Sunteți pe pagina 1din 14

Capitolul

ECOSISTEMUL

Biosfera este

un

sistem complex caracterizat printr-o

mare

diversitate de viefuitoare, astfel c[ studiul global al acesteia este imposibil. De aceea, a fost definit ecosistemul ca o unitate structural6 a biosferei

accesibile analizei cu autonomie relativ6 fald de elementele vecine. Ecosistemul se caracterizeazd prin prezen\a biotopului care reprezintd mediul frrdviald in care trdiesc organismele qi a biocenozei care este mediul viu, format din ansamblul de organisme intre care existd legSturi de interdependen{d. Biocenoza impreund cu biotopul formeazd un sistem deschis, sub aspect structural gi func{ional. Astfel, biotopul gi biocenoza sunt elemente indispensabil legate, care aclioneazd unul asupra celuilalt pentru a forma un sistem mai mult sau mai pu{in stabil numit ecosistem
t201.

2.1. Biocenoza
Biocenoza reprezintd, o grupare de organisme care apartin unor specii diverse, reunite prin atraclie nereciprocl care ocupd un spatiu numit biotop. Biocenoza are o compozilie specificd, se aflati sub influen{a factorilor climatici, geografici, biologici qi antropici gi la nivelul acesteia se realizeazd, transferul de materie, energie gi informa{ie. Biocenoza, prin relaliile de interdependenld existente intre constituenlii sdi, se caracterizeazd prin faptul cf, orice modificare carc afecteaz6 o specie aparfindnd acesteia, se rdsfrdnge asupra inhegului ansamblu. care poate fi chiar distrus. Astfel, biocenozele sunt alcdtuite din entit[]i deosebite structural sau funcfional, intre care se stabilesc insd relafii complexe.

22

ELEMENTE DE ECOLOGIE

Biocenoza ale un caracter istoric, evoludnd in timp, gi un caracter informational, primind informatii din mediu qi oferind la rAndul ei informa{ii, stocAnd qi prelucrdnd informatii pentru a se integra in naturS. De asemenea, in raport cu scara de timp umanS biocenoza are un echilibru stabil in timp. insd, la scara timpului geologic, varialiile climatice pot
produce disparilia sau inlocuirea biocenozei dintr-un anumit spaliu.

2.1.1. Structura biocenozei Structura unei biocenoze este datd de repartilia indivizilor diverselor specii gi de relaliile spa{iale qi temporale care se stabilesc intre acegtia. Astfel, primul element de studiu in cadrul unei biocenoze il reprezintd compozilia speciilor. Astfel cu cAt o biocenozl cregte in complexitate, cu atdt este mai stabild qi are mai multe posibilit[li de autoreglare. tn funclie de caracterul nutriliei distingem biocenoze autotrofe, care cuprind plante verzi qi bacterii chemosintetizante ce se hrdnesc cu substanle minerale qi lutilizeazd pentru sinteza substanlelor organice, energia solari sau energia proceselor de oxidare qi biocenoze heterotrofe, care cuprind organisme ce se hrdnesc pe seama altor organisme sau cu materie organicd moartd pe care o descompun pAnd la formarea de substan{e ce pot fi din nou asirnilate de organismele autotrofe.

Aprecierea structurii biocenozei

qi a aportului qi rolului fiecdrei

specii in cadrul acesteia se face cu ajutorul urmdtorilor indici [15]:

o .

o o

frecvenla (I), care exprimd proporlia in care o anumitd specie este prezentd in cadrul ecosistemului. Aceasta se calculeazd ca raport intre numdrul de probe ce conlin specia consideratd qi numdrul total de probe prelevate in acelaqi timp; constanta, care reprezintd invariabilitatea sau consecvenla speciilor in biocenozd qi se exprimd prin frecvent5. Din acest punct de vedere in biocenozd existd specii accidentale (F<25oA), specii accesorii (F:25 + 50%), specii constante (F:50 + 75o/o) gi specii euconstante (F:75 + r00%); qbundenla (A), care exprimd bogdlia in indivizi a unei specii in cadrul biocenozei. Abundenla se calculeazd ca raport intre numdrul sau biomasa indivizilor qi biomasa tuturor speciilor; dominanla (D), care exprimi influenla unor specii in structura gi funclionarea unei biocenoze. Dominan{a se exprimd ca raport intre num5rul de indivizi ce apar{in speciei qi numdrul total de indivizi care apar{in tuturor speciilor puse in eviden}i in biocenoz5.

Ecosistemul

23

fidelitatea, care exprimdtdria legdturii unei specii cu un anumit grup de specii sau cu o anumit[ biocenozd. Din punct de vedere al fidelit5trii speciile pot fi specii caracteristice, care sunt legate de un anumit biotop, specii preferen{iale, care se int6lnesc in mai multe biocenoze insd prefer[ numai una singurS, specii strdine, care ajung numai int6mpl6tor in biocenoza respectivd qi specii ubicviste sau cosmopolite, care sunt rdspAndite intr-un numdr mare de ecosisteme din diferite zone geografice; diversitatea, care este un indice care contribuie la multiplicarea relatiilor dintre specii, la autocontrolul, stabilitatea qi evolulia biocenozei. Cantitativ, diversitatea se poate aprecia cu ajutorul indicilor Fischer, care se bazeazd pe distribulia statisticd a abundenfei relative a speciilor in biocenozd, indicilor Simson, care permite aprecierea diversit6tii prin teoria probabilitd{ilor qi indicilor Shannon, care permit calcularea diversitdlii bazAndu-se pe teoria informaliei, prin estimarea gradului de oxigenare a sistemului.
Structura
piramida

trofic[ a biocenozei (fig. 5) poate

fi

analizatd, folosind

trofici

qi refeaua troficd.

trdtrdr&t.rs$inalt }}

sp*d***r *lix*irftte H*di*ti*x*{xm

$ser-

sL

f:$@
*F{In1

+
I t

*i

I '**-

rry{.r.8rosr. ,xtffilfittrBrr
tlsfuiw

I I I

,E

3
fi

ryq l-l

s s

I
-=*
-"'+

i-,-.si tknriu*mlo"-.-

rl
|+

card-s

&
.r"nx*ix

Xu*i*uti

ffiffiffi

Big.S. Structura troficd a biocenozei.

Releaua troficd, este un sistem complex de relalii energetice (surse de hrand) dintre populatiile unei comunitSti, {inAnd cont cd fiecare popula(ie

24

ELEMENTE DE ECOLOGIE

imparte resursele de hran6 cu alte popula{ii. Astfel, numeroase lanluri trofice din biocenozd se intretaie in anumite noduri. in naturS, sunt specii cu un regim alimentar diversificat qi de aceea pot funcfiona in mai multe lan{uri trofice (fig. 6).

Fig.6. Relea trofic5.


Toi.alrtat'sa organismelor similare din punctul de vedere al hranei qi prin poziliz lor fatd de producStorii primari (acelagi numdr de intermediari) constituie un nivel trofic.Dacd producdtorii primari constituie in ansamblul lor un singur nivel trofic, pentru consumatori existd o diferen{iere pe mai multe niveluri. intre organismele aparlinAnd unor niveluri trofice diferite existd relafii trofice care genereazd lanluri trofice. Astfel, fiecare specie consumd qi este consumat[ de altd specie constituind tn lanl trofic (flg.7), care se concretizeaz[ de fapt intr-o calea de circulatie a materiei qi energiei in cadrul ecosistemului. Lanful trofic este deci o unitate de transformare qi circulafie a hranei, in care substanta organicd circuld de la o specie la alta intr-un singur sens, iar fiecare organism care intrd in compozilia lantului trofic forme az6, o verigd troficd sau un nivel trofic.

Ecosistemul

25

Fig.7. Lan{ trofic.

in natur[ se deosebesc lan]uri trofice principale, alc6tuite din specii dominante ca numdr qi biomasS, care au un rol esenlial in transferul de substanJl gi energie in ecosistem qi lanfuri trofice secundare. Astfel, in raport cu utilizarea producliei primare, existd trei tipuri principale de lanturi trofice, care nu se exclud qi care coabiteazd in proportii variate in functie de
particularitdfile mediului: lant trofic al prddltorilor, lantr trofic al descompun[torilor qi lanf trofic parazit. Intr-un lan{ trofic, un organism dintr-o anumitd specie, situat pe un nivel trofic oarecare, se hrdnegte cu un organism situat pe un nivel trofic precedent, iar circulalia in sens invers nu este posibild. Organismele de pe nivelurile trofice inferioare nu au posibilitatea de a captura qi consuma organisme de pe niveluri trofice superioare. Nici omul nu este strdin de

lanlurile trofice, astfel cd el poate fi situat, in func{ie de hrana consumat[, pe nivelul trofic al fitofagelor sau pe cel al zoofagelor [3]. De asemenea, la nivelul ecosistemelor lan{urile trofice se mai pot clasifica in functie de criteriul lungimii acestora qi al caracteristicilor primei verigi. Lungimea unui lan{ troflc reflectd calitatea biotopului, astfel cI substanfa qi energia aduse de producStor limiteazd uneori num[rul de verigi intr-un lan{ trofic. Existdnd situa{ii in care numirul nivelurilor trofice se reduce de la produc[tor cdtre consumator. Abunden]a de hran[ contribuie la o cregtere a numirului de verigi intr-un lan! trofic. Lanturile trofice pot avea un minim de trei verigi trofice sau pot fi lanturi troflce complexe cu un numlr forte mare de verigi. La nivelul ecosistemelor acvatice (fig. 8) lungimea lanlurilor trofice este mai mare (10-12) dec6.t in ecosistemele terestre (fig. 9).

26

ELEMENTE DE ECOLOGIE

ff* \

-*--'P-"*r*id*s{1e

@,d **#-# *"\ * Lrr'-pi L*--**'l


-------;;tlt6$sB$iie

i _-y'*{."r'*

Urgsr*enmmm

"r**f es'$"** / Y-1r/ ,*"*, L.r.


l$oftlvorct;

$mu{lPtsahlivt{ot{$

ry

_-*o@l i
* F / _r,

,/.m.-r

,/

SffDNr*

TMesSMn

i ]

d** ,,*'; ffi ffi-"-..."..*-flrHg***""-":Yffi


._ {

zwb]}lqrs I W*^--*--r

f-\. w'e-{,.J***

/*-,
/,

/-T lI .1. + i *u
|'*{bivsrHr$

l
I I

c*uo* *4 I}di{s J."- i6\Jtcsts,r*}

l, Ji

Fig.8. Structura trofic[ a ecosistemelor acvatice.

Cansumalari tertia{i

Go.!.s-!i{riSbfi

fidrirl i

:,rCilnsupqffii

.,.tr!$!T'l
P.=red..,.!$slfi$

$.!::::::=

nfit$ri

Fig.9. Structura troficd a ecosistemelor terestre.

Ecosistemul

27

Prima verigd a unui lan{ trofic poate fi rcprezefitatl de mai multe tipuri de organisme, iar in functie de acesta lanturile trofice pot fi: . lanfuri trofice erbivore sau ale producltorilor, de tipul P --+ CI --+ CII ---+ CIII. Pentru aceste tipuri de lanfuri trofice, prima verigi este reprezentatd de plantele verzi, urmate de animale erbivore (fitofage) qi animale camivore (zoofage). in aceste lan{uri, nevefiebratele sunt pe pozilia a doua, reprezentdnd prada vertebratelor. Existd ins5 qi cazuri in care vertebratele sunt prada, iar nevertebratele pr[ddtorul qi astfel

pozr\ia de v6rf este ocupatd de un nevefiebrat. Acest lanf se caracterizeazd, prin faptul cd talia organismelor cregte de la verigile inferioare spre cele superioare qi sunt relativ scurte nedep[gind 4 pAnd 6 niveluri; lanluri trofice detritivore sau ale descompun[torilor, in care prima verigd este reprezentatd, de descompundtorii ca.re degradeazd
substantele organice complexe, in acest fel asigurAndu-se utilizarea resturilor vegetale rczultate dupd moartea producdtorilor primari, a consumatorilor de diferite ordine qi utilizarea diferitelor excremente. Pentru acest tip de lan{ trofic nivelul de bazS este reprezentat de detritusul organic, reprezentat de microorganisme (bacterii sau ciuperci saprofite) care asigurd reintroducerea progresivd in circuitul materiei a materiei organice. Ciupercile sunt organismele care intervin cu precddere in descompunerea materiei vegetale, in timp ce bacteriile atacd organismele animale. Aceqti descompunStori, pe lAngd rolul delinut in degradarea substanlelor organice, pot produce substanle inhibitoare sau stimulatoare cu rol ecologic major, ins[ prea putin cunoscut pAni in prezent. in ecosistemele terestre exist6 numeroase lanfuri de acest gen, la fel ca qi in ecosistemele acvatice, de exemplu: Detritus --- Copepod --+ Salmonid; lanfuri trofice parazitare, care au ca punct de plecare organismul gazdd, transferul realiz6ndu-se apoi spre parazit qi un $ir de hiperparazili sau al{i consumatori. in lanlurile trofice parazitare erbivore qi plantele sunt atacate de animale erbivore, care, la rAndul Ior, sunt atacate de parazi\i. Aceste lan{uri trofice prezintd un numdr redus de verigi, iar talia organismelor scade de la gazdd la parazit; de exemplu: Vegetalie -) Erbivor ) Parazili. in acest lantr, accesibilitatea hranei este mai mare spre capltul drept decAt spre cel st6ng, iar consumul de energie in procurarea hranei scade de la stAnga la dreapta.

28

EI,EMENTE DE ECOLOGIE

Caracterizarea structurii unui ecosistem sub raport functional nu se poate rezuma la structura determinatd de relatiile de hran6. Practic, fiecare specie indeplineqte un anumit rol prin interac{iunea cu elementele abiotice qi biotice ale ecosistemului. in acest context, niqa ecologic[ reprezintd c6mpul de activitate al speciei, relaliile sale cu comunitatea de specii in care se aflE, qi rela(iile sale nutrifionale cu aceste specii.

Piramida troficd, numitd qi eltonian[ sau ecologic[, reprezintS o modalitate qtiinfificd de ilustrare a diferenlierii func{ionale sub aspect trofic, intr-o biocenozd. Realizarea piramidei trofice are la bazd observalia cd existd o diferen{iere intre organisme din punctul de vedere al regimului de
hrand [25].

Piramida troficd rezultd din reprezentarea intr-un sistem de axe,


unde pe ordonatl se aflI nivelurile trofice, la intervale egale qi pe abscisd numdrul de indivizi al fiecf,rui nivel trofic. Forma caracteristicd rezultd, din scdderea numhrului de indivizi de la un nivel la altul. Mlrimea fiecdrui nivel se poate exprima nu numai prin num6rul de indivizi, ci qi prin biomasa sau energia inglobatd in aceasta, rezultAnd astfel trei tipuri de piramide:
numericS, a biomaselor qi energeticd.

Piramidele numerice indicd dependen{a num[rului de indivizi dintrun nivel trofic de numdrul indivizilor altui nivel trofic (fig. l0).

ritnarr xis{i tqi*irri

.t--{dJ

/ry@S\ /# #w q\
c

/F*!4\

*'llsr iiffictiHw {rN$.ori w(utril}ri


iru f s&irrre tstx{rdxn

qrdirffil U

I+po, c :at&gr ((fi$ $rn*tofi iE{rHS*fi, HS*ri. ra$tuail Ise umivrrrc prinarq m6rqjj lnscrtf, tilrfrra .f*ge p twi pdnui) $+(au@!qs

4$$$*$$+$&*$$*\
Fig.l0. Piramidd numerice (A, B, C, D
qi E niveluri trofice).

Piramidele de biomasd exprimd greutatea indivizilor de pe diferite niveluri trofice. Exist6 cazuri cAnd greutatea producdtorilor poate fi mai micl decAt cea a consumatorilor qi in acest caz piramida este r[sturnat[.

Eco,ci,rtemul

29

Piramida de biomasi este mai eficientd decAt piramida numericd, deoarece indicd cantitatea de materie vie prezent[ pentru fiecare nivel trofic (fig. I 1).
stfiMA$s
((11!1')

t*sPf$s

L$.vHi"

'!s{{ie}y {fiftt{.ms{s

ts*ehxx)

$p{rIS*lY il*$l${$!e{$

fi*:rkl

Prliftery {s},lswfisr.$ t*re8stls$$ss$!

Fig.l1. Piramidd

de biomas6.

Piramidele energetice cuantificd activitatea microorganismelor care nu pot fi reprezentate in piramidele numerice qi constituie modul cel mai corect de prezentare a structurii unui lan{ trofic sau. Pentru acest gen de piramidd, fiecare nivel trofic este reprezentat printr-un dreptunghi a cdrui lungime este proporlionalS cu cantitatea de energie pe unitatea de timp gi pe unitatea de suprafajl de la oricare nivel trofic (fig. 12 qi 13).
Enerqy of tediar\. consuners

Fig. 12. Piramid6 energeticE.

30
HirssALmffil&$

ELEMENTE DE ECOLOGIE

p**

&st

Ys&FtrN* tgyEr"

F&$i 1.8"q$E

' _

|ry '
thrtferv B]{x$ttrW{,s
ir'lIrr

{l*$Ses4itl'B,
El&

r}

Fig.l3. Piramidi energeticd pentru un ecosistem acvatic.

in ecosistemele acvatice, nivelul troflc de bazd al producdtorilor primari este reprezentat de organisme foarte numeroase, cu talie mic5, cu longevitate redusd insd, cu ritm rapid de reproducere, in timp ce nivelurile trofice superioare au un numlr de indivizi mai mic, dar cu talie qi longevitate mare, insS cu ritm de reproducere mai lent [28].
2.1.2. Subdiviziunile biocenozei

O biocenozd nu este perfect omogenS, astfel cd partile componente sunt caracterizate printr-o mare heterogenitate, care se interconditioneazd reciproc in cadrul sistemului din care fac parte. Diferen{ierea in spaliu a biocenozei se manifest[ atAt in plan vertical cAt gi in plan orizontal. Factorul determinant al unei astfel de organizdri poate fi reprezentat de una sau mai multe caracteristici ale biotopului. Pentru ecosistemele terestre, deqi structurile spaliale pot fi definite qi pe baza criteriilor fizice sau chimice (temperatur6, umiditate, pH, concentralia substanlelor nutritive etc.), importanla vegetaliei pentru intreg ecosistemul, rela{iile strAnse cu factorii fizico-chimici ai mediului, au frcut din aceasta un sistem de alegere pentru definirea structurii spa{iale a ecosistemului [a]. Strucfura orizontald a unei biocenoze sau a unui sistem constl in unit5li funclionale dispuse pe plan orizontal, in raport cu dimensiunile spafiului ocupat qi de influen{a factorilor de mediu. in ecosistem, pdr}ile structurale orizontale sunt: bioskena, consorliul qi sinuzia.

Ecosistemul

31

Unitatea structurald miniml

biocenozei este bioskena, care

reprezintd un fragment minim din spafiu, cu vieluitoarele care o populeazd qi care se comportd ca o unitate. Exemplu: fala unei pietre sau a unei fntnze. Mai multe bioskene formeazlo sinuzie, care reprezintd pdr{i dintr-o biocenozd juxtapus6. F.a reprezint[ o comunitate restrdnsS, bine definiti qi delimitatd in spa{iu. Sinuzia este alcdtuitd dintr-o populalie cu rol de nucleu central qi care grupeazd in interiorul ei populalii din alte specii. Se poate spune cE sinuzia desemneazi un complex de plante qi animale, dar, in practicd, este dificil de a se descrie asemenea unitafl complexe, reprezentate de sinuzii vegetale qi animale. Sinuzia poate fi consideratd mai degrabd ca un fragment de biocenozd decdt o biocenozS propriu-zisd. Exemplu: p6lcuri de ferigi + strat de muqchi * animalele care le populeazS. Consorliul numit qi microcenozq reprezintd o microstructurd juxtapusd mai micb decAt sinuzia, formatb dintr-o asocia{ie de specii determinati de prezenta unui addpost sau a unei surse de hran[. Exemplu:
grdmezi de bdlegar.

intr-o biocenozi existd unele pfu"fi repetabile (frunze, flori), iar pe fiecare dintre acestea existd o asocia{ie de organisme. Aceastd parte repetabilS qi asocia{iile de vie{uitoare proprii ei reprezintd frecare o
merocenozd.

Din punct de vedere funcfional, sinuziile,

microcenozele gi

merocenozele nu posedd un sistem propriu de reglare, de aceea ele au o duratd scurti de viald. Habitatul este acea parte a ecosistemului ocupat[ de indivizii unei specii, care le oferl acestora toate condiliile de dezvoltare qi evolu{ie. Ecotonul este zona de tranzactie dintre doud biocenoze vecine, care conline specii ce apar[in ambelor biocenoze. Exemplu: liziera unei pdduri. Diferen{ierea verticald sau stratiflcarea are drept catzd varia}iile pe verticalS ale factorilor frzici ai mediului (temperaturS, umiditate), ceea ce determind gruparea pe verticald a speciilor conform reacfiilor lor fatd de aceqti factori. Analiza stratificdrii biocenozelor, a nomenclaturii straturilor din ecosistemele terestre vegetale, a solului gi a faunei concretizeazd no{iunea de stratificare ecologicS. in sens ecologic, stratul cuprinde atAt fragmente de substrat qi aer, plante qi animale, cdt gi microorganisme, qi reprezinld un segment al ecosistemului pe axa verticald a spa{iului fizic in care se afl[ ecosistemul. in zona temperat[, intr-o pddure se gdsesc arbori cu in6[ime mare, sub ei sunt arbori tineri qi arbuqti, iar la suprafata solului, in special primdvara inainte de aparilia frunziqului sunt plante ierboase, ele avAnd o perioadd scurtd de vegetalie, atdta timp c6t existS suficientd lumind. Speciile de consumatori sunt dispuse gi ele pe vertical5 datoritd condiliilor concrete de migra{ie. Astfel, p[sdrile cu deschiderea mare a aripilor nu vor

32

ELEMENTE DE ECOLOGIE

putea cobori la sol din cauza coroanei arborilor, deci ele igi vor face cuiburile in acest sector. ln profunzimea solului, rldlcinile arborilor vor p6trunde mai ad6nc decAt riddcinile plantelor ierboase, iar o serie de rozdtoare iqi fac galerii in sol, cu toate cd iqi procur6 hrana de la suprafa{a solului. Stratificarea acestor mediilor acvatice este determinatd de varia{ia factorilor ecologici condilionali, dar gi a celor de tip resursd. Astfel, densitatea apei se modificd in funclie de temperaturS, fapt care determind o stratificare in adAncime. Corelat cu transparenla apei se modificd grosimea stratului in care intensitatea luminii este suficient de ridicatd pentru realizarea fotosintezei, in timp ce concentralia de oxigen depinde fie de temperaturS, fie de lumin6, in functie de troficitatea apei. Prin urmare, structura spa{ial5 este determinatd de distribu}ia temperaturii, luminii qi oxigenului in raport cu adAncimea[22]. Temperatura inregistreazd varia\ii diferite in funclie de anotimp, pe baza cdrora se pot distinge trei elemente structurale , prezente in cursul verii qi al iernii. in anotimpurile de tranzi\ie stratiflcarea este distrus5. Stratul in care se realizeazL saltul termic se nume$te termoclind, deasupra acestuia situAndu-se epilimnionul, iar in pulea inferioarS hipolimnionul. Lumina pitrunde numai in zona de ape superioare, numitl eufoticd, dupd care trmeazd, nivelul de compensatie. Pe acest intervaT viteza de desfrqurare a fotosintezei este egal6 cu viteza de rcalizare a respira{iei. in profunzime, razele de lumin[ nu pot pdtrunde, astfel cd ne situdm in zona afotic5 sau lipsitd de luminS. Ad6ncimea relativi la care se individualizeazd aceste straturi depinde de culoare qi transparen\a apei, respectiv de incdrcarea cu materii in suspensie. Astfel, cu c6t addncimea este mai mare, cu at6t se diminueazd grosimea stratului eufotic, ceea ce determinl modificarea raportului dintre fixarea gi entropizarea energiei, dintre producfia qi consumul de oxigen [24]. Oxigenul se repafiizeazd diferit in funclie de troficitatea apei prin aprovizionarea cu elemente nutritive, in special azot qi fosfor. Astfel, in apele sdrace in elemente nutritive, numite oligotrofe, reparti{ia oxigenului urmdreqte varia[ia temperaturii, in timp ce in lacurile eutrofe, bogate in substan{e nutritive, este dependentd mai mult de distribufia luminii,
respectiv de prezenta plantelor fotosintetizatoare.

Ecosistemul

JJ

2.2. Biotopul
Biotopul reprezintd un spatiu mai bine sau mai pulin bine delimitat, care include resursele necesare asigurdrii vie(ii pentru organismele care il populeazd. Deci orice biotop conline substratul gi microclima. Deqi adesea biotopul este confundat cu habitatul, acestea nu reprezintd acelaqi lucru. Astfel, in timp ce habitatul are un sens mai restrAns qi reprezintd locul unde trdieqte o anumitd specie, biotopul are un sens mai larg qi reprezintd locul
unde trdiesc anumite specii.

Biotopul este, in general, de naturd anorganicd gi este populat qi in permanen([ de organismele care compun biocenoza. Prin biotop se inlelege totalitatea factorilor abiotici, de naturl geograficd, mecanicd, fizicd qi chimicd Biotopul, prin mullimea particularit[filor sale frzice, chimice qi biologice formeazd. un puternic filku in structura speciilor
transformat
care urmeaz6 s5-l populeze.

Biotopul se caracterizeazd printr-o omogenitate de structurd topologicd, climatericl qi biochimicd, care induce o anumitd tipologie a plantelor qi animalelor, cunoaqterea acestora servind scopului propus al ecologiei de a gospoddri ralional natura.

2.3. Caracteristicile ecosistemelor


Un ecosistem este caracterizat de omogenitate relativd, conlinut de resurse necesare vie{ii, capacitate de autoreglare, structurd ierarhizatd qi reprezintd, rezultatul unei lungi evolulii qi procese de adaptare. Structura unui ecosistem cuprinde in opinia anumitor cercetdtori aspecte precum: compozi{ia biocenozei, cantitatea gi distribu}ia substanfelor abiotice qi gradientul factorilor ecologici. Prin func{iile ecosistemului se inlelege transferul de materie, adicd productivitatea gi energia la nivelul unei

populalii sau al unei biocenoze. Ciclurile biogeochimice qi reglarea biologicl sau ecologicd insd,suportd un dublu aspect, pe de o parte reglarea de la nivelul organismelor generat[ de mediu qi, pe de altd pafte, reglarea mediului prin intermediul organismelor care il populeazi. Un ecosistem iqi poate menline stabilitatea prin intermediul controlului vitezei fluxului energiei gi materie in ecosistem, mentinerii
diversitdJii speciilor qi a varietS{ii hranei [13]. Un ecosistem nu se abate de la insuqirile sistemelor vii, el fiind caracterizat de: o caracterul istoric. Structura qi organizarea sistemului nu pot explica

34

ELEMENTE DE ECOLOG]E

la condiliile dintr-un moment dat. Ele sunt rezultatul unor acumulIri qi transformdri, astfel incAt infelegerea lor deplind se poate realiza numai in mdsura in care sunt cunoscute evenimente din trecutul sistemului. De exemplu, structura pe specii inh-o biocenozd nu reflectS numai conditionarea acf.tald a biotopului; ea flind qi o expresie a situa{iilor in care componentele abiotice erau diferite, cu atAt mai mult cu cAt ele se transformd permanent in prezen[avie\ii; caracterul informational. Aceastd proprietate reztitd din rolul pe care comunicarea il are in menlinerea constantd a parametrilor care descriu sistemele vii, dar qi in insdqi continuitatea vie{ii, dat[, fiind durata finitd" a existentei fiec6rui organism. in primul caz este vorba de o transmitere orizontald care constl in circulatia intre diferite popula{ii, indivizi qi intre acestea qi mediul abiotic a unor mesaje codiflcate, care permit realizarea conexiunilor directe, dar qi a celor inverse, necesare in procesul de autoreglare. Transmiterea verticald a informaliei inregistrate in materialul genetic, reprezentatS de ADN qi ARN, devine importantl dintr-o perspectivd mai larg6. Acest lucru reztiltd atAt din securizarea perenitStrii, cAt mai ales din posibilitatea ,,vie!ii" de a valorifica cele mai variate forme in substan{i, respectiv energie; echilibrul dinamic este o stare independentd de variabila timp, in mentinerea cdreia este obligatorie desfrqurarea concomitentl qi cu intensitdli constante a intrlrilor gi ieqirilor de materie, respectiv a proceselor de produc{ie qi consum; de exemplu, raportul dintre fotosintezd qi respiralie, procese opuse din punctul de vedere al finalitSlii energetice, intruc6t in primul caz are loc o concentrare a energiei, in timp ce in al doilea caz, frnalitatea este creqterea entropiei,
relationarea acestuia
respectiv formarea de energie legatd;

homeostazia, rezilien\a sau stabilitatea este insuqirea sistemelor vii, care este datd de capacitatea acestora de a-qi mentine parametrii la un nivel oscilant, in jurul unei stdri stafionare, de echilibru, in condiliile unui mediu schimb6tor care tinde s[ le dezorganizeze.
Dezvoltarea sau succesiunea unui ecosistem este un proces definit de factori precum: schimbdrile in mediul fizico-chimic,viteza de schimbare in comunitate, procesele comunitare in timp qi tendinta de dezvoltare cdtre un ecosistem stabil. Tendinla de dezvoltare a unui ecosistem este ca valoarea raportului dintre produc{ie gi respiratie sd tindd cdtre valoarea l, iar raporlul dintre producfie qi biomasd s5 aibd o tendintd descrescdtoare.