Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRARE A AFACERILOR


CONTABILITATE SI SISTEME INFORMATICE INTEGRATE IN CORPORATII

IMPORTANTA SI EFICIENTA
CONTROLULUI INTERN IN DIVERSE
RAMURI DE ACTIVITATE

MODELE DE CONTROL INTERN LA NIVEL DE CORPORATII


MATICIUC GEORGIANA
1

CUPRINS

I. INTRODUCERE. DEFINIREA CONTROLULUI INTERN..........................................................5


II. SISTEMUL DE CONTROL INTERN IN ACTIVITATEA BANCARA......................................6
2.2. STANDARDELE DE CONTROL INTERN................................................................................9
2.3. ROLUL, SFERA, CONTINUTUL SI OBIECTIVELE CONTROLULUI INTERN.................11
PENTRU CA INFORMATIILE CONTABILE SA FIE FIDELE, IN CADRUL FIECAREI SOCIETATI BANCARE
TREBUIE SA EXISTE UN CONTROL INTERN CONCEPUT RATIONAL SI APLICAT CORECT. CONTROLUL
INTERN PRESUPUNE:.............................................................................................................................11
2.4. OBIECTIVELE AUDITORULUI PRIVIND APRECIEREA CONTROLULUI INTERN......12
CU OCAZIA ANALIZEI ELEMENTELOR DE BAZA ALE CONTROLULUI INTERN, AUDITORUL ARE
OBLIGATIA SA URMAREASCA:..............................................................................................................12
2.5. RAPORTUL DE CONTROL INTERN....................................................................................12
ACEST DOCUMENT PREZINTA CONDITIILE IN CARE ESTE ASIGURAT CONTROLUL INTERN AL BANCII,
EL NU SE LIMITEAZA LA PREZENTAREA REZULTATELOR MISIUNILOR DIRECTIE DE CONTROL SI
AUDIT, SE REFERA SI LA EFICACITATEA CONTROALELOR REALIZATE IN DIRECTIILE OPERATIONALE.12
PREZENTAT DE CONTROLORUL GENERAL CONDUCERII BANCII, APOI DE ACESTA MEMBRILOR
CONSILIULUI DE ADMINISTRATIE AL BANCII, ACEST RAPORT CONSEMNEAZA ACTIVITATEA
DESFASURATA IN ACEST DOMENIU INTR-O ANUMITA PERIOADA.........................................................12
RAPORTUL DE CONTROL INTERN AL UNUI AN ARE LEGATURA DIRECTA CU RAPORTUL DE AUDIT AL
ANULUI RESPECTIV, ACESTEA FIIND PREZENTATE CONDUCERII BANCII, CEL MAI ADESEA CU ACEEASI
OCAZIE, PUTAND STA LA BAZA UNOR DECIZII STRATEGICE STABILITE PENTRU ANUL URMATOR........12
III. CONTROLUL INTERN IN CADRUL INSTITUTIILOR PUBLICE......................................13
DEFINITIA CONTROLULUI INTERN IN ROMANIA, ESTE PREVAZUTA LA ART. 2 LIT.
D) DIN ORDONANTA GUVERNULUI NR. 119/1999 PRIVIND CONTROLUL INTERN SI
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV, REPUBLICATA: "CONTROLUL INTERN ANSAMBLUL FORMELOR DE CONTROL EXERCITATE LA NIVELUL ENTITATII
PUBLICE, INCLUSIV AUDITUL INTERN, STABILITE DE CONDUCERE IN
CONCORDANTA CU OBIECTIVELE ACESTEIA SI CU REGLEMENTARILE LEGALE, IN
VEDEREA ASIGURARII ADMINISTRARII FONDURILOR IN MOD ECONOMIC,
EFICIENT SI EFICACE; ACESTA INCLUDE, DE ASEMENEA, STRUCTURILE
ORGANIZATORICE, METODELE SI PROCEDURILE."............................................................13
IV.CONTROLUL IN CADRUL SOCIETATILOR DE ASIGURARE...........................................19
4.1 FUNCTIILE SI NECESITATEA CONTROLULUI....................................................................................19
4.2 OBIECTIVELE CONTROLULUI IN SOCIETATILE DE ASIGURARE.......................................................21
OBIECTIVELE CONTROLULUI IN CADRUL SOCIETATILOR DE ASIGURARE NU SUNT CU MULT DIFERITE
DE OBICETIVELE CONTROLULUI DIN ENTITATILE ECONOMICE DIN SFERA PRODUCTIEI, A SERVICIILOR
SI A COMERTULUI. SE CONSIDERA CA SISTEMUL DE CONTROL FINANCIAR DE GESTIUNE SE BAZEAZA
PE TREI PARAMETRII: OBIECTIVE, MIJLOACE SI REZULTATE................................................................21
CONTROLUL INTERN ARE DREPT OBIECTIVE GENERALE URMARIREA MODULUI DE REALIZARE A
ACTIVITATILOR LA UN NIVEL CORESPUNZATOR DE CALITATE, INDEPLINIREA SCOPURILOR STABILITE
INTR-UN MOD EFICACE, INLATURAREA ERORILOR CARE POT APAREA SI CARE POT PERICLITA
ACTIVITATEA, INLATURAREA RISIPEI, ABUZURILOR, FRAUDEI, PIERDERILOR PROVENITE DIN ERORI SI
NU IN ULTIMUL RAND DEZVOLTAREA SI INTRETINEREA UNOR SISTEME DE COLECTARE, STOCARE,
PRELUCRARE , INTERPRETARE SI DIFUZARE A INFORMATIILOR FINANCIARE , PRECUM SI A UNOR
SISTEME DE INFORMARE PUBLICA ADECVATA PRIN RAPOARTE PERIODICE.........................................21

CONTROLUL REALIZAT PE PIATA ASIGURAILOR ESTE ORGANIZAT DE CATRE PARTILE INTERESATE


CARE ORGANIZEAZA MECANISME DE CONTROL PENTRU OBTINEREA DE INFORMATII REALE, IN TIMP
UTIL, IN FUNCTIE DE DOMENIUL DE INTERES. IN ASIGURARI CONTROLUL SE DESFASOARA PE MAI
MULTE PLANURI. ASTFEL PUTEM VORBI DESPRE CONTROLUL EXTERN, CARE ESTE EXERCITAT DE
CATRE PARLAMENT, COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR, MINISTERUL FINANTELOR
PUBLICE SI ALTE INSTITUTII ABILITATE ; CONTROLUL INTERN, CARE SE DESFASOARA CONFORM
STRUCTURII PROPRII ALE ASIGURATORULUI........................................................................................21
DACA LUAM IN CONSIDERARE FACTORUL TIMP, ATUNCI PUTEM FACE DIN NOU O CLASIFICARE SI VOM
VORBI DESPRE CONTROL PREVENTIV, CONCOMITENT SAU ULTERIOR OPERATIUNILOR. CONTROLUL
PREVENTIV ESTE ORGANIZAT DE CATRE FIECARE SUBUNITATE, ASTFEL INCAT SA SE REALIZEZE
PREVENIREA UNOR OPERATIUNI ERONATE SAU ILEGALE CARE AR PUTEA DUCE LA PIERDERI
FINANCIARE. CONTROLUL CONCOMITENT STOPEAZA ERORILE SAU FRAUDELE APARUTE PE SISTEM
INFORMATIONAL, OPRIND LA SURSA PRODUCEREA PIERDERILOR FINANCIARE SAU ACTIONAND IN
VEDEREA INCASARII CORECTE A PRIMELOR DE ASIGURARE. CONTROLUL ULTERIOR SE MANIFESTA
SUB FORMA CONTROLULUI FINANCIAR SAU DE GESTIUNE, IN FUNCTIE DE OBIECTIVELE DE ATINS SI
REPREZINTA CEA MAI COMPLEXA FORMA DE CONTROL. IN RAPORT CU AREALUL INFORMATIONAL
PRELUCRAT, CONTROLUL INTERN POATE FI DE FOND SAU TEMATIC...................................................21
4.3 METODE SI FORME DE EXERCITARE A CONTROLULUI....................................................................22

4.3.1 Metode de exercitare a controlului.......................................................................................23


4.3.2 Infaptuirea controlului..............................................................................................24
V. CONCLUZII......................................................................................................................................25
CHEIA EFECTUARII ORICARUI CONTROL O CONSTITUIE PLANIFICAREA
RIGUROASA A REZULTATELOR CE SE VOR OBTINE. PENTRU A JUDECA
PERFORMANTELE ACTUALE, MANAGERII TREBUIE SA SE DECIDA IN AVANS
ASUPRA NIVELULUI DE PERFORMANTA PE CARE-L DORESC..........................................25
CONTROLUL EFECTIV SE BAZEAZA PE TREI CONDITII FUNDAMENTALE: .............................................25
A) STANDARDELE DE CONTROL, CE REFLECTA SINTETIC REZULTATELE PLANIFICATE; ......................25
B) INFORMATIILE , CE INDICA DEVIATIILE INTRE REZULTATELE ACTUALE SI STANDARDE; ................25
C) ACTIUNILE CORECTIVE, PENTRU ORICE DEVIATIE INTRE REZULTATELE ACTUALE SI STANDARDE..25
FUNCTIA DE CONTROL PRESUPUNE IMPLEMENTAREA UNOR METODE CARE TREBUIE SA DEA
RASPUNSURI LA TREI INTREBARI DE BAZA: .........................................................................................25
1) CARE SUNT REZULTATELE PLANIFICATE SI CARE SUNT REZULTATELE DORITE? ............................25
2) PRIN CE MIJLOACE POT FI COMPARATE REZULTATELE ACTUALE CU CELE PLANIFICATE? ..............25
3) CE ACTIUNE CORECTIVA ESTE INDICATA SI CARE ESTE PERSOANA AUTORIZATA CARE TREBUIE SA
O EXERCITE?........................................................................................................................................25
REFERINTE BIBLIOGRAFICE.........................................................................................................26

MOTIVATIA CERCETARII
Implementarea unor sisteme eficiente de control intern reprezinta o problema
delicata pentru managerul oricarei entitati. Acestea sunt create dupa o analiza in
detaliu atat a costurilor generate de acestea cat si a beneficiilor rezultate din punerea
lor in aplicare, de unde rezulta ca eficienta acestor mecanisme este direct
proportionala cu raportul dintre efect si efort. De multe ori insa managerul nu este
dispus sa introduca sisteme de control intern foarte performante, acestea antrenand si
costuri pe masura.
Tinand cont de legatura existenta intre controlul intern si audit, trebuie precizat
faptul ca mecanismele de control intern eficiente ale unei entitati pot reduce cantitatea
de probe de audit planificat. Pentru a evalua eficient controlul intern al unei entitati,
in scopul reducerii cantitatii planificate de probe de audit, auditorii trebuie sa
inteleaga mai intai conceptele- cheie ale controlului intern si ale riscului legat de
control. Altfel, neajunsurile din sistemul de control intern ale unei entitati, pot
conduce la producerea de erori semnificative sau chiar fraude. O intelegere in
amanunt a controlului intern, in special a mecanismelor de control legate de
fiabilitatea raportarii financiare este foarte importanta in atingerea obiectivelor
urmarite de auditori.
Mecanismele de control intern, niciodata nu pot fi considerate perfect eficace,
indiferent de rigurozitatea proiectarii si aplicarii lor. Ca aceste mecanisme sa fie tot
mai eficace, trebuie ca specialistii, cei care le concep sa creeze un sistem cat mai
performant, iar cei care le utilizeaza sa dea dovada de competenta si fiabilitate pe
masura. Mecanismele de control ale unei entitati trebuie sa asigure informatii corecte
destinate procesului decizional intern si extern.
Identificarea, analiza si reactionarea la riscuri este un proces continuu si o
componenta critica a unui control intern eficace.
Managementul trebuie sa se concentreze asupra riscurilor de la toate nivelurile
entitatii si sa intreprinda masurile necesare pentru a gestiona aceste riscuri. Dupa ce
un risc a fost identificat, managementul trebuie sa estimeze semnificatia acestui risc,
sa evalueze probabilitatea aparitiei lui si sa stabileasca masuri specifice care ar trebui
aplicate pentru a elimina riscul, daca nu este posibil, acesta sa fie redus pana la un
nivel acceptabil.
Tinand cont de cele mai sus mentionate, lucrarea de fata doreste sa aduca in
atentie importanta existentei unor sisteme de control intern performante, eficiente,
4

sprijinul oferit de acestea, aportul la depistarea si evitarea fraudelor in trei ramuri


distincte: administratie publica, piata bancar si piata asigurarilor.

I. INTRODUCERE. DEFINIREA CONTROLULUI INTERN

Audit intern

CONTRO
L
INTERN

Audit extern

Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a urmari mersul ei si
pentru a lua masuri de imbunatatire, astfel poate fi definit controlul, intr-o abordare generala, conform
DEX.
Controlul intern reprezinta totalitatea dispozitivelor, procedurilor si metodelor prin care
responsabilii unei intreprinderi detin controlul asupra activitatii de care raspund. Totodata el reprezinta un
obiect al auditului intern si un mijloc al auditului extern pentru realizarea obiectivelor acestuia.
Definitiile controlului intern sunt numeroase, dar, in ce priveste esentialul, diferitele organisme
internationale au ajuns la un acord. Astfel, Ordinul Expertilor Contabili din Franta, definea controlul
intern in 1977: "Controlul intern reprezinta totalitatea masurilor care contribuie la detinerea controlului
asupra intreprinderii. Are drept scop, pe de o parte, asigurarea protectiei patrimoniului si calitatea
informatiei, iar, pe de alta parte aplicarea instructiunilor conducerii si favorizarea imbunatatirii
performantelor. Se manifesta prin organizarea metodele si procedurile fiecarei activitatea a intreprinderii,
pentru a-i mentine perenitatea"; Institutul American al Contabililor Publici Certificati, in 1978:
"Controlul intern este format din planurile de organizare si din toate metodele si procedurile adoptate in
interiorul unei intreprinderi pentru a-i proteja activele, pentru a controla exactitatea informatiilor
furnizate de catre contabilitate, pentru a creste randamentul si a asigura aplicarea instructiunilor
conducerii;Comitetul Consultativ de Contabilitate din Marea Britanie, in 1978: "Controlul intern
cuprinde totalitatea sistemelor de control, financiare si de alta natura, implementate de catre conducere
pentru a putea desfasura afacerile intreprinderii intr-o maniera ordonata si eficace, pentru a asigura
respectarea politicilor de gestiune, pentru a proteja activele si pentru a garanta, pe cat posibil, exactitatea
si completitudinea informatiilor inregistrate"; Institutul Canadian al Contabililor Autorizati, in 1995:
"Controlul intern este constituit din elementele unei organizatii (inclusiv resursele, sistemele, procesele,

cultura, structura si sarcinile) care, in mod colectiv, ajuta personalul sa realizeze obiectivele organizatiei:
eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea informatiilor interne si externe, respectarea
legilor,regulamentelor si politicilor interne". Comitetul de Sponsorizare a Organizatiilor Comisiei
Treadway din SUA, in 1992: "Controlul intern este un proces implementat de consiliul de administratie,
conducere si alti membri ai personalului unei entitati, care isi propune sa furnizeze o asigurare rezonabila
cu privire la atingerea urmatoarelor obiective: eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea
informatiilor financiare, respectarea legilor si regulamentelor"; Cartea Alba a reformei manageriale in
cadrul serviciilor Comisiei Europene: "Controlul intern acopera totalitatea politicilor si procedurilor
concepute si implementate de catre managementul organizatiei, pentru a asigura: atingerea obiectivelor
acelei organizatii intr-un mod economic, eficient si eficace, respectarea regulilor externe si a politicilor si
regulilor managementului, protejarea bunurilor si a informatiilor, prevenirea si depistarea fraudelor si
greselilor, precum si calitatea documentelor de contabilitate si producerea in timp util de informatii de
incredere referitoare la segmentul financiar si de management".
Controlul intern este proiectat, implementat si mentinut pentru a aborda riscurile pentru
intreprindere identificate care ameninta atingerea oricaruia dintre obiectivele entitatii care priveste:
credibilitatea raportarii financiare a entitatii
eficienta si eficacitatea operatiilor sale;
respectarea de catre aceasta a legilor si reglementarilor aplicabile
Modul in care este proiectat, implementat si mentinut controlul intern variaza in functie de marimea
si complexitatea entitatii. Controlul intern, indiferent cat de eficient este, poate oferi entitatii doar o
asigurare rezonabila in legatura cu atingerea obiectivelor de raportare financiara ale entitatii.
Probabilitatea atingerii lor este afectata de limitarile inerente ale controlului intern. Acestea includ
realitati ca cele potrivit carora rationamentul uman in luarea deciziilor poate fi gresit si ca pot aparea
caderi ale controlului intern din cauza erorilor umane. In mod egal, functionarea unui control poate sa nu
fie eficienta, cum ar fi informatiile produse pentru scopul controlului intern nu sunt folosite eficient
deoarece persoana responsabila pentru revuzuirea informatiilor nu intelege care este scopul acestora sau
nu ia masurile adecvate care se impun.
Mai mult, controalele pot fi ocolite din cauza conflictelor dintre doua sau mai multe persoane sau
conducerii ineficiente a modului in care poate fi ocolit controlul intern. De asemenea, verificarile din
programele entitatii care sunt menite sa identifice si sa raporteze tranzactiile care depasesc anumite limite
speficate pot fi ocolite sau dezactivate.
In proiectarea si implementarea controalelor, conducerea poate face rationamente referitoare la
natura si intinderea controalelor pe care alege sa le implementeze si natura si intinderea riscurilor pe care
alege sa si le asume.

II. SISTEMUL DE CONTROL INTERN IN ACTIVITATEA BANCARA


Controlul intern reprezinta un intrument pentru auditori. Standardul de audit nr 400 Evaluarea
riscurilor si control intern precizeaza urmatoarele: auditorul trebuie sa obtina o intelegere suficienta a
sistemelor contabil si de control intern pentru a planifica auditul si dezvolta o abordare eficienta a
acestuia. Auditorul treuie sa foloseasca rationamentul profesional pentru evaluarea riscului de audit si sa
stabileasca proceduri de audit pentru a se asigura ca riscul este redus pana la un nivel minim acceptat.
Din acest enunt rezulta continutul complex al atributiei auditorului privind:
6

- luarea in considerare a riscului de audit, a riscului inerent si a riscului de nedetectare;


-evaluarea riscurilor si stabilirea unor proceduri si tehnici de audit pentru detectia si micsorarea fiecaruia
la un nivel cat mai scazut;
-intelegerea sistemului contabil;
-intelegerea sistemului de control intern in vederea derularii planului si programului de audit
Pentru auditor este vital sa cunoasca atat sistemul contabil al companiei auditate, deoarece cu
ajutorul acestui sistem sunt produse situatiile financiare care fac obiectul auditului, cat si sistemul de
control intern al acestuia, deoarece el este cel care ajuta la buna fuctionare a sistemului contabil.
Sistemul contabil reprezinta ansamblul de axiome, principii, norme si reguli de evaluare a unei
entitati prin care operatiunile economico- financiare sunt prelucrate prin instrumente tehnice contabile.
Sistemul contabil identifica, coreleaza, calculeaza, analizeaza, inregistreaza si ofera toate informatiile cu
privire la tranzactii sau evenimente care au avut loc in unitate intr-o perioada determinata de timp.
Controlul intern reprezinta politicile adoptate de conducerea unei entitati cu scopul de a asigura
obiectivele manageriale privind asigurarea sistematica si eficenta a activitatii, inclusiv protectia activelor,
prevenirea si descoperirea erorilor si a fraudelor, acuratetea si realitatea instrumentarii tehnice contabile,
astfel incat informatiile financiare sa fie credibile.
Literatura de specialitate identifica un set de principii generale a caror aplicare asigura calitatea
controlului intern, dupa cum urmeaza:
- principiul organizarii: orice societate bancara trebuie sa fie organizata rational. Pe masura ce
intreprinderea se dezvolta si apare delegarea de responsabilitati, este necesara separarea celor patru fuctii
fundamentale:
- functia de decizie;
- functia de detinere de valori monetare sau bunuri fizice
- functia de contabilizare
- functia de control.
- principiul integrarii: controlul intern trebuie sa includa proceduri de autocontrol care permit
descoperirea erorilor si fraudelor;
- principiul permanentei: procedurile de control trebuie sa fie perene, sa aiba asigurata stabilitatea;
- principiul universalitatii: procedurile de control intern trebuie sa fie aplicate in toata entitatea, nefiind
permisa existenta unor persoane privilegiate;
- principiul independentei: obiectivele controlului intern trebuie sa fie realizate independent de
metodele, procedeele si mijloacele utilizate de societatea bancara pentru desfasurarea activitatii sale;
- principiul informarii: informatia produsa de controlul intern trebuie sa posede doua calitati: sa fie
verificabila si utila;
-principiul armoniei: consta in adoptarea controlului intern la caracteristicile societatii bancare si la
mediul sau sau, in functie de importanta riscurilor;
-principiul calitatii personalului: un personal calificat este un element necesar pentru asigurarea unui
control intern de calitate.
2.1. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE SISTEMLULUI DE CONTROL INTERN
Conceptul de control intern inglobeaza doua elemente:
a) mediul de control;
b) procedurile de control.
Mediul de control
7

Reprezinta atitudinea generala, nivelul de cunostinte si masurile luate de manageri in legatura


cu controlul intern si importanta sa pentru entitate. Mediul de control eficient presupune:
functionarea Consiliului de Administratie
abilitatea manageriala si modul ei de operare
structura organizatorica a societatii bancare si modul de desemnare a responsabilitatilor
persoanelor implicate in activitatea economica
auditul intern, politicile de personal si separarea functiilor si a indatoririlor.
Procedurile de control
Sunt reprezentate de acele proceduri si politici care, in plus fata de mediul de control, sunt
instituite de managementul entitatii pentru realizarea obiectivelor sale specifice. Aceste proceduri constau
in:

verificarea acuratetei aritmetice a inregistrarilor;

controlul aplicatiilor si a sistemelor informatice;

verificarea conturilor de control si a balantelor contabile;

controlul si aprobarea documentelor;

analiza datelor interne cu surse de informatie externe;

comparatia valorilor previzionate cu cele efectiv realizate.


Aspectele relevante ale sistemului de contabilitate si de control intern cu evaluarea riscului
inerent si de control vor permite auditorului sa identifice informatiile eronate sau care influenteaza in
mod semnificativ situatiile financiare, sa stabileasca proceduri de audit adecvate, sa considere factorii de
risc a informatiilor eronate semnificativi.
Evaluarea preliminara a riscului de control este necesara pentru a detemina riscul de
nedetectare la asertiunile din situatiile financiare.
Controlul intern privind sistemul contabil are urmatoarele obiective de realizat:
toate tranzactiile economice sunt autorizate de conducerea entitatii;
toate operatiunile sunt inregistrate corect si in conturi adecvate, in perioada contabila
adecvata, astfel incat situatiile financiare sa fie intocmite conform cu cadrul de raportare
financiar identificat
accesul la documente si inregistrari sa fie permis cu acordul conducerii.
Eficienta sistemului de contabilitate si de control intern se realizeaza prin teste de control
efectuate pentru a obtine proba de audit. Testele de control pot include:
verificarea documentelor justificative ale principalelor tranzactii pentru a colecta probe de
audit in legatura cu modul de efectuare al controalelor interne, de exemplu se verifica daca
tranzactia a fost autorizata;
investigarea si observarea controalelor interne de catre persoane autorizate sa le exercite;
refacerea controalelor interne, de exemplu reconcilierea conturilor de lichiditati pentru a se
asigura ca au fost corect efectuate de entitate.
In baza tuturor probelor de audit, auditorul constientizeaza deficientele sistemului de
contabilitate si de control intern si aduce la cunostinta conducerii erorile semnificative pe care le- a
depistat, de regula le face cunoscute in scris.

2.2. STANDARDELE DE CONTROL INTERN


Controlul intern are la baza urmatoarele caracteristici:
se efectueaza de catre personalul unitatii;
furnizeaza o asigurare rezonabila si nu o asigurare absoluta;
este parte integranta a sistemului.
Standardele definesc nivelul minim acceptabil al calitatii controlului intern si asigura criteriile
de baza pe baza carora acesta trebuie sa fie evaluat:
a)atitudinea fata de mediul de control intern;
b)evaluarea riscurilor controlului intern- stabilirea de catre entitate a unor obiective clare si consistente;
c)activitatile controlului intern- reprezinta politici, proceduri, tehnici, mecanisme care pun in aplicare
directivele manageriale si contribuie la indeplinirea obiectivelor entitatii in mod economic, eficient si
eficace.
d)informatiile si comunicatiile privind controlul intern;
e)monitorizarea controlului intern- consta in evaluarea performantelor sale in timp si include politicile si
procedurile care sa asigue ca toate constatarile auditorilor si alte aspecte controlate sunt rezolvate cu
promtitudine.
Printre standardele utilizate in cadrul auditului intern se numara:
1000 Misiune, competente si responsabilitati
Misiunea, competentele si responsabilitatile auditului intern trebuie sa fie definite in mod oficial intr-un
regulament, in conformitate cu Standardele si sa fie aprobate de Consiliu.
1100 Independenta si obiectivitate
Activitatea de audit intern trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa-si desfasoare
activitatea cu obiectivitate.
1120 Obiectivitate individuala
Auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite conflictele de interese.
1130 Prejudicii aduse independentei si obiectivitatii
Daca obiectivitatea sau independenta auditorilor interni sunt afectate in fapt sau in aparenta, partile
interesate trebuie sa fie informate de detaliile situatiilor care creeaza aceste prejudicii . Forma acestei
comunicari va depinde de natura prejudiciului.
1200 Competenta si constiinciozitate profesionala
Misiunile trebuie sa fie indeplinite cu competenta si cu constiinciozitate profesionala.
1220 Constiinciozitate profesionala
Auditorii interni trebuie sa isi exercite activitatea cu constiinciozitatea si priceperea care se asteapta din
partea unui auditor intern prudent si competent. Constiinta profesionala nu implica infailibilitatea.
1230 Pregatirea profesionala continua
Auditorii interni trebuie sa-si imbunatateasca cunostintele, priceperea si alte competente necesare prin
pregatire profesionala continua.
1300 Program de asigurare si imbunatatire a calitatii
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa elaboreze si sa actualizeze un program de
asigurare si imbunatatire a calitatii care sa acopere toate aspectele legate de activitatea de audit intern, si
sa monitorizeze permanent eficacitatea acestuia. Acest program va include evaluari interne si externe

ale calitatii si monitorizare interna permanenta. Fiecare parte a programului trebuie sa fie conceputa
astfel incat sa ajute activitatea de audit intern sa aduca un plus de valoare si sa imbunatateasca activitatile
entitatii, si sa ofere o asigurare ca activitatea de audit intern se desfasoara in conformitate cu Standardele
si cu Codul Etic.
Standarde de performanta
2000 Gestionarea activitatii de audit intern
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa gestioneze in mod eficient activitatea de audit
intern astfel incat sa garanteze ca ea aduce un plus de valoare entitatii.
2010 Planificarea
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa realizeze o planificare bazata pe riscuri pentru a
defini prioritatile activitatii de audit intern in raport cu obiectivele entitatii.
2020 Comunicarea si aprobarea
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice managementului si Consiliului
planurile privind activitatea de audit intern, si resursele necesare, inclusiv modificarile intermediare
semnificative, in vederea examinarii si aprobarii acestora. Responsabilul pentru activitatea de audit intern
trebuie sa semnaleze, de asemenea, impactul oricarei limitari a resurselor sale.
2030 Gestionarea resurselor
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa se asigure ca resursele alocate acestei activitati
sa fie adecvate, suficiente si utilizate in mod eficace, in vederea realizarii planului de audit aprobat.
2040 Politici si proceduri
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca politicile si procedurile care sa
furnizeze un cadru activitatii de audit intern.
2050 Coordonarea
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice celorlalti prestatori interni si externi
de servicii de asigurare si de consiliere informatiile necesare si sa isi coordoneze activitatile cu acestia,
astfel incat sa asigure o acoperire adecvata a activitatilor si sa evite pe cat posibil suprapunerile.
2060 Rapoarte transmise managementului si Consiliului
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa raporteze periodic managementului si
Consiliului cu privire la scopul, autoritatea, responsabilitatea si functionarea activitatii de audit intern, in
raport cu planul stabilit . Aceste rapoarte trebuie sa includa, de asemenea, aspecte legate de expunerile la
riscurile semnificative si de control, aspectele legate de guvernanta corporativa, precum si alte aspecte
necesare managementului si Consiliului, sau solicitate de acestea.
2100 Natura activitatii
Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa contribuie la imbunatatirea sistemelor de management
al riscurilor, de control si de guvernanta a entitatii folosind o abordare sistematica si metodica.
2110 Managementul riscurilor
Activitatea de audit intern trebuie sa ajute entitatea prin identificarea si evaluarea expunerilor la riscurile
semnificative si sa contribuie la imbunatatirea sistemelor de management al riscurilor si de control.
2120 Controlul
Activitatea de audit intern trebuie sa ajute entitatea sa pastreze controale eficiente prin evaluarea
eficacitatii si eficientei acestora si incurajand imbunatatirea lor continua.
2130 Guvernanta
Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa faca recomandari adecvate pentru
imbunatatirea procesului de guvernanta pentru atingerea urmatoarelor obiective:
10

-promovarea valorilor etice adecvate in cadrul entitatii;


-asigurarea responsabilizarii si functionarii eficiente a managementului entitatii;
-comunicarea eficace a riscurilor si a informatiilor despre control structurilor adecvate din cadrul
entitatii;
-Coordonarea efectiva a activitatilor si comunicarea informatiilor in randul managementului,
auditorilor interni si externi si Consiliului.
2200 Planificarea misiunii
Auditorii interni trebuie sa elaboreze si sa inregistreze un plan pentru fiecare misiune, incluzand aria de
aplicabilitate, obiectivele, calendarul si alocarea resurselor pentru acesta.
2300 Realizarea misiunii
Auditorii interni trebuie sa identifice, analizeze, evalueze si sa documenteze informatii suficiente pentru
atingerea obiectivelor misiunii.
2400 Comunicarea rezultatelor
Auditorii interni trebuie sa comunice rezultatele misiunii.
2500 Monitorizarea evolutiei
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca si sa mentina un sistem care sa
permita monitorizarea actiunilor intreprinse ca urmare a dispozitiilor managementului in baza rezultatelor
comunicate.
2600 Solutionarea acceptarii riscurilor de catre management
Atunci cand responsabilul pentru activitatea de audit intern considera ca managementul a acceptat un
nivel al riscului rezidual care poate fi inacceptabil pentru entitate, responsabilul pentru activitatea de
audit intern trebuie sa discute acest aspect impreuna cu managementul. Daca nu pot lua o decizie cu
privire la riscul rezidual, Responsabilul pentru activitatea de audit intern si managementul trebuie sa se
adreseze Consiliului pentru solutionarea acestei situatii.
2.3. ROLUL, SFERA, CONTINUTUL SI OBIECTIVELE CONTROLULUI INTERN
Pentru ca informatiile contabile sa fie fidele, in cadrul fiecarei societati bancare trebuie sa
existe un control intern conceput rational si aplicat corect. Controlul intern presupune:
structura organizatorica ierarhizata si delimitate, care sa sigure separarea sarcinilor si
supervizarea activitatilor;
un manual de proceduri interne (instructiuni si norme de lucru);
un sistem informational corespunzator.
Rolul controlului intern este de a limita operatiunile neeconomice si neeficace, de a asigura
realitatea si exactitatea informatiilor contabile si respectarea dispozitiilor date de conducere.
Ca principale atributii, controlul intern presupune culegerea si prelucrarea datelor, controlul
modului de aplicare a principiilor contabile, controlul modului de evaluare a elementelor de active si
pasiv, corelatii contabile, corespondenta conturilor, etc.
Obiectivele controlului intern:
Analiza modului de organizare a controlului intern. Cu privire la organizarea controlului
intern, auditorul trebuie sa valideze daca competentele ierarhice si responsabilitatile sunt
prcis delimitate si stabilite, daca sarcinile de serviciu sunt riguros definite si coordinate si
daca circuitele informationale sunt prcis stabilite.

11

Urmarirea modului cum se exercita controlul asupra personalului entitatii: controale


ierarhice, reciproce dintre executanti bazate pe separarea functiilor, asigurarea independentei
si autoritatii persoanelor ce exercita controlul intern.
Stabilirea procedurilor folosite pentru emiterea, completarea ulterioara, verificarea,
prelucrarea si arhivarea documentelor.

2.4. OBIECTIVELE AUDITORULUI PRIVIND APRECIEREA CONTROLULUI INTERN


Cu ocazia analizei elementelor de baza ale controlului intern, auditorul are obligatia sa
urmareasca:
daca in societatea bancara auditata s-au luat masuri organizatorice menite sa aai un sigure
gestiunea eficienta a patrimoniului si reflecatrea corecta in contabilitate a elementelor
patrimoniale si a operatiunilor economico- financiare.
daca sarcinile de serviciu sunt precis delimitate pe compartimente si salariati, incat fiecare
persoana sa fie responsabila de ducerea la indeplinire a acestor sarcini;
daca limitele de competenta (ierarhiile) si responsabilitatile sunt riguros stabilite, incat
autoritatea sa fie indiscutabila;
daca exista circuite informationale precis elaborate (manuale de proceduri) incat sa se
asigure o unitate de metoda in prelucrarea datelor.
daca societatea bancara este asigurata cu personal competent si integru. Acest control se
poate realiza prin controale ierarhice si reciproce;
auditorul trebuie sa urmareaca daca in cadrul societatii bancare exista un sistem de
documente corespunzator si daca toate operatiunile sunt verificate si contabilizate corect.
2.5. RAPORTUL DE CONTROL INTERN
Acest document prezinta conditiile in care este asigurat controlul intern al bancii, el nu se
limiteaza la prezentarea rezultatelor misiunilor Directie de Control si Audit, se refera si la eficacitatea
controalelor realizate in directiile operationale.
Prezentat de controlorul general conducerii bancii, apoi de acesta membrilor Consiliului de
Administratie al bancii, acest raport consemneaza activitatea desfasurata in acest domeniu intr-o anumita
perioada
Raportul de control intern al unui an are legatura directa cu raportul de audit al anului
respectiv, acestea fiind prezentate conducerii bancii, cel mai adesea cu aceeasi ocazie, putand sta la baza
unor decizii strategice stabilite pentru anul urmator.

12

III. CONTROLUL INTERN IN CADRUL INSTITUTIILOR PUBLICE


Definitia controlului intern in Romania, este prevazuta la art. 2 lit. d) din Ordonanta
Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata: "Controlul
intern - ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern,
stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea
asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace; acesta include, de asemenea,
structurile organizatorice, metodele si procedurile."
Din definitiile prezentate mai sus observam ca acestea nu sunt contradictorii in esenta lor,
fiecare continand elemente de ansamblu de implementare de catre responsabilii de la toate nivelurile
pentru a detine controlul asupra functionarii activitatilor organizatiei, in raport cu obiectivele fixate.
Totodata amintim si de Liniile directoare europene de aplicare a standardelor de audit INTOSAI nr.21
unde precizeaza ca , auditorul trebuie sa studieze si sa evalueze credibilitatea controlului intern. De
asemenea se precizeaza ca, controlul intern intra in atributiile si este organizat de catre conducerea
unitatii controlate,si acesta se defineste ca totalitatea instrumentelor, procedurilor, metodelor si sistemelor
de organizare create pentru a atinge urmatoarele obiective:

realizarea obiectivelor entitatii intr-o maniera economica, eficienta si eficace

respectarea legilor, atat externe (legi si reglementari) cat si interne (directive manageriale,
politici);

protejarea resurselor impotriva abuzurilor, pierderilor, greselilor de conducere si fraudelor,


intentionate sau nu;

dezvoltarea, expunerea si mentinerea indicatorilor si a informatiilor financiare si de


management credibile.
Conceptul de control intern inglobeaza doua elemente:
a. mediul de control, adica atitudinea generala, luarea la cunostinta si actiunile cadrelor
superioare si directorilor operationali cu privire la controlul intern si importanta sa
pentru entitate.
b. procedurile de control intern, adica procedurile care, in limitele mediului de control creat
de conducerea entitatii, contribuie la realizarea obiectivelor fixate de aceasta.
Controlul intern este un proces integral dinamic care se adapteaza continuu la modificarile din
institutie si nu reprezinta un eveniment sau o circumstanta, ci o serie de masuri care patrund in activitatile
entitatii, masuri ce se produc in activitatile entitatii in mod permanent,si sunt generale si inerente in
modul in care conducerea administreaza institutia. Controlul intern integrat are implicatii asupra
costurilor, prin adaugarea de noi proceduri separate de cele existente . Concentrandu-se asupra
activitatilor existente si pe contributia acestora la un control intern eficient si integrand controalele in
activitatile operationale de baza, o institutie poate adesea sa evite proceduri si costuri care nu sunt
necesare. El este realizat de conducere si restul personalului din institutie, deci este realizat de
oameni,care trebuie sa isi cunoasca rolurile, responsabilitatile si limitele de autoritate. Personalul unei
institutii este format din conducere si restul personalului. Desi conducerea asigura in principal
supravegherea, ea stabileste si obiectivele entitatii si poarta raspunderea generala cu privire la sistemul de
control intern. Controlul intern asigura mecanismele necesare pentru a intelege riscul in contextul
obiectivelor entitatii.

13

Conducerea instituie activitati de control intern, pe care le monitorizeaza si evalueaza.


Implementarea controlului intern presupune o initiativa semnificativa din partea conducerii si o intensa
comunicare a conducerii cu restul personalului.
Astfel, conducerea reprezinta un element important al controlului intern. Controlul intern este
influentat de natura umana,iar liniile directoare ale controlului intern recunosc faptul ca oamenii nu
inteleg intotdeauna, nu comunica sau nu actioneaza sistematic,fiecare persoana vine la locul de munca cu
o anumita pregatire generala si abilitate tehnica si are nevoi si prioritati diferite. Aceasta realitate
influenteaza si este influentata de controlul intern.
Identificarea riscului si asigurarea rezonabila/acceptabila.
Oricare ar fi scopul sau misiunea unei entitati, indeplinirea acestora va
intampina tot felul de riscuri. Sarcina managementului este de a identifica si de a reactiona la aceste
riscuri in vederea maximizarii probabilitatii de indeplinire a misiunii entitatii. Controlul intern poate ajuta
la identificarea acestor riscuri, chiar daca el furnizeaza o asigurare rezonabila/acceptabila a faptului ca
misiunea si obiectivele generale ale entitatii au fost indeplinite.
Controlul intern nu poate da conducerii o asigurare absoluta cu privire la realizarea obiectivelor
generale,indiferent cat de bine este proiectat si pus in practica. O asigurare rezonabila echivaleaza cu un
nivel satisfacator de incredere avandu-se in vedere anumite costuri, beneficii si riscuri. Pentru a stabili
nivelul rezonabil de asigurare este nevoie de evaluare. In procesul de evaluare conducerea trebuie sa
identifice riscurile inerente din activitatile institutiei si nivelurile acceptabile de risc in diferite
circumstante si sa evalueze riscul sub aspect cantitativ si calitativ. Asigurarea rezonabila reflecta notiunea
ca nesiguranta si riscul privesc viitorul, pe care nimeni nu il poate prevedea cu siguranta si factori din
afara controlului pot afecta abilitatea de realizare a obiectivelor. Limitari mai apar si datorita
urmatoarelor realitati: modul de gandire in procesul de luare a deciziilor poate fi gresit; pot aparea
perturbari ca urmare a unor simple erori sau greseli; controalele pot fi eludate prin intelegerea secreta
dintre doua sau mai multe persoane; conducerea poate ocoli sistemul de control intern; deciziile cu
privire la reactiile la risc si stabilirea de controale trebuie sa tina cont de costurile si beneficiile aferente.
Aceste limitari nu permit conducerii sa aiba o asigurare absoluta in ce priveste realizarea obiectivelor.
Asigurarea rezonabila recunoaste ca, costurile controlului intern nu trebuie sa depaseasca
beneficiul produs.
costurile privesc masura financiara a resurselor consumate pentru atingerea unui anumit
scop si masura economica a unei oportunitati pierdute, cum ar fi o intarziere in activitate, o
scadere a nivelului serviciilor sau a productivitatii ori un spirit de echipa scazut al
angajatilor;
beneficiul este masurat prin gradul in care este redus riscul de a esua in atingerea unui
obiectiv propus,cum ar fi cresterea probabilitatii de depistare a fraudelor, risipei, abuzurilor
sau erorilor, prevenirea unei activitati necorespunzatoare sau cresterea gradului de
respectare a reglementarilor.
Proiectarea unor controale interne care sa fie si avantajoase sub aspectul costurilor si sa reduca si
riscul la un nivel acceptabil presupune ca managerii sa inteleaga clar obiectivele generale care trebuie
atinse. Managerii din administratie pot concepe sisteme cu controale excesive intr-un domeniu de
activitate cu consecinte favorabile,dar care sa afecteze negativ alte activitati. Astfel, beneficiile derivate
din controalele excesive dintr-un domeniu pot fi depasite de costurile sporite din alte activitati. De
exemplu, activitatile ineficiente pot cauza intarzieri, procedurile excesive pot inabusi creativitatea

14

angajatilor si solutionarea problemelor sau pot afecta oportunitatea, costul sau calitatea serviciilor
furnizate beneficiarilor.
Tipuri de control intern
1.Organizational
Entitatile auditate trebuie sa aiba un plan al organizarii lor, care sa defineasca si sa imparta
responsabilitatile si sa stabileasca liniile de raportare pe toate planurile pentru operatiunile unitatii,
inclusiv controale. Delegarea autoritatii si responsabilitatea trebuie specificate clar.
2.Separarea sarcinilor si responsabilitatilor
Unul din mijloace importante de control este separarea acelor sarcini sau responsabilitati care,
daca ar fi combinate, ar da posibilitatea unui individ sa inregistreze si sa prelucreze o tranzactie completa.
Separarea sarcinilor reduce riscul manipularii intentionate si al erorii si imbunatateste verificarea.
Functiile care trebuie separate includ: autorizarea, executia, custodia, inregistrarea si, in cazul unui sistem
contabil pe computer, dezvoltarea sistemelor si operatiunilor zilnice. Auditul intern si controlul financiar
trebuie sa fie independente de managementul zilnic al activitatilor.
3.Fizic
Se ocupa mai ales cu custodia bunurilor si implica proceduri si masuri de securitate destinate sa
asigure ca accesul la bunuri este permis doar personalului autorizat. Aceasta include accesul direct
precum si accesul indirect prin documentatie. Aceste controale capata importanta in cazul bunurilor
valoroase, portabile, dezirabile sau care pot fi schimbate.
4.Autorizarea si aprobarea
Toate deciziile de implementare si tranzactiile necesita autorizarea sau aprobarea de catre o
persoana responsabila corespunzatoare,si trebuie specificate limitele acestor autorizatii.
5.Aritmetic si contabil
Aceste controale se desfasoara in cadrul functiei de inregistrare care verifica daca tranzactiile ce
urmeaza a fi inregistrate si prelucrate au fost autorizate, daca au fost toate incluse si daca au fost
inregistrate corect si prelucrate corespunzator. Asemenea controale includ verificarea acuratetei
aritmetice a inregistrarilor, mentinerea si verificarea totalurilor, reconcilierilor, conturilor de control si
bilanturilor, precum si a documentelor.
6.Personalul
Trebuie sa existe proceduri care sa asigure ca personalul are capacitati pe masura
responsabilitatilor,iar functionarea corespunzatoare a oricarui sistem depinde de competenta si
integritatea celor care il opereaza. Calificarile, selectia si pregatirea personalului precum si caracteristicile
individuale a1e personalului implicat sunt trasaturi importante ce trebuie avute in vedere la stabilirea
oricarui sistem de control.
7.Supervizarea
Supervizarea de catre persoanele responsabile a tranzactiilor zilnice inregistrate ca atare, trebuie
sa includa orice sistem de control intern .
8.Managementul
Acestea sunt controale exercitate prin management in afara rutinei zilnice a sistemului. Include
controalele de supervizare generale exercitate prin management, verificarea conturilor manageriale si
comparatia cu bugetul, functia de audit intern si oricare alte proceduri de verificare speciale.
9. Controlorul financiar
Controlorul financiar va aproba o tranzactie cand este legala si conforma si ca suficiente fonduri
sunt disponibile. In unele state membre, controlorul financiar actioneaza sub forma unui control autonom.
15

In asemenea cazuri, controlorul financiar are o gama variata de sarcini, inclusiv aprobarea in avans a
tuturor propunerilor ce vor intra in tranzactii.
Obiectivele generale ale controlului intern.
Obiectivele generale ale controlul intern sunt implementate prin numeroase sub-obiective, functii,
procese si activitati specifice,si sunt concretizate prin.
a)executarea de activitati sistematice, etice, economice si eficiente
Activitatile entitatii trebuie sa fie sistematice, etice, economice si eficiente si conforme cu
misiunea institutiei. Etic priveste principiile etice. Din anii 1990 a capatat o importanta sporita
comportamentul etic precum si prevenirea si depistarea fraudelor si coruptiei din sectorul
public,asteptandu-se ca functionarii publici sa serveasca interesele publice in mod corect si sa
administreze corect resursele publice. Cetatenii trebuie sa beneficieze de tratament impartial pe baza
legalitatii si principiilor etice. Economic inseamna folosirea unei cantitati corecte de resurse, de o calitate
corespunzatoare, care sa fie livrate la timpul si locul oportun, la un cost minim, insemna fara risipa sau
extravaganta. Eficient priveste legatura dintre resursele utilizate si rezultatele obtinute la atingerea
obiectivelor,presupune folosirea de resurse minime pentru a obtine o anumita cantitate si calitate a
produsului sau un randament maxim cu o anumita cantitate si calitate a resurselor folosite. Eficace consta
in gradul de indeplinire a obiectivelor declarate ale unei activitati si relatia dintre impactul dorit si
impactul efectiv realizat Eficacitatea poate fi exprimata ca raport intre rezultatele obtinute pentru o
activitate data si rezultatele programate,respectiv costul resurselor utilizate pentru obtinerea acestora.
b) indeplinirea obligatiilor de responsabilitate
Responsabilitatea este procesul prin care organismele din administratia publica si angajatii
acestora poarta responsabilitatea pentru deciziile si actiunile lor, inclusiv pentru gestionarea fondurilor
publice, corectitudine si toate aspectele legate de performanta. Responsabilitatea se poate realiza prin
dezvoltarea mentinerii de informatii financiare si nefinanciare relevante si sigure si prin dezvaluirea
corecta si punerea la dispozitie a respectivelor informatii in rapoarte oportune inaintate factorilor
interesati interni si externi. Pentru buna functionare institutiile trebuie sa respecte legile si reglementarile
specifice ce autorizeaza strangerea si cheltuirea banilor publici precum si modul de activitate. Ca
exemple se pot da legea bugetului, legile cu privire la o administratie corecta, legea contabilitatii, legea
cu privire la protectia mediului si drepturile civile, reglementarile privind impozitele, legea de combatere
a fraudelor si coruptiei, tratatele internationale, standarde ,etc
c) protejarea resurselor impotriva pierderilor si pagubelor prin risipa, abuz, gestionare necorespunzatoare,
erori, fraude si nereguli
Trebuie accentuata semnificatia acestui obiectiv avand in vedere faptul ca resursele din sectorul
public incorporeaza in general bani publici iar folosirea lor in interes public presupune in general o
atentie deosebita. De retinut ca, contabilitatea bugetara pe baza de numerar, care este inca larg raspandita
in sectorul public, nu ofera o asigurare suficienta in ce priveste achizitionarea, utilizarea si lichidarea
resurselor, institutiile publice nu au intotdeauna o evidenta actualizata a tuturor activelor lor, ceea ce le
face mai vulnerabile. In aceste conditii trebuie declansate controale in fiecare activitate legata de
gestionarea resurselor entitatii, de la intrare pana la lichidare. De la aparitia sistemelor informatice
protejarea anumitor resurse si evidente/dovezi capata o importanta tot mai mare,informatiile sensibile
stocate pe mijloace informatice pot fi distruse sau copiate, distribuite sau folosite impropriu daca nu se
acorda atentie protejarii lor.
Asa cum am prezentat mai sus ,controlul intern participa la realizarea unui obiectiv general care
poate fi divizat in obiective particulare. Obiectivul general este reprezentat de continuitatea in cadrul
16

realizarii obiectivelor urmarite de catre entitate. Aceasta definitie globala in functie de obiective, a fost
admisa de majoritatea entitatilor si are meritul de a pune in evidenta anumite elemente. Pentru a atinge
acest obiectiv general, se atribuie obiective permanente controlului intern, pe care le regasim de altfel in
definitia ordinului expertilor contabili si in definitiile ulterioare. Din 1978, Institutul de Auditori Interni
(I.I.A.) defineste 4 obiective reluate de Norma 2110.A2 (cf. Prima parte, cap. 5). Ca urmare a definitiei
Ordinului Expertilor Contabili, obiectivele se pot grupa in 4 rubrici:
securitatea activelor ;calitatea informatiilor;
respectarea directivelor; optimizarea resurselor.
a. Securitatea activelor
Primele enunturi ale regulii vorbesc despre "protectia si apararea Patrimoniului", terminologie
reluata de Norma 2110.A2. Un bun sistem de control intern trebuie sa vizeze conservarea patrimoniului
intreprinderii, dar notiunea trebuie extinsa si trebuie sa se refere nu numai la activele imobiliare de orice
natura, stocurile, activele imateriale, dar si la alte elemente nu mai putin esentiale:
oamenii, care constituie elementul cel mai pretios al patrimoniului intreprinderii; si regasim
aici notiunea de risc, in sensul cel mai larg al termenului: securitate, risc social;
imaginea entitatii care poate fi distrusa de un incident fortuit datorat unui slab control asupra
operatiunilor.
In cele din urma, si pentru a fi completa, am putea adauga pe lista activelor care trebuie protejate in mod
valabil de catre sistemul de Control Intern, tehnologia (atat tehnica cat si de gestiune) precum si
informatiile confidentiale ale intreprinderii.
b. Calitatea informatiilor
Imaginea entitatii se reflecta in informatiile pe care le ofera in exterior si care se refera la
activitatile si la realizarile sale, aceste controale interne trebuie sa permita de informatiilor sa fie , fiabile
si controlabile, exhaustive, pertinente si disponibile.
c. Respectarea directivelor
Este o notiune mai larga decat respectarea legilor, a regulamentelor si contractelor asa cum se
mentioneaza in Norma 2110.A2. Intr-adevar, directivele inglobeaza dispozitiile legislative si de
reglementare, insa ele nu se limiteaza la legi, regulamente si contracte (pot exista proceduri individuale
sau conjuncturale).
Procedurile de control intern trebuie sa faca astfel incat auditurile de conformitate sa descopere
puncte slabe, factori de risc, erori sau abateri datorate nerespectarii prevederilor legale.
Motivele principale ale acestui fenomen pot fi foarte diferite: slaba comunicare, lipsa supervizarii,
neclaritatea sarcinilor etc. In toate cazurile este vorba de calitatea Controlului Intern.
d .Optimizarea resurselor
Este al patrulea obiectiv permanent al Controlului Intern a carui luare in considerare este apreciata
in auditurile de eficacitate. Mijloacele de care dispune entitatea sunt utilizate in mod optim? Are
mijloacele necesare pentru a-si pune in aplicare politica? Acest imperativ, in sensul celei mai mari
eficacitati, este un element important pe care Controlul Intern trebuie sa-l ia in considerare pentru a
permite ca activitatile sa se imbunatateasca. Norma 2110.A1 mai adauga faptul ca auditorul trebuie sa
supravegheze si sa evalueze eficacitatea sistemului de management al riscurilor organizatiei. Acest lucru
presupune ca gestionarul sa-si administreze riscurile. Acest imperativ privind gestiunea - efectuata cu
ajutorul diferitelor mijloace - trebuie considerat a fi un obiectiv suplimentar al controlului intern.
Un dispozitiv de control intern trebuie sa fie conceput si organizat din doua puncte de vedere:

17

contro1u1 intern al entitatii: care sunt regulile care guverneaza o "organizatie" pentru a
permite controlului intern sa se aplice si sa prospere. Astfel se poate avea un bun control
asupra entitatii.
de asemenea, in cadrul astfel definit, cum se va organiza fiecare pentru a-si administra cat
mai bine afacerile. Astfel se poate avea un controlul intern consolidat asupra fiecarei
activitati.

Premise necesare pentru constituirea unui sistem de control intern


Pentru constituirea unui sistem de control intern, se impune constituirea, prin ordin/decizie a
conducatorului entitatii publice, a grupului de lucru care va avea ca sarcina elaborarea si implementarea
noului sistem de control intern al entitatii. Grupul de lucru se recomanda sa fie format, din persoanele cu
functii de conducere din entitate, intrucat acestea au responsabilitatea conducerii compartimentelor la
care au fost numite, iar, pe de alta parte sunt persoanele cel mai bine informate si detin competenta
profesionala adecvata acestei sarcini. Conducatorul entitatii publice coordoneaza activitatile grupului de
lucru, care poate fi asistat/substituit temporar de inlocuitorul de drept,si va nominaliza persoana avand
sarcina coordonarii grupului de lucru - in cazul institutiilor din administratia publica centrala, aceasta
fiind cel putin la nivelul secretarului general care va functiona si ca persoana de contact cu Unitatea
centrala de armonizare a sistemelor de management financiar si control din cadrul Ministerului Finantelor
Publice. De asemenea se impune instruirea persoanelor cu functii de conducere din entitatea publica in
domeniul controlului intern. Problema controlului intern fiind in responsabilitatea conducatorului entitatii
publice, este de datoria acestuia sa stabileasca si sa organizeze orice forma de pregatire profesionala in
acest domeniu. Se recomanda ca instruirea persoanelor responsabile de coordonarea activitatilor grupului
de lucru, precum si a membrilor acestuia, sa fie realizata cel putin pe baza Standardelor de control intern
pentru entitatile publice din Romania, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 946/4 iulie
2005 pentru aprobarea Codului controlului intern,cuprinzand standardele de management/control intern
la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial.
Limitari ale eficientei controlului intern
Indiferent de cat de bine a fost conceput si opereaza, un sistem eficient de control intern, nu poate
oferi conducerii decat o asigurare rezonabila - nu absoluta - in legatura cu atingerea obiectivelor unei
institutii sau supravietuirea ei,acesta poate furniza conducerii informatii referitoare la progresul sau
inexistenta vreunui progres pe calea spre atingerea obiectivelor. Schimbarile din politica sau programele
administratiei, conditiile demografice sau economice sunt de obicei in afara controlului conducerii si pot
solicita managerilor sa re - schiteze controalele sau sa ajusteze nivelul acceptat al riscului.
Un sistem eficient de control intern reduce probabilitatea neatingerii obiectivelor,dar nu poate
insa transforma un manager ineficient intr-unul bun. Intotdeauna va exista riscul ca aceste controale
interne sa nu poata opera asa cum au fost concepute , deoarece controlul intern depinde de factorul uman,
el poate face obiectul unor deficiente de proiectare, erori de evaluare sau interpretare, neintelegerii,
neglijentei, oboselii, distragerii, intelegerilor secrete, comportamentului necorespunzator sau omiterii.
Constrangerile legate de resurse constituie un alt factor de limitare, in proiectarea unui sistem de
control intern. Beneficiile controalelor trebuie asadar avute in vedere in relatie cu costurile lor.
Mentinerea unui sistem de control intern care sa elimine riscul de pierdere nu este realista si ar costa
probabil mai mult decat este justificat prin beneficiul derivat. Atunci cand se stabileste daca un anumit

18

control trebuie instituit, se au in vedere probabilitatea producerii riscului si potentialul lui efect asupra
institutiei, precum si costurile aferente instituirii noului control.

IV.CONTROLUL IN CADRUL SOCIETATILOR DE ASIGURARE


4.1 FUNCTIILE SI NECESITATEA CONTROLULUI
La nivel teoretic, economia de piata functioneaza liber, fara a suferii de interventii din partea
statului. In acest context fiecare agent economic este liber sa-si organizeze activitatea dupa propriile
interese si nevoi. Insa este foarte important ca modul in care aceste activitati se realizeaza sa fie urmarit,
in special modul de aplicare a legilor si de respectare a acestora.
Notiunea de control se refera la verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza
unei alte persoane. Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale si se efectueaza
asupra unor activitati. Prin control se verifica daca totul s-a realizat potrivit programului fixat prin ordine
si reglementari date si principii stabilite.
Controlul poate fi exercitat atat personal cat si prin intermediul organismelor speciale de control.
Insa trebuie inteles faptul ca acest control nu se rezuma doar la stabilirea unor fapte ci se extinde si la
cercetarea cauzelor si imprejurarilor care au dus la realizarea neregularitatilor constatate, luand masuri in
timp real de indepartare a acestora. Astfel, prin toate aceste caracteristici, rezulta diferentele existente
intre control si expertize, verificari, revizii sau inspectii.
In ceea ce privesc asigurarile, controlul este determinat in mare masura de actori cum sunt :
asiguratii, actionarii, salariatii, institutiile statului, partenerii de afaceri si investitorii, care au nevoie de
cunoastere a fenomenului si protectie a intereselor lor.
In ceea ce ii priveste pe asigurati, necesitatea controlului se rasfrange asupra verificarii modului
de folosire a fondurilor subscrise in vederea protejarii impotriva unor riscuri generatoare de pagube
materiale, vatamari corporale sau pierderi financiare. Totodata se supune controlului si modul in care
drepturile asiguratilor au fost respectate, iar acestora li s-a oferit indemnizatia de despagubire cuvenita,
din partea asiguratorului.
Un control riguros si bine organizat trebuie realizat si in scopul protejarii obiectivelor societatii si
a resurselor investite in societatea de asigurare de catre un actionar, deoarece este mult mai usoara
prevenirea pierderilor financiare generate de anumite erori si/sau fraude, decat indreptarea daunelor
realizate de catre un fapt deja produs.
Institutiile fiscale ale statului sunt interesate si ele sa controleze activitatea societatilor de
asigurare, din nevoia de a strange obligatiile fiscale la buget in cuantum corespunzator si la termene
legale.
Dorinta asiguratorilor de a-si desfasura activitatea pe o piata corect reglementata si cu o
concurenta loiala creeaza o alta necesitate de control, controlul concurentei.
Asadar necesitatea controlului este dictata de toti factorii enumerati mai sus, insa interesul cel mai
mare ramane al asiguratului care este in mod direct afectat, iar in al doilea rand al asiguratorului, care are
nevoie de control din interese pur financiare.
Prin functiile controlului se realizeaza contributia controlului la indeplinirea scopurilor
manageriale. Principalele functii ale controlului sunt :
Functia de evaluare a rezultatelor cu ajutorul careia, alaturi de constatare, se obtine o apreciere a
performantelor societatii sau a verigilor sale componente. Astfel se realizeaza masurarea rezultatelor si
19

compararea acestora cu obiectivele stabilite initial, determinandu-se in acest fel abaterile si cauzele care
le-au generat.
Functia preventiva care se manifesta inaintea producerii abaterilor fata de valorile preconiozate si nu
dupa aparitia lor.
Functia de documentare care permite controlului financiar cunoasterea proceselor care au loc in
activitatea economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice, relevarea fraudelor si depistarea
cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente pentru a fi genealizate
Functia recuperativa este determinata de orientarea controlului atat spre constatarea si aprecierea
situatiilor de fapt cat si asupra efectuarii corecturilor necesare pentru inlaturarea deficientelor aparute si a
cauzelor generatoare.
Functia informationala. Controlul furnizeaza informatii care la randul lor ofera date asupra modului de
indeplinire a deciziilor adoptate.
Functia educativ-stimulativa care deriva din faptul ca activitatile de control actioneaza ca forte ce
stimuleaza eforturile personalului societatii pentru depasirea situatiei prezente si obtinerea unor rezultate
economice superioare.
Aceasta activitate de control nu reprezinta o actiune impusa sau solicitata de catre o enitate
economica controlata, ci de catre o autoritate. Pe perioada desfasurarii controlului aceste entitatii
economice sunt indrumate sa inlature deficientele, sa adopte cele mai potrivite metode de activitate si sa
aplicele normele in vigoare in mod corect.

20

4.2 OBIECTIVELE CONTROLULUI IN SOCIETATILE DE ASIGURARE


Obiectivele controlului in cadrul societatilor de asigurare nu sunt cu mult diferite de obicetivele
controlului din entitatile economice din sfera productiei, a serviciilor si a comertului. Se considera ca
sistemul de control financiar de gestiune se bazeaza pe trei parametrii: obiective, mijloace si rezultate.
Controlul intern are drept obiective generale urmarirea modului de realizare a activitatilor la un
nivel corespunzator de calitate, indeplinirea scopurilor stabilite intr-un mod eficace, inlaturarea erorilor
care pot aparea si care pot periclita activitatea, inlaturarea risipei, abuzurilor, fraudei, pierderilor
provenite din erori si nu in ultimul rand dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare, stocare,
prelucrare, interpretare si difuzare a informatiilor financiare, precum si a unor sisteme de informare
publica adecvata prin rapoarte periodice.
Controlul realizat pe piata asigurailor este organizat de catre partile interesate care organizeaza
mecanisme de control pentru obtinerea de informatii reale, in timp util, in functie de domeniul de interes.
In asigurari controlul se desfasoara pe mai multe planuri. Astfel putem vorbi despre controlul extern, care
este exercitat de catre Parlament, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Ministerul Finantelor Publice
si alte institutii abilitate ; controlul intern, care se desfasoara conform structurii proprii ale asiguratorului.
Daca luam in considerare factorul timp, atunci putem face din nou o clasificare si vom vorbi
despre control preventiv, concomitent sau ulterior operatiunilor. Controlul preventiv este organizat de
catre fiecare subunitate, astfel incat sa se realizeze prevenirea unor operatiuni eronate sau ilegale care ar
putea duce la pierderi financiare. Controlul concomitent stopeaza erorile sau fraudele aparute pe sistem
informational, oprind la sursa producerea pierderilor financiare sau actionand in vederea incasarii corecte
a primelor de asigurare. Controlul ulterior se manifesta sub forma controlului financiar sau de gestiune,
in functie de obiectivele de atins si reprezinta cea mai complexa forma de control. In raport cu arealul
informational prelucrat, controlul intern poate fi de fond sau tematic.
Obiective ale controlului intern ale societatii de asigurare
Pentru a stabili cu exactitate obiectivele controlului intern al societatilor de asigurare trebuie
realizata o analiza pentru fiecare forma de control in parte.
Controlul financiar preventiv are ca principale obiective verificarea legalitatii, oportunitatii,
necesitatii si realitatii operatiunilor efectuate. Acest tip de control ajuta la folosirea eficienta a mijloacelor
materiale si a disponibilitatilor banesti, fortifica ordinea si disciplina ca urmare a cresterii raspunderii in
angajarea si efectuarea cheltuielilor, preintampina risipa de fonduri, erorile si frauda.
Controlul concomitent are ca obiectiv principal analiza tehnica a oportunitatii si legalitatii
operatiunii desfasurate la un moment dat. Acest tip de control actioneaza in mod sistematic, zilnic,
surprinzand procesele economico-financiare pe flux, permitand interventia operativa pentru remedierile
ce se impun. In momentul in care se incheie o asigurare, salariatul de la compartimentul asigurari verifica
corecta tarifare a contractului de asigurare, incadrarea corecta a riscului si aplicarea corespunzatoare a
cotei de prima tarifare. Totodata se supune verificarii intrarile primelor de asigurare in contul
asiguratorului. In cazul in care sunt constatate nereguli pe fluxul mecanismului de asigurare, acestea se
regularizeaza in timp real, astfel incat fondul de asigurare sa nu fie afectat de primele neincasate sau orice
alte riscuri.

21

Controlul financiar post-operativ are drept obiective gestiunea patrimoniului pin aplicarea corecta
a legislatiei cu caracter financiar, analiza situatiei financiare, modul de efectuare a cheltuielilor si
utilizarea veniturilor.
Controlul financiar de gestiune la nivelul societatilor de asigurare presupune o serie de obiective
specifice, pe langa cele existente in cadrul altor entitati economice.
Principalele obiective ale controlului exercitat de sediul central asupra sucursalelor si
reprezentantelor teritoriale sunt cele referitoare la respectarea normelor legale privind:
modul de administrare a asigurarilor facultative si/sau obligatorie de raspundere civila;
modul de incheiere si derulare a contractelor de asigurari facultative de viata, de persoane,
altele decat cele de viata, de autovehicule, maritime si de transport, de aviatie, de incendiu si
alte pagube la bunuri, de raspundere civila, de credite si garantii, agricole;
modul de stabilire si de plata a indemnizatiilor de despagubire sau de plata a sumelor
asigurate;
folosirea mijloacelor si a fondurilor in dotare si respectarea reglementarilor financiarcontabile in activitatea sucursalelor;
exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele prevazute de lege, urmarind stabilirea
corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare;
utilizarea fondurilor acordate de societate pentru realizarea obiectivelor de investitii sau alte
destinatii.
Controlul de gestiune este un control finalizat. Autoritatea care il aplica isi propune obiective pe
care trebuie sa le indeplineasca si sa le comunice avand o viziune a evolutiilor pe termen mediu sau lung
si o dorinta de schimbare.
4.3 METODE SI FORME DE EXERCITARE A CONTROLULUI
In prezent controlul nu se exercita dupa proceduri si metode tehnice unitare. Cu toate acestea se
poate realiza o clasificare a controlului dupa mai multe criterii, cum ar fi: in functie de persoanele care
exercita controlul, dupa timp, spatiu si materia controlata.
Dupa sfera de actiune a controlului, controlul financiar poate fi: intern si extern. Controlul intern
are loc in toate compartimentele societatii si are sarcina de a verifica si constata fapte frauduloase si
pagube in patrimoniu. Controlul financiar extern este realizat prin certificarea documentelor existente la
alti agenti economici, parteneri ai societatilor controlate, pentru a constata veridicitatea actelor si
operatiunilor primare realizate.
Dupa termenul in care se realizeaza poate fi control financiar permanent si periodic.
Dupa felul activitatii controlate exista: control de casa si valori banesti, control de magazie si
materiale/ bunuri patrimoniale, al operatiunilor financiare, documentar si faptic.
In functie de organele care il exercita exista control financiar ierarhic, de gestiune si de executie.
Tinand cont de apartenenta organului de control putem vorbi despre control propriu (prospectiv,
strategic, preventiv, concomitent, ulterior) si control exterior (al statului, al structurilor ierarhic superioare
din cadrul firmei).
Scopul controlului il delimiteaza in: control de conformitate, de pilotaj, de invatare, de adaptare,
compensator, de indreptare si recuperare a pagubelor.
Orientarea controlului da nastere unui control tematic, nedirijat sau de fond.
22

Dupa modul de concretizare avem control financiar direct, control financiar indirect, control
financiar de drept si de fapt.
In functie de materia controlata deosebim controlul faptic si documentar.
Dupa arealul informational avem control sistematic, nesistematic si reciproc.
Timpul in care s-a derulat operatiunea da nastere unui control cronologic, invers cronologic,
partial sau total.
4.3.1 METODE DE EXERCITARE A CONTROLULUI
In prezent exista mai multe metode de control. Astfel putem vorbi despre folosirea unor metode
ca: cercetari prin anchete, discutii, verificari documentare, control faptic, analize economico-financiare.
In acelasi timp, unele lucrari de specialitate nu fac diferenta intre metode si tehnici de control.
Controlul documentar contabil. Prin intermediul acestui tip de control se determina realitatea,
legalitatea si eficienta activitatilor economice si financiare. Astfel, metodele identificate sunt: controlul in
ordine cronologica sau invers cronologica, controlul sistematic sau tematic, control reciproc, control
incrucisat, calculul de control, examenul critic, analiza contabila, balanta contabila, sintetica si analitica.
Controlul in ordine cronologica-documentele sunt verificate in ordinea intocmirii lor. Metoda
este utilizata pentru verificarea actelor de casa, banca si de plata a salariilor
Controlul in ordine invers cronologica se utilizeaza pentru observarea persistentei unei greseli
sau pentru a identifica momentul realizarii unei inregistrari eronate. Documentele se verifica in sens
invers inregistrarii.
Controlul sistematic este un control cu o anumita tematica, prin intermediul lui urmarindu-se
modul de realizare a unei problematici stabilite clar.
Controlul reciproc se aplica documentelor ce contin anumite operatii ce se pot verifica cu altele,
diferit ca forma dar identice ca si continut. Metoda este folosita de catre revizorii de gestiune care verifica
iesirea imprimatelor, folosirea si restituirea lor.
Controlul incrucisat se aplica asupra documentelor care se transmit de la o sucursala la alta.
Scopul este acela de a verifica la sucursala emitenta existenta si valabilitatea contractului de asigurare.
Metoda se foloseste in primul rand pentru combaterea fraudei.
Calculul de control se folosea pentru reproducerea activitatii contabililor, atunci cand se
examinau in mod frecvent inregistrarile din fisele de cont si rulajele. Metoda a fost substituita de sistemul
informatic, care prelucreaza datele automat, efectuand si egalitatile.
Examenul critic. Organul de control analizeaza operatiunile ce se vor indeplini in perioada
urmatoare controlului, precum si consecintele ce decurg din acestea si desprinde anumite concluzii.
Aceasta metoda este eficienta numai daca revizorul are o experienta bogata, care sa-i permita sa ajunga la
concluzii cat mai realiste.
Verificarea intocmirii, semnarii si transmiterii documentelor. Metoda de control a fluxului
informational urmareste respectarea modului de utilizare a imprimatelor cu regim special ( contracte de
asigurare, polite, chitante pentru incasarea primelor, foi de parcurs). Avand in vedere ca intreaga
activitate a societatii se desfasoara pe baza acestor documente, verificarea lor este extrem de importanta.
Controlul faptic reprezinta o metoda des utilizata care se realizeaza prin cercetarea la fata locului
asupra realitatii datelor si informatiilor din documente. Obiectivul este acela de a face comparatie intre
situatia faptica si cea scriptica.
23

Analiza documentara economico-financiara reprezinta o metoda de control ce presupune o


activitate de cercetare a fenomenelor si proceselor din punct de vedere economic, pe baza descompunerii
intregului in elementele sale componente si studierii lor separat, in scopul determinarii factorilor de
influenta.
4.3.2 INFAPTUIREA CONTROLULUI
Controlul financiar poate fi privit si prin prisma formelor de control.
Din punct de vedere al momentului in care se efectueaza putem vorbi despre control financiar
preventiv, control financiar concomitent, control financiar ulterior sau postoperativ.
Din punct de vedere al gradului de cuprindere exista control prin sondaj sau complet, tematic sau
complex, control partial sau total.
Dupa baza de referinta se efectueaza controlul conceperii strategiilor si programelor firmei,
controlul executiei strategiilor si programelor firmelor.
In functie de obiectivele finale urmarite avem control prin analiza diagnostic si control de
gestiune.
Dupa scopul urmarit avem control de conformitate, de pilotaj, de adaptare, de invatare,
compensator, de indreptare si recuperare a pagubelor.
Modul de executie al controlului determina un control direct, indirect sau incrucisat.
Controlul financiar preventiv. Se exercita asupra tuturor documentelor care cuprind operatii ce
se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata, in raporturile cu
alte persoane fizice sau juridice.
Operatiunile urmarite sunt:
-verificarea inainte de plata a dosarelor de dauna prin care se platesc indemnizatii de despagubire
pentru asigurarile generale si sume asigurate in cazul asigurarilor de persoane;
-plati pentru efectuarea unor cheltuieli administrativ-gospodaresti si in legatura cu personalul;
concesionare sau inchiriere de bunuri, contracte de prestari servicii;
-polite si contracte de asigurare nou incheiate.
Documentele care sunt supuse controlului financiar preventiv nu vor fi inregistrate in
contabilitate, ci vor fi evidentiate separat.
Controlul curent. Este exercitat odata cu efectuarea operatiunii in timp real pe circuitul
documentelor. Sunt supuse controlului curent toate documentele pe baza carora se efectueaza incasari de
prime de asigurare, plati de despagubiri si sume asigurate, operatiuni in interiorul societatii. Acest tip de
control este executat de catre sefii de compartimente, asigurari, daune, financiar, administrativ, juridic si
directorul sucursalei la adoptarea hotararii de aprobat sau respins la plata a documentului.
Controlul ulterior. Acest tip de control se realizeaza post-operatiune, cu caracter permanent,
dupa efectuarea operatiunilor sau la intervale mari de timp cu ocazia controalelor financiare de gestiune
si tematice. Controalele financiare si de gestiune efectuate simultan imbraca forma controlului de fond.
Controlul de fond este cel mai important in societatea de asigurare, deoarece implica verificarea modului
cum s-au respectat dispozitiile legale referitoare la gestionarea si administrarea patrimoniului societatii.
Asadar, in urma celor prezentate se poate concluziona ca, in asigurari, controlul porneste din
momentul subscrierii contractului de asigurare, urmand administrarea portofoliului de asigurare,
utilizarea rationala a fondurilor destinate despagubirilor si se incheie odata cu fructificarea fondurilor de
rezerva tehnice, crearea de profit si distribuire a dividendelor.
24

Complexitatea de care da dovada acest proces de control in domeniul asigurarilor, va genera in


viitor o cerere pe piata de persoane specializate in acest domeniu si nu in ultimul rand, de mare
importanta, s-ar dovedi constituirea unor institutii specializate in controlul asigurarilor, care sa faca fata
cu succes noilor provocari si, totodata, sa descopere metode practice de solutionare a unor game largi de
probleme si nereguli.

V. CONCLUZII
Cheia efectuarii oricarui control o constituie planificarea riguroasa a rezultatelor ce se vor obtine.
Pentru a judeca performantele actuale, managerii trebuie sa se decida in avans asupra nivelului de
performanta pe care-l doresc.
Controlul efectiv se bazeaza pe trei conditii fundamentale:
a) standardele de control, ce reflecta sintetic rezultatele planificate;
b) informatiile, ce indica deviatiile intre rezultatele actuale si standarde;
c) actiunile corective, pentru orice deviatie intre rezultatele actuale si standarde.
Functia de control presupune implementarea unor metode care trebuie sa dea raspunsuri la trei
intrebari de baza:
1) care sunt rezultatele planificate si care sunt rezultatele dorite?
2) prin ce mijloace pot fi comparate rezultatele actuale cu cele planificate?
3) ce actiune corectiva este indicata si care este persoana autorizata care trebuie sa o exercite?
Elaborarea si implementarea unei conceptii eficiente de organizare si exercitare a controlului
intern ar avea ca impact pozitiv descoperirea precoce a eventualelor disfunctii si luarea timpurie a
masurilor de corectie ce se impun, evitandu-se astfel agravarea unor stari de lucruri negative.
Apreciez ca pentru a putea contribui la prevenirea aparitiei fenomenelor nedorite, persoanele care
executa activitati de control intern trebuie sa stabileasca sediul cauzelor care au determinat aparitia unor
disfunctii. Unele neajunsuri isi au sediul in afara entitatii sau a compartimentului controlat, caz in care
controlul se adreseaza altor niveluri organizatorice pentru solicitarea ajutorului necesar in redresarea
situatiei. Majoritatea documentelor si actelor de control nu analizeaza si cauzele care au determinat
aparitia disfunctiilor constatate. Cat de eficace este un sistem de control intern care porneste de la efecte,
cauzele care au determinat aparitia si manifestarea acestora ramanand sa actioneze imperturbabil? Este
intrebarea pe care trebuie sa si-o puna fiecare manager inainte de a configura o arhitectura a controlului
intern legala, pertinenta, adaptata nevoilor structurii organizationale pe care o conduce si cu un nivel
ridicat de eficienta in identificarea riscurilor potentiale a probabilitatii aparitiei acestora, dar si de
gestionare inteligenta a lor in scopul reducerii impactului asupra entitatii, in limite rezonabile.
Lipsa controlului intern sau organizarea defectuoasa a acestuia conduce in majoritatea cazurilor la
aparitia conditiilor propice pentru manifestarea fraudei, profitandu-se de slabiciunile sistemului.
In final, readucand in discutie controlul in cadrul societatilor de asigurare, mentionam ca
indiferent de marimea si structura activitatii desfasurate de catre asigurator, procedurile de control intern
trebuie sa aiba in vedere, in principal:
monitorizarea subscrierii riscurilor, constituirii si evaluarii rezervelor tehnice, administrarii
investitiilor si a lichiditatilor, activitatii de reasigurare, in stricta concordanta cu legislatia in
vigoare si cu propriile norme interne;
asigurarea corectitudinii tratamentului de care trebuie sa beneficieze asiguratii sau
potentialii asigurati si a prezentarii corespunzatoare a informatiilor privind conditiile si
temenii contractuali de asigurare;
25

monitorizarea solutionarii conflictelor de interese;


identificarea tranzactiilor suspicioase si raportarea acestora conducerii executive si
institutiilor competente in solutionarea acestora;
asigurarea protejarii activelor si evidentelor contabile, inclusiv prin luarea de masuri
referitoare la protectia fizica a acestora;
analizarea periodica a colaborarii dintre departamentele functionale in vederea asigurarii
fluidizarii fluxului informational dintre acestea;
monitorizarea distincta a activitatii desfasurate cu intermediarii in asigurari.

In continuare vom prezenta cateva solutii de perfectionare a controlului in asigurari:


Informatizarea societatilor de asigurare.
Introducerea contractelor de asigurare si a dosarelor de daune cu suportul informatic
generat prin codul de bare, ceea ce va conduce la diminuarea timpului alocat operarii
documentelor si a verificarii necesare.
Colaborarea intre societatile de asigurare pentru eficienta si combaterea fraudei
Elaborarea unui cod de conduita al agentilor si brokerilor de asigurare.
Rezultatele financiare ale asiguratorilor se impune a fi transparente pentru o corecta
informare a celorlalti operatori de pe piata.
Crearea unor mecanisme profesionale de control in domeniul asigurarilor.
Prevenirea fraudei din partea propriilor salariati.
Crearea unei baze de date cu asiguratii importanti, actuali si potentiali.
Cand exista o problema privind informatia, fluxul, sistemul informational in asigurari, gestiunea
economico- financiara in domeniul asigurarilor trebuie organizat un control care sa depisteze punctele
slabe, neregulile si incalcarile legii. Daca acest control exista, el trebuie perfectionat, astfel incat sa
raspunda cerintelor de a corecta, eradica si combate prin actiuni de preventie situatiile ce aduc atingere
bunei functionari a pietei asigurarilor, in folosul asiguratilor.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

26

Bogdan M. D. (2005), Controlul in asigurari, Edit. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.

Briciu, S., coordonator, (2003) Controlul si expertiza instrumente de aparare a


patrimoniului si de respectare a legalitatii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.
Dedu Vasile - (2003), Gestiune si audit bancar, ed. Economica, Bucuresti.
Mihaiescu S. V. (2003), Controlul financiar de gestiune, Edit.Sedcon Libris, Iasi.
* * * Legea nr.403/11.10.2004 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.
http://www.bumko.gov.tr- Internal Control Standards
http://www.aicpa.org/ -Internal Control: A Tool for the Audit Committee
http://www.mfinante.ro/- Codul controlului intern , cuprinzand standardele de management/control
intern la entitatile publice
http://www.cafr.ro/- ISA 315

27