TRADUCEREA SIMULTANA SI CONSECUTIVA

Asist. univ. Laura ANDREI

Asist. univ. Lucia-Larissa PALEA
Domeniul traducerii simultane se dovedeste mult mai vast si mult mai complex (ca un mecanism
de ceasornic cu zeci de rotite si resorturi) dect isi inchipuie cei ce se incumeta sa scrie pe aceasta tema.
Pe de o parte, nici psihologia moderna nu ne-a luminat inca pe deplin toate traseele acestui urias
labirint care este creierul nostru, sau cel putin acea parte a lui care face conexiunile intre doua limbi si
impleteste cuvintele in tesaturi asemanatoare pna aproape de identificare, desi cu nuante de culori sau
desen specifice fiecarei limbi. Pe de alta parte, sa nu uitam ca in societatea contemporana, traducerile
literare in general nu reprezinta dect un procent foarte mic din totalul traducerilor care se fac zilnic, in
fiecare clipa, pe tot cuprinsul globului: organizatii internationale, tratative politice, negocieri
comerciale, conferinte stiintifice, prezentari de tehnica, traduceri pentru presa, radio, televiziune,
cinema, turism si attea altele.
Ultimul tip de traducere care a aparut in lume (cu prilejul procesului de la Nrnberg intentat
criminalilor nazisti in 1945-1946) a fost interpretarea sau traducerea simultana. In tara noastra acest
procedeu a fost aplicat pentru prima data in 1952 si de atunci a fost folosit cu succes la sute de congrese
si conferinte politice stiintifice culturale, etc., traducatori simultani romni lucrnd cu specialisti de la
ONU si UNESCO la diferite asemenea manifestari din tara sau strainatate.
Care sunt diferentele dintre traducerea simultana si alte genuri de traducere? In primul plan se
situeaza diferentele de natura tehnica, conditiile de lucru, care in mare masura determina anumite
aspecte psihologice, de o importanta variabila si intr-o masura mai mare sau mai mica, iar aceste
aspecte la rndul lor pot exercita o influenta pozitiva sau negativa asupra calitatii traducerii. Aceasta
ultima notiune trebuie inteleasa ca un concept multiplu intruct in cadrul si in cazul traducerii
simultane cantitatea de informatie transmisa, exactitatea, corectitudinea exprimarii si claritatea
exprimarii mesajului, sunt factori deosebit de importanti.
Putem afirma ca exista o corelatie intre conditiile de lucru(obiective), starea
psihologica(conditiile subiective), randamentul si calitatea muncii(o combinatie intre performanta
informativa, performanta lingvistica si performanta sau eficacitatea oratorica).
Fata de alte traduceri in care ritmul de lucru este ales de traducator sau eventual incetinit de alti
factori, in cazul traducerilor simultane ritmul este impus din afara, adica pentru un traducator care
reuseste sau doreste sa traduca spusele cuiva exact asa cum se exprima vorbitorul(cantitativ si
calitativ), ritmul este determinat de la tribuna si nu poate fi influentat dect in mica masura de
traducator(de exemplu, dorinta sau perceperea necesitatii de a rezuma expunerea prea rapida se izbesc
de o mare dificultate psihologica: probabil datorita nevoii de a recurge la alte circuite nervoase, trecerea
de la operatia de traducere la operatia de rezumare intr-o limba straina se face greu si creeaza o
senzatie stnjenitoare att interpretului ct si ascultatorului. Practica arata ca este mai usor sa traduci
chiar si spusele unui vorbitor rapid, dect sa alternezi perioadele de traducere simultana cu cele de
redare rezumativa a ceea ce ti se pare esential in discurs.
In cabina in care lucreaza, interpretul asculta in casca mesajul vorbitorului, il converteste intr-o
alta limba si-l rosteste la microfon pentru publicul care nu cunoaste limba vorbitorului. In aparenta o
operatie foarte simpla, care are multe puncte in comun cu ceea ce face o stenografa(converteste si
codifica o vorbire in semne pe care ulterior le decodifica sub forma scrisului obisnuit).O alta
comparatie partial valabila este cea cu un interpret muzical care converteste semnele partiturii in
miscari ale minilor sau ale aparatului vocal, reproducnd astfel un cod scris in alt cod pe care publicul
il percepe cu urechea.
Unele conditii de lucru ale interpretului simultan sunt similare cu cele ale stenografei,
dactilografei sau ale interpretului muzical: viteza cu care trebuie sa lucreze este uneori mai mare chiar
dect cea la care poate lucra o stenografa si apropiata de cea a unui pianist care cnta de pilda valsuri
de Chopin (cuprinznd aproximativ 300 de note in 60 de secunde).
Ce face o stenografa sau un interpret simultan in aceste 60 de secunde? Percepe un numar de
cuvinte care variaza intre 60 si 180, in medie 120 cuvinte pe minut, deci 2 cuvinte pe secunda.
Prezenta textului si necesitatea lecturii reprezinta un dublu dezavantaj sub raportul vitezei de
traducere. Pe de o parte, in circuitul auditie-codificare-rostire intervine un element suplimentar, si
anume citirea, iar pe de alta parte, intruct cititul este o operatie care a intervenit mult mai trziu dect
limbajul in istoria omenirii si este deprinsa de individ cu multi ani dupa insusirea vorbirii, ea se face
mai lent dect vorbirea.
Caracterul mai lent al citirii se explica si prin faptul ca aceasta operatie implica un cod de
simboluri mai putin direct dect cel auditiv, acesta din urma solicitnd un raspuns tot vorbit care
ramne pe acelasi circuit obisnuit in conversatie.
Pe de alta parte , exista unele elemente, care sunt utile traducatorului simultan sub forma scrisa:
unul din ele il constituie cifrele, si intruct notarea lor in timpul ct sunt rostite este mai usoara dect
forma auditiva a unor numere cu mai multe cifre, forma lor scrisa constituie un factor ajutator si pentru
exactitate in redare si pentru siguranta pe care i-o confera traducatorului.
Traducerea simultana analizata stiintific, scoate la iveala multe procese mentale legate de limbaj,
inmagazinarea stocului de cuvinte, recuperarea informatiei lingvistice, verificarea cuvintelor in
context(pe baza cunostintelor de semantica, inclusiv asupra cuvintelor polisemantice si a celor de
stilistica, pentru validarea cuvntului ales), verificarea in context si din punct de vedere al colocatiei, al
felului cum se combina cuvintele pe planul microcontextului gramatical, introducerea cuvintelor in
tipare expresii si propozitii logice(conform regulilor sintaxei), dar si dupa necesitatile
macrocontextului.
Problema sinonimiei de toate tipurile are o importanta deosebita in pregatirea tuturor celor ce
efectueaza traduceri in orice scop si in mod deosebit pentru interpretii simultani. Un element important
pentru realizarea unei bune selectii a solutiilor si pentru educarea traducatorilor in spiritul alegerii
variantei optime ar fi: adoptarea unei conceptii fundamentale din care nu trebuie sa lipseasca:
- deprinderea de a selecta varianta optima pentru situatia data;
- convingerea existentei unei multitudini de solutii sintactice;
- cunoasterea tiparelor posibile, adica a unor sintagme si exprimari sinonimice, ce pot fi folosite
pentru varietate prin evitarea repetitiilor, pentru imbunatatirea exprimarii sau in cazuri de lapsusuri
esentiale.
Perioada de lucru a unui traducator simultan se imparte in trei faze:
1. Faza de adaptare (este de dorit sa fie ct mai scurta)
2. Perioada de vrf, de randament maxim
3. Perioada de declin, de scadere a randamentului.
In mod normal, la ritmul obisnuit de vorbire, perioada de performanta optima este de 10 minute
(daca vorbitorul este lent si abordeaza o tematica obisnuita, in unele cazuri interpretii au putut efectua
traducerea simultana chiar si ore intregi, daca au fost siliti de imprejurari). Oboseala se instaleaza
repede si acut la un ritm anormal.
Se mai discuta de altfel despre memoria de scurta durata si cea de lunga durata. Memoria
traducatorului este cea de a doua, pentru recuperarea bagajului sau de cuvinte, pe cnd prima este
blocata partial de traducere.
In Romnia, activitatea de traducere simultana (la cabina sau casca) a inceput inca din 1952, iar
in 1953 a luat amploare cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor. De atunci incoace,
activitatea s-a largit si s-a specializat, in anumite momente lucrndu-se concomitent la mai multe
congrese sau conferinte internationale. Traducatorii simultani din Romnia acopera in mod curent cinci
sau sase limbi de larga circulatie, iar in cazuri exceptionale au acoperit pna la 12 cabine. Experienta de
peste 30 de ani a interpretilor simultani romni, dovedeste cu prisosinta competitivitatea acestei
activitati desfasurate in tara noastra. Calitatea traducerilor facute de echipele romnesti la manifestari
internationale desfasurate in tara noastra si in strainatate reprezinta dovada inaltului nivel al
invatamntului si culturii din Romnia.
Traducerea consecutiva este foarte apropiata de cea simultana. De fapt, in anumite situatii,
deosebirea este nesemnificativa, ele chiar confundndu-se una cu cealalta. Teoretic vorbind,
reproducerea originalului in traducere, ca parte a interpretarii consecutive se face dupa exprimarea
originalului. Intervalul de timp dintre exprimarea originalului si traducerea lui difera de la caz la caz.
In functie de intervalul de timp dintre exprimarea originalului si traducerea lui putem distinge
situatii in care:
- vorbitorul se opreste dupa formularea unui grup de propozitii care corespund paragrafelor din
limba scrisa. Acest procedeu foarte des intlnit este impus de vorbitorii ce doresc sa-si exprime gndul
sau parerea dupa ce si le-au conturat foarte bine. In acest tip de traducere apare o componenta esentiala
a procesului de traducere: memorizarea.
- vorbitorul se opreste dupa fiecare unitate logico-sintactica, asteptnd sa se faca traducerea; in
acest caz interpretul trebuie sa traduca propozitii. Aceasta este situatia ideala si de regula se ajunge la
un consens intre factorii implicati in realizarea traducerii.
- vorbitorul se opreste dupa fiecare sintagma sau subunitate semantica, uneori chiar dupa
cuvinte. In majoritatea cazurilor se prefera prima varianta, daca exista echivalenta intre sintagmele
limbii sursa si cele ale limbii tinta. Cea de a doua varianta poate fi folosita doar in cazul enumerarilor.
- vorbitorul nu se opreste niciodata, situatie mai putin frecventa, in care traducerea este facuta
numai dupa exprimarea intregii cuvntari sau, pe un ton moderat, in paralel cu aceasta. In aceste situatii
din nou memorarea joaca un rol foarte important in procesul de traducere.
In timp ce in primele doua situatii interpretul realizeaza traducerea propriu-zisa cu dificultatile ei
specifice, in ultimele doua situatii este necesara stocarea unor sectiuni ale mesajului sau chiar a
mesajului in intregime, intervalul de timp si numarul de cuvinte variind de la o situatie la alta. Sub
anumite aspecte (viteza de exprimare, numarul de cuvinte traduse pe minut, factorii psihologici
obiectivi si subiectivi, conditiile de lucru), traducerea consecutiva se aseamana cu cea simultana. Cu
toate acestea, ele difera substantial prin faptul ca traducerea consecutiva apeleaza fundamental la
memorie.
Interpretul consecutiv trebuie sa aiba urmatoarele calitati: mobilitatea mintii, memorie
foarte buna, competenta lingvistica in decodarea originalului si racordarea lui in limba tinta, capacitatea
de adaptare la viteza de exprimare a vorbitorului, capacitate de integrare in atmosfera specifica unui
cadru organizat, capacitatea de a se confrunta cu persoane care au, sau pretind ca au, competenta
lingvistica, capacitatea de a face fata situatiilor in care se cere o traducere foarte buna, exacta si sigura
si sa posede foarte multe cunostinte si informatii corecte pe care sa le poata transmite rapid si corect.
Interpretii consecutivi recunosc ca dificultatea cea mai mare o reprezinta stocarea multor
informatii ale mesajului. Dificultatea memorarii unor paragrafe poate fi depasita prin notarea rapida a
originalului. Multi considera ca acest lucru se poate realiza cu ajutorul stenografiei. Aceasta a constituit
o solutie in primii ani de pregatire a interpretilor; totusi s-a constatat ulterior ca citirea notitelor
stenografiate nu numai ca presupunea un efort urias, dar era si imposibil de realizat la o viteza destul de
mare.
La scolile de interpreti din lume, interpretilor li se asigura de obicei o pregatire medie in
domeniul stenografiei (o pregatire superioara in acest domeniu ar necesita timp indelungat si practica
permanenta), pentru a-i deprinde cu sistemul de notare rapida.
Acest sistem include un mare numar de abrevieri, simboluri si semne alese de fiecare interpret in
functie de capacitatile sale, de asociatiile mentale, de practica de traducere intr-un alt domeniu etc., si
constituie un cod lingvistic in sine. O parte dintre semne, simboluri si abrevieri apartin dictionarelor ,
glosarelor, listelor de abrevieri accesibile tuturor, iar o parte sunt alese de fiecare interpret in functie de
factorii mentionati mai sus la care se adauga frecventa anumitor termeni sau sintagme in textele din
acelasi domeniu.
Interpretare consecutiva implica traducerea simultana ca o componenta esentiala, ca fiind prima
sau a doua etapa a procesului de traducere.
Dat fiind faptul ca pregatirea traducatorilor si interpretilor a devenit o necesitate evidenta si a
intrat in programele institutiilor de invatamnt superior din Romnia si din lumea intreaga pot fi facute
cteva sugestii metodologice pentru pregatirea interpretilor consecutivi si simultani:
- imbunatatirea competentei lingvistice specializate: achizitii de limba
standard, exprimare concisa si claritatea expunerii;
- constientizarea faptului ca exista cteva solutii posibile pentru
majoritatea dificultatilor morfologice sau sintactice, cunoasterea sinonimiei si
capacitatea de a selecta varianta cea mai buna in functie de context;
- claritate, precizie, concizie in exprimare;
- educarea memoriei si formarea unui sistem care sa devina un cod de
simboluri, semne si abrevieri usor de reprodus;
- asimilarea si dezvoltarea unor cunostinte de cultura generala in strnsa
legatura cu stocul de cunostinte din domeniul specializat in care trebuie sa
lucreze interpretul;
- pregatire specializata precum si practica in domeniu respectiv;
- pregatirea psihologica pentru a putea vorbi si pentru a sti cum sa
reactioneze in public, pentru a se concentra si pentru a se adapta la unele situatii
dificile obiective, care pot genera dificultati subiective cum ar fi tracul,
nervozitatea, iritarea, distragerea atentiei;
- autocontrol permanent, cultivarea calitatilor, talentului si eliminarea
defectelor personale.
Aceste elemente sunt independente si se coreleaza perfect cu toate celelalte tipuri de traducere.
Note bibliografice
[1] AVADANEI Stefan, Traduceri si traducatori, contacte si inferente culturale,
Universitatea A. I. Cuza Iasi, 1998
[2] BELL Roger, Translation and Translating: Theory and Practice, Longman, London and
New York, 1991
[3] HARMER, Jeremy, The Practice of English Language Teaching, Longman, London and
New York, 1995.