Tema 3 Spatiul romanesc intre diplomatie si conflict Situatia internationala: Tarile Romane au evoluat inca de la constituirea lor intr-un

n context marcat de conflictele de interese dintre marile puteri Mari Puteri: 1. Ungaria si-a manifestat interesele expansioniste inca din sec al IX lea 2. Polonia mare putere in sec XIV XVII si avut o mai mare influenta asupra Moldovei. A incetat sa mai fie o mare putere in sec XVIII, cand a disparut de pe harta fiind impartita intre vecinii puternici 3. I.O la sf sec XIV-lea, otomanii devin o amenintare directa pt. Tarile Romane si pentru Europa. A existat un moment de cumpana in evolutia statului otoman dupa infrangerea suferita de sultanul Baiazid in lupta de la Ankara(1402), sustinuta impotriva lui Timur Lenk.Imperiul a depasit criza repede in timpul domniei lui Mehmed I (incep. Sec XV), 1453 cucerirea Constantinopolului de catre turcii otomani. In deceniile urmatoare, otomanii au continuat expansiunea, ajungand la apogeul puterii in timpul lui Soliman Magnificul (15211566). Imperiul se intindea atunci pe 3 continente: Asia, Euroopa si Africa. In urma bataliei de la Mohacs(1526), cea mai mare parte a teritoriului Ungariei a fost transformat in Pasalac(1541). Dupa moartea sultanului a inceput lenta decadere a I. Otoman. Aceasta decadere a devenit evidenta in urma esecului suferit in timpul asediului Vienei (1683), cand turcii au suferit o grea infrangere. In final, decaderea I. Otoman marcheaza una dintre cele mai insemnate probleme ale relatiilor internationale in sec XVI XIX si anume chestiunea orientala: marile puteri europene: Austria, Rusia, Franta si Anglia luptau pentru mostenirea I. Otoman muribund. 4. Habsburgii au devenit o mare forta in Rasaritul european din sec XVI, manifestand interes pentru Transilvania, si apoi pentru spatiul Extracarpatic 5. Rusia isi face aparitia in zona in sec XVIII. Pas cu pas, Rusia s-a apropriat de granitele statelor romanesti, devenind vecina cu Moldova la sfarsitul sec al XVIII. Rusia a ajuns o putere cu o influenta majora asupra evolutiei spatiului romanesc pana in sec XX Obiective de pol externe mentinerea independentei, a integritatii teritoriale si apoi autonomia Resurse si mijloace - Tarile romane beneficiau de resurse materiale si demografice ionferioare vecinilor lor mai puternici. Aceasta inferioritate a fost compensata de o politica externa inteligenta siu prin utilizarea unor strategii militare eficiente ( atacul asimetric si tactica pamantului parjolit)

A. Diplomatia Tarile Romane s-au orientat spre aliante care puneau in evidenta rivalitatile intre puterile vecine. 1. Mircea cel Batran a incheiat o alainta cu Polonia in sopul neutralizarii Ungariei. In momentul in care I. O a devenit o primejide si pentru Ungaria, s-a aliat cu Sigismund de Lumxemburg, regele acestui stat 7 martie 1395, Brasov

2. Alexandru cel Bun, domnul Moldovei a pendulat abil intre cele doua puteri catolice: Ungaria si Polonia 3. O politica extrem de eficienta a dus-o Stefan cel Mare La inceputul domniei, a normalizat relatiile cu Polonia (1459) Obiectivul de politica externa al primei etape a domniei lui Stefan era acela de a ocupa Chilia si aceasta a insemnat deschiderea unui conflict cu Ungaria In acest moment, dupa imbunatatirea relatiilor cu statele catolice vecine, Stefan a incetat sa mai plateasca tribut otomanilor si a incercat sa impuna Tarilor Romane un domn favorbail luptei anti-otomane. Riposta otomana din 1475 si 1476 respinsa de catre armata Moldovei; otomanii au fost nevoiti sa se multumeasca cu ocuparea Chiliei si cetatii Albe (1484) ceea ce a constituit o grea lovitura pentru Moldova si Stefan a fost nevoit sa plateasca din nou tribut. In momentul in care Polonia a incercat sa cucereasca Moldova, Stefan a beneficiat de ajutorul Ungariei si al I.O 4. O alta strategie diplomatica a constituit-o incercarea de realizare a unui bloc romanesc 5. Iancu de Hunedoara a incercat sa impuna pe tronul T.R si al Moldovei, domni atasati cauzei anti-otomane. 6. O astfel de politica a fost reluata de fiul lui Stefan cel Mare, Petru Rares si la o scara mai mare de catre Mihai Viteazul. 7. Tarile Romane au apelat si la aliante cu alte puteri europene in cadrul politicii de cruciada - Mihai Viteazul se angajeaza in liga anti-otomana Liga Sfanta/ Crestina 8. Spre sfarsitul secolului XVII, in conditiile infrangerii suferite de I. O, Tara Romaneasca a incercat sa manevreze abil intre cele doua puteri: Austria si Rusia(Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir) Strategii: 1. Pentru a compensa inferioritatea militara fata de adversar, romanii au utilizat tactica pamantului parjolit (distrugerea resurselor economice, hartuirea permanenta si batalia finala se dadea in locuri alese cu grija) a) Batalia de la Posada (loc stramt) noiembrie 1330, soldata cu victoria lui Basarab intemeietorul asupra regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou b) Ian 1475 batalia de la Vaslui, batalie obtinuta de Stefan cel Mare impotriva sultanului Mehmed. c) Calugareni M. Viteazul castiga in 1595 invingandu-i pe otomani Dezavantajul acestei strategii militare era aceea ca ducea la pierderi economice uriase, ceeace a contribuit la cresterea decalajelor intre Tarile Romane si Apusul Europei 2. Romanii utilizau in batalie forte importante dpdv numeric, prin mobilizarea generala a populatiei. Exista o armata permanenta a curtenilor, dar grosul armatei il constituia oastea ceamare, Odata cu introducerea armelor de foc, locul taranilor a fost luat de mercenari( cea mai mare parte a bataliilor purtate de M. Viteazul au fost duse de mercenari)

Tarile romane dispuneau de un sistem de cetati fortificate care le-au permis sa reziste impotriva unor invazii otomane de proportii- cetatea alba si Chilia, Turnu, Giurgiu 3. Razboaiele purtate impotriva otomanilor se inscriu in categoria razboaielor asimetrice cand unul dintre combatanti (Tarile Romane) erau in inferioritate cu inamicul. Chiar si in aceste conditii, Tarile Romane au izbutit sa-si pastreze autonomia si institutille politice proprii, otomanii renuntand la i9deea de a tranforma spatiul romanesc in pasalacuri. II. Raporturile cu I.O Etape: I. Sec XIV-XVI marcate de conflicte cu I.O cruciadele tarzii Tarile Romane au reprezentat obiect de disputa, tinta expansiunii acestora si au fost nevoite sa lupte pentru a si apara fiinta statala si autonomia. In aceasta perioada, politica externa a Tarii Romanesti si Moldova a pendulat intre Ungaria si Polonia recunoscand suzeranitate uneia sau alteia in functie de interesele de moment. Este perioada de confruntare dintre Europa crestina si I.O Inalta Poarta renunta la transformarea Tarilor R in pasalacuri S-au temut de complicatiile interne si externe, de capacitatea de aparare a romanilor si exista interesul puterilor din zona de a pastra tarile romane ca state tampon. Imperiul Otoman prefera un regim de dominatie prin intermediul administratiei romanesti mult mai rentabil pentru statul otoman. Domnitorii romani au fost nevoiti la un moment dat sa plateasca tribut. In lupta antiotomana(cruciadele tarzii) s-au afirmat domnitorii Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Stefan cel Mare. Sec. XVI de la Neagu Basarab la Mihai Viteazul Dupa moartea lui Stefan cel Mare, treptat, situatia tarilor Romane s-a inrautatit considerabil, deoarece I.O se afla la apogeul puterii sale (Ungaria transformata in pasalac la 1451 si Transilvania principat autonom sub suzeranitate otomana) Aceasta inrautatire s-a manifestat prin: Stirbirea autonomiei Cresterea dependentei politice a insemnat integrarea treptata a politicii externe romanesti in cea otomana Pierderea teritoriala: otomanii au sporit presiunea asupra T. Romanesti prin anexarea unor teritorii (Tighina raia (1538), Braila raia(1542) si Banatul pasalacul de la Timisoara (1552) etc. ) Cresc obligatiile materiale: creste considerabil tributul anual numit haraci. Apar noi obligatii materiale: peschesuri, mucarer, monopolul otoman asupra comertului exterior al Tarii Romanesti si Moldova.

II.

Domniile: Neagoe Basarab (1512-1521) T.R Radu de la Afumati Petru Rares

Petru Rares (1527 1738; 1541 1546) a fost fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare. Prin victoria de la Feldioara(1529) a ajuns stapanul Tarii Romanesti si a Transilvanie. Stapanea orasele Bistrita, Rodna, Ungurasul, Cetatea de Balta. A deschis un nou conflict cu Polonia, pentru teritoriul Pocutiei, soldat cu infrangerea de la Obertyn (1531). Adera la o coalitie impotriva otomanilor alcatuita din I. Romano-German, Ungaria si Venetia. Suleyman Magnificul invadeaza Moldova in 1538, cucereste Tighena, care a fost transformata in raia sub numele de Bender si mareste obligatiile materiale ale tarii. Domnia acestuia este definita de o inflorire culturala, realizandu-se capodopere ale artei medievale romanesti.

Concluzie: Ratiunilor politico-militare le-au luat locul ratiunile economice. Statutul juridic se realizeaza prin tratate speciale numite capitulatii acte de juramant, acte de pace. III. Epoca lui Mihai Viteazul(1593-1601) : lupta antiotomana + prima unire a principatelor romane 1) Lupta antiotomana Desi Mihai Viteazul si a cumparat tronul cu o suma imensa, a luat imediat legatura cu Liga Sfanta. Domnul T.R, cel al M si principele Transilvaniei au incheiat o intelegere de actiune impotriva turcilor (1594) Turcii din Bucuresti au fost nemilosi, iar cetatile turcesti de la Dunare au fost atacate (Giurgiu, Harsova, Silistra, Targu de Floci) In anul 1595, otomanii au trecut Dunarea incercand sa transforme Tarile Romane in pasalac. Se da celebra lupta de la Calugareni(13/23 august), unde romanii au obtinut o victorie strategica, avand pierderi minime. Tratatul de la Alba Iulia ( 20 mai 1595 ) era avantajos pentru ca isi faceau un aliat antiotoman, iar stapanul devenea Sigismund, acesta reprezentand un dezavantaj. Tratatul de la Manastirea Dealu (iunie 1598) Domnul T. R primea bani pentru o armata de 5.000 de mercenari si se obliga sa sustina actiunile anti-otomane ale imparatului Imp. Habsburgic, Rudolf al II-lea. Imparatul recunostea domnia ereditara in familia lui M. Viteazul, care la randul sau recunostea suzeranitatea lui Rudolf al II-lea 2) Prima unire a Tarilor Romane IV. Dupa M. Viteazul, statutul T. Romane s-a ameliorat considerabil. Astfel, obligatiile materiale au scazut, iar statutul de autonomie a fost in general respectat de catre otomani. Contextul extern a fost dominat de jocul de interese dintre cele 3 mari puteri: Austria, Rusia, I.O In a doua jumatate a secolului, decaderea I O a declansat problema orientala si a pus in evidenta competitia dintre puterile europene pentru mostenire I O: Austria, Rusia, Franta, Anglia. Reprezentantii/domnitorii: Tara Romaneasca si Moldova: Matei Basarab si Vasile Lupu; C.tin Brancoveanu, Dimitrie Cantemir, Transilvania: stapanire habsburgica.

C.tin Brancoveanu (1688 1714) a desfasurat o politica de echilbru intr-o perioada de transformari pol internationale. A actionat pentru consolidarea autonomiei tarii si a inteles competitia dintre marile puteri si cu deosebire politica expansionista austriaca in urma ocuparii Transilvaniei de catre acestia. Face propuneri Rusiei in vedera unui razboi antiotoman. Tara Romaneasca ca si Moldova, aflata la interferenta intereselor marilor puteri si-au conturat programul de eliberare de sub dominatia otomana, avant ca obiectiv independenta politica, integritatea teritoriala, domnia autoritara si ereditara. D. Cantemir (1710 1711) incheie o alianta cu Tarul Petru I si participa la razboiul ruso-turc dcare se incheie cu victoria armatei otomane si cu exilul domnului Moldovean in Rusia.