PETRISOR DIANA GABRIELA, CLOE, anul 2, grupa engleza-spaniola

Cooperarea judiciara in cadrul UE

Institutia europeana care se ocupa de cooperarea juridica, adoptand decizii pe baza propunerilor din partea Comisiei Europene si in colaborare cu Parlamentul European, fie prin procedura de consultare fie prin codecizie, este Consiliul (cunoscut si sub numele de Consiliul Uniunii Europene). Consiliul este un organism unic care se reuneste, in functie de subiectele dezbatute, in diferite formatiuni, la care participa ministri din statele membre si comisarii europeni responsabili de domeniile respective. Cooperarea juridiciara este unul dintre obiectivele din cadrul pilonului comunitar al Justitiei si Afacerilor Interne (JAI). Reteua judiciara europena este unul din organele Uniunii ce are rolul de a imbunatati cooperarea judiciara intre statele membre ale Uniunii Europene la nivel juridic si practic. Cooperarea judiciara in materie civila are ca obiectiv o mai stransa colaborare intre autoritatile statelor membre. Aceasta cauta sa elimine obstacolele legate de incompatibilitatile existente intre diferitele sisteme juridice si administrative, pentru a facilita astfel accesul la justitie. Cooperarea in materie civila are la baza principiul recunoasterii reciproce si executarii hotararilor si deciziilor extrajudiciare. Ea contribuie la Spatiul de justitie, libertate si securitate prevazut de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene din 2012 (Titlul V). Cooperarea judiciara in materie penala se bazeaza pe principul recunoasterii reciproce a sentintelor si a hotararilor judiciare de catre statele membre. Aceasta implica apropierea legislaiilor nationale in domeniu si aplicarea unor norme minime comune. Normele minime se refera, in principal, la admisibilitatea probelor si la drepturile victimelor infractiunilor, precum si ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale. Cooperarea judiciara in materie penala este introdusa pentru prima data de Tratatul de la Maastricht in 1993 si este prevazuta de Titlul V din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. In linii mari Tratatul prevede:

-absenta controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvoltarea unei politici comune in domeniul dreptului de azil, al imigrarii si al controlului la frontierele externe intemeiata pe solidaritatea intre statele membre si echitabila fata de resortisantii tarilor terte; - asigurarea unui inalt nivel de securitate prin masuri de prevenire a criminalitati, a rasismului si a xenofobiei, precum si de combatere a acestora, prin masuri de coordonare si de cooperare intre autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si prin recunoasterea reciproca a deciziilor judiciare in materie penala si, dupa caz, prin apropierea legislatiilor penale; -adoptarea unor masuri privind: (a) politica comuna a vizelor si a altor permise de sedere de scurta durata; (b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe; (c) conditiile in care resortisantii tarilor terte pot circula liber, pentru o durat scurta, in interiorul Uniunii; (d) orice masura necesara pentru instituirea treptata a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe; (e) absenta oricarui control asupra persoanelor, indiferent de cetatenie, la trecerea frontierelor interne. -asigurarea: (a) unei recunoasteri reciproce intre statele membre a deciziilor judiciare si extrajudiciare si executarea acestora; (b) comunicarea si notificarea transfrontaliera a actelor judiciare si extrajudiciare; (c) compatibilitatea normelor aplicabile in statele membre in materie de conflict de legi si de competenta; (d) cooperarea in materie de obtinere a probelor; (e) dezvoltarea unor metode alternative de solutionare a litigiilor; (f) sprijinirea formarii profesionale a magistratilor si a personalului din justitie.

Cooperarea judiciara in materie civila

Pentru perioada 2010-2014 aceste prioritati sunt enuntate in programul de la Stockholm si sunt puse in practica printr-un plan de actiune. Programul Justitie civila (2007-2013) incurajaza cooperarea judiciara in materie civila. Acesta urmareste atingerea obiectivelor prin

actiuni concrete precum acordarea de subventii pentru actiunile initiate de Comisie, proiectele transnationale prezentate de ONG-uri, de organizatii internationale sau de parteneriate intre state (cel puin doua state membre sau un stat membru si un stat aderent sau o tara candidata), de organizatiile neguvernamentale sau de alte entitati care urmaresc obiective de interes general European. De asemenea se poate finanta cheltuielile Retelei Europene a Consiliilor Judiciare (RECJ) si ale Retelei Presedintilor Curtilor Supreme de Justitie ale UE angajate in contextul urmaririi unui obiectiv de interes general european. In sprijinul acestui program exista si alte programe complementare. In vederea facilitarii muncii judecatorilor si a reprezentantilor profesiilor juridice ai pentru reglementarea exercitarii drepturilor de vizita transfrontaliere, UE a reunit intr-un singur instrument legislativ dispozitiile privind divortul si raspunderea parinteasca. Astfel UE legifereaza in Dreptul familiei prin:

Hotarari judecatoresti in materie matrimoniala si in materia responsabilitatii parentale (Regulamentul 2201/2003) Dispozitiile regulamentului se aplica intre toate statele membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei. O hotarare judecatoreasca pronuntata intr-un stat membru se recunoaste in celelalte state membre, fara a se recurge la o procedura speciala. O hotarare judecatoreasca, pronuntata intr-un stat membru si executabila in respectivul stat, se executa in alt stat membru in cazul in care, la cererea oricareia dintre partile interesate, se declara executabila in acel stat membru. O cerere de de incuviintare a executarii se inainteaza instantei indicate pe lista de la "Gasirea unei instante pentru cerere". Actiunea impotriva deciziei privind incuviintarea executarii se depune la instanta care apare pe lista "Gasirea unei instante de recurs". Hotararile privind drepturile de acces si hotararile privind returnarea copilului sunt recunoscute si executate in celelalte state membre, fara a fi necesara o incuviintare a executarii, cu conditia sa fie insotite de un certificat. Regulamentul ofera patru formulare tip. Fiecare stat membru desemneaza cel putin o autoritate centrala pentru a sprijini aplicarea acestui regulament.

Obligatiile de intretinere (Regulamentul 4/2009)

Creditorul obligatiei de intretinere poate sa aleaga sa sesizeze fie instanta competenta a statului membru in care este domiciliat debitorul, fie cea a statului membru in care domiciliaza el insusi sau isi are resedinta in mod obisnuit. Creditorul obligatiei de intretinere este astfel plasat intr-o poziie favorabila. In schimb, debitorul, cand ia initiativa de a actiona, este supus regulii generale si nu are decat o singura posibilitate, cea de a incepe procedura in fata instantei competente a statului membru in care partea adversa - creditorul - isi are domiciliul. In plus, daca actiunea referitoare la pensia de intretinere este accesorie unei actiuni privitoare la starea civila a persoanelor (cum ar fi divortul), va fi prezentata in fata unei instante competente in aceasta privinta, cu exceptia cazului in care competenta se fondeaza doar pe nationalitatea partilor. Hotararile date ntr-un stat membru in materie de obligatii de intretinere sunt recunoscute in celelalte state membre (articolul 33 din regulament) si puse in aplicare dupa ce au fost declarate executorii in acele state, la cererea oricarei persoane interesate (articolul 38 din regulament).

Legislatia aplicabila divortului si separarii de drept (Regulamentul 1259/2010) Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 permite cuplurilor internationale sa convina in prealabil asupra legislatiei care li s-ar aplica in caz de divort sau de separare de drept, atat timp cat legislatia convenita este cea a statului membru cu care au o legatura mai stransa. Atunci cand cuplul respectiv nu reuseste sa ajunga la un acord in aceasta privinta, judecatorii pot utiliza o solutie comuna pentru a stabili tara a carei legislatie se aplica. Totusi, acest regulament nu se aplica urmatoarelor aspecte: capacitatea juridic a persoanelor fizice; existenta, validitatea sau recunoasterea unei casatorii; anularea casatoriei; numele sotilor; efectele patrimoniale ale casatoriei; raspunderea parinteasca; obligatia de intretinere, trusturile si succesiunile. De asemenea, acesta nu afecteaza aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.

Alte regulamente privind divortul, executarea sentintelor, despagubirile pentru victimele infractiunilor, etc. sunt elaborate, ele putand fi urmarite pe site-ul Uniunii. De la 1 ianuarie 2004 intra in vigoare Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 privind cooperarea intre instantele statelor

membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala. Regulamentul creeaz un nou sistem de transmitere i executare direct i rapida a solicitrilor de obinere de probe dintre instante. Fiecare stat membru trebuie s elaboreze o lista a instanelor competente pentru obinerea probelor. Aceste informatii sunt oferite de Comisie prin intermediul unui manual.

Cooperarea judiciara in materie penala

UE a adoptat mai multe instrumente legislative in conformitate cu principiul recunoasterii reciproce:

mandatul european de arestare

Art. 8993 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza procedura la curtea de apel pentru executarea mandatului european de arestare: persoana solicitata trebuie adusa in fata instantei de apel in decurs de 24 de ore de la retinerea acesteia (art. 89); curtea de apel informeaza persoana solicitata de existenta unui mandat european de arestare impotriva sa si ii aduce la cunostinta continutul acestuia; in continuare, persoana este informata despre posibilitatea de a-si exprima acordul de predare, si despre consecintele legate de acesta, precum si despre drepturile procesuale de care beneficiaza (dreptul la avocat si la interpret).

mandatul european de obtinere a probelor

Un mandat european de obtinere a probelor poate fi emis pentru a obtine probe deja existente si care sunt disponibile in mod direct sub forma de obiecte, documente sau date. Mandatul european de obtinere a probelor este emis utilizand un formular standard si este tradus intr-o limba oficiala a statului executant. Autoritatile statului emitent trebuie sa evalueze daca probele ar putea fi obtinute si in temeiul dreptului intern intr-o cauza similara si sa stabileasca faptul ca probele cerute sunt necesare si proportionale pentru procedurile respective. Mandatul european de obtinere a probelor este recunoscut si executat intr-un termen stabilit, cu exceptia cazului in care se aplica un motiv de refuz. Executarea unui mandat european de obtinere a probelor nu face obiectul unei verificari a dublei incriminri (si anume, in cazul in care fapta comisa este considerata infractiune atat in statul emitent, cat si in statul executant) daca nu este necesara perchezitia sau sechestrul sau daca fapta este pasibila de o pedeapsa cu inchisoarea de cel putin trei ani si este mentionata pe o lista a infractiunilor din decizia-cadru 2008/978/JAI.

Pentru a garanta admisibilitatea probelor obtinute, autoritatile statului executant au obligatia de a respecta formalitatile si procedurile indicate de autoritatile statului emitent, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare principiilor fundamentale ale dreptului din statul executant.

inghetarea activelor si a probelor hotararile de confiscare

Decizia-cadru privind inghetarea si confiscarea produselor provenite din savarsirea de infractiuni a fost adoptata in anul 200. Aceasta urmareste sa asigure o abordare minima comuna a statelor membre cu privire la infractiunile in cazul carora trebuie sa se dispuna confiscarea. Regula generala prevede ca, in cazul in care o infractiune este pasibila de o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an, legislatia nationala trebuie sa permita dispunerea confiscarii produselor provenite din savarsirea infractiunii respective. Statele membre au obligatia de a institui un sistem de confiscare a valorilor. Toate solicitarile provenite de la alte state membre trebuie prelucrate cu acelasi grad de prioritate precum cel acordat in cadrul procedurilor interne. Decizia-cadru privind confiscarea din 2005 urmareste sa asigure o armonizare suplimentara a legislatiei statelor membre cu privire la confiscarea activelor provenite din savarsirea de infractiuni.

schimbul de informatii privind condamnarile/cazierul judiciar

Sistemul european de informatii cu privire la cazierele judiciare (European Criminal Records Information System - ECRIS) fost creat ca raspuns la necesitatea evidenta de a imbunatati schimbul de informatii cu privire la cazierele judiciare la nivel european. ECRIS se bazeaza pe o arhitectura informatica descentralizata, in cadrul careia datele cu privire la cazierele judiciare sunt stocate doar in bazele de date nationale ale statelor membre si fac obiectul unui schimb electronic intre autoritatile centrale ale statelor membre, la cerere. Statul membru de nationalitate al unei persoane devine depozitarul central al tuturor condamnarilor pronuntate impotriva acesteia. Statul membru de nationalitate are obligatia de a stoca si de a actualiza toate informatiile primite, precum si de a retransmite toate informatiile, in cazul in care se solicita acest lucru. Ca urmare, fiecare stat membru trebuie sa fie in masura sa furnizeze informatii exhaustive, actualizate si complete cu privire la cazierele judiciare ale resortisantilor sai, atunci cand un alt stat membru le solicita, indiferent de locul in care au fost pronuntate condamnarile respective.

Un stat membru care condamna un neresortisant are obligaia de a transmite imediat informatia, inclusiv actualizarile, cu privire la condamnarea respectiva statului (statelor) membru (membre) al crui (caror) resortisant este autorul infractiunii.

decizii privind supravegherea neprivativa de libertate a masurilor premergatoare judecarii recunoasterea reciproca si executarea condamnarilor, cu si fara privare de libertate

UE a elaborat programe de actiune in vederea cooperarii judiciare, printre care: Programul specific Justitia penala (2007-2013) Programul specific: Prevenirea si combaterea infractionalitatii (2007-2013) Program-cadru in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala (AGIS)

BIBLIOGRAFIE: 1. http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in _criminal_matters/index_ro.htm 2. https://e-justice.europa.eu/content_cooperation_in_criminal_matters-89-ro.do 3. http://drept.uvt.ro/documents/Anale2_2009cooperarea_judiciara_in_materie_penala_intre_romania_si_alte_state_membre_ale_uniu nii_europene.pdf 4. http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in _civil_matters/index_ro.htm 5. http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/index_ro.htm 6. https://e-justice.europa.eu/content_evidence-92-ro.do 7. https://e-justice.europa.eu/content_criminal_records-95-ro.do