial (rea), dobanda (foarte rea) si falsificarea(cea mai rea) - arata raportul de schimb dintre aur si argint, pe baza caruia se stabileste raportul de schimb legal, care sta la baza unui sistem monetar bimetalist (doua metale pe post de moneda) -4-

Populatia
Teoria despre populatie a Evului Mediu a fost universal populationista, dominata de morala religioasa. Scolasticii insistau asupra avantajelor unei populatii numeroase. Au existat dispute legate de restrictiile voluntare (celibatul, castitatea) ce au fost intretinute de teama ca o populatie in crestere este expusa riscului alimentar. (oamenii se temeau de foamete, asa ca incercau sa se inmulteasca mai putin).

Statul si guvernarea
Potrivit scolasticilor, interventia statului era normala si oportuna. Persoana nu era subordonata statului, dar puterea publica trebuia sa stabileasca preturile, sa interzica dobanda si sa organizeze societatea, atribuind fiecaruia locul cuvenit In concluzie, gandirea economica a scolasticilor din Evul Mediu se remarca prin efortul de a cauta solutii la problemele vietii economice respectand principiile crestine, economice, sociale, politice si mai ales etice.

IV - Scolile asiatice
Programul de cercetare al scolii de gandire economica din China (SGEC): - a aparut in secolul al VIII-VIII i.Hr. pe baza cautarii celor mai bune forme de organizare sociala - a fost rezultatul eforturilor intelectuale si educationale ale marilor filozofi - s-a format urmand scopul programului de cercetare al lui Confucius (V-VI i.Hr.) - foloseste ca metoda de cercetare observatia directa si introspectia - foloseste ca metoda de expunere descrierea SGEC isi are sursele de formare in: - traditia si experienta oamenilor in asigurarea celor necesare traiului curent - operele marilor filozofi - particularitatile guvernarii (Marele zid chinezesc) - marile descoperiri stiintifice, profunzimea cunoasterii stiintifice din China antica si medievala: hartia, busola, praful de pusca etc In acest univers necunoscut, chinezii facusera deja pasi mari pe calea cunoasterii si a tehnologiei, de mai bine de 5000 de ani.

Idei economice in China antica - Confucius (550 - 470 i.Hr)

Confucius (sau Kong Fu Zi) a fost filozoful care a influentat in mod ireversibil gandirea asiatica. Acest intelept a organizat o scoala la care s-au inscris 3000 de elevi si a descris armonia naturii cu ajutorul simbolului Yin si Yang. Aceste doua nume reprezinta cele doua nonculori din care este format simbolul: negrul si galbenul. Discursurile si reflectiile culese de discipolii sai au fost grupate in 20 de sectiuni ale lucrarii "Cugetari" (Lunyu). Aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a colaborat personal. Virtutile principale evidentiate in opera Lunyu sunt in numar de patru: - umanitate (ren) - dreptate (yi) - cavalerism (li) - pietate (xiao) Conceptia confucianista este mai mult o doctrina etico-politica decat un sistem filozofic propriu-zis, in care interesul practic primeaza fata de teorii. In viziunea lui Confucius, natura este patrunsa de o esenta divina - aceeasi esenta din care se desprinde si natura umana. Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care sa asigure ordinea in stat si in societate. In viziunea sa, buna intelegere dintre oameni si ordinea in societate se obtin numai prin desavarsirea interioara a individului si prin supunere la structurile statale si culturale. -5-

Realizarea acestui ideal al desavarsirii se face prin cunoasterea perfecta a trecutului istoric, prin respectarea traditiilor si obiceiurilor ancestrale si prin subordonarea fata de suveran si stat. Virtutile admirate de Confucius raman pietatea filiala, respectul fata de frate, loialitatea, intelepciunea, iubirea si curajul. Virtutea cardinala ramane in ren - omenia, principiul iubirii umane. El a lasat fara raspuns intrebarea "Este omul bun sau nu din cauza naturii?" Din invatatura sa s-au desprins diferite linii de gandire si scoli, fie filozofice, fie religioase, dar si confucianismul, care a devenit ideologia oficiala a monarhiei chineze in timpul celor doua dinastii Han, raspandindu-se in antichitate si in Evul Mediu in Coreea si Japonia. Chiar si dupa moartea sa, Confucius a avut succes, confucianismul devenind religia oficiala a tarii. Primul cuvant din opera Lunyu este "Invata". Invata si mai si repeta, nu-i asa ca iti aduce bucurie? A invata fara a gandi este inutil. A gandi fara a invata este periculos. Natura ne aseamna, educatia ne deosebeste. Tacerea este prietenul adevarat care nu te tradeaza niciodata.

Lao Zi (batranul maestru)

Lao Zi a fost un filozof chinez nascut undeva in secolul VI i.Hr. Este figura fondatoare a taoismului si autorul cartii de baza a acestuia, Tao Te Ching - Cartea Caii si a Virtutii. Conceput miraculos la trecerea unei comete sau cand mama sa a mancat o pruna magica, se naste cu parul alb si barba. (serios, chiar asta zice) Arhivar la curtea Zhou, este contemporan cu Confucius, care il recunoaste ca maestru si fiinta extraordinara. Isi paraseste tara la varsta de cel putin 160 de ani, satul de dimensiunile politice. Pleaca spre vest calare pe un bivol; ajuns la granita, scrie lucrearea Curtea Caii si a Virtutii la cererea unui paznic, dupa care isi continua calatoria. Nimeni nu stie ce a devenit, dar unii cred ca nu a murit sau se reincarneaza, reaparand sub diverse forme pentru a transmite religia Tao. Ulterior, cercetatorii au ajuns la concluzia ca Lao Zi nu a existat ca persoana istorica reala. Opera "Controversa dintre Mencius si Xu Hang" descrie o ierarhie sociala formata din guvernanti, tarani, mestesugari si comercianti, dependenta de participarea oamenilor la activitatile de productie. Schimburile dintre grupurile ierarhice sociale corespund schimbului surplusului ale carui preturi sunt determinate prin raportarea la nivel social: bunurile din clasa superioara sunt mai scumpe decat celelalte. In perioada regatelor razboinice si in cea mohhista (sec. II-III i.Hr) s-a profilat deosebirea dintre profitul obisnuit si castigul egoist si s-a exprimat pledoaria pentru impartirea egala a bunurilor si condamnarea risipei. In opera enciclopedia "Guanzi" a lui Guan Zhong se gasesc idei mai structurate: - primele formulari ale teoriei despre piata sunt similare cu cantarirea si cu masurarea - moneda era considerata mai mult o marfa decat un standard - statului i se recomanda sa produca si sa comercializeze produsele esentiale: fier si sare In anul 81 i.Hr, confucianistii au denuntat heterodoxia pe care pe baza lucrarea Guanzi, sub pretextul ideilor imorale continute. In ciuda acestui lucru, Guandi a continuat sa influenteze ideile economice promovate de politicieni: - reglementarea pietei - gestionarea problemelor monetare In ambele cazuri, folosirea agresiva a teoriei este inlocuita cu mentinerea echilibrului. Primul exemplu este reglementarea comertului cu cereale in poduri: Cerealele dobandite pe baza impozitelor sunt depozitate in poduri (mansarde) si sunt puse pe piata pentru a combate cresterea preturilor, atunci cand e nevoie. De asemenea, autoritatile reglementau situatia monetara si puneau in circulatie diverse sume de bani. Aplicarea in practica a teoriei Guanzi necesita o cunoastere solida a economiei. In acest scop, autoritatile monitorizau fluctuatiile preturilor materiilor prime si ratele de schimb monetar, schimbul dintre sapeke si metale pretioase (argint si aur), care aveau statutul de marfuri. -6-

China economica in Evul Mediu

Finantele Chinei pastrau trasaturi arhaice care se imbinau cu elemente aparent moderne. Alaturi de moneda aur, argint, cupru si bancnote circulau diverse obiecte cu valoare de schimb: scoici, matase, perle, pietre pretioase etc. In China medievala dominau mai multe tendinte: - proprietatea funciara era dominanta, prin folosirea matasei, orezului si livezilor. - autoguvernarea prin marile constructii - forturi, ziduri, canale de navigatie si de irigatii - instituirea birocratiei patrimoniale, bazata pe transferurile permanente intre provincii - mandarinii - functionarii si candidatii la functii erau platiti in natura si doar o mica parte era salariul; nu erau platiti simultan, ci esalonat; - functionarul guvernului central garanta plata anumitor taxe, dar acoperea la randul lui toate costurile administratiei sale din taxele percepute, pastrandu-si surplusul China nu a recunoscut fenomenele capitalismului european, nici procesul de formare a capitalului si nici metodele de organizare ale intreprinderilor. Capitalul provenea din cel acumulat de mandarini, deci unul camataresc. Setea de castig era controlata de educatia religioasa care impunea suprimarea oricarei forme de lacomie care ar fi putut afecta gandirea rationala. Politica economica era orientata spre unitatea unui stat religios-utilitar al bunastarii publice, in care toata lumea isi permite o viata decenta prin munca.

V - Scoala araba
- to be continued -

-7-