Sunteți pe pagina 1din 164

ROMAHUL SECOLULUI

HERMANN HESSE
Lupul de stepă Siddhartha*
Traducere şi prefaţă de GEORGE G'UTU
Editura UNIVERS
Bucureşti • 1983

I
HERMANN HESSE
SAU
CALEA NEÎNTRERUPTELOR CĂUTĂRI

-;• .... - mp
Der Steppenwolf
Siddhartha
(c) by Suhrkamp Verlag
Frankfurt am Maia
sînt

i
ÎN VOLUMUL ÎN CARE ESTE CUPRINSA BIOGRAFIA scrisă de Hesse însuşi pentru Comitetul premiului
Nobel în anul 1948 se publică şi răspunsul pe care acesta i-l dădea unui cititor. Printre altele, Hesse afirma: LNU
pot să vă răspund j la nici o întrebare, nu pot să răspund nici la propriile mele întrebări. Sînt la fel de neajutorat şi
de consternat de cruzimea vieţii ca şi dumneavoastră. Cu toate acestea, cred că absurditatea poate fi învinsă,
conferind; neîntrerupt, vieţii mele un sens. Cred că nu sînt răspunzător de raţiunea sau de absurditatea vieţii, dar
sînt, în schimb, răspunzător de ceea ce fac cu propria şi unica mea viaţă." > Venerabilul septuagenar formula în
aceste rînduri bilanţul unei vieţi întregi, al unei vieţi bîntuite de întrebări, de febra căutărilor, formula, în fond,
esenţa vieţii unui viguros" talent care, la acea dată, făcuse din plin dovada ataşamentului său profund şi neclintit
faţă de cauaa spiritului, a umanităţii dovadă reafirmată la ceremonia decernării prestigiosului premiu :
„Spiritualiceşte mă simt încă în puteri, simţindu-mă legat de Dumneavoastră mai ales prin ideea (...) că spiritul
este supranaţional şi internaţional, că el are datoria de a sta nu în slujba războiului şi distrugerii, ci a păcii şi
împăcării." 2
Străbătînd ou ochi treaz perioadele de mari frămîntări is-torico-sociale de la finele secolului trecut şi mai ales din
secolul nostru, Hesse şi-a urmat cu încrîncenare, dar şi cu certitudine singura cale care îi era nu numai accesibilă,
ci chiar destinată, calea ,,gjlasului__viejii_ pe care îl aud în mine", cum spunea el însuşi, „care mă cheamă să-l
urmez chiar dacă nu sînt în stare să-i desluşesc sensul şi scopul şi chiar dacă mă va îndepărta tot mai mult de
la calea ce duce spre veselie,
1
în : Werner Hofer, Deutsche Nobel-Galerie. Von Theodor Nommsen bis Heinrich Boli. Deutschlands
Literaturpreistrăger aus siebzig Jăhren, Verlag R. S. Schulz, Percha und Kempfen-hausen, 1972, p. 343 urm.
2
Hermann Hesse, Rede zur Verleihung des Nobelpreises, în: ibidem, p. 339.

afundîndu-mă în întuneric şi incertitudine."3 Hesse se dovedeşte a fi, astfel, din acea stirpe de neobosiţi căutători ai sensului
vieţii umane în general şi al vieţii fiecărui individ în parte. Nu calea uşoarelor şi efemerelor plăceri îi promitea apropierea de
ţelul propus şi căutat cu înfrigurare, ci aceea a nemiloasei introspecţii în labirintic^ alcătuire a suJleluluL a euiui uman. Intr-o
scrisoare ""adresată Mathildei ScTiwăTzenbach Resse îşi exprima înţelegerea suverană că. sufletul omenesc, este cheia
raţiunii de a fi a jjmului, că numai pătrunzîndu-l şi traversîndu-l, asumîndu-ţi toate chinurile lui infernale puteai cîştiga pariul
f austian : „Am din nou sentimentul — scria el — că sufletul meu reprezintă, în mic, o porţiune din evoluţia omenirii şi că, în
fond, pînă şi cea mai mică tresărire din noi este la fel de importantă precum războiul şi pacea în lumea dinafară..."4 Tocmai de
aceea, toate operele lui sînt îmbibate de elemente autobiografice care, prin substanţialul lor extract de viaţă, se ridică fără
excepţie la rangul de radiografii dintre cele mai sensibile ale sufletului colectiv al unei epoci, cu toate înălţările şi căderile, cu
toate împlinirile şi eşecurile lui, cu toate frămîntările lui. Pătrunzînd în mecanismul alcăturii „înfăţişărilor" umane, urmărind
metamorfozele conştiinţei şi sufletului uman, Hesse devenea, fără nici o declarată intenţie, precursorul experimentelor unor
Max Frisch (în Mein Name sei Gantenbein [Numele meu fie Gantenbein], 1964), sau în Biographie. Ein Spiel [Biografie. Un
joc], 1967), Broch, Musil, Grass etc. Fundamentul teoretic ni-l dezvăluie teza că „timpul nu ne transformă. El nu face decît să
ne dea amploare... Rămîi ceea ce eşti."5 Stabilirea, determinarea propriei identităţi este, în fond, marea punte de legătură între
toate marile spirite devenite conştiente de fragilitatea rostului ! ir în albia ireversibilă, necruţătoare a timpului, de necesitatea
căutării şi priceperii mecanismelor intime — la nivel individual, dar întotdeauna pe fondul marii „scene a lumii", a
structurilor sociale în devenirea lor temporală, deci istorică — cu

3
Hermann Hesse in Selbstzeugnissen und Bilddokumenten. Dargestellt von Bernhard Zeller, rowohlt, Reinbeck
bei Ham-burg, 1964, p. 66.
4
ibidem, p. 85.
B
Max Frisch, Tagebuch 1946—1949, Suhrkamp, Frankfurt/ Main, 1950, p. 22.
scopul de a învinge absurdul, „conferind, neîntrerupt, vieţii (...)
un sens." ——•--------------------
Născut la Calw, un orăşel de pe malul rîului Nagold, în munţii Pădurea Neagră, la 2 iulie 1877, Hesse
păstrează cu sfinţenie~~arnlntirea meleagurilor natale „unde au crescut şi Holderlin, Hegel, Morike"6. Bunicul
său, Hermann Gundert, al cărui prenume avea să-l moştenească, s-a căsătorit în India, cu Julie Dubois din Neuchâtel.
Fiica lor, Mărie, încheia în 1874 cea de a doua căsătorie cu Cari Otto Johannes Hesse, cel care 'avea să fie tatăl
scriitorului. în casa bunicului lui Hermann Hesse domnea o atmosferă de efervescenţă spirituală : „Aici (...) se studia şi
se făcea filologie indiană, se făcea multă muzică bună, aflai despre Lao-ţe, veneau oaspeţi din multe ţări care
aduceau un iz al depărtărilor şi al străinătăţii..."7 Realitatea, însă, era mai puţin idilică de cum o vedea Hesse însuşi
prin pînza deasă a vremii. Căci nici tatăl, nici mama nu-l înţelegeau pe tînărul care — cum mărturisea mai tîrziu — „de la
vîrsta de doisprezece ani nutream dorinţa şi ţinteam să devin poet şi, cum nu exista nici o cale oficială într-
acolo, am avut parte de multe suferinţe pînă mi-am ales meseria."8 Frecventează cursurile şcolii latine din
Goppingen, apoi pe cele ale seminarului din Maulbronn de unde, traversând o criză confesională, evadează. îşi începe
însă ucenicia în meseria de librar la ES-Hngen, dar şi de aici fuge după eîteva zile, intrînd ucenic ceasornicar la fabricantul
Heinrieh Perrot din Calw. Sensibilul tînăr pare să fi depăşit criza, valorile spirituale descoperite acum îi oferă
sprijinul moral necesar : „Scriitorii europeni care m-au influenţat cel mai mult — avea să mărturisească el — au fost
Platon, Spinoza, Schopenhauer şi Nietzsche, precum şi istoricul Jakob Burckhardt. Dar mai puternică decît
această influenţă a fost aceea a îniăţăturjlox_iiidiene şj, mai apoi, a celor chinezeşti.",9 Fireşte, galeria
scrutorilor~~preferaţi şi asiduu frecventaţi este mult mai largă, cuprinzîndu-i, pe lingă Goeţhe,, Schiller, Klopstock, Heine,
şi pe Turgheniev şi Dostoievslti. în 1895, Hesse îşi reia ucenicia de librar, acum însă la Tubingen;
6
Hermann Hesse in Selbstzeugnissen..., op. cit., p. 11.
7
Hermann Hesse, Gesammelte Schriften in sivben Bănden, Suhrkamp, Frankfurt/Main, 1957, voi. VII, p. 440.
8
Herman Hesse, Lebenslauj, în: Werner Hofer, op. cit.,
P. 341.
9
ibidem, p. 343.

ocupaţie care îi procură bucuria întovărăşirii cu noi şi noi opere ale truditorilor scrisului : Wilheim Raabe, Theodor Fon-tane,
Gerhart Hauptmann, Detlev von Liliencron, Ricarda Huch, Frank Wedekind, Hugo von Hofmannsthal, Airthur Schni-tzler,
Ştefan George, Brentano, Eichendorff, Tieck; Schlegel, No-valis. Prima lui carte Romantische Lieder (Oîntece
romantice,
1898) trădează o preferinţă constantă pentru romantici, pe care numai aceea pentru Goethe a întrecut-o. Cea de a doua
carte Eine Stunde hinter Mitternacht (La o oră după miezul nopţii,
1899) stă sub zodia lui Novalis (prezentă, de altfel, şi mai tîr-ziu în Demian şi în Lupul de stepă), iar cercetătorii au
constatat o frapantă asemănare între universul de gînduri şi imagini, între limbajul tînărului Rilke şi al tînărului Hesse10. în
acelaşi an, Hesse pleacă la Basel, cu familia, unde publică în 1901 Hinterlassene Schriften und Gedichte von
Hermann Lauscher, herausgegeben von Hermann Hesse (Scrierile şi poeziile rămase de la Hermann Lauscher, editate
de Hermann Hesse), carte care evidenţiază două trăsături fundamentale ale mai tuturor operelor hessiene : (1)
caracterul de introspecţie a propriei deveniri (deci autobiografic) şi (2) uzurparea de către un imaginar „editor"
a locului de drept al autorului însuşi care, în felul acesta, năzuieşte să dea relatărilor, printr-o distanţare
t bine regizată, o cit mai mare obiectivitate. Şi prin acest ultim aspect, la care vom reveni, Hesse se dovedeşte nu numai
un
11
continuator al liniei epice tradiţionale, dar şi precursor al tehnicilor narative moderne, realizînd o sinteză care, pînă acum,
lip a fost subliniată ou suficientă acuitate.
bţ/ Basel, oraşul despre care se relatează în Herman Lauscher, este legat de numele unui Nietzsche, BScklin, Wolfflin, dar
mai ales de cel al luifr
Burckhardţp a cărui concepţie despre istorie l-a influenţat pe tînărul Hesse. După acela, viaţa n^ac fi decît „o afacere
proastă", fiind „mult prea scurtă ca să poţi realiza cevăT Mîngîierea constă în certitudinea de a_nu_fl_decit o verigă şi
niciodată lanţulîntreg"". Dar scriitorul Hesse îl va contrazice prin chiar scrierile sale în care devenirea spirituală, sufletească
a omului este ilustrată nu numai printr-o verigă.
10
Ekie Middell, Hermann Hesse. Die Bilderwelt seinvs Le-bens, Reclam, Leipzig, 1975, p. 52.
11
Apud Johannes Wenzel, Jakob Burckhardt in der Krise seiner Zeit, Berlin, 1962.
8
printr-un simplu eu concret, istoric şi social determinat, ci printr-un lanţ de înfăţişări şi întruchipări dintre cele
mai convingătoare şi mai cuceritoare. Asemeni pilduitorului său înaintaş Goethe, Hesse întreprinde călătorii în Italia
(1901 şi 1903), cea de a doua împreună cu Măria Bernoulli care, în 1904, avea să-i devină soţie. în 1903 îi apare Peter
Camenzind, cartea care i-a adus consacrarea literară şi în care abordase — ca Thomas Mann în Tonio Kroger — tema
dificultăţilor întîmpinate de un tînăr sensibil, talentat, în strădania lui de a se realiza în universul burgez. Legătura cea mai
evidentă ne trimite la romanul Heinrich cel Verde al lui Gottfried Keller şi la proza lui W. Raabe. Problematica
artistului era, de fapt, pretextul cu ajutorul căruia Hesse putea să abordeze întregul spectru al evoluţiei unui
individ în societatea burgheză : căci — după cum afirmă Hesse — „problema cea dintâi şi cea mai arzătoare a mea nu
a fost niciodată statul, societatea sau biserica, ci omul luat în parte, personalitatea, individul unic şi nenormat."l2
Retras în mica localitate Gaienhofen, preferind expresionistei agitaţii din marile aglomerări urbane tihna rurală, Hesse
termină povestea vieţii şi suferinţei lui Hans Giebemrath, a unui individ talentat, în calea căruia stau indiferenţa şi
neînţelegerea şcolii, a societăţii în general. Tematica povestirii sale Sub tăvălug (Unterm Rad, 1906) era frecventă în
epocă şi comunica, la nivelul autobiografic, cu Peter Camenzind, iar la cel al producţiei literare contemporane cu Prietenul
Hein (Freund Hein, 1902) de Emil StrauB, cu Peter Michel (1902) sau Mao (1907) de Friedrich Huch, cu Rătăcirile
elevului TorleB (Verwirrungen des Zoglings TorleB, 1906) de Robert Musil, cu Ord de sport, (Turn-stunde, 1902, de Rainer
Măria Rilke, dar mai ales cu episodul referitor la Hanno din Casa Buddenbroock (1901) de Thomas Mann. Curentul
era desigur mult mai larg şi cuprindea tradiţia naturalist-realistă a unui Flaubert, Tolstoi sau Fontane. Hesse se înscrie
însă pe linia însemnărilor lui Malte Laurids Brigge (1910) de Rilke, remarcîndu-se — după cum au constatat exegeţii —
în întreaga lui operă prin „preponderenţa unui lirism eseistic în dauna consistenţei epice a unui subiect solid" (Middell).
Şi, spre deosebire de toată aleasa companie amintită, Hesse se detaşează încă de la Sub tăvălug printr-o
sublimare a temelor abordate de el în retorta unei subtile analize de
12
Hermann Hesse in Selbstzeugnissen..., op. cit., p. 49.
ordin spiritual. Spiritualizarea caracterelor şi situaţiilor are ca efect decantarea unor concluzii de
esenţă profund umanistă. In aceeaşi perioadă, Hesse este redactor la revista „Mărz" şi editează opere
ale literaturii germane vechi. > Hesse încearcă să desluşească mecanismul
procesului de creaţie, al genezei unei arte a cărei menire este să înfrunte destinul : „...în noi există şi bun şi
raţional, în noi, oamenii cu oare se joacă hazardul, noi putem fi mai puternici decît natura şi decît destinul,
chiar şi numai preţ de cîteva ore." Impresiile directe şi le aşterne în jurnalul Din India (1913). Că Hesse
străbătea o perioadă de criză, de stagnare creatoare, o dovedeşte şi romanul RoBhalde (1913), în care tema
— cunoscută — a artistului: şi a relaţiei lui cu lumea este complicată şi banalizată prin contaminarea cu
tema frecventată de romantici a căsniciei nereuşite a omului de artă, aşa încît izbucnirea războiului nu a
făcut, iniţial, decît să-i trezească speranţa într-o schimbare profundă: „Războiul de atunci şi-a avut
rostul său totuşi, căci mna abătut de la direcţia în care mergeam..."13 Cu articolul O, prieteni, ce-s sunetele
astea (1914) Hesse intervenea în polemica dintre Romain Rolland, Th. Mann, H. Barbusse şi A. France, pledînd
pentru o poziţie — iluzorie — de „neutral" sau, după expresia lui Th. Mann, de „apolitic". Rolland
apreciază, totuşi, atitudinea antirăzboinică, antinaţiona-listă a lui Hesse, numind-o „cu adevărat goetheană în
războiul acesta demonic" Mi Şi într-adevăr „goetheană" este atitudinea lui de evaziune estetică, pentru
că şi weimarianul clasic detesta orice zdruncinare sîngeroasă a rosturilor cetăţii. în 1919 Hesse
semna, împreună cu Ştefan Zweig, Bertrand Russell, H. Barbusse şi Benedetto Croce „La Declaration
d'independence de l'Esprit".
în. aceeaşi perioadă, pe fundalul unei puternice crize personale, se produce contactul lui Hesse eu psihanaliza
jungiană care îi dezvăluie infinitul, insondabilul univers lăuntric al individului, ceea ce Rilke numise poetic
„Weltinnenraum". Valorile acestea lăuntrice, ale sufletului, devin axul unei filozofii
13
ibidem, p. 70.
14
Hugo Ball, Hermann Hesse, sein Leben und sein Werk. Fortgefuhrt von Anni Carlson und Otto
Basîer, Ziirich 1947 p. 152.
10
proprii : „Războaie poartă şi furnicile, state au şi albinele, bogăţii posedă şi hîrciogii. Sufletul tău bate
alte drumuri, iar cînd este păgubit, cînd obţii un succes în dauna lui, n-ai parte de fericire. Căci 'fericire' nu
poate să simtă decît sufletul, nici-decum raţiunea, burta, capul sau portofelul." 15 Odată cu primul război
mondial murea o lume de valori a căror răsturnare o teoretizase cu pregnanţă Nietzsche, în locul lor
trebuiau instaurate altele, iar Hesse este unul dintre întemeietorii de noi valori. Opera lui cîştigă profunzime
în reflectarea problemelor contemporane lui, pe de o parte, şi se orientează tot mai mult spre universul
spiritual al Orientului îndepărtat, pe de alta. Puternicele sale accente umaniste îl feresc şi îl îndepărtează
de critica rece, distantă, „defetist-umanistă" (Th. Mann) a lui Oswald Spengler din Decăderea
Occidentului (Untergang des Abendlandes, 1919), filiaţia spirituală a lui Hesse fiind mai degrabă, ca de
altfel pentru o mare parte din generaţia postbelică, Dostoievski şi Nietzsche. Sub influenţa tuturor acestor
elemente desăvîrşeşte romanul Demian (1919) pe care îl publică sub pseudonimul Emil Sinclair şi care,
după opinia lui Thomas Mann, „nimerise cu o precizie fatidică nervul epocii". Romanul evoca istoria unui tînăr
în preajma izbucnirii războiului, acor-dînd o atenţie specială resorturilor care funcţionau la nivelul
inconştientului. Atracţia a ceea ce Hesse numeşte, în Demian, „lumea întunecoasă" sau MugjJ, în
TorleB, „fereastra spre o altă lume" se evidenţiase limpede şi în Profesor Unrat sau Sfîrşitul unui
tiran (1905 ; Unrat „simţea ceva straniu, de parcă păşea pe căi interzise... în el se instalase o nelinişte
enigmatică") de Heinrich Mann sau în Moartea la Veneţia (1913 ; Aschen-bach „îşi simţea'inima
tresăltînd "de dezgust şi de o dorinţă enigmatică") de Thomas Mann. Eroii lui Hesse îşi găsesc „în
zeitatea gnostică Abraxas, care reuneşte în sine divinul cu demonicul (...) simbolul trăirii lor religioase şi
lumeşti" ; Demian se (\ dovedeşte a fi „prima înfăţişare a paradoxalei unităţi a contra- ( riilor la Hesse, temă
care va deveni centrală în Siddhartha, în Lupul de stepă şTln NafziWşi Goldmund.16 Din Aşa grăit-a 7,a
rathustra (1919) de Nietzsche romanul lui Hesse se contami-
15
Hermann Hesse, Betrachtungen, Berlin, 1928, p. 72.
16
Lotte Kohler, Herman Hesse, în : Deutsche Dichter der Moderne, Ihr Leben und Werk, hrsgg, von
Benno von Wiese, Erich Schmidt Verlag, Berlin, 1975, p. 123.
11
nează de un anume fatalism al destinului implacabil, la ambii de provenienţă elenă, de convingerea dureroasă că
opoziţia faţă de lumea plată, searbădă a burgheziei duce inevitabil la o însingurare de genul celei a lupului de
stepă : „Cel care nu mai vrea, cu adevărat, altceva decît destinul său, nu-şi mai are semeni, rămîne singur de tot,
împrejurul lui se întinde universul cel rece..."
în 1919 Hesse părăseşte Berna şi se stabileşte în Monta-gnola, în Casa Camuzzi, unde va trăi timp de
doisprezece ani. 1919 este, de altfel, unul dintre cei mai productivi ani, căci termină acum povestirea
Klein şi Wagner, scrie Revenirea lui Zarathustra Zaratlîustras Wiederkehr) şi începe volumul
Ultima vară a lui Klingsor (Klingsors letzter Sommer, 1920). Autoportretul pictorului Klingsor este
semnificativ atît pentru specificul scriiturii hessiene, al problematicii sale, cît şi pentru ramificaţiile spirituale
prin care se leagă de marea literatură universală : „Şi iată ce îndrăgesc unii dintre prietenii săi în
tabloul acesta. Ei spun că acesta este omul, ecce homo, omul obosit, avid, sălbatic, copilăros şi rafinat
al avansatei noastre epoci, omul european, aflat pe moarte, care vrea să moară : slăbit de toate dorurile,
bolnav de toate viciile, însufleţit pînă la entuziasm de certitudinea decăderii sale, receptiv la orice
progres, maturizat pentru orice regres, fiind tot o fericire şi o oboseală deplină, supus destinului şi
durerii ca morfinoma-nul otrăvii, însingurat, golit, matusalemic, Faust şi Karamazov într-unui, animal şi
înţelept, despuiat de tot, fără nici o urmă de ambiţie, gol puşcă, plin de o copilărească teamă de moarte şi
pătruns de dorinţa de a şi-o asuma. Şi mai departe, mai adînc, dincolo de toate aceste chipuri mai
dormitau încă altele, mai profunde, mai vîrstnice, preumane, animalice, vegetale, de piatră, ca şi cînd ultimul
om de pe pămînt şi-ar mai aminti, în clipa care îi precede moartea, cu viteza unui vis, de toate înfăţişările
preistoriei sale, ale tinereţii universului." Modelele, declarate, ale unui asemenea „autoportret" erau Paul
Jffaiguin şi Vincent van Gogh, doi „antieuropeni" învederaţi. Totodată" se remarcă şi o distanţare a lui
Hesse ide literatura vremii şi încă o afirmare a ataşamentului său faţă de fibra viabilă a romantismului (mai ales
faţă de Novalis). De altfel, adresîndu-se unei edituri, Hesse scria în 1931 : „Fără să exagerez, îmi îngădui
să spun că în momentul de faţă, cu excepţia cîtorva filologi, eu sînt unul dintre cei mai mari iubitori
şi cunoscă-
12

diferite în structura lor epică, dar convergente în solia lor, în inconfundabilul lor apel la raţiune, la
promovarea „setei de cunoaştere", aşa cum o semnala Andre Gide în 1947, referin-du-se la Hesse ; de
altfel, Hesse însuşi spera ca majoritatea cititorilor operelor sale să-şi dea seama că acestea — între care
Siddhartha şi Trupul de stepă ocupă un loc de frunte — „pre- „ zintă, e drept, o boală- si o criză, dar
nu una dintre acelea \ carg^duc la moarte", că operele lui „nu prezintăjiecăderea, ci ' contrariul
_ejj_izbăytfca." 3?~
Hermann Hesse"^ iată o cuceritoare viaţă şi operă din care răzbat avatarurile şi satisfacţiile căii neîntreruptelor
căutări.
GEORGE GUŢU
Ti^G
l-
koaoJk.
cu toate că, dintr-o omisiune, acest lucru nu se spune), ELU, Bucureşti, 1969 ; Peter Camenzind (Traducere de
Sergiu Sălă-gean), Univers (Globus), Bucureşti, 1975.
32
Hermann Hesse, Postfaţă la „Lupul de stepă", în : Gesam-melte Schriften, voi. VII, p. 413.
-i

LUPUL DE STEPĂ
I
Cuvînt înainte al editorului
DE FAŢA CUPRINDE ÎNSEMNĂRILE
unui om pe care l-am numit, după o expresie folosită în mai multe rînduri chiar de el însuşi,
„lup de stepă". Nu vreau să mai stărui asupra necesităţii unui eventual cuvînt înainte de
manuscrisul său ; în ceea ce mă priveşte însă, simt nevoia să adaug celor scrise de lupul de
stepă alte cîteva pagini în care voi încerca să aştern o parte din amintirile mele în legătură cu
acesta. Ştiu puţine lucruri despre el; trecutul şi originea lui mi-au rămas de fapt necunoscute.
Trebuie să mărturisesc însă că personalitatea lui m-a impresionat puternic, stîrnindu-mi chiar
simpatia.
Lupul de stepă era un bărbat de aproape cincizeci de ani care, într-o bună zi, acum cîţiva ani,
s-a prezentat în casa mătuşii mele, interesîndu-se de o cameră mobilată. A închiriat mansarda
şi micul dormitor care se afla alături şi a revenit după .cîteva zile cu două geamantane şi un
cufăr mare cu cărţi, locuind apoi la noi timp de nouă sau zece luni. Trăia foarte liniştit şi
retras, încît sînt sigur că n-am fi făcut cunoştinţă niciodată dacă vecinătatea dormitoarelor
noastre nu ne-ar fi prilejuit, în mod întîmplător, cîteva întîlniri pe scară şi pe coridor, căci
omul acesta nu era cîtuşi de puţin sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fusese dat să
văd pînă" atunci, era un adevărat lup de stepă, adică întocmai aşa cum îşi spunea el uneori, o
fiinţă străină, sălbatică şi pe deasupra sfioasă, ba chiar foarte sfioasă, venită dintr-o lume
diferită de aceea în care trăiam eu. Se retrăsese într-o singurătate extremă datorită firii şi
25

destinului său, fiind conştient că asta îi era soarta, dar despre toate acestea nu am putut să aflu
de fapt decît din însemnările care ne-au rămas de la el ; într-o anumită măsură l-am cunoscut
însă mai înainte din scurtele noastre întîlniri şi discuţii, găsind că imaginea pe care mi-am
făcut-o despre el din însemnările sale corespundea în esenţă cu imaginea, fireşte mai palidă şi
mai lacunară, rezultată din contactul meu personal cu el.
Din întîmplare eram de faţă în momentul în care lupul de stepă păşise pentru prima oară în
casa noastră, devenind chiriaşul mătuşii mele. A sosit pe la prînz, farfuriile nu fuseseră încă
strînse de pe masă, iar eu mai aveam o jumătate de oră liberă pînă cînd urma şă mă întorc la
birou. N-am să uit impresia stranie şi foarte contradictorie pe care mi-a produs-o la prima
noastră întîlnire. Intrase pe uşa cu geamlîc, după ce trăsese de clopoţel, iar mătuşa îl întrebase
în antreul semiîntunecos ce doreşte. El însă, lupul de stepă, îşi ridicase capul lunguieţ, cu
părul tuns scurt, adulmecînd şi spuse înainte de a-i răspunde sau de a se recomanda : „O, ce
frumos ---miroase aici." Spusese asta zîmbind, iar buna mea mătuşă zîmbise şi ea, in vreme ce
eu găseam că vorbele prin care se recomandase erau mai degrabă caraghioase, încît mi-a fost
pe loc antipatic.
„Ei bine", zise el, „am venit pentru camera pe care vreţi să o închiriaţi."
Abia cînd urcarăm toţi trei scara spre mansardă am reuşit să-l privesc mai îndeaproape. Nu era
înalt de statură, însă mergea şi îşi ţinea capul ca un om înalt, purta un palton modern, comod,
fiind îmbrăcat, dealtfel, corect şi totuşi cam neglijent; era proaspăt bărbierit, iar părul lui tuns
foarte scurt încărunţise pe ici pe colo. Mersul său nu-mi plăcu la început deloc, căci lăsa o
impresie de oboseală şi nehotărîre, iar asta nu se potrivea nici cu profilul său dur, bine
conturat, nici cu tonul şi felul său temperamentos de a vorbi. Abia mai tîrziu am băgat de
seamă şi am aflat că era bolnav, ceea ce îl făcea să meargă anevoios. Cu un zîmbet aparte,
care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara, pereţii şi ferestrele şi dulapurile înalte aflate în
casa scării; toate păreau să-i placă, dar îi păreau totodată şi cam cara-
26
ghioase. în general, omul acesta îţi lăsa impresia că vine dintr-o lume necunoscută, poate din
nişte ţări de dincolo de Ocean, încît considera că tot ceea ce vedea aici, la noi, era drăguţ, dar
în acelaşi timp şi întrucîtva caraghios. Dealtfel trebuie să spun că era politicos, chiar
prietenos, acceptase deîndată totul fără nici o obiecţie, şi casa, şi camera, şi chiria, şi costul
micului dejun, şi cu toate acestea, în preajma acestui om domnea o atmosferă distantă şi, cum
mi se păru mie, nefirească sau duşmănoasă. Inchirie camera, apoi închirie şi
dormitorul, ceru informaţii în legătură cu încălzirea, cu apa, cu serviciile şi cu regulile casei,
ascultă totul atent şi amabil, le acceptă pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, şi cu
toate acestea dădea impresia că nu prea punea suflet, că tot ceea ce făcea acum i se părea
caraghios, lipsit de seriozitate, de parcă era o ciudăţenie să închiriezi o cameră şi să vorbeşti
nemţeşte cu cineva, el fiind de fapt preocupat în sinea lui de nişte lucruri cu totul diferite.
Cam aceasta era impresia mea şi ea n-ar fi fost bună deloc, dacă alte detalii nu m-ar fi
determinat să mi-o corectez în multe privinţe. In special chipul acestui om îmi plăcuse de la
bun început; îmi plăcuse în ciuda unei anumite expresii de rezervă distantă, era un chip poate
întrucîtva deosebit şi trist, însă treaz, bîntuit de gînduri, trădînd multă trudă şi mult spirit. în
afară de aceasta, mă mai îmbunară şi politeţea şi amabilitatea lui lipsite de orice undă de
aroganţă, chiar dacă păreau să-l coste un oarecare efort — dimpotrivă, emanau o duioşie ce
aducea cu o rugă mocnită, fapt pe care mi l-am explicat abia mai tîrziu şi care m-a cîştigat
deîndată întrucîtva de partea lui.
înainte de a se fi terminat vizitarea celor două camere şi înainte de continuarea discuţiei pauza
mea de prînz se sfîrşise, aşa încît a trebuit să-ini văd de treburile mele. Mi-am luat rămas bun,
lăsîndu-l în compania mătuşii mele. Seara, cînd m-am întors acasă, mătuşa mi-a spus că
străinul închiriase camerele, urmînd să se mute în zilele următoare, dar că îşi exprimase
dorinţa ca sosirea lui să nu fie anunţată la poliţie, deoarece formalităţile şi aşteptatul prin
birourile acesteia ar fi de nesuportat pentru un om bolnăvicios ca el. îmi amin-
27
tesc foarte bine că am fost surprins să aud aşa ceva şi că am avertizat-o pe mătuşa mea ca nu cumva să
accepte o asemenea condiţie. Mi se părea că teama lui faţă de autorităţi se potrivea mult prea bine cu
aura de necunoscut şi de ciudăţenie care îl înconjura pentru a nu-mi trezi suspiciunea. I-am
explicat mătuşii că nu trebuie să accepte sub nici o formă rugămintea şi aşa destul de ciudată a unui
om total necunoscut, căci îndeplinirea ei ar putea avea unele consecinţe neplăcute pentru ea. A trebuit
însă să constat că mătuşa încuviinţase deja să-i îndeplinească rugămintea şi că, în general, era fascinată
de acest om necunoscut care o încîntase ; căci niciodată nu primise chiriaşi fără să fi stabilit cu ei
dinainte un raport anume de natură umană, relaţii amicale de mătuşă sau mai degrabă de mamă, lucru
de care, dealtfel, au ştiut să profite din plin unii dintre foştii chiriaşi. Mi-am menţinut rezervele faţă
de noul chiriaş şi în timpul primelor săptămîni, vreme în care mătuşa mea îi lua apărarea de fiecare
dată cu multă căldură. Cum Phpst.iimpjfi piritSrii autorităţilor poli ţi pn eşti mi prea îrni prq pt> p1af1,
am vrut măcar să aflu ce ştia mă-tuşa despre acest străin, despre provenienţa şi intenţiile sale. Iar ea
ştia deja unele lucruri cu toate că, după ce plecasem la prînz, nu mai stătuse nici el decît foarte
puţin. îi spusese că intenţionează să stea cîteva luni în oraşul nostru, să frecventeze bibliotecile şi să
vadă vestigiile antice din oraşul nostru. De fapt, mătuşii nu-i convenea deloc perioada scurtă pe
care el voia să o petreacă în calitate de chiriaş, dar se pare că o cîştigase deja de partea sa în ciuda
felului cam straniu în care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseseră închiriate, aşa că obiecţiile
mele erau tardive.
„De ce-o fi spus că la noi miroase aşa tfp frţimng ?"■ am întrebat eu.
Şi-atunci mătuşa care, uneori, avea o intuiţie destul, de bună îmi zise : „Ştiu foarte bine de ce. Aici la
noi miroase a curăţenie şi ordine şi a trai bun şi cuviincios-şi asta i-a plăcut. Arată de parcă s-ar fi
dezobişnuit de un astfel de trai, dar şi că îi duce dorul."
Ei şi, n-are decît, îmi spusei eu. „Dar dacă nu e obişnuit cu un trai ordonat şi cuviincios ce-o să ne fa-
28
'
cern cu el ? Ce-ai să faci dacă nu e deprins să păstreze curăţenia, făcîndu-ţi mizerie peste tot, sau dacă
vine beat acasă noaptea tîrziu ?"
„O să vedem noi", zise ea rîzînd, aşa că eu n-arn avut ce să mai spun.
Şi într-adevăr, temerile mele s-au dovedit a fi neîntemeiate. Chiriaşul nu ne-a deranjat şi nu ne-a
produs nici un fel de pagube, cu toate că nu ducea defel o viaţă ordonată şi cumpătată, iar noi ne mai
aducem aminte de el şi astăzi cu plăcere. înlăuntrul nostru, în sufletul nostru' însă, omul acesta ne-a
tulburat şi ne-a răvăşit foarte mult pe amîndoi, pe mine şi pe mătuşa mea, şi, ca să fiu drept, nu am
reuşit nici acum să-l înţeleg prea bine. Uneori îl visez noaptea, iar faptul că există un astfel de om, o
asemenea făptură, îmi dă un sentiment de confuzie, neliniştindu-mă, cu toate că, în definitiv, l-am
îndrăgit.
La cîteva zile după aceea, im cămţaş^aduse lucrurile străinului al cărui nume era Qlarry Hallery Un
geamantan din piele foarte frumos mi^a~îăCUt o oună impresie, în vreme ce un altul, voluminos, plat,
destinat cabinelor, mărturisea despre călătoriile pe care se pare că le făcuse, căci în orice caz, pe el
erau lipite etichetele îngălbenite ale firmelor hoteliere şi ale societăţilor de transport din diferite ţări,
printre care şi unele de dincolo de Ocean.
Apoi îşi făcu el însuşi apariţia şi astfel începu perioada în care l-am cunoscut încetul cu încetul pe
acest om straniu. Iniţial n-am întreprins nimic în acest scop. Cu toate că, încă din prima clipă în care l-
am văzut, Haller îmi trezise interesul, în primele săptămîni nu am făcut nici un pas ca să-l întîlnesc sau
să intru în vorbă cu el. Trebuie în schimb să recunosc că, de fapt, încă de la bun început l-am ţinut pe
omul acesta oarecum sub -observaţie, intrînd chiar, atunci cînd lipsea, în camera lui şi făcînd-o puţin
pe spionul, pur şi simplu numai din curiozitate.
Despre felul cum arăta lupul de stepă am dat deja cîteva detalii. încă de la prima vedere îţi făcea, fără
îndoială, impresia unui om de seamă, a unui om rar şi neobişnuit ""de talentat; avea un chip
spiritualizat, iar mişcările deosebit de delicate şi vioaie ale chipului său
29
oglindeau o viaţă sufletească extrem de furtunoasă, plină de o uimitoare delicateţe şi
sensibilitate. Cînd stăteai de vorba cu el, iar el — lucru rar dealtfel — depăşea limitele
convenţionalului, rostind cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit să recunosc că era net
superior celor de teapa noastră, căci gîndise mai mult la viaţa lui decît ceilalţi oameni,
posedînd în domeniul spiritual acea precizie vecină cu răceala, acel efort plin de siguranţă al
gîndirii şi acele cunoştinţe pe care nu le posedă decît oamenii cu adevărat pătrunşi de spirit,
lipsiţi de orice ambiţii, de orice năzuinţă de a străluci sau de a convinge neapărat pe ceilalţi
sau de a avea dreptate întotdeauna.
Din ultima perioadă a şederii sale în mijlocul nostru îmi amintesc de o maximă care, în fond,
nici măcar nu fusese o maximă, căci totul se rezumase la o singură privire. La un moment dat
se anunţase că un vestit filozof al istoriei şi critic de artă, un om cu un renume de talie
europeană, va ţine o conferinţă într-un amfiteatru, iar eu am reuşit să-l conving pe lupul de
stepă să mergem să audiem conferinţa, cu toate că el n-avea chef de aşa ceva. Ne-am dus deci
împreună, aşezîndu-ne unul lingă altul. Mulţi dintre ascultătorii care se aşteptaseră să vadă
acolo un soi de profet se arătară, în momentul în care oratorul se urcă la tribună, începîndu-şi
discursul, decepţionaţi de felul cam sclivisit şi îngîmfat în care acesta îşi făcuse apariţia. In
momentul în care începu să vorbească, adresînd auditoriului cîteva formule linguşitoare şi
mulţumind pentru faptul că participarea era atît de numeroasă, lupul de stepă îmi aruncă o
privire scurtă de tot prin care exprima critici la adresa acelor vorbe şi la adresa întregii
persoane a oratorului, ah, privirea aceea a lui fusese memorabilă şi înfricoşătoare, iar despre
tot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte întreagă ! Privirea lui nu numai că îl critica pe
orator, nimicindu-l pe omul acela vestit prin ironia ei neiertătoare şi totodată calmă, nu, lucrul
acesta era o nimica toată ! Privirea lui era mai degrabă tristă decît ironică, tristeţea ei era de-a
dreptul abisală şi lipsită de orice licăr de speranţă ; esenţa acestei priviri consta într-o
disperare Cilmă, care devenise întrucîtva obişnuinţă
30

şi regulă. Deznădejdea senină din privirea lui nu numai că îţi arăta persoana nundrului orator
în adevărata ei lumină, nu numai că ironiza şi bagateliza situaţia de moment, aşteptările
publicului şi atmosfera din rîndul acestuia, ca dealtfel şi titlul cam pretenţios al discursului
anunţat — nu, privirea lupului de stepă străbătea toată epoca noastră, toată falsitatea
gălăgioasă, toată strădania de parvenire, toată deşertăciunea, tot acel joc de suprafaţă al unei
spiritualităţi pline de sine, serbede — ah, privirea aceea pătrundea din nefericire mult mai
adînc, ţintind pînă dincolo de neajunsurile şi disperarea epocii noastre, ale spiritualităţii
noastre, ale culturii noastre. Ea pătrundea pînă în inima a tot ceea ce era omenesc,
exprimînd într-o singură secundă întreaga incertitudine a gînditorului, a unui om care, poate,
ştia foarte multe, neîncrederea faţă de demnitatea, faţă de rostul existenţei omului în general.
în privirea aceea se putea citi: /„Iată ~\ce maimuţe sîntem! Priveşte, aşa arată omul!",
încît "toată celebritatea, toată inteligenţa, toate cuceririle spiritului, toate încercările omului de
a-şi dovedi superioritatea, măreţia şi durabilitatea se destrămau, devenind l j o
maimuţăreală !
un simplu joc, u incunimu^^v..
Dar iată că am anticipat prea mult, contravenind ,.„. nului şi voinţei mele şi dezvăluind, în
fond, esenţialul despre Haller, cînd intenţia mea iniţială fusese de fapt să-i pun în lumină
imaginea încetul cu încetul, relatînd procesul apropierii treptate dintre mine şi el.
După ce în felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine inutil să mai vorbesc despre
enigmatica „atitudine distantă" a lui Haller sau să mai descriu în toate detaliile modul în care
am început să bănuiesc şi să aflu cauzele şi semnificaţiile acestei atitudini distante, ale în-
singurării sale atît de neobişnuite şi de îngrozitoare. Cred că e bine să procedez astfel
deoarece propria mea persoană va trebui să rămînă, pe cît posibil, în planul al doilea. Nu
intenţionez să relatez despre convingerile mele, nici să povestesc nişte istorioare, nici să fac
exerciţii psihologice, ci să contribui doar în calitate de martor ocular la conturarea imaginii
acelui om deosebit care
ne-a lăsat manuscrisele lupului de stepă.
31

încă din primul moment cînd l-am văzut intrînd pe


uşa cu geamlîc a mătuşii, înălţîndu-şi capul ca o pasăre
şi lăudînd mirosul plăcut ce plutea în casa noastră, am
remarcat întrucîtva că omul acesta avea în el ceva
/ aparte, iar prima mea reacţie, naivă, a fost aceea de
* repulsie. Simţisem (iar mătuşa mea care, spre deosebire de mine, nu e cîtuşi de puţin o fire
intelectuală, simţise şi ea exact acelaşi lucru) — simţisem că omul acela era suferind, că
sufletul, sau spiritul, sau caracterul său su-fexeaiL-înlr-im fel anume, aşa încît instinctul meu
de om sănătos m-ă" pus în gardă. Această reacţie de apărare a făcut loc în decursul timpului
unei simpatii bazate pe o mare compasiune faţă de acest om lovit de o suferinţă profundă şi
lungă, căci asistam acum la însingurarea şi moartea lui interioară. în perioada aceasta mi-am
dat seama din ce în ce mai mult că boala de care suferea Haller nu se trăgea din cine ştie ce
defecte ale firii sale, ci, dimpotrivă, din__U£iaşa bogăţie a harului şi forţelor
> sale care.jiu__ajunseseră~sa atingă tfeăptă~gfmoStetrMţ-am putut da searnlT că Haller era
un "geniu al suferinţei, că îşi formase o capacitate de a şuieri nelimitată, îngrozi-toare, de
genul celei pe care o evocă Nietzsche în unele ' din maximele sale. Totodată mi-am dat seama
că la baza pesimismul său nu stătea dispreţul faţă de lume, ci dispreţul faţă de el însuşi, căci
ori de cîte ori rostea cuvinte necruţătoare şi nimicitoare la adresa unor instituţii sau persoane
nu se excludea niciodată pe el însuşi, el era întotdeauna' primul ţinta săgeţilor sale, el însuşi
era primul om pe care îl ura şi îl contrazicea...
Ajuns aici, consider necesar să fac o paranteză de natură psihologică. Cu toate că nu ştiu decît
prea puţine despre viaţa lupului de stepă, am toate motivele să presupun că părinţii şi
învăţătorii săi iubitori, dar severi şi foarte pioşi, l-au educat într-un spirit care pune la baza
educaţiei „înfrîngerea voinţei". Numai că acestui elev nu reuşiseră nici să-i nimicească
personalitatea, nici să-i în-frîngă voinţa, căci el era mult prea puternic şi dur, mult prea mîndru
şi plin de spirit. în loc să-i nimicească perii gpră derit să-l înveţe cum să se pp sinp însuşi. Tar
de-a lungul întregii sale vieţi,
g ţ,
el canalizase tot geniul fanteziei sale, toată forţa şi ca-
32
,

pacitatea lui de gîndire împotriva lui însuşi, împotrivii acestui obiect plin de inocenţă şi
nobleţe. Iar din acest punct de vedere, el era totuşi un adevărat creştin, era un adevărat martir,
căci orice ascuţiş, orice crMîcă, orice răutate, toata Ura de care era el capabil, le_îndrepta mai
Jales şi cu precădere împotriva lui însuşi.~Tn ceea r,e-i privea pe ceilalţi, lumea dimprejurul
său, făcea neconte-nit cele mai eroice şi mai serioase pforturi dpan îndrăpi. de a i se conforma,
de a nu-i provoca nici o suferinţă, căci la fel de profund ca si ura faţă de el însuşi i se
întipărise în minte acel-„iubeşte-ţi aproapele", astfel încît întreaga lui viaţă era un model care
demonstra că lipsa dragostei de sine te aduce în imposibilitatea de a-ţi iubi aproapele, că ura
de sine are exact acelaşi rezultat, pricinuind în cele din urmă aceeaşi izolare şi deznădejde
cumplită pe care le provoacă egoismul feroce.
Dar iată că e timpul să acord prioritate realităţii în-trerupîndu-mi şirul gîndurilor. Primele
mele descoperiri în legătură cu domnul Haller şi felul lui de trai le-am făcut fie spionîndu-l,
fie prin intermediul unor remarci ale mătuşii mele. Mi-am dat seama deîndată că era un om al
gîndurilor şi cărţilor, neiniţiat într-o meserie prac-tîgjL^Kamînea culcat în pat multă vreme,
deseori se scula 'aproape de prînz, făcînd apoi cei cîţiva paşi din dormitor pînă în camera de
zi. Aceasta din urmă era o cameră mansardată, spaţioasă şi plăcută, cu două ferestre; la cîteva
zile după venirea lui, ea îşi schimbase cu totul înfăţişarea pe care o avusese pe vremea cînd
acolo locuiseră alţi chiriaşi. Se umpluse, iar cu timpul deveni supraîncărcată. Pe pereţi
fuseseră atîrnate tablouri, fuseseră aranjate nişte desene, ici şi colo chiar fotografii pe care le
decupase din reviste şi pe care le schimba des. Puteau fi văzute acolo imagini ale unui peisaj
sudic, fotografii dintr-un orăşel german de provincie, după toate aparenţele orăşelul natal al
lui Haller, acuarele viu colorate, strălucitoare, despre care abia mai tîrziu am aflat că fuseseră
pictate chiar de el insuşi. Mai erau apoi fotografia unei femei tinere, drăguţe şi aceea a unei
fetiţe. O vreme atîrnă pe perete un Buddha siamez, apoi acesta fu înlocuit cu o reproducere
după „Noaptea" lui Michel-angelo, apoi cu un portret al lui Mahatma Gandhi. Căr-
33
ţile nu numai că umpleau biblioteca masivă, ci erau răs-pîndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul
vechi şi frumos, pe divan, pe scaune, pe jos, erau cărţi cu semne de hîrtie introduse în ele, semne care
se schimbau în permanenţă. Numărul cărţilor creştea mereu, căci aducea pachete întregi de cărţi
împrumutate de la biblioteci, primind pe deasupra deseori pachete prin poştă. Omul care locuia în
camera aceea nu putea fi decît un savant. Impresia aceasta mi-o confirmau fumul de ţigară care
învăluia totul, precum şi resturile de ţigări şi scrumierele răspîndite peste tot. Majoritatea cărţilor nu
aveau însă un conţinut savant, marea majoritate o formau operele unor scriitori din toate epocile şi din
toate ţările. O vreme au zăcut pe divanul pe care îşi petrecea zile întregi toate cele şase volume groase
ale unei opere cu titlul „Călătoria Sofiei de la Memel în Saxonia", o carte de la sfîrşitul secolului al
optsprezecelea. Se părea că întrebuinţa des o ediţie completă a operelor lui Goethe şi una a operelor lui
Jean Paul, ca şi pe cea a operelor lui Novalis, a operelor lui Lessing, Jacobi şi Lichtenberg. Cîteva
volume de Dostoievski erau pline de fişe cu însemnări. Pe masa imensă, printre cărţi şi scrieri diverse,
se afla adesea cîte un buchet de flori, ba uneori pufŞai^ găsi şi cîte o cutie cu acuarele acoperită de
praf ; în preajma ei erau scrumiere şi — pentru a nu tăinui nimic — sticle cu diferite băuturi. O sticlă
îmbrăcată într-o împletitură din paie era de cele mai multe ori plină cu vin italienesc, cumpărat dintr-
un magazin mic, aflat în apropiere, iar uneori puteai zări şi cîte o sticlă cu vin de Burgundia sau de
Malaga, precum şi o sticlă masivă cu vişinată care, după cîte am băgat de seamă, fusese golită într-un
interval de timp destul de scurt, dispărînd apoi într-un colţ al camerei, unde se acoperise de praf în
timp ce restul de băutură nu scădea deloc. Nu voi încerca să mă justific pentru spionajul pe care îl
practicam şi trebuie să recunosc deschis că, la început, toate aceste mărturii ale unei vieţi animate de
un interes spiritual, dar totuşi irosite şi dezordonate, îmi trezeau oroarea şi suspiciunea. Nu numai
fiindcă eu sînt un om care duce o viaţă ordonată, cu deprinderi burgheze, un om obişnuit cu munca şi
cu folosirea raţională a timpu-
34
lui, clar şi pentru că, pe deasupra, mai sînt şi abstinent, nefumător, sticlele acelea mi-au displăcut şi
mai mult decît dezordinea pitorească din camera lui Haller.
Atît în felul său de-a dormi şi munci, cît şi de-a trăi, de-a mînca şi de-a bea străinul se dovedi _a_fi la
fel de dezordonat şi de capricios. In anumite zile nu ieşea deloc din casă şi nu minca nimic, bea doar
dimineaţa o cafea, uneori mătuşa mea găsea cîte o coajă de banană, singurul rest de la mesele sale, în
schimb în alte zile lua masa la restaurant, cînd în restaurante bune şi elegante, cînd în mici crîşme de
mahala. Sănătatea lui părea că lasă de dorit; în afară de dificultăţile pe care le întîmpina la mers,
dificultăţi care deseori îl făceau să urce scara cu multă greutate, părea că suferă şi de alte tulburări, iar
odată spusese în treacăt că de ani de zile nu mai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate
acestea eu le puneam pe seama băuturii. Mai tîrziu, cînd îl însoţeam într-un local sau altul, am văzut cu
ochii mei cu ce rapiditate capricioasă dădea pe gît diversele vinuri, dar nici eu, nici altcineva nu l-am
văzut vreodată bpat—wr-
N-am să uit niciodată ziua în care ne-am împrietenit. Nu ne cunoşteam decît aşa cum se cunosc nişte
vecini de cameră într-un imobil în care locuiesc cu chirie. într-o seară, pe cînd mă întorceam acasă de
la birou; l-am găsit pe domnul Haller aşezat, spre uimirea mea, pe palierul scării dintre primul şi al
doilea etaj. Şedea pe ultima ■treaptă de sus şi se dădu la o parte, lăsîndu-mă să trec pe lîngă el. L-am
întrebat dacă nu se simte bine, ofe-rindu-mă să-l însoţesc pînă sus la el. Haller se uită la mine şi mi-am
dat seama că îl trezisem dintr-un fel de reverie. Treptat, treptat începu să zîmbească, avea un zîmbet
plăcut şi jalnic care deseori îmi sfîşiase inima, apoi mă invită să iau loc lîngă el. I-am mulţumit şi i-am
spus că nu eram obişnuit să stau pe trepte dinaintea locuinţei altor oameni.
.„Ah, aşa e", spuse el zîmbind mai tare, „aveţi dreptate. Dar staţi o clipă, trebuie să vă arăt de ce am
fost nevoit să mă opresc şi să stau aici.li
După aceea îmi arătă porţiunea din faţa locuinţei de la primul etaj în care trăia o văduvă. Pe locul
îngust,
35
parchetat, dintre scară, fereastră şi uşa cu geam stătea lîngă perete un dulap înalt din lemn de mahon cu
obiecte vechi din cositor, iar în faţa dulapului, pe podea, pe nişte postamente scunde două plante în
nişte vase mari, o azalee şi o araucarie. Plantele aveau un aspect plăcut, erau curate şi întreţinute
ireproşabil, lucru pe care îl remarcasem şi eu cu multă plăcere.
„Vedeţi dumneavoastră", spuse Haller în continuare, „locşorul acesta cu araucaria miroase atît de
fantastic încît foarte des mi se întîmplă să nu pot trece pe aici fără să mă opresc puţin. Şi la mătuşa
dumneavoastră te întîmpină un miros plăcut, o ordine şi o curăţenie deosebită, dar locul acesta în care
se află araucaria străluceşte de curăţenie, este şters de praf şi ceruit şi spălat atît de bine, este atît de
inaccesibil necurăţeniei încît pur şi simplu radiază. Trebuie să trag mereu în piept o doza bună de
parfum — nu simţiţi şi dumneavoastră ? Mirosul acesta de ceară de parchet şi adierea aceasta de ter-
pentină emană împreună cu mahonul, cu frunzele spălate ale plantelor, cu tot ceea ce se află împrejur,
un parfum care reprezintă în mic, la modul superlativ, curăţenia burgheză, grija şi pedanteria, datoria
îndeplinită şi devotamentul. Nu ştiu cine locuieşte aici, dar sînt sigur ca îndărătul acestei uşi cu geam
se află paradisul curăţeniei şi al obiceiurilor burgheze ostile prafului, paradisul ordinii şi al pasiunii
pentru tabieturi şi îndatoriri, pasiune care te umple de spaimă, dar care totodată te şi înduioşează."
Cum eu tăceam, el continuă : „Să nu credeţi cumva câ vreau să fiu ironic ! Nimic nu-mi este mai
străin, domnule dragă, decît intenţia de a lua cumva în derîdere aceste obiceiuri burgheze şi ordinea
aceasta. Este adevărat că eu însumi nu trăiesc într-o lume ca aceasta, ci într-alta, şi poate că nici n-aş fi
în stare să rezist măcar o singură zi într-o locuinţă în care se află astfel de arau-carii. Dar chiar dacă
nu-s_rlpr'ît 1in ^ip de stepă bătrîn şi cam jerpelit, sînt Ifltusj ^ p" fii11 unei mame, şi mama f
i biii bh i
ş jp, I ^
mea era fiica unor oameni cu obiceiuri burgheze, şi ea culţivăTTorl, vegnTnd ca toate camerele şi
scara, mobilele şi perdelele, ca locuinţa şi viaţa ei să strălucească, pe cit era posibil, de~curate'nler^o1e
puritate si ordine._ Adierea
36
mirosului de terpentină şi araucaria îmi aduc aminte de toate aceste lucruri, şi iată de ce stau din cînd
în cînd aici, privind la această grădină miniaturală a ordinii şi bucurindu-mă de faptul că mai există
încă aşa ceva."
A vrut să se scoale, dar i-a fost tare greu şi de aceea nu in-a refuzat atunci cînd m-am oferit să-l ajut
puţin. Continuam să tac dar, aşa cum i se întîmplase şi mătuşii mele, eram stăpînit de o anume vrajă pe
care omul acesta o iradia uneori. Am urcat scara împreună, agale, iar cînd am. ajuns dinaintea uşii lui
mă mai privi încă o dată în faţă, direct şi foarte prietenos, ţinînd cheile în mînă şi zicînd : „Veniţi de la
birou ? Ei da, eu nu mă pricep deloc 3a aşa ceva, ştiţi, eu trăiesc aşa, cam retras, undeva la margine.
Dar cred că şi pe dumneavoastră vă interesează cărţile şi alte lucruri de genul acesta, mătuşa
dumneavoastră mi-a spus odată că aţi absolvit liceul şi că eraţi bun la greacă. Şiţi, azi dimineaţă am dat
la Novalis de o frază, vreţi să v-o arăt ? O să vă umple şi dumneavoastră inima de bucurie."
Mă luă cu el în camera lui unde mirosea puternic a tutun, scoase o carte dintr-o grămadă, răsfoi, căută.
„Chiar şi asta sună bine, foarte bine", zise el, „ascultaţi fraza aceasta : «Ar trebui să ne mîndrim cu
durerea — orice durere ne aminteşte de rangul nostru înalţe J-Minunat! Cu optzec» de ani înaintea lui
Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care mă refeream — aşteptaţi — iată, am găsit-o. Aşadar :
-«Majoritatea oamenilor nu vpr să înoate înainte de a şti să Iacă acest lucru.» Nu-i aşa câ e plină de tîlc
? Fireşte că nu vor să înoate ! Că doar s-au născut să trăiască pe pămînt şi nu în apă. Şi fireşte că nu
vor să gîndească ; doar sînt făcuţi să trăiască, nu să gîndească ! Iar cel care gîndeşte, c£L_care
consideră că esenţialul este să gîndeşti, acela poate s5 realizeze multe în viaţă, dar totodată eIl3a_iL-
£onfundat pămîntul cu3pjLŞJUJJ£ial&4i odată, se va îneca."
Mă~căptivase, trezindu-mi interesul, aşa "că am mai întîrziat o vreme la el. iar de atunci se întîmplă să
mai
pe__stcadă. La început aveam oarecum sentimentul, pe care îl avusesem şi atunci în faţa araucariei, că
mă ironizează. Dar nu era aşa. Nutrea pentru araucarie ca şi
37
pentru mine chiar un fel de respect, era atît de conştient de convins de însingurarea lui, de
faptul că înota în apă, de nesiguranţa lui, încît uneori se putea entuziasma cu p.devărat şi fără
nici o undă de ironie de orice faptă zilnică, tipic burgheză, de exemplu, de punctualitatea cu
care îmi respectam orele de birou, sau de expresia unui servitor sau a unui încasator de
tramvai. La început toate acestea mi s-au părut caraghioase şi exagerate, un fel de toane ale
unui boiernaş sau pierde-vară, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit să recunosc
-din ce în ce mai mult că, din perspectiva spaţiului rarefiat, a atitudinii sale distante, a modului
în care îşi ducea traiul de lup de stepă, el admira şi îndrăgea de fapt micul nostru univers
burghez ca pe ceva solid şi sigur, situat undeva departe de el, intangibil, ca un adăpost şi o
pace spre care, pentru el, nu exista nici o cale. Ori de cîte or<i se întîlnea cu vecina noastră, o
femeie cumsecade, îşi scotea pălăria cu adevărată veneraţie, iar cînd mătuşa mea se întreţinea
puţin cu el sau îi atrăgea atenţia că unele din rufele sale ar cam trebui recondiţionate, că îi
atîrnă un nasture de la palton, el stătea şi o asculta cu o atenţie stranie, pătrunzîndu-se de
importanţa celor spuse, de parcă ar fi făcut un efort inexprimabil şi disperat de a se strecura
printr-o crăpătură anume în acest univers mic şi paşnic şi de a se simţi acolo ca acasă, chiar şi
numai preţ de o oră.
încă din timpul primei noastre di ;cuţii din faţa arau-cariei îşi spusese lup de stepă, lucru care,
de asemenea, mă uimea şi mă tulbura întrucîtva. Ce fel de expresii mai erau şi astea ?! Dar a
trebuit să mă conving cît de valabilă era expresia lui nu numai pentru că mă obişnuisem cu
ea, dar şi pentru că nu trecu mult şi nu-l mai numeam pe acest om în sinea mea, în
gîndurile mele, altfel decît lup de stepă, şi nici în ziua de azi nu ştiu să existe vreun alt nume
mai potrivit pentru o asemenea apariţie. Un lup de stepă rătăcit printre noi, pierdut prin I
oraşe, în traiul turmei —■ nici o altă imagine nu ar*""îl | putut oglindi mai bine felul său de a
fi, sfioasa lui în-/' singurare, sălbăticia lui, neliniştea lui, dorul lui de casa, ( situaţia lui
precară.
38
Odată, la un concert simfonic, am putut să-l observ toată seara, îl văzusem şezînd, spre
surprinderea mea, aproape de mine, fără ca el să mă fi băgat de seamă. Mai întîi s-a cîntat
ceva de Hăndel, o partitură nobilă şi frumoasă, dar lupul de stepă stătea adîncit în gînduri, rupt
atît de muzică, cît şi de lumea din jurul său. Şedea ca un străin, singur şi distant, cu chipul
rece, îngrijorat, uitîndu-se în jos. Apoi urmă o altă piesă, o mică simfonie de Friedemann
Bach, şi am fost foarte surprins să văd cum după cîteva măsuri, străinul meu începu să zîm-
bească, iăsîndu-se în voia muzicii, se cufundă în el însuşi, arătînd timp de zece minute atît de
fericit, pierdut cum era el însuşi, şi absorbit de nişte vise atît de frumoase, încît eram mai atent
la el decît la muzică. In momentul în care bucata se sfîrşi, el se trezi, se îndreptă puţin, dînd
semne că ar vrea să se ridice, că ar vrea să plece, dar mai rămase ascultînd ultima piesă, nişte
va-riaţiuni de Reger, o partitură pe care mulţi o considerau cam lungă şi obositoare. Aşa că şi
lupul de stepă care, la început, o ascultase cu atenţie şi bunăvoinţă, avu din nou o cădere,
îşi vîrî mîinile în buzunare şi se cufundă din nou în el însuşi, dar de data aceasta nu
pă-< rea defel fericit şi defel visător, ci trist şi în cele din urmă supărat, chipul lui devenise din
nou absent, întunecat şi stins, lăsînd impresia unui om bătrîn, bolnav şi nemulţumit.
După concert l-am zărit din nou pe stradă şi am mers Jn urma lui; înfăşurat strîns în palton
păşea cătrănit, obosit, în direcţia cartierului nostru, dar se opri în faţa unui local demodat,
uitîndu-se nehotărît la ceas şi intrînd în cele din urmă acolo. Dintr-un impuls de moment am
intrat şi eu după el. Şi iată-l şezînd la o masă cu aspect mic-burghez, iar proprietăreasa şi
chelneriţa îl întîmpi-nară ca pe un vechi client; i-am dat bună seara şi m-am aşezat la masa lui.
Am stat acolo o oră şi, în timp ce eu am băut două pahare de apă minerală, el ceru întîi o
jumătate, apoi încă un sfert de litru de vin roşu. I-am spus că am fost la concert, dar el nu
reacţiona în nici-un fel. Citi eticheta de pe sticla mea de apă minerală şi mă întrebă dacă nu
voiam să beau vin, considerîndu-mă
39
invitatul lui. Auzind că nu beau niciodată vin, chipul lui ■căpătă din nou expresia unui om neajutorat
şi zise : „Da, desigur, aveţi dreptate. Şi eu am trăit cumpătat ani de zile, multă vreme chiar am postit,
dar în momentul de faţă mă aflu din nou în Zodia Vărsătorului, o zodie întunecoasă şi umedă."
Iar atunci cînd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de înţeles că mi se pare puţin probabil ca tocmai
el să creadă în astrologie, adoptă din nou tonul acela politicos cu care mă rănise deseori şi spuse :
„întocmai, din păcate nu pot să cred nici în această ştiinţă."
Am plecat luîndu-mi rămas bun, iar el se întoarse foarte tîrziu acasă, paşii lui însă răsunau ca de obicei
şi, aşa cum se întîmpla întotdeauna, nu se duse deîndatâ să se culce (fiind vecinul lui de cameră
auzeam foarte bine acest lucru), ci rămase încă vreo oră în camera lui de zi, cu lumina aprinsă.
îmi aduc aminte şi de o altă seară. Eram singur acasă, mătuşa plecase, iar cineva sună la uşă, am
deschis şi am văzut o femeie tînără, foarte drăguţă, pe care am recu- . noscut-o în momentul în care a
întrebat de domnul Hal-ler : era femeia din fotografia ce se afla în camera lui. I-am arătat uşa lui şi m-
am retras ; femeia rămase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboară scara şl ies împreună, voioşi
şi bine dispuşi, antrenaţi într-o discuţie plină de haz. M-a mirat foarte mult să văd că pustnicul acesta
aveajjjyljită, şi încă ce iubită, atît de tînărâ, de drăguţă şi elegantă, aşa încît toate presupunerile mele în
legătură cu el şi cu modul lui de viaţă mi se încîlciră din nou. După un ceas se întoarse însă acasâ
singur, cu pas greoi, trist, urcă cu dificultate scara şi apoi îşi tîrşîi paşii ore întregi în sus şi în jos prin
cameră, încet, întocmai ca un lup închis într-o cuşcă, iar lumina arse în camera lui toată noaptea,
aproape pînă în zori.
Nu ştiu absolut nimic despre relaţiile dintre ei şi nu vreau să mai spun decît următoarele : l-am mai
văzut o dată cu femeia aceea, în oraş, pe stradă. Mergeau la braţ, el părea fericit, iar eu mă minunam
cîtă graţie, chiar cîtă naivitate copilărească putea să existe uneori pe
40
chipul său, şi-am înţeles-o atunci pe femeia aceea, după cum am înţeles şi simpatia nutrită de mătuşa
mea faţă de acest om. în seara aceleiaşi zile se întoarse însă acasâ tot trist şi deprimat; l-am întîlnit la
uşa de la intrare, smb palton ţinea, aşa cum obişnuia uneori, sticla cu vin italienesc, apoi îşi petrecu
toată noaptea în văgăuna Iul de sus, în tovărăşia vinului. îmi părea rău de el, căci numai viaţă nu mai
era asta, o viaţă deprimantă, pierdută, lipsită de orice apărare !
Ei, dar am pălăvrăgit destul. Nu mai este nevoie de alte relatări sau descrieri pentru a arăta că lupul de
st£g^_ducea o viaţă de sinucigaş. Cu toate acestea nu cred că şi-a pus^pfrt ^îe^H' "atunci cînd, pe
nepusă masă şi fără să-şi fi luat măcar rămas bun, dar d.upă ce şi-a plătit toa_ţg_re^ţanţplp pieră din
oraşul nostru si dispăru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodată de el, şi mai păstrăm şi acum încă vreo
cîteva scrisori sosite pe adresa lui. în urma lui n-a mai rămas nimic altceva decît acest manuscris pe
care. l-a aşternut în timpul şederlPsale la „noi—şi pe care, prin cîteva rînduri, mi l-a__dedicat mie,
cu_obşgrvaţia că puteam face cu el ce vroiam.
Mi-a~7ost imposibil să verific sîmbureie'de adevăr al celor trăite de Haller şi relatate în manuscrisul
său. Nu mă îndoiesc că, în cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere., poetică, înţeleasă
însă nu în sensul unor întîmplări imaginare arbitrare, ci în sensul unei încercări de a exprima nişte
procese sufleteşti trăite în toată profunzimea lor sub vestmîntul unor întîmplări palpabile. întîmplările,
fantastice în bună parte, djn/ma-nuscrisul lui Hallex..^a4x--pet¥@ettfc-PTObahiL în ultimă~~pe-
rioadă a şederii sale la jioi şi nu mă îndoiesc că la baza lor stă şi o porţie bună de trăire reală,
exterioară. în perioada aceea oaspetele nostru se comporta într-adevăr diferit, arăta altfel, lipsea mult
de acasă, uneori chiar nopţi întregi, iar în tot acest răstimp cărţile lui au rămas neatinse. L-am întîlnit
atunci în cîteva rînduri, îmi făcea impresia că întinerise şi se înviorase surprinzător, ba de cîteva ori
părea chiar bine dispus. Dar imediat urmă o nouă şi puternică stare depresivă, nu se sculă zile de-a
rînduljdin pat, fără să simtă nevoia de a mînca ceva, şi tot în perioada aceea se certă deosebit de
vehement, ba
41

de-a dreptul brutal, cu iubita lui care apăruse iarăşi, iar cearta lor a scandalizat întregul imobil, aşa încit a doua zi
Haller a cerut scuze mătuşii mele.
Nu, sînt convins că nu şi-a pus capăt zilelor. Mai trăieşte, urcînd undeva scările unor case străine cu picioarele
sale obosite, privind fascinat la vreun parchet strălucind de curăţenie, la araucarii curate, bine întreţinute, îşi
petrece zilele în biblioteci şi nopţile în localuri sau pe vreo canapea închiriată, ascultînd dindărătul vreunei
ferestre cum toată lumea, toţi oamenii trăiesc, ştiindu-se alungat, dar Mră_şă__£e__omoare, căci.iâ mai rămas un
d îi
alungat, dar Mră_şă__£e__omo, iâ
strop de încredere care îi spune că va trebui să j2Ml& lajfunri "sufefTnŢa din inima Inj, aceăsta"suîerinţă
amara
d
lajfunri sufefTnŢa din ini j, ceţ
din care va fi să i se tragă moartea. Mă gîndesc adesea la el, nu mi-a uşurat întru nimic viaţa, nu a avut darul de a
încuraja şi de a întări în mine sentimentul forţei şi al bunei dispoziţii, dimpotrivă ! Dar eu sînt un alt fel de om,
nu-mi trăiesc viaţa aşa ca el, eu îmi duc viaţa mea neînsemnată, cu deprinderile mele burgheze, o viaţă însă plină
tle siguranţă şi de îndatoriri. Şi astfel ne putem gîndi liniştiţi la el, eu şi cu mătuşa mea, mătuşă care ar putea să
ne spună mult mai multe despre el, dar toate acestea vor rămîne pentru totdeauna închise în inima ei generoasă.
în ceea ce priveşte acum însemnările lui Haller, fanteziile acestea bizare, bolnăvicioase întrucîtva, întrucîtva
irumoase, si încărcate de gînduri, trebuie să spun că dacă aceste pagini mi-ar fi căzut în mînă întîmplătar, îără să-
l fi cunoscut pe autorul lor, le-aş fi aruncat indignat la gunoi. Cum însă îl cunoscusem pe Haller, am avut
posibilitatea să le înţeleg, ba chiar să le aprob într-o oarecare măsură. Aş avea unele reţineri în privinţa punerii
lor la îndemîna altor oameni dacă aş vedea în ele doar rodul fanteziei patologice a unui individ, a unui om
sărman, în sufletul căruia încolţise boala. Dar eu văd în ele ceva mai mult, un document de epocă, dat fiind că
boala din sufletul lui.jjaller — iată, de lucrul acesta sînt convins acum — nu este capriciul unui singur individ, ci
boala ppocii..JBsăşir(5£a^z3, generaţiei ]ui Hallpr c^boală care_i-a lovit nu numai pe indivizii slabi şi inferiori,
ci
42

tnrrnai pp cei puternici. aiai—Pătrnnşi dp ftpjrit şi mai talentaţi.


ÎTTsgjnn^rjie acestea sînt — indiferent de substanţa mâimult sau mai puţin consistentă a substratului lor de
trăire reală — o încercare de a învinge marea boală a epocii nu prin ocolirea şi înfrumuseţarea ei, ci prin stiă-'
dania de a transforma boala însăşi într-un obiect al relatării. Ele reprezintă, literalmente^o călătorie prin iad, o
călătorie* "rimtuită cînd de teamă, cînd de curaj, prin haosul unui univers sufletesc inundat de întuneric, o
călătorie făcută cu voinţa expresă de a străbate iadul de la un capăt la altul, de a înfrunta haosul, de o suporta
pînă la capăt suferinţa provocată de toate relele. Cîteva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei asemenea
înţelegeri a lucrurilor. Odată, după ce discutasem despre aşa-zisele atrocităţi ale evului mediu, mi-a spus : „In
realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocităţi. Un om din evul mediu ar detesta întregul nostru stil actual de
viaţă într-un mod nu cu totul diferit, considerîndu-l atroce, dezgustător şi barbar! Fiecare epocă,
fiecarecui-tură, fiecare obicei şi tradiţie îşî are stilul-s'ău propriu, propria sa moliciune şi duritate, frumuseţile şi
atrocităţile sale, considerînd că anumite suferinţe sînt fireşti şi acceptînd tacit anumite rele. Viaţa oamenilor se
transformă în suferinţă reală, într-un adevărat iad numai atunci cînd se întrepătrund două epoci, două
culturi şi religii. Un om din antichitate care ar fi fost nevoit să trăiască în evul mediu s-ar fi sufocat în modul
cel mai jalnic, tot aşa cum un sălbatic ar fi nevoit să se sufoce în sinul civilizaţiei noastre. Există apoi perioade
în care o întreagă generaţie se trezeşte prinsă între două epoci, înjxg^două stiluri de viaţă, îneît îşi pierde tot
ceea^ce are eă mai firesc, toate ~moravuriTe7 întreaga naivitate. Fireşte că nu fiecare îşi dă seama de acest
lucru în egală măsură. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit să suporte mizeria de astăzi cu o~generaţie şi
mai bine înaintea noastră —■ mii de oameni şnfpră antriri rfr l-rrf ceea ce el a fost nevoit să sufere singur şi
neînţeles de nimeni." ~~
Citind" însemnările a trebuit să mă gîndesc deseori la aceste cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care
43
au nimerit între două epoci, pierzîndu-şi sentimentul de siguranţă şi întreaga lor naivitate, unul
dintre acei oameni al căror destin îi condamnă să trăiască intens incertitudinea vieţii omeneşti
sub forma unui chin, a unui iad personal.
• în aceasta constă, după cîte mi se pare mie, semnificaţia însemnărilor sale pentru noi şi de
aceea m-am decis să le pun şi la îndemîna altora. Dealtfel nu intenţionez nici să le iau
apărarea, nici să le judec într-un fel sau altul, îl las pe cititor să o facă după cum ii va dicta
propria sa conştiinţă.
însemnările lui Harry Haller
Numai pentru nebuni
1 RECUSE ŞI ZIUA DE AZI LA FEL CA TOATE celelalte ; o păcălisem, o omorîsem şi pe
aceasta, încetişor, cu primitivitatea şi timiditatea artei mele de a-mi duce traiul ; lucrasem
cîteva ore, cotrobăisem prin nişte cărţi vechi, durerile obişnuite pentru un om de vîrsta mea
mă chinuiseră timp de două ore, înghiţisem un praf, bucurîndu-mă că am putut să înşel
durerile în felul acesta, făcusem o baie fierbinte, delectîndu-mă într-o caldă plăcere, primisem
de trei ori cîte ceva prin poşta şi parcursesem scrisorile şi tipăriturile acelea nefolositoare, îmi
făcusem exerciţiile de respiraţie şi, din comoditate, renunţasem de data aceasta la exerciţiile
de gîndire, mă plimbasem timp de o oră, observînd cum norii cirus desenau pe cer contururi
frumoase, delicate, încîntătoare. Toate acestea erau foarte plăcute, la fel ca şi cititul în cărţi
vechi, sau ca şi baia fierbinte, dar — punîndu-le cap la cap — ziua de azi nu fusese nici prea
plăcută, nici strălucită, nu fusese o zi norocoasă şi cu bucurie, ci una din acele zile care, încă
de multă vreme încoace, aveau să fie pentru mine ceva normal şi obişnuit: zile potrivit ele
plăcute, fără doar si poate suportabile, acceptabile, indiferente, zilele unui bărbat ceva mai
înaintat în vîrstă şi nemulţumit, zile fără griji adevă-rate, nebîntuite de deznădejde, zile în care
cîntăreşti fărâ pic de emoţie, fără pic de teamă, cu sînge rece şi cum-
45

pătare, întrebarea dacă nu cumva sosise timpul să urmezi exemplul lui Adalbert Stifter şi să ţi se
întîmple un accident în timp ce te bărbiereşti.
Cine a avut parte însă şi de celălalt soi de zile, de zile proaste, cu atacuri de gută sau cu îngrozitoare
dureri de cap încuibărite temeinic îndărătul ochilor, dureri care, ca o vrăjitoare, îţi transformă văzul şi
auzul din-tr-o bucurie într-un chin, sau de zile în care sufletul ţi se stinge, de zilele grele ale goliciunii
şi disperării interioare cînd, trăind pe pămîntul acesta distrus şi epuizat de societăţile pe acţiuni, lumea
oamenilor şi aşa-zisa cultură cu întreaga şi mincinoasa ei strălucire de tinichea de bîlci se hlizesc la noi
la orice pas întocmai ca un vomitiv, concentrîndu-se şi atingînd culmea insuportabilului în propriul
nostru eu bolnav — cine a avut parte de asemenea zile infernale se consideră mulţumit cu acest gen de
zile normale şi mediocre cum fusese ziua mea de azi, stă împăcat lîngă soba caldă, constată cu
împăcare, citind ziarul de dimineaţă, că nici astăzi n-a mai izbucnit un nou război, că n-a mai fost
instaurată nici' o nouă dictatură, că nu au mai fost date în vileag şi alte porcării nemaipomenite în
politică sau economie, îşi acordează împăcat strunele lirei sale ruginite intonînd aproape bine dispus,
în chip cumpătat, cu o veselie acceptabilă, un psalm de mulţumire ce are să-l umple de plictis pe
cumintele, blîndul şi mediocrul zeu al acelei stări de împăcare în care se află, zeu ameţit niţeluş cu
bromură, încît în văzduhul de indiferenţă opulenta al împăcatei plictiseli, în absenţa durerii, o absenţă
care merită întreaga recunoştinţă, cei doi, zeul mediocru, care moţăie plictisit, şi omul mediocru,
încărunţit la tîmple, care îi cîntă psalmul în surdină, nu se deosebesc cîtuşi de puţin unul de celălalt de
parcă ar fi fraţi gemeni.
Ce fermecătoare sînt împăcarea, absenţa durerii, zilele suportabile, umilitoare, în care nici durerea, nici
plăcerea nu îndrăznesc să ridice glasul, cînd totul se petrece în şoaptă şi se merge în vîrful picioarelor.
Numai că__e.u nu sînt genul de om care suportă prea Mnjş_JmpJiil3rea
desoiul acesta ; In schimb, sint om~uT~pehtru care, după. o scurtă perioadă de timp, ea se transformă
în ceva Insuportabil de urît şi greţos, aşa încît trebuie să-mi.caut
46
refugiul, disperat, în alte temperaturi, cauzate fie de sentimente plăcute, fie de suferinţă. Cînd, pentru
scurtă vreme, plăcerile sau durerile mă ocolesc, respirînd aerul de suportabilă, fadă indiferenţă a aste-
ziselor zile bune, în sufletul meu de copil se iscă vîuţul durerii şi al nenorocirii, îi azvîrl zeului
împăcării,"- în faţa-i copleşită de împăcare, ruginita liră a recunoştinţei mele, preferind să simt arzînd
în mine mai degrabă o durere dia- Tţs bolică decît plăcuta temperatură a camerei. După aceea:--mă
apucă dorul sălbatic de sentimente puternice, de senzaţii, furia faţă de o asemenea viaţă incoloră, plată,
normată şi stilizată şi Uri chef nebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau o catedrală
sau pe mine însumi, de a săvîrşi nişte tîmpenii temerare, de a le smulge perucile cîtorva dintre idolii
venerabili, de a procura rîvnitele bilete de tren pînă la Hamburg unor elevi cuprinşi de dorul de ducă,
de a seduce o fată sau de a le suci gîtul cîtorva reprezentanţi ai ordinii burgheze internaţionale. Căci
ceea ce uram, ..dispreţuiam şi blestemam mai mult şi mai presus "cîe toate erau : 'împăcare"!^ *
sănătatea şi tihna, optimismul cocoloşit al cetăţeanului oarecare, nrrHnpa nhi-it7f\t prosperă a
mediocrităţii, a tot, ceea ce era'normal, a căii de mijloc. ~ m ... Cam într-o astfel de dispoziţie
unei asemenea zile de duzină, cînd se lăsa întunericul Nu mi-am încheiat ziua într-un mod normal şi
plăcut, ca un om cam bolnav, cum eram eu, căzînd pradă patului gata făcut, ispitit de nada aceea de
forma unui recipient menit să-l încălzească, ci mi-am încălţat pantofii, mi-am îmbrăcat nemulţumit
paltonul, scîrbit de inconsistenţa activităţii mele din ziua aceea şi am ieşit mîhnit în oraşul învăluit de
întuneric şi ceaţă ca să dau pe gît în localul „La casca de oţel" ceea ce băutorii numesc, in virtutea unei
vechi convenţii, „un păhărel de vin".
Am coborît deci de la mansardă pe scări, pe scările
acestea străine, pe care le urcam atît de greu, pe scările
acestea totalmente burgheze, măturate, curate dintr-o
cast; cu chiriaşi în care locuiau trei familii şi în podul
•căreia se afla chilia mea. Nu ştiu cum se întîmpla, dar
eu, lupul de stepă lipsit de un acoperiş al său şi duşma-
i nul însingurat al universului mic-burghez, tocmai eu
47
) eram nevoit să locuiesc întotdeauna, în virtutea unui mai vechi sentimentalism al meu, în c&se tipic
burgheze. Nu locuiesc niciodată în palate sau în case de proletari, ci întotdeauna în cuiburile acestea
ultracorecte, ultraplicti-coase, impecabil întreţinute ale burghezilor, unde miroase puţin a terebentină şi
puţin a săpun şi unde te sperii clacă închizi uşa trîntind-o sau dacă intri cu pantofii murdari. Atmosfera
aceasta o iubesc, fără îndoială,
< încă de pe vremea cînd eram copil,/ iar dorul meu tainic
de a avea un cămin al meu mă poartă cu disperare pe
s aceleaşi drumuri prosteşti de odinioară.! Ei da, îmi place
«contrastul dintre viaţa mea, dintre viaţa mea însingurată, -rece şi agitată, profund dezordonată, şi
universul familial, burghez. îmi place să respir pe scări mirosul acesta de linişte, ordine, curăţenie,
cumsecădenie şi docilitate domestică, un miros care, în ciuda urii mele faţă de apucăturile burgheze,
mă emoţionează, şi îmi mai place, totodată, să trec pragul camerei mele unde toate aceste lucruri
dispar, unde printre teancurile de cărţi zac scrumiere şi sticle de vin, unde domnesc dezordinea,
răceala, neorînduiala şi unde toate cărţile, manuscrisele, gîndu-rile sînt stigmatizate şi îmbibate de
ananghia omului însingurat, de întreaga problematică a condiţiei umane, ele dorinţa de a da un nou
sens absurdei vieţi omengsţi.> Şi iată ca am ajuns să trec prin faţa araucariel. La primul etaj al casei
noastre scara trece pe lîngă palierul din faţa unei locuinţe care, fără nici un dubiu, este ireproşabilă,
mai curată şi mai îngrijită decît celelalte, căci locşorul acesta străluceşte de o curăţenie
supraomenească, este ca un templu luminos al ordinii. Pe duşumeaua parchetată, pe care îţi este milă
să calci, sînt aşezate două postamente ornamentale, iar pe fiecare postament se află cîte un vas mare,
într-unui creşte o azalee, într-altul o araucarie care crescuse destul de bine, ca un copăcel pentru copii,
sănătos şi solid, de o rară perfecţiune, copăcel în care pînă şi ultima frunzuliţă străluceşte de
prospeţimea curăţeniei. Uneori, cînd ştiu că nu mă vede nimeni, îmi imaginez că locul acesta este un
templu, mă aşez ceva mai sus de araucarie, pe o treaptă, mă odihnesc puţin, îmi încrucişez braţele şi
privesc cu evlavie la această mică grădină a ordinii care, prin ţinuta
48
ei impresionantă şi prin singurătatea ei ridicolă, mă tul-bură într-un chip anume pînă în adîncul
sufletului. Am bănuiala că îndărătul acestui locşor se află, în umbra sfîntă a araucariei, o locuinţă
încărcată cu mahon strălucitor în care domneşte un trai al bunei-cuviinţe, sănătos, că acolo oamenii se
scoală de dimineaţă, îşi îndeplinesc obligaţiile, petrec modeste şi voioase sărbători în familie, dueîndu-
se duminica la biserică şi culcîndu-se devreme.
Arborînd un aer de veselie mărşăluiam pe asfaltul umed şi tocit al străzilor, felinarele se uitau la mine,
aureolate de lacrimi, cu luminile lor ce pîlpîiau în pîcla rece şi umedă în care dispăreau licăririle palide
reflectate de pămîntul umed. Mi-am amintit de anii uitaţi ai adolescenţei mele — ce mult îndrăgeam
pe vremea aceea serile întunecate şi pîcloase de la sfîrşitul toamnei sau al iernii, cu cîtă lăcomie şi
îneîntare sorbeam pe vremea aceea sentimentul de singurătate şi melancolie, mergînd ore întregi în
noapte, înfăşurat în palton, pe ploaie şi pe furtună, în mijlocul naturii ostile, văduvite de frunze, încă
de pe atunci pran^-singur, dar gustam din plin versurile care mă bîntuiau şi pe care, după aceea, şezînd
pe marginea patului, le aşterneam pe hîrtie în camera mea, la lumina luminării ! Ei, dar toate acestea
trecuseră, golisem paharul acesta pînă la fund şi nimeni nu mi l-a mai umplut la loc. îmi părea oare rău
că se întîmplase aşa ? Nu, nu-mi părea rău. JJlJ^lL P?rpa rău de nimic din tot
p lJ^lL P
CP fnspşp rînchza. îmi părpa răn HP 7111a. âp a7i de PŢ^jt, de nenumăratele ore şi zile pe care le pierdeam,
5n care nu făceam decît să sufăr, zile care nu-mi ofereau nimic, nici-un fel de emoţii. Dar, slavă
domnului, mai existau şi excepţii, mai existau uneori şi altfel de ore, care îmi trezeau emoţia, îmi
aduceau daruri, surpau ziduri şi mă purtau iară şi iară pe mine, rătăcitul, înapoi spre inima vie a lumii.
Cuprins de tristeţe, dar totodată prea emoţionat am încercat să-mi amintesc de ultima oară cînd îmi
fusese dat să am un astfel de sentiment. Se întîmplase în timpul unui concert la care se interpreta o
muzică splendidă, cînd iată că între două măsuri ale unui piano interpretat de suflători mi se deschise
din nou poarta spre lumea cealaltă, am străbătut cerul în zbor
49

şi l-am privit pe Aimnezeu la lucru, am suportat dureri izbăvitoare, n-am mai refuzat nimic pe lumea
asta, nu m-arn mai temut de nimic pe lumea asta, am acceptat toate cele şi inima mea a prins drag de
tot ceea ce era / în jurul meu. JDar viziunea n-a durat mult, poate un sfert de oră, a revenit însă într-
un vis pe care l-am avut în noaptea aceea, iar de atunci licărea tainic, din cînd în cînd, în toate acele
zile serbede ale mele, uneori vedeam, preţ de cîteva minute, cum viziunea aceasta îmi străbătea viaţa
ca o dîră aurie, dumnezeiască, sufocată de cele mai multe ori de murdărie şi praf, luminînd apoi cu
scînteierile ei aurii, încît credeam că nu o voi mai pierde niciodată, dar după scurt timp dispărea cu
totul. într-o noapte s-a întîmplat ca, stînd treaz în pat, să spun versuri, nişte versuri mult prea frumoase
şi mult prea stranii ca să-mi mai fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a doua zi nu le mai ştiam, cu
toate că rămăseseră ascut; e înlauntrul meu ca miezul greu al unei nuci într-un înveliş foarte vechi şi
fragil. Altă dată viziunea aceasta mă. bîntuia în timp ce citeam dintr-un scriitor oarecare, în timp ce
reflectam la vreo idee de-a- lui Descartes, de-a lui Pascal, alteori se aprindea în timp ce mă aflam la
iubita mea, înălţîndu-mă cu dîra-i aurie pînă în slăvile cerului. Ah, cît de greu este să dai de această
dîră dum-ne2eiască în tumultul vieţii pe care o ducem noi, în mijloci;! acestei epoci pline de atîta
împăcare, atît de îmbur-ghesite, atît de oneste, cînd sîntem totodată martorii unor asemenea
structuri, ai unor asemenea afaceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni!, Cum să nu
fiu un lup de stepă şi un sihastru jerpelit în mijlocul acestei lumi, cînd din toate telurile ei nu îmjaăxţă-
sgs::- niri unul singur, rînd nu sînt părtaş la oucuriile ei ! Nu pot rezista multă vreme nici la teatru, nici
la cinematograf, nu pot să citesc nici un ziar, rareori mai citesc cîte o carte modernă, nu pot pricepe
plăcerea şi bucuria pe care oamenii speră să le afle în trenurile şi hotelurile aglomerate, în cafenelele
pline pînă la refuz, cu muzica lor languroasă şi penetrantă, în barurile şi varie-teurile elegante şi
luxoase ale marilor oraşe, la expoziţiile mondiale, plimbîndu-se pe corso, audiind prelegerile destinate
celor însetaţi de cunoaştere, frecventînd marile
50
terenuri de sport — toate aceste bucurii accesibile şi mie, la care mii de oameni se îmbulzesc în
zbaterea lor, ră-mîn neînţelese, neîmpărtăşite de mine. Iar tot ceea ce se întîmplă cu mine în rarele
mele ore de bucurie, tot ceea ce pentru mine înseamnă plăcere, eveniment, extaz şi înălţare, rămîne
necunoscut celorlalţi oameni care caută şi îndrăgesc toate acestea cel mult în operele poetice, căci în
viaţă consideră asta drept o nebunie. Şi într-adevăr, dacă e ca lumea să aibă dreptate, după muzica
aceasta din cafenele, amuzamentele acestea în masă, aceşti americani care se mulţumesc cu atît de
puţin, dacă e ca toţi aceştia să aibă dreptate eu sînt cel care nu are dreptate, atunci eu sînt nebun,'
atunci eu sînt într-adevăr ur. lup de stepă, aşa cum însumi mi-am spus adesea, un animal j/\ rătăcit într-
o lume străină şi neînţeleasă, un animal care i ^
sălaş, aer
fireşti de altfel la un
nu-şi mar~ăTlă nicăieri______
Bătut de asemenea gînduri ___,__.
om ca mine — mergeam mai departe pe stradă prin-tr-unul dintre cele mai liniştite şi mai vechi
cartiere ale oraşului. Pe partea cealaltă a străzii se afla, învăluit în întuneric, un zid de piatră vechi şi
cernit la care îmi plăcea să privesc ; era mereu acolo, vechi şi impasibil, între o bisericuţă şi un spital
vechi; pe pereţii lui tari îmi
odihneam adesea, ziua, privirile, căci nu existau decît puţine asemenea ziduri liniştite, plăcute şi
tăcute în centrul oraşului unde, de altfel, te întîmpinau pe fiecare metru pătrat stridentele nume ale
vreunui magazin, vreunui avocat, vreunui inventator, vreunui medic, vreunui- frizer sau vreunui
pedichiurist. Vedeam acum din. nou cum vechiul zid stătea învăluit în pace, dar ceva se schimbase, pe
la mijlocul zidului zării un portal mic şi l drăguţ cu un arc ogival şi mă zăpăcii căci nu-mi dadea.ru n
deloc seama dacă portalul acesta existase acolo dintot-\:leauna sau dacă fusese adăugat recent. Părea
că e, fără îndoială, vechi, străvechi; îţi puteai imagina că portiţa zăvorită, cu uşa ei din lemn de
culoare închisă, dădea, cu secole în urmă, în curtea unei mănăstiri tihnite, tot acolo ducea şi acum, cu
toate că mănăstirea nu rnai exista de mult, văzusem poarta aceea probabil de sute de ori, fără să o fi
băgat de seamă, poate că fusese vop-
51
sită de curînd şi de aceea am remarcat-o abia acum. Oricum, m-am oprit şi am privit cu
atenţie înspre partea cealaltă, fără să traversez, strada se întindea în faţa mea desfundată şi
mustind de apă ; am rămas pe trotuar şi nu am făcut altceva decît să privesc dincolo, se făcuse
noapte de-a binelea şi am avut impresia că în jurul porţii atîrna o coroană sau ceva de genul
acesta, un obiect multicolor. Străduindu-mă să văd mai bine, am observat deasupra portalului
o pancardă luminoasă pe care, după cîte mi se păru, scria ceva. Mi-am încordat privirea şi
în cele din urmă am traversat în ciuda noroiului şi băltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenuşiu
am văzut o dîră uşoară de lumină pe care apăreau într-o mişcare lentă nişte litere multicolore
care dispăreau apoi deîndată, re-' venind şi pierind din nou. Iată, mi-am spus eu, au trans--
format şi zidul acesta vechi într-o reclamă luminoasă. între timp am descifrat cîteva cuvinte
care apăreau fugitiv, era greu să le citeşti, fiind nevoit să le ghiceşti ynai mult, distanţa dintre
litere varia, înseşi literele erau 7 ^difuze, pîlpfi'toâre, stingîndu-se ciî repeziciune. Cel care
avea intenţia să-şi rezolve afacerile în felul acesta nu fusese prea inspirat, era un lup de stepă,
un biet individ ; de ce erau proiectate literele acestea pe zidul de pe străduţa întunecoasă din
centrul vechi al oraşului, la o asemenea oră, pe o vreme ploioasă, cînd nimeni nu trecea pe
aici, şi de ce erau literele atît de efemere, atît de pîl-pîitoare, atît de capricioase şi de ilizibile ?
Dar stai, iată că am reuşit să prind din zbor mai multe cuvinte în şir care spuneau : _

TEATRU MAGIC
INTRAREA NU E PERMISA ORICUI
— NU E PERMISA ORICUI
Am încercat să deschid poarta, dar clanţa grea, veche, nu cedă deloc la apăsarea mea. Jocul
literelor încetase, se sfîrşise dintr-o dată, înţelegînd parcă tristeţea pfo-' priei sale zădărnicii.
Am făcut cîţiva paşi îndărăt, afun-dîndu-mă în noroi, dar nu s-au mai ivit nici un fel de litere,
jocul se stinsese, eu am mai stat încă multă vreme acolo în noroi, aşteptînd, dar în zadar.
52
După ce renunţasem şi revenisem pe trotuar, dinaintea mea, pe asfaltul lucios ca o oglindă,
căzură picăturile colorate aîeunor litere.
Citii :
*Jf NUMAI------PENTRU-----NE------BUNI !
Mă udasem la picioare, îmi era frig, am rămas totuşi încă multă vreme stînd acolo, aşteptînd.
Dar zadarnic. Stînd acolo şi gîndindu-mă la plăcuta şi gingaşa apariţie a fantomaticelor litere
luminoase de pe zidul umed şi de pe asfaltul negru şi lucios, îmi veniră în minte cîteva din
gîndurile de mai înainte, parabola cu dîra luminoasă, aurie, care se îndepărtează atît de rapid
şi pe care nu o mai poţi regăsi cu nici un chip. (_ îmi era frig şi, în cele din urmă, am plecat
visînd la \. dîra aceea, purtînd în mine dorul după poarta teatrului magic care nu exista decît
pentru nebuni. Ajunsesem Sntre timp în zona pieţei centrale unde nu lipseau posibilităţile de
distracţie, la fiecare pas atîrnau firme şi reclame : Orchestră de femei — Variete — Cinema —
Seară de dans —, dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru „omul oarecare", pentru
oamenii obişnuiţi pe care, de altfel, îi şi vedeam intrînd pe uşi buluc, în cîrduri. Cu toată
tristeţea mea mă mai înseninasem totuşi, îmi fusese dat un ^emn_de_pe lumea cealaltă, cîteva
litere colorate dănţuiseră_şi se reflectaseră în sufletul meu, iscind cîteva acorduri tainice, îmi
luse'Se dat să zăresc din nou un licăr al acelei dîre aurii.
M-am îndreptat spre cîrciumioara patriarhală—care,*" de acum douăzeci.şLcinci de ani, de
cînd am locuit prima dată în acest oraş, nu se schimbase deloc? pînă şi proprietara era aceeaşi
de pe vremuri, pînă şi unii dintre clienţi erau şi pe atunci în local, pe aceleaşi locuri, dinaintea
aceloraşi pahare. Intrasem în modestul local ca să-mi găsesc un refugiu. Este adevărat că şi
refugiul acesta era cam la fel cu cel de pe scară, lîngă araucarie, căci nici^ aici nu-mi găseam
nici adăpost, nici tovarăşi, ci numai^ocul liniştit al unui spectator în faţa unei scene pe care
nişte necunoscuţi jucau în piese necunoscutejdar chiar aşa fiind, locul acesta îşi avea valoarea
luT: era
53

ferit de gloată, de strigăte, de muzică, aici nu erau decît cîţiva cetăţeni liniştiţi care stăteau la
nişte.mese de lemn fără feţe de masă (nici urmă de marmoră, nici urmă de smalţ emailat, nici
urmă de pluş, nici urmă de alămuri !), avînd dinainte băutura lor de seară, un vin bun şi
sănătos. Se prea poate ca aceşti cîţiva muşterii statornici ai localului pe care îi cunoşteam din
vedere să fi fost nişte adevăraţi filistini, cultivînd în locuinţele lor filistine altarele deprimante
ale unor zei idioţi ai împăcării, se prea poate să fi fost şi ei nişte indivizi însinguraţi şi
dezorientaţi ca mine, nişte beţivani liniştiţi şi bîntuiţi de gîndul unor idealuri năruite, tot nişte
lupi de stepă, nişte ţipi amarrţi ; nu ştiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul Unui cămin,
de o decepţie, de nevoia unui surogat, cel căsătorit căuta să regăsească aici atmosfera anilor
burlaci ei sale, funcţionarul bătrîn reminiscenţele anilor de studenţie, toţi erau cam taciturni,
tuturor le plăcea să bea şi, la fel ca mine, preferau şi ei să stea aici, cu o jumătate de litru de
vin de Alsacia dinainte, decît să privească la o orchestră în care cîntau femei. Aici îmi
aruncam ancora, aici puteam să rezist timp de o oră, chiar două. Abia băusem o înghiţitură de
Vin de Alsacia şi mi-am dat seama că în ziua aceea nu mai mîncasem nimic de dimineaţă.
E curios cît de mult poate să înghită un om ! Timp de vreo zece minute am citit într-un ziar,
prin ochii mei pătrunse în mine spiritul unui iresponsabil care rumegă în gură cuvintele altora,
muindu-le în salivă, dar dîndu-le apoi afară nedigerate. Şi-aşa am înghiţit o coloană întreagă.
După aceea am îngurgitat o bucată frumuşică de ficat desprins din trupul unui viţel sacrificat.
Curios'. Cel mai bun rămînea tot vinul de Alsacia. Nu-mi plac vinurile tari, sălbatice, cel puţin
nu pentru consumul zilnic, căci ele te aduc într-o stare de surescitare puternică şi au un gust
special căruia i s-a dus vestea. Cel mai mult îmi plac vinurile de ţară foarte curate, uşoare,
modeste şi lipsite de faimă, poţi să le bei în cantităţi mari, căci au un gust bun şi plăcut de
ţară, de pămînt, de cer şi pădure. Un pahar de vin de Alsacia şi o bucată depiinebună —iată
cel mai bun prînz din cîte pot exista. Aci:m însă aveam în stomac şi o porţie de ficat, o îm-
54
bucătură aparte pentru mine, căci rareori mîncam carne, iar dinaintea mea se afla acum cel de
al doilea pahar cu vin. Iată încă un lucru curios : în văi înverzite, oameni sănătoşi şi cuminţi
cultivau viţa-de-vie, tescuiau strugurii pentru ca, ici şi colo pe lumea asta, departe de ei,
cîţiva oameni decepţionaţi să tragă liniştiţi la măsea şi pentru ca nişte (lupji de stepă
nedumeriţi să poată sorbi din paharele lor un pic de curaj şi de bună dispoziţie. ' Din partea
mea lucrul ăsta n-are decît să pară curios V îţi făcea bine, te ajuta să-ţi recapeţi buna
dispoziţie. Cît despre pălăvrăgeala din articolul din ziar am dat drumul mai apoi unui hohot de
uşurare şi gîndul îmi zbură iar, ca fulgerul, la melodia piano-ului suflătorilor pe care o uitasem
şi care se înălţa acum în mine ca un balonaş de săpun strălucitor, reflectînd, în mic, o lume
pestriţă şi spărgîndu-se apoi uşor. Cum am putut oare să cred că sînt un om pierdut cînd, iată,
mai exista încă posibili^ tatea ca în inima mea să mai dăinuiască rădăcinile tainice ale acestei
firave melodii dumnezeieşti care, într-o bună zi, va înflori din nou în toată splendoarea celor
mai plăcute culori ale sale ?! Chiar un animal rătăcit fiind,. care nu pricepea nici o iotă din
lumea înconjurătoare, viaţa mea nesăbuită avea totuşi un sens, ceva dinlăun- P trul meu îmi
răspundea recepţionînd semnalele unor lumi superioare, îndepărtate, în creierul meu se
îmbulzeau mii
de imagini :
Cete de îngeri pictaţi de Giotto pe o mică boltă albastră dintr-o biserică din Padova, pe lîngă
ei mergeau Hamlet şi, cu coroniţa pe frunte, 'Ofelia, splendide alegorii ale întregii suferinţe,
ale tuturor eroinelor de pe lumea asta, iată-l pe neobositul Gianozzo stînd în balonul său
cuprins de flăcări şi suflînd într-un corn, pe Attila Schmelzle ţînînd în mînă pălăria cea nouă,
pe Borobu-dur ridicînd în văzduh un munte de sculpturi. Şi chiar dacă toate aceste chipuri
frumoase trăiau şi în inimile multor altora, existau în schimb alte zeci de mii de ima~ fijni şi
de sunete necunoscute-care. cu~ ochiul lor văzător şi cu urechea lor trează, sălăşluiau şi trăiau
numai şi numai înlăuntrul meu. Iar zidul vechiului aşezămînt cu străvechea lui culoare verde-
cenuşie spălată de ploi, pătată, zidul din ale cărui crăpături şi semne încrustate de
55
intemperii puteai să-ţi imaginezi mii de fresce — cine să-i răspundă acestui zid, cine putea să-
l lase să-i pătrundă în suflet, cine putea să-l îndrăgească, cine putea să-i remarce farmecul
culorilor sale care, pe nesimţite, păleau ? Cărţile vechi ale călugărilor cu miniaturile şi luciul
lor calm şi cărţile poeţilor germani, uitate de propriul lor popor, de acum două sute şi o sută de
ani, toate acele volume uzate şi pline de pete, tipăriturile şi manuscrisele muzicienilor de
odinioară, partiturile solide, îngălbenite, cu visurile lor pietrificate în tonalităţi — cine putea
să le asculte vocile îmbibate de spirit, vocile hoinare şi animate de dor, cine putea să le mai
poarte în inimă spiritul şi farmecul într-o epocă diferită, într-o epocă ce se înstrăinase de toate
acestea ? Cine se mai gîndea la chiparosul micuţ şi rezistent de pe muntele din apropiere de
Gubbio care, frînt de o furtună şi secerat în două, continuase să trăiască hrănind în vîrf o
rămurică nouă, chinuită, firavă ? Cine mai putea să ştie cît valora munca harnicei gospodine
de la primul etaj, apreciind cum se cuvine şi araucaria ei frumos îngrijită ? Cine mai putea să
citească noaptea slovele scrise de vălurile de ceaţă care pluteau în zbor pe deasupra Rinului ?
Lul de stepă. Şi cine putea să mai caute sensul pierdut pe sub ruinele propriei sale vieţi, cine
putea să mai sufere din pricina a tot ceea ce părea să fie mai absurd, cine putea să mai trăiască
în mijlocul a tot ceea ce părea ,\ o nebunie, [cine mai putea spera în taină că, în tot acest haos
agonic şi nebunesc, mai exista posibilitatea mintu-irii şi a apropierii de ^umnezeujj
Strîngeam paharul în palmă, proprietara voia să mi-l umple iarăşi, dar eu m-am ridicat. Nu
mai simţeam defel nevoia să beau. Mi se arătase dîra aurie, mi se amintise de eternitate", de
Mozart, de stele.jPreţ de o oră eram din nou în stare să respir, să trăiesc, să exist, nu mai eram
nevoit nici să îndur suferinţele, nici să mă tem sau să-mi fie ruşine.
Vîntul rece împrăştia ploaia măruntă şuierînd pe lîngă felinare, picăturile străluceau ca nişte
fulgere sticloase, scînteietoare. Am ieşit în strada pustie. încotro s-o apuc ? De-aş fi avut în
momentul acela o putere magică, dinaintea mea s-ar fi ivit un salon drăguţ, stil Louis
56
Seize, în care cîţiva muzicieni buni mi-ar fi interpretat
două sau trei piese de Hăndel şi de Mozart. De aşa ceva
^ _ aş fi avut eu chef acum, aş fi sorbit muzica aceasta se-
„inină, nobilă aşa cum zeii îşi sorb nectarul. AV) Ha-gş_f^
.avut acum un prieten, un prieten undeva/ într-o man-
sardă oarecare, câzut ^pe~gîhduri la~Turnîfra luminării şi
cu vioara culcată lîngă el ! Cum m-aş mai fi strecurat
să ajung pînă la el, aş fi urcat scara pînă sus fără pic de
zgomot, surprinzîndu-l, şi, discutînd şi ascultînd muzică,
am fi petrecut noaptea asta cîteva ore divine ! Odinioară;
în anii care s-au scurs, gustasem adesea din fericirea
aceasta, dar şi ea se îndepărtase cu timpul de mine, se
desprinsese de mine, iar intre prezentul şi trecutul meu
s-au strecurat nişte ani CîîiliţL
Am pornit cu păs şovăielnic către casă, ridicîndu-mi gulerul paltonului şi lovind cu bastonul
caidarîmul umed. Dar oricît de încet aş fi parcurs drumul, tot aveam sâ ajung în curînd în
mansarda mea, în aşa-zisul meu cămin pe care nici nu-l îndrăgeam, dar de care nici nu mă
puteam lipsi, căci trecuse deja vremea cînd eram în stare să petrec o noapte ploioasă de iarnă
plimbîndu-mă în aer liber. Dar, pentru numele lui jlumnezeu, nu voiam să-mi stric buna
dispoziţie din seara aceea nici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauza araucariei,
căci, cu toate că nu puteam să ascult o orchestră de cameră şi nici să-mi găsesc un prieten,
singur cu vioara lui, melodia aceea divină răsuna înlăuntrul meu, iar eu reuşeam să cînt pentru
mine însumi, cu aproximaţie, murmurînd-o încet în ritmul respiraţiei. Cu astfel de gînduri am
păşit mai departe. Nu, se putea trăi şi fără muzică de cameră şi fără prieten, şi era stupid să te
laşi sfîşiat de neputinciosul dor de căldură. Singurătatea însemna independenţă, iar eu mi-o
dorisem şi mi-o cîştigasem în decur-sul multor aniAEa însemna răceală, da, dar mai însemna
şi linişte, o linişte minunată, şi imensitate, ea era ca spaţiul rece şi liniştit în care se roteau
stelele.
Dintr-un local de dans pe lîngă care tocmai treceam mă întîmpină ca un abur de carne crudă,
zvonul înfier-bîntat şi brutal al muzicii de jazz. Mă oprii o clipă ; genul acesta de muzică
avusese dintotdeauna pentru mine, în ciuda dispreţului meu, un farmec secret. Jazzul - măr"'
57

scîrbea, dar îl preferam de sute de ori oricăruia db.r.re genurile muzicii contemporane, academice,
căci sălbăticia lui vioaie şi brutală pătrundea şi în universul instinctelor mele, degajînd o
senzualitate naivă şi onestă. Am rămas aşa o clipă, adulmecînd, mirosind muzica stridentă, crudă,
trăgînd în nări, cu furie şi poftă, atmosfera unor asemenea localuri. Latura lirică a acestei muzici era
onctuoasă, dulceagă, îmbibată de sentimentalism, cealaltă latură a ei era sălbatică, năbădăioasă şi
puternică, dar ambele laturi se contopeau paşnic şi naiv într-un singur tot unitar. Era o muzică a
declinului, la Roma, pe vremea ultimilor împăraţi, existase probabil o muzică asemănătoare. Fireşte
că, în comparaţie cu Bacii, cu Mozart şi cu muzica adevărată, ea nu era decît o porcărie — dar tot aşa
era şi întreaga noastră artă, întreaga noastră gîndire, toată fictiva noastră cultură atunci cînd o
comparam cu adevărata cultură. Marea calitate a acestei muzici era aceea de a fi enorm de sinceră, în
genul firii plăcute şi naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bună dispoziţie copilărească.
împrumutase cîte ceva de la negri, cîte ceva de la americanii care nouă, europenilor, ni se par, în
pofida puterii lor, adolescentini şi de o prospeţime infantilă. Fi-va şi Europa vreodată la fel ? O pornise
deja pe această cale ? Oare noi, cunoscătorii şi admiratorii Europei de odinioară, ai muzicii autentice
de odinioară, ai literaturii autentice de odinioară, să nu fi fost noi oare decît o simplă minoritate de
prostănaci şi de nevrotici sofisticaţi pe care viitorul îi va da uitării, rîzînd de ei ? Oare tot ceea ce noi
numim „cultură", sau spirit, sau suflet, sau frumuseţe, sau sfinţenie să nu fi fost cumva decît o stafie,
ceva mort de mult şi eonsid-erat numai de noi, de cei cîţiva nebuni, drept autentic şi viu ? Sau toate
acestea nu fuseseră poate niciodată autentice şi vii ? Nu cumva tot ceea ce ne cerea nouă, nebunilor, o
trudă asiduă nu fusese dintotdeauna decît o fantomă ?
Am intrat în cartierul vechi al oraşului ; bisericuţa stătea estompată şi ireală în vălul cenuşiu al nopţii.
Dintr-o dată mi-am adus aminte de ceea ce mi se întîmplase în cursul serii, de tainicul arc ogival, de
placa aceea enigmatică de deasupra lui, de cuvintele luminoase ce dăn-
ţuiteră în bătaie de jocj Ce spuneau inscripţiile acelea? „Intrarea nu e permisă oricui." Şi : „Numai
pentru nebuni." Am cercetat cu privirea zidul veclii nutrind tainica dorinţă ca vraja aceea s"â se repete,
ca inscripţia să mâ invite pe mine, nebunul, înăuntru, ca poarta să mâ lase să intru. Poate_că_ acolo se
afla tot cee^ ^p-mî Hn-rearn eu. poate că acolo se interpreta -muzica mea pre-ferată ?
-----Peretele întunecos de piatră mă privea indiferent,
închis în sine, în întunericul înserării, afundat adînc în visul său. Şi nicăieri nu era nici o poartă,
nicăieri nu era "ici un arc ogival, nu erau decît ziduri tăcute, întunecoase, nici urmă de vreo spărtură.
Am păşit zîmbind mai departe, adresîndu-i zidului semne prieteneşti. „Dormi în pace, zidule, nu vreau
să te trezesc. Va veni o vreme cînd te vor demola sau cînd te vor umple cu afişele lor avide, dar tu mai
exişti încă, încă mai exişti, frumos şi liniştit, iar mie mi-eşti drag." ■*-~) Răsărind brusc dintr-un
cotlon întunecat al străzii, Cui} indivlcfr mă umplu de spaimă, era un om care se întorcea tîrziu acasă,
cu pasul obosit, cu o şapcă pe cap, îmbrăcat într-o bluză albastră, purtînd pe umăr coada unei pancarte
şi, agăţată de curea, o lădiţă cu capacul deschis, cam în genul lădiţelor vînzătorilor de prin pieţe.
Mergea înaintea mea obosit, nici nu se uita la mine căci, dacă ar fi făcut-o, l-aş fi salutat şi i-aş fi oferit
un trabuc. La lumina felinarului următor am încercat să descifrez ce scria pe stindardul său, pe
pancarta sa roşie fixstă într-o coadă de lemn, dar el o tot clătina încolo şi încoace, încît n-am putut
descifra nimic. Atunci l-am strigat rugîndu-l să-mi arate pancarta. Se opri şi ţinu coada pancartei ceva
mai drept şi atunci am putut sa citesc nişte litere care dănţuiau buimăcite :
'
SEARĂ DE DISTRACŢIE ANARHISTA !
TEATRU MAGIC ! INTRAREA NU E PERMISA ORI...
„Pe dumneavoastră vă căutam", am strigat eu bucuros. .,Ce înseamnă asta, seară de distracţii ? Unde
are loc ? Cînd ?"
58
El însă o luase iarăşi din loc.
„Nu-i pentru oricine", zise el indiferent cu o voce adormită, mergînd mai departe. Se săturase,
voia să se întoarcă acasă.
„Staţi", am strigat eu urmîndu-l. „Ce-aveţi acolo în ]ădiţa aceea ? Aş vrea să cumpăr ceva de
la dumneavoastră."
Fără să se oprească din mers omul acela scotoci în lădiţă, scoase o cărticică_ şi mi-o întinse.
Am înşfăcat-o şi am băgat-o în buzunar. în timp ce îmi descheiam paltonul ca să scot banii, el
o coti într-o alee laterală care ducea spre o poartă, trase poarta în urma lui şi dispăru, în curte
se auzi tropăitul paşilor săi grei, mai întîi pe caldarîm, apoi pe o scară de lemn, pe urmă nu am
mai desluşit nimic. Şi dintr-o dată am simţit şi eu o oboseală cruntă, avînd totodată
sentimentul că se făcuse foarte tîrziu şi că ar fi mai bine să mă întorc acum acasă. Am mărit
pasul şi, trecînd pe străduţa din cartierul adormit, am ajuns repede în zona situată între zidurile
de apărare, acolo unde locuiam şi eu şi unde, în căsuţe curate, cu mici spaţii verzi şi iederă,
stăteau cu chirie funcţionari şi pensionari cu venituri modeste. Trecînd pe lîngă iederă, pe
lîngă iarbă, pe lîngă brăduţ, am ajuns la uşa de la intrare, am nimerit gaura, am nimerit
butonul de lumină, m-am strecurat prin faţa uşilor cu geamlîc, pe lîngă dulapurile lustruite şi
plantele decorative, descuind uşa cămăruţei mele, uşa acestui cămin mic şi iluzoriu unde mă
aşteptau'şezlongul şi soba, călimara cu cerneală şi cutia cu instrumentele de pictat, Novalis şi
Dos-toievski, aşa cum pe ceilalţi, pe oamenii adevăraţi, îi aşteptau, cînd se întorceau acasă,
mama sau nevasta, copiii, servitoarele, cîinii, pisicile^
Scoţîndu-mi paltonul ud am dat iar peste cărţulia aceea. Am scos-o, era o cărticică subţire de
bîlci, tipăf rită prost pe o hîrtie proastă, cam în genul broşurelelor >£• numite „Omul născut în
ianuarie" sau „Cum să întinerim cu douăzeci de ani în opt zile ?"
Cuibărindu-mă însă în şezlong şi punîndu-mî ochelarii am citit pe coperta acestei broşurele de
bîlci, cu mirare şi cu un sentiment al destinului, încolţit la iuţeală,
60

- următorul titlu : „Tratat despre lupul de stepă. Nu este pentru oricine."
Şi iată care era conţinutul acestei scrieri pe care am citit-o într-un suflet, cuprins de o
curiozitate crescîndă :
Tratat despre lupul de stepă
Numai pentru nebuni
A fost odată un anume Harru^jilimit lupul de stepă. Era biped, purta îmbrăcăminte şi era om,
dar de fapt nu era decit un lup de stepă. învăţase multe din cîte pot învăţa oameni cu mintea
luminată şi era un om destul de inteligenţi Un singur lucru nu_învătase însă: cum să fie
mutyuvvJulg_M^lnjLUşi şi de viaţa_lui. Nu era capabil de aşăceva\era un om nemulţumit.'
Lucrul acesta i se trăgea probabil din aceea că, în străfundul inimii sale, ştia (sau avea
impresia că ştie) că de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei. Oamenii luminaţi la
minte n-au decît să polemizeze pe tema dacă el era cu adevărat lup, dacă odinioară, poate
înainte de a se fi născut, persoana aceasta fusese transformată prin farmece dintr-un lup
într-un om sau dacă s-a născut ca om dăruit cu sufletul unui lup de stepă şi stăpînit de acesta,
sau dacă nu era cumva numai o închipuire sau vreo boală credinţa lui că, de fapt, el este un
lup. De exemplu, s-ar putea ca în copilărie omul acesta să fi fost, să zicevi, sălbatec,
independent şi dezordonat, ca educatorii lui să fi încercat să omoare fiara din el, dezvoltindu-
i însă, tocmai în felul acesta, puterea de imaginaţie şi întărindu-i certitudinea că ar fi într-
adevăr o fiară mascată doar de

j>e putea discuta


...~.-----3 .__ I------- ,_,_.___ , pgi cu privire la
toate astea; lupului de stepă insă nu i-qr fi servit la ni*
crusta subţire a educaţiei şi omeniei îndelung sau puteau fi scrise cărţi într
61
0
mic, cuci lui îi era complet indiferent dacă lupul din-tr-însul îi fusese vîrît acolo prin vrăjitorii sau
prin bătăi sau dacă nu cumva lupul acesta nu exista decît în închipuirea sufletului său. Nu dădea nici
o importanţi la ce gindeau ceilalţi despre toate acestea, ba chiar nici la ce gîndea el despre toate
acestea, căci, oricum, lupul dintr-însul nu putea fi alungat prin asta. ^' ^ Lupul de stepă avea, aşadar,
<gîouă fîrfy una de o~n şi lina de lup, asta fusese soarta lui şi se prea poate ca un asemenea destin să
nu fi fost defel ceva deosebit sau rar.'Se spune că ar mai fi fost văzuţi şi mulţi alţi oameni care
dovedeau apucături de cline sau de vulpe, de peşte sau de şarpe, fără să fi întîmpinat din pricina
aceasta dificultăţi deosebite. în oamenii aceştia vieţuiau laolaltă jie omul şi vulpea, fie omul şi
peştele, fără să-şi cauzeze suferinţe unul altuia, ba chiar se ajutau unul pe altul, iar în unii oameni,
care au ajuns departe şi au trezit invidia celorlalţi, fericirea fusese mai mult rodul strădaniei vulpii
sau maimuţei decît a omului. Iată un lucru cunoscu: de toată lumea. Dimpotrivă, în cazul lui Harry
lucrurile f* stăteau altfel,) omul şi lupul dintr-însul nu convieţuim şi nici nu se întrajutorau, ci se urau
de moarte imul pe al-iul, aşa încît existenţa unuia nu-i aducea celuilalt decit suferinţă, iar cînd cele
două firi se duşmănesc de moarte în Acelaşi Sînge şi în Acelaşi Suflet, apoi viaţa aceea nu e bună
defel). Ei, dăr fiecare cu soarta lui, şi-apoi nimeni nu are o soarta uşoară.
Se întîmpla însă ca lupul nostru de stepă să aibă sentimentul că trăia cînd ca lup, cînd ca om, lucru
care li se intimpla tuturor fiinţelor combinate, dar şi că, atunci cînd era lup, omul din el stătea la
pîndă uitîndu-ss cu atenţie, cintărind şi judecind — iar în timp ce era om, lupul proceda la fel. De
exemplu, cînd Harry era om şi ii venea o idee frumoasă, un simţămînt subtil, nobil sau cînd săvîrşea o
aşa-zisu faptă bună, lupul dintr-insill îşi arăta colţii, ridea şi îi arăta cu o ironie ucigătoare cit de
ridicol este acel spectacol al nobleţei pentru un ani-nai de stepă, un lup care, în inima lui, ştia de
altfel foarte bine ce-i era pe plac, adică să galopeze singuratic prin stepe, din cînd in cînd să bea
sînge sau să dea tîrcoole unei lupoaice -- iar din punctul de vedere a\lupului; fie-
'
care acţiune a omului devenea înfiorător de caraghioasă şi jenantă, stupidă şi deşartă. Dar acelaşi
lucru se in-timpla şi atunci cînd Haller se simţea şi se comporta ca utt lup, arătîndu-şi colţii, simţind
că-i urăşte şi-i duşmăneşte de moarte pe toţi oamenii şi toate apucăturile şi moravurile lor penibile şi
denaturate. In acest caz, partea de om dintr-însul stătea la pîndă, ţinivdu-l pe lup sub observaţie,
zicîndu-i că nu-i decît un animal, o fiară, stricîndu-i şi înveninîndu-i orice bucurie pe care i-o
deştepta firea lui simplă, sănătoasă şi sălbatecă de lup.
Cam aşa stăteau lucrurile în cazul lupului de stepă şi oricine îşi poate imagina că viaţa lui Harry nu
era chiar aşa de plăcută şi fericită. Dar nu trebuia să se înţeleagă cumva că era peste măsură de
nefericit (cu toate că v.vea această impresie, de altfel ca orice alt om care consideră că nu există
suferinţe mai mari decît ale sale). Despre nici un om nu trebuie să se afirme aşa ceva. După cura nici
cel care nu are într-insul nici un lup nu trebuie să jie neapărat un om fericit. Căci pînă şi in cea mai
nefericită viaţă există clipe însofite şi mici flori de fericire ivite printre nisip şi pietre. Aşa era şi cu
lupul de stepă. De cele mai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind in stare să-i
nefericească şi pe alţii pe care îi iubea sau de care era iubit. Căci toţi cei care îl îndrăgeau nu vedeau
în el decît o singură latură. Unii dintre ei ii iu- v *A beau ca pe un om delicat, inteligent si..d£QS£hiL-
£LMi'au încroziţi^_şi decepţionaţi cînd se vedeau nevoiţi să descopere luvul dintr-însul,\ Si n-aveau
încotro, căci Harry, ca orice fiinţă, vroia să fie îndrăgit în totalitatea lui, ne-fiind capabil să-şi
ascundă sau să nege lupul dintr-însul, mirlindu-i pe aceia la a căror dragoste rivnea. Mai erau însă şi
cîte unii care hidrăgeau tocmai_lupul din el, adică £ tocmai libertatea, sălbăticia lui, imposibilitatea
de a fi ■îm'olinzit, curajul lui in caz de pericol, puteypq Ini, rlav şi ei erau deosebit de decepţionaţi,
jăcîndu-şi o impresie lamentabilă în momentul în care se dovedea că lupul rău. şi sălbatec mai era şi
om, nutrind în el dorinţa de bunătate şi delicateţe, ascultîndu-l chiar pe Mozart, citind versuri şi
nutrind pe Ungă toate acestea şi nişte idealuri umane. Şi tocmai aceştia din urmă se arătau de cele
mai multe ori deosebit de dezamăgiţi şi supăraţi, aşa că lupul
62
de stepă contamina cu propria lui fire, dublă, cu propria lui sfîşiere toate destinele cu care venea în
contact.
Dar cine crede că îl cunoaşte pe lupul de stepă şi că îşi poate imagina cit de jalnică şi sfîşiată este
viaţa lui — iată că acela greşeşte, neştiind nici pe departe totul. El nu ştie că (aşa după cum nu există
regulă fără excepţii şi după cum humnezeu îl îndrăgeşte în anumite cazuri mai degrabă pe un păcătos
decît pe nouăzeci şi nouă de oameni drepţi) şi Harry mai avea, aşadar, momentele sale privilegiate, de
fericire, că putea şi el să respire, să gîndească şi să simtă cînd numai ca un lup, cînd numai ca un om,
ba nici nu-şi închipuie că uneori, in anumite momente, foarte rare, cei doi reuşeau să se împace şi să
trăiască unul de dragul celuilalt, aşa incit nu numai că unul dormea în vreme ce celălalt stătea de
veghe, ci se întremau unul pe celălalt, dublînău-se reciproc. Se părea că obişnuinţa, cotidianul,
cunoştinţele şi ordinea nu aveau în viaţa acestui om, ca pretutindeni pe lumea asta, nici un alt scop
decît acela de a-i permite, din cînd în cînd, cîteva clipe de răgaz, de-a fi străpunse şi de-a face loc
neobişnuitului, minunii şi îndurării. Puteau oare aceste rare ore de fericire să ofere echilibru şi calm
nemilosului destin al lupului de stepă, încît fericirea şi chinul să-şi ţină cumpănă dreaptă, sau marea
fericire a celor cîtorva ore îi absorbeau toată suferinţa, imbogăţindu-l? Iată întrebări la care n-au
decît să tot reflecteze după bunul lor plac cei care nu au altceva mai bun de făcut. Chiar şi lupul de
stepă reflecta adesea la toate acestea, petrecîndu-şi astfel acele zile sterile şi inutile.
La toate acestea trebuie să mai adăugăm ceva; Există destul de mulţi oameni de genul lui Harry,^iar
din acest ,număr mare de oameni, din această categorie facjxvrte. "pirtiştii. Toţi aceşti oameni posedă
cîte două suflete,_cîte Yiouâ fiinţe în ei înşişi, dumnezeiescul si diabolicul, sin-gele de mamă şi cel de
tată, capacitatea de a fi fericiţi şi de a suferi sălăşluiesc laolaltă într-înşii într-o îmbinare duşmănoasă
şi haotică, asemănătoare cu aceea dintre lupul şi omul Harry. Oamenii aceştia duc o viaţă turbulentă,
dar uneori, în rarele lor momente de fericire, trăiesc sentimentul puterii şi frumuseţii, iar spuma d§
fericire a
64
acelor momente poate să atingă culmi înalte şi strălucitoare, trecînd pînă dincolo de marea suferinţei,
aşa încît strălucirea atît de efemeră a unei asemenea fericiri ii atinge şi pe ceilalţi, fermecîndu-i.
întocmai ca spuma fugară şi de preţ a fericirii de la suprafaţa mării suferinţei se nasc şi operele de
artă, opere în care un om solitar se înalţă-, prin suferinţă, preţ de o oră, deasupra destinului său, atît
de sus încît fericirea lui străluceşte ca o stea pe care cei care o văd o consideră eternă, asemănătoare
propriului lor vis de fericire. Toţi aceşti oameni nu au, indiferent de felul cum se numesc operele sau
faptele lor, nici un fel de viaţă, viatalor•adicănu_eştg_exisienţă, nu are nici o înfăţişare, ei nu sînt nici
eroi, nici artişti, nici gînditori în felul în care alţii sînt judecători, medici, cizmari sau profesori, viaţa
lor nu e altceva decît p fră-Amîntare eternă şi îndurerată ca mişcarea talazurilor care se sparg de
stînci, viaţa lor e nefericită şi dureroasă, sfî-şietoare, groaznică şi absurdă, dacă nu cumva sensul ei
trebuie văzut în acele trăiri, fapte, idei şi opere rare care strălucesc deasupra haosului unei asemenea
vieţi, în unii oameni de acest gen a încolţit ideea periculoasă şi îngrozitoare după care viaţa tuturor
oamenilor nu e, probabil, decît o eroare fatală, o progenitură frenetică şi nereuşită a mumei
primordiale, o tentativă sălbatecă şi înfiorătoare, eşuată, a naturii. în unii dintre ei s-a născut însă \ şi
ideea contrară după care omul nu e numai un animal cit de cit raţional, ci şi o odraslă a zeilor, sortită
nemu- ■ ririi
ririi.
Fiecare categorie de oameni îşi are semnul ei distinctiv, vropriile caracteristici, fiecare îşi are virtuţile
şi viciile sale, fiecare îşi are păcatul MlL.de moarte. Unul din semnele distinctive ale lupului de stepă
consta în aceea că el era un^ojji^jj^uşulŢ^ Dimineaţa era perioada proastă a zilei, ii era teamă
de~ea, căci niciodată nu i-a adus ceva bun. Niciodată în viaţa lui nu a fost vesel cu adevărat
dimineaţa, niciodată n-a făcut nimic bun înainte de prînz, n-a avut nici un fel de idei bune, nu şi-a
procurat sieşi şi nu a procurat nimănui nici o bucurie. Abia în cursul după-amiezii se încălzea şi se
înviora şi, în zilele lui bune, abia spre seară devenea productiv, activ şi, uneori, bucuria lui ajungea la
incandescenţă. De
65
\

aici şi nvimiajui. dp xinqii.rnt.nfp şi d.P ind^.jwndf.ntâj Nici un alt vm nu resimţise o nevoie mai
profundă şi rrîâi pătimaşă de independenţă ca el. Pe cînd era tînăr, sărac, pe cînd făcea eforturi să-şi
cîştige plinea, prefera să sufere de foame şi să umble în haine jerpelite, numai ca să-şi salveze fărîma
lui de independenţă. Nu s-a vindut niciodată pentru bani sau pentru un trai mai buji nici femeilor, nici
magnaţilor, dînd cu piciorul şi refuzînd de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii, altora,
reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urmărind în schimb să-şi salveze libertatea. Gîndul şi
ideea că va fi nevoit să îndeplinească o funcţie oarecare, să respecte o anumită organizare a zilelor şi
anilor, să se supună altora îi trezeau ura şi groaza. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de
muncă al unui funcţionar şi coşmarul cel mai crunt era prizonieratul într-o cazarmă. Ştia să se
sustragă tuturor acestor legături chiar şi cu preţul unor jertfe imense. Iată în ce constau tăria şi
virtutea lui, în această privinţă era neînduplecat şi incoruptibil, în această privinţă avea un caracter
solid şi nesinuos. Numai că din această virtute decurgeau, la rîndul lor, în mod direct, suferinţa şi
destinul său. I se întîmpla şi lui acelaşi lucru ca şi tuturor celorlalţi: afla tot ceea ce căuta şi dorea cu
încăpăţînare, din toată fiinţa sa, dar le afla într-o ?năsură mult mai mare, de.cit, i se cădea unui om.
Tot ceea ce la început însemnase visul
Î'şi jencirea ~ iui se transformase mai apoi într-un destin amar. Puterea îi vine de hac potentatului,
banul bogăta-. şului, slugărnicia slugii, patima pătimaşului. ; Şi tot aşa ^.^independenţa îi veni de hac
lupului de stepă}Işi atinsese scopul, devenise din ce în ce mai indepejidenf, nimeni nu-i dădea
porunci, nu era nevoit să dea ascultare nimănui, hotărînd singur, în deplină libertate, asupra a tot
ceea ce trebuia să facă sau nu. Căci orice om puternic îşi atinge fără greş scopul spre care ii poartă
un instinct adevărat. Dar trăind în deplina libertate la care ajun--sese^Harrg constată dintr-o dată că
Uhprtat.pq. Ini PŢQ HP fapt moarte, că era singur $ că lumea îi dădea pace într-urT mod îngrijorător,
că oamenii nu-l mai interesau deloc, ba chiar că nici el însuşi nu-l mai interesa, că începuse să
66
se sufoce încetul cu încetul în aerul tot mai rarefiat şi mai subţire al independenţei şi al însingurării
sale\ Căci acum situaţia se schimbase, singurătatea şi independenţa-nu mai reprezentau năzuinţa şi
scopul, ci destinu] său, condamnarea lui, acea miraculoosă năzuinţă i se îndeplinise, şi el nu mai
putea să dea înapoi, nu-i -mai era de nici un folos să-şi întindă braţele, animat de dor şi de
bunăvoinţă, în intenţia de a se uni cu ceilalţi din jurul său: acumţera^părăsit de toată lumea^ Cu toate
aces-... .tea, nimeni nu-l ura şi nu-l dezagrea. Dimpotrivă, avea foarte mulţi prieteni. Mulţi oameni îl
atrăgeau. Dar nu avea parte d.ecît de simpatie şi amabilitate, era invitat, i se făceau cadouri, i se
adresau scrisori frumoase, dar nimeni nu se apropia ceva mai mult de el, nimeni nu reuşea să înfiripe
vreo legătură cu el, nimeni nu avea de gînd, nimeni nu dorea şi nici nu era în stare să-i împărtăşească
modul de viaţă. Era înconjurat acum de aerul unui om singuratic, de o atmosferă de calm, lumea
înconjurătoare aluneca, se îndepărta de el, ■ era incavabil şă întreţin!1 rclnţjj şi nici voinţa, nici dorul
nu-i puteau înfrînge această neputinţă. Iată care era una din caracteristicile importante ale vieţii sale.
C
^WW_C_A)I<*-'M-- .4 O alta era aceea că făcea parte din categoria sjnuci-Q&silo?. Trebuie să spun
aici ce greşit este să- se consi-
'aere^că sinucigaşii ar fi numai, oamenii care se omoară cu adevărat. Printre aceştia există chiar
foarte mulţi care nu devin sinucigaşi decît, ca să spunem aşa, în mod în-tîmplător şi care, în esenţă,
nu sînt neapărat predispuşi
■ Za sinucidere. Printre oamenii lipsiţi de personalitate,
I lipsiţi de o puternică notă proprie, lipsiţi de un destin ferm, printre oamenii de duzină şi de turmă
mai există şi unii care mor prin sinucidere şi care, din cauză că le lipseşte ifbta proprie şi însemnul
distinct, nu aparţin, tipului de sinucigaşi, în vreme ce, pe de altă parte, printre cei care, în esenţă, sînt
sinucigaşi, există mulţi, foarte mulţi, poate cei mai mulţi, care nu-şi curmă zilele. _„Si-mirfo-nşul."
aresta — şi Harry era şi el unul — nii. t.rp-
i buie neavărat să întreţină în viată o legătură deosp.hit de puternic/i cu rr/.nQ.Ţt.pn. — yoţi să faci
acest lucru, şi fii •uv.ucigm- Ceea ce îl caracterizează pe sinucigaş
g este însă impresia ca eul său reprezintă, indiferent dacă
67
i pe bună dreptate sau nu, un germene deosebit depei'i-culos, îndoielnic şi periclitat al naturii, expus
primejdiilor şi păscut fără întrerupere de asemenea pericole extreme, de parcă ar sta pe vîrful foarte
subţire al unei stînci, fiind suficient să i se facă cel mai uşor vînt din exterior sau să manifeste cea mai
mică slăbiciune interioară pentru ca să se prăbuşească în abis. Traiectoria destinului unor oameni de
genul acesta se caracterizează prin aceea că sinuciderea reprezintă pentru ei, cel puţin in propria lor
închipuire, modalitatea cea mai plauzibilă de a muri. Premisa unei asemenea stări sufleteşti
remarcată întotdeauna încă din fragedă tinereţe, starea care îi însoţeşte pe aceşti oameni pe parcursul
întregii lor vieţi, nu este defel slăbiciunea capacităţii lor de a trăi, căci, dimpotrivă, printre
„sinucigaşi" există şi firi extraordinar de tenace, avide şi îndrăzneţe. Dar tot aşa cum unele firi sînt
cuprinse de febră pînă şi la cel mai neînsemnat simptom de boală, tot aşa există şi firile acestea pe
care noi le numim „sinucigaşe" şi care întotdeauna sini foarte sensibile şi sentimentale, manifestînd
înclinaţia de a îmbrăţişa cu ardoare ideea sinuciderii la cel mai mic simptom de boală. Dacă ar fi să
existe o ştiinţă care să aibă curajul şi responsabilitatea de a se ocupa de om şi. nu doar de
mecanismul fenomenelor vieţii, dacă ar fi să existe un fel de antropologie sau de psihologie, toată
lumea ar cunoaşte lucrurile acestea.
Ceea ce am spus aici despre sinucigaşi se referă, desigur, în totalitate numai la fenomene de
suprafaţă, fiind vorba de psihologie, adică de o porţie bună de fizică. Din punct de vedere metafizic
lucrul acesta este mult mai limpede căci, priviţi astfel, „sinucigaşii1' ni se prezintă '-pa nişte oameni
cuprinşi de sentimentul de vinovăţie al individuălizărn^ca nişte suflete care nu mai consideră că
desăvîrşirea şi propria lor conturare reprezintă scopul vieţii lor, şi dizolvarea lor, reintegrarea lor
în ■mumă, reintegrarea lor în oumnezeu, reintegrarea lor în cosmos. Multe dintre aceste firi sînt
incapabile să se sinucidă cu adevărat din cauză că şi-au dat seama în profunzime de păcatul pe
care l-ar săvîrşi astfel. Dar noi trebuie să-i considerăm totuşi sinucigaşi căci mîn-tuirea ei o văd nu
în viaţă, ci în moarte, ei sînt gata să
68
[ se dea în lături şi să se sacrifice, să dispară şi să se (întoarcă la începutul. încevuturilor.
Aşa cum orice gen de putere poate {ba în unele condiţii chiar trebuie) să devină o slăbiciune, la fel se
poate ca, dimpotrivă, sinucigaşul tipic să-şi transforme slăbiciunea aparentă în putere şi sprijin, lucru
care se în-tîmplă chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este şi cel al lui Harry, lupul de stepă.
Asemeni miilor de oameni de acest gen, el transformase ideea că drumul spre moarte îi este descfiis în
orice clipă nu numai într-un melancolic joc al imaginaţiei adolescentine, ci îşi făcuse din gîndul
acesta mîngîierea şi sprijinul său. Este adevărat că orice zguduire, orice durere, orice situaţie
nefavorabilă vieţii trezea deîndată în el, ca de altfel în toţi oamenii de genul lui, (jorinţa dg^ a
se_ eschnm^jpriit mQQXţe^ El însă, treptat, îşi crease din înclinaţia aceasta o adevărată filozofie
pusă în slujba vieţii. Familiarizarea cu gîndul că, în caz de pericol, îi este deschisă orice cale de
scăpare îl întărea, îi trezea curiozitatea de a gusta din plin durerile şi stările depresive, iar cînd se
afla într-o stare deplorabilă era capabil să nutrească sentimente de dureroasă bucurie, un fel de
bucurie păguboasă, şi să-şi zică: „Iată, sînt curios să văd cît poate suporta totuşi un om! Cind voi fi
atins limita suportabilului nu va trebui decît să deschid uşa şi am scăpat." ,,Există foarte mulţi
sinucigaşi care cîştigă tocmai din-tr-un asemenea gînd forţe neobişnuite.
Pe de altă parte, toţi sinucigaşii sînt familiariziţi şi cu lupta împotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare
dintre pi stip fnnrtp. hin^Â^^-iimil rlin rntirţnnplp şnfltitvh'i V sau, că sinuciderea reyrezintă o rnl.p.
C\P ipşîrpi rgxp fo.gfi nu este decît o cale cam jalnică şi nelegitimă de a scăva în'caz de_
•ericot, că în i^,^~ ■..........----,.....,- r------- —
■înt şi cyTrnt la pnm.înt. AP ninţn însăşi rtprrt.
de vronria ta mînă. Conştiinţa aceasta, această conştiinţă încărcată are acelaşi izvor ca şi conştiinţa
încărcată a aşa-zişilor adepţi ai autosatisfacerii, determinîndu-i pe cei mai mulţi dintre „sinucigaşi"
să ducă o permanentă luptă împotriva ispitei. Ei luptă la fel cum cleptomanul luptă împotriva viciului
său. Lupul de stepă cunoştea şi el foarte bine lupta aceasta, căci o dusese cu cele mai
69

'
diverse arme. In cele din urmă, pe la vîrsta de patruzeci şi şapte de ani îi veni o idee fericită, nu
lipsită de umor, o idee care deseori îl umplea de bucurie. Hotărîse ca în "■ )ziua celei de a cincizecea
aniversări a zilei lui de naştere sa-şi permită să se sinucidă. Conform înţelegerii lui cu el însuşi, în
ziua aceea urma să rămînă la latitudinea lui dacă va face uz de ieşirea prevăzută _pentru caz de
pericol sau nu, după cum va avea chef atunci. Acum n-avea decit să i se întîmple orice, n-avea decît
să se îmbolnăvească, să rămînă sărac, să nu-i fie dat decît să sufere şi să se amărască — toate
acestea erau acum sorocite, toate acestea nu puteau să mai dureze decît clţiva ani, cîteva luni, cîteva
zile, căci numărul lor se micşora doar pe zi ce trece ! Şi într-adevăr, îndură cu mai multă uşurinţă
anumite necazuri care, mai înainte vreme, l-ar fi chinuit mai profund şi vreme mai îndelungată. Dacă
dintr-un motiv anume ii mergea deosebit de rău, dacă secătuirii, însingurării şi sălbăticirii vieţii sale
li se mai adăugau dureri sau pierderi deosebite, el putea să le spună acum durerilor : „AveţL_ hfl
peste doi ani voi ii eu stăvînul vostruJ" Apoi
p p
se lăsa în voia gîndului ca in dimineaţa celei de a cincizecea aniversări a naşterii sale vor sosi
scrisori şi felicitări, în vreme ce el, bizuindu-se pe briciul său, îşi va lua rămas bun de la toate
durerile şi va închide uşa după el. Pe urmă, guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap şi durerea
de burtă n-aveau decît să vadă încotro o vor apuca.
Ne-a mai rămas să explicăm, acest fenomen particular care era lupul de stepă şi îndeosebi relaţiile lui
caracteristice cu burghezia prin aceea că aceste aspecte deri-vau din legi fundamentale. Să luăm,
aşadar, raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez" drept punct de plecare, căci aspectul acesta este
cel mai nimerit !
Lupul de stepă se situa, după propria sa concepţie, în afara lumii burgheze, deoarece nu ştiă'ce este
viaţa de familie sau ambiţia socială. Luat ca persoană particulară, ca om deosebit, se simţea cînd ca
un eremit bolnăvicios, cînd ca un om supranatural, ca un individ dotat cu facultăţi geniale, situat cu
mult deasupra neînsemnatelor norme ale unei vieţi mediocre. îl dispreţuia
70
cu bună ştiinţă pe burghez şi se mîndrea că nu este şi el la fel ca acesta. în unele privinţe totuşi trăia
întru totul ca un burghez, avea bani la bancă, îşi sprijinea cîte o rudă săracă, se îmbrăca
nepretenţios, dar corect şi discret, încercînd să se descurce bine în viaţă cu poliţia, cu oficiul fiscal şi
cu alte asemenea instituţii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, îl atrăgea înspre lumea
mărginită a burgheziei, spre casele liniştite ale familiilor de treabă cu grădinile lor curate, cu scările
lucitoare şi cu toată atmosfera lor modestă de ordine şi corectitudine. Ii plăcea să aibă micile lui vicii
şi extravaganţe, să se simtă ca un om deosebit sau genial care trăia în afara lumii burgheze, dar ca să
ne exprimăm astfel, nu trăia şi nu locuia niciodată în acele provincii ale vieţii unde nu mai existau
obiceiuri burgheze. Nu se simţea la el acasă nici în atmosfera oamenilor puternici, de excepţie, nici în
rîndul răufăcătorilor sau dezmoşteniţilor soartei, ci locuia mereu în provincia burghezilor, cu normele
şi atmosfera cărora păstra un contact permanent, chiar dacă acesta lua forma opoziţiei şi revoltei. In
afară de aceasta, fusese educat în spiritul micii burghezii, de la care mai păstra o mulţime de noţiuni
şi de şabloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic împotriva tîrfelor, dar personal n-ar
fi fost în stare să ia în serios o tîrfă şi n-ar fi considerat-o niciodată ca pe un om de teapa lui. Putea să
îndrăgească, la fel ca pe propriul său frate, un delincvent politic, un revoluţionar sau un escroc
intelectual, oameni pe care statul şi societatea îi dispreţuiau, dar n-ar fi ştiut ce altceva să facă pentru
un hoţ, un spărgător sau un criminal feroce decît să-i compătimească într-un mod destul de burghez.
In felul acesta el recunoştea şi încuviinţa întotdeauna, printr-o latură a firii şi activităţii sale, tot ceea
ce combătea şi nega prin cealaltă. Crescut în mediul unei familii burgheze culte, al unor forme şi
moravuri solide, continua să fie legat printr-o bună parte a sufletului său de rînduielile acestei lumi,
cu toate că se individualizase de* multy Idepăşind limita posibilă a obiceiurilor burgheze, şi se
eliberase de mult de conţinutul idealurilor şi credinţei burgheze.
71

„Obiceiurile burgheze", înţelese ca o stare permanentă a condiţiei umane, nu sînt nimic altceva decît
o încercare de a atinge echilibrul^jiăzuinţa spre linia mediană de echilibru între numeroasele extreme
şi polarităţi contrastante ale comportamentului uman. Dacă luăm ca exemplu una dintre aceste
bipolarităţi contrastante, să spunem pe aceea a sfinţeniei şi a libertinajului, pilda noastră va fi
înţeleasă de îndată. Omul are posibilitatea să se dedice pe deplin domeniului spirituaP, încercării de a
se apropia de dumnezeiesc, idealului evlaviei. Dar el are, dimpotrivă, şi posibilitatea de a se dedica
vieţii i^,sttnctuat^ dorinţelor, simţurilor sale, în-dreptîndu-şi tdăTxt—strădania spre satisfacerea unor
plăceri momentane. Prima cale duce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre autodizolvare în
flumnezeu. Cealaltă duce spre libertinaj, spre martiriul instinctual, spre autodizolvare în putreziciune.
Burghezul încearcă să trăiască undeva între cele două căi, într-o zonă temperată, mediană. El nu va
ceda niciodată, nu se va dedica nici beţiei simţurilor, nici ascezei, nu va fi niciodată martir, niciodată
nu va fi dispus să se nimicească -t— dimpotrivă, idealul său nu este sacrificarea, ci conservarea eului,
strădania sa nu urmăreşte să atingă nici evlavia, nici contrariul acesteia, caracterul necondiţionat îi
este insuportabil, el vrea să se pună în slujba lui J&umnezeu, dar totodată şi a beţiei simţurilor, vrea
să fie virtuos, dar doreşte totodată să se simtă bine şi confortabil pe pă-■mînt. Pe scurt, încearcă, să
se plaseze la mijlocul extremelor, în zona prielnică, lipsită de furtuni puternice, a ■măsurii, lucru pe
care şi reuşeşte să-l facă, jertfind însă în felul acesta intensitatea trăirii şi simţirii pe care ţi le oferă o
viaţă care tinde spre absolut şi extreme. Nu se poate trăi intens decît în detrimentul propriului eu. Dar
iată că burghezul nu preţuieşte nimic mai mult decît
i acest eu al său (un eu, de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). Aşadar, cu preţul intensităţii el îşi
asigură conservarea şi securitatea, în locul devoţiunii faţă de
I feimnezeu alege liniştea sufletească, în locul plăcerii tihna, în locul libertăţii comoditatea, în
locul jarului uci-
I gător temperatura plăcută. De aceea, burghezul este, în j esenţă, o creatură cu un slab impuls vital,
fricoasă, care
72

se teme de orice renunţare la ea însăşi şi este uşor de guvernat. Din această cauză, a pus în locul
puterii majoritatea, în locul forţei legea, în locul responsabilităţii procedeul supunerii la vot.
Este limpede că o asemenea fiinţă slabă şi fricoasă nu se poate menţine, chiar dacă ar exista într-un
număr oricît de mare, şi că datorită caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta alt rol dectt
pe acela al unei turme de mioare rătăcite printre nişte lupi care hoinăresc în libertate. Cu toate
acestea putem vedea că, în timpul domniei unor firi puternice, burghezul este pus deîndată la zid, dar
şi că el nu piere niciodată, ajungînd chiar din cînd în cînd să stăpînească lumea. Cum de este
posibil aşa ceva ? Nici mărimea turmei sale, nici virtutea, nici acel ccmmon sense, nici modul de
organizare nu au suficientă putere de a-l salva de la pieire. Nici un medicament din toată lumea
asta nu-i poate salva viaţa acelui om a cărui intensitate a trăirii a slăbit atît de mult. Şi cu toate
acestea burghezia trăieşte, puternică şi înfloritoare. — De ce oare ?
Răspunsul este următorul: datorită existenţei lupilor de stepă. într-adevăr, forţa vitală a burgheziei nu
se bazează nicidecum pe atributele membrilor ei obişnuiţi, ci pe cele ale deosebit de numeroşilor săi
outsiders care, datorită confuziei şi elasticităţii idealurilor sale, pot să-i fie sprijin. în sînul burgheziei
trăiesc în permanenţă o mare mulţime de firi puternice şi sălbatece. Harry, lupul nostru de
stepă, este un exemplu caracteristic. El, cel care şi-a dezvoltat într-atît personalitatea încît a
întrecut cu mult dimensiunea accesibilă unui burghez, el, cel care cunoaşte în egală măsură şi
plăcerea meditaţiei şi bucuriile tulburi ale urii şi ale urii de sine, el, cel care detestă legea, virtutea
şi acel common sense, tocmai el este cu toate acestea, fără voia lui, prizonierul obiceiurilor burgheze
de care nu se poate debarasa. Şi în felul acesta vieţuiesc de jur împrejurul masei pro-priu-zise a
adevăratei burghezii pături largi de oameni, mii şi mii de vieţi şi de minţi luminate care, luate fiecare
în parte, au depăşit stadiul obiceiurilor burgheze şi sînt predestinate unei vieţi necondiţionate, dar
care. fiind legate prin sentimente infantile de obiceiurile bur-
73
gheze şi molipsindu-se în mare parte de scăderea intensităţii vitale, continuă într-un fel, fiecare în
parte, să rămînă legate de burghezie, să i se supună, să-i rămînă îndatorate şi să o slujească. Căci
principiul celor mari burghezia şi l-a răstălmăcit în felul ei: Cine nu este împotriva mea, este de
partea mea !
Dacă analizăm sufletul lupului de stepă în sensul acesta, aflăm că avem de-a face cu un om pe care
însuşi gradul înalt de individualizare atins l-a împiedicat să devină un om cu obiceiuri burgheze, căci
otice exagerare a individualizării se întoarce împotriva eului, ame-ninţînd să-l distrugă din nou.
Observăm, aşadar, căej fdmţfţ_înt,r-însul ^imbolduri puternice, atît cptrp iiUmi i dfŢ~
^
-
p
cit şi spre desfrîuŢ~aar pe că era incapabil^ fie datorită inefftPA. el nu a putut să UTectueze saltul si
să amnaă
pînă Injihertnten şi vnlhntirin şygţiului COSmiC, COntinlt-
înd să graviteze în jurul constelaţiei materne a burgheziei. Aşadar, aceasta era situaţia lui în
spaţiul lumii, aceasta îi era dependenţa.' Cei mai mulţi dintre intelectuali, cea mai mare parts a
artiştilor aparţin aceluiaşi tip. Numai aceia dintre ei care sînt mai puternici se înalţă dincolo de
atmosfera pămîntului burghez, ajungînd în cosmos, în vreme ce toţi ceilalţi se resemnează şi
acceptă compromisurile, dispreţuind burghezia, căreia totuşi îi aparţin, vitalizînd-o şi
preamărind-o tocmai pentru că sînt nevoiţi, în cele din urmă, să o accepte pentru a mai putea trăi.
Aceste nenumărate existenţe nu reuşesc să atingă tragicul, avînd parte, în schimb, de un
remarcabil ghinion şi de o zodie proastă în al cărei iad fierb talentele lor pînă ce devin
roditoare. Puţini dintre ei reuşesc să se elibereze şi ajung să atingă absolutul, dispărînd într-un mod
demn de toată admiraţia ; acestea sînt personaje tragice, şi numărul lor este redus. Iar ceilalţi,
cei care îşi menţin legăturile şi al căror talent se bucură de succes în rîndurile burgheziei, ei au acces
la un al treilea imperiu, la o lume imaginară, dar suverană: aceea a umorului. Neliniştiţii lupi
de stepă, făpturile acestea care suferă îngrozitor, neîntrerupt, şi cărora le lipseşte vlaga
necesară tragicului şi pătrunderii în spaţiul astral, simt chemarea \or spre absolut, dar nu sînt
capabili să trăiască în concor-
74
danţâ cu ea: în momentul în care spiritul, de atîta du-'" rere, li s-a mai întărit şi le-a devenit mai
suplu, ei îşi \ găsesc salvarea prin umor. într-un fel anume,. umorul
ftîi este capabil să-l priceapă. în sfera lui imaginară se realizează idealul încîlcit, incongruent al
oricărui lup de stepă: acolo i se oferă posibilitatea nu numai de a încuviinţa simultan şi evlavia şi
desfrîul, de a împăca cei doi poli apropiindu-i unul de celălalt, ci de a-l cuprinde şi pe burghez
în acest act al acceptării. Un om ■obsedat de Rumnezeu este, desigur, în stare să accepte şi un
criminal, şi invers, dar nici unul, nici celălalt, ca de altfel nici unul dintre cei independenţi, nu sînt în
stare să accepte linia aceea neutră şi insipidă de mijloc care este comportamentul burghez. Numai
umorul, invenţia aceasta minunată a celor care se văd împiedicaţi să-şi realizeze înalta lor
chemare, a acestor fiinţe aproape tragice, a acestor fiinţe nefericite, extraordinar de talentate,
numai umorul (poate cea mai specifică şi 'mai genială realizare a omenirii) săvîrşeşte imposibilul,
străbătînd şi unind toate cotloanele fiinţei umane cu tradiţiile trecute prin prisma sa. Să trăieşti pe
lume ca şi cum aceasta nu ar fi lume, să respecţi legea şi totuşi să fii mai presus de ea, să ai ceva „ca
şi cum n-ai avea nimic", să renunţi ca şi cum n-ar fi vorba de renunţare — toate aceste precepte ale
unei înalte înţelepciuni a vieţii nu poate să le realizeze decît iimorul.
Iar dacă lupul de stepă, căruia nu-i lipsesc nici talentul, nici premisele pentru acest lucru, ar reuşi să
fiarbă pînă la capăt, în talmeş-balmeş-ul lasciv al iadului său, băutura aceasta fermecată şi apoi s-o
elimine, atunci ar fi salvat. Dar pînă atunci mai are încă multe altele de făcut. Posibilitatea însă,
speranţa există. Cine îl iubeşte, cine participă la zbuciumul lui, nu poate decît jg.-i dorească să se
salveze astfel. Chiar dacă procedînd aşa ar rămîne ^Jkntru totdeauna prizonierul obiceiurilor
burgheze, suferinţele sale ar deveni în schimb mai suportabile, mai fructuoase. Relaţiile sale de
dragoste sau de ură faţă de lumea burgheză s-ar debarasa de sentimentalism, iar dependenţa sa faţă
de lumea aceasta ar înceta să-l mai chinuie în permanenţă ca o ruşine.
75
Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a îndrăzni, in cele din urmă, să efectueze totuşi
saltul pînă în cosmos, lupul de stepă ar trebui pus o dată faţă în faţă cu el însuşi, ar trebui să
privească adine în haosul propriului său suflet şi să devină pe deplin conştient de el însuşi: toată
existenţa lui precară i s-ar dezvălui atunci în întreaga ei irevocabilitate, iar el nu ar mai avea
posibilitatea să se tot refugieze din iadul instinctelor sale în consolări sentimentalo-filozofice şi de
aici iarăşi în beţia oarbă a destinului său de lup. Omul şi lupul s-ar vedea nevoiţi să se cunoască unul
pe celălalt, fără nici un fel de mască sentimentală, şi să privească necruţător unul în ochii celuilalt. Şi
fie că s-ar produce o explozie care îi va despărţi o dată pentru totdeauna, incit n-ar mai exista nici un
lup de stepă, fie că, atunci cînd va miji lumina umorului, ei ar încheia o căsnicie bazată pe raţiune.
S-ar putea ca Harry să fie pus într-o bună zi în faţa acestei ultime alternative. S-ar putea ca, într-o
bună zi,
] să înveţe să se recunoască ye el însuşi, fie căzîndu-i în mină una din oglinjoarele noastre, fie
întîlnindu-se cu nemuritorii, fie găsind, poate, într-unui din teatrele noastre magice, ceea ce îi trebuie
pentru ca să-şT elibe-reze sufletul devastat. înaintea lui se deschid mii de asemenea posibilităţi,
destinul său le atrage irezistibil, toţi aceşti individualişti ai lumii burgheze trăiesc in atmosfera
posibilităţilor magice. Dintr-o nimica toată trăsnetul poate să lovească din plin.
Lupul de stepă cunoaşte şi el bine aceste lucruri, chiar dacă nu va putea să vadă niciodată această
schiţă a biografiei sale interioare.LEI intuieşte care îi este locul în edificiul universal, intuieşte şi ştie
bine cine sînt nemuritorii, intuieşte şi se teme de posibilitatea unei întîl-niri cu el însuşi, el ştie că
există oglinda aceea în care, oricît de dureros ar fi, va trebui sa privească, dar se
r>^enie_de moarte să privească în ea.' I JJţUv^U ţr&fjiitiuZTţ în încheierea studiului nostru trebuie
să mai destră-măm o ultimă ficţiune, o ultimă mistificare. Orice „explicaţie", orice psihologie, orice
încercare de a înţelege ceva necesită mijloace auxiliare, teorii, mitologii, minciuni ; iar un autor
care se respectă ar trebui să nu
76
ezite să destrame, pe cit posibil, astfel de minciuni în încheierea expunerii sale. Spunînd „sus" sau
„jos", avem deja de a face cu o afirmaţie care necesită să fie explicată, căci atît sus cit şi jos nu există
decît în gîndirea noastră şi ţin de domeniul abstractului. Lumea în sine nu cunoaşte nici sus, nici jos.
.
\ Aşa îneît, exprimîndu-ne cit mai concis, „lupul de stepă," nu este la rîndu-i decît a fiefeaga.
Sentimentul lui Harry că el însuşi este un om^lup^pâ\erea lui că se compune din două fiinţe care se
duşmănesc una pe alta, opunîndu-se una celeilalte, nu sînt decît o mitologie simplificatoare. Harry nu
este nicidecum un otft^irepM& dacă i-am preluat minciuna inventată şi crezută de el însuşi, chipurile
fără să o examinăm mai îndeaproape, şi dacă am căutat să-l privim şi să-Z interpretăm ca pe o dublă
fiinţă, ca pe un lup de stepă, apoi n-am făcut-o decît în speranţa că vom fi înţeleşi mai lesne, servin-
du-ne de o mistificare pe care acum vom încerca să o punem la punct.
Scindarea în lup şi om, în instinct şi spirit, prin care Harry caută să ne facă să înţelegem mai
lesne propria lui soartă, nu este decît o simplificare foarte crasă, ea bruschează realitatea pentru a
oferi o explicaţie plauzibilă, dar eronată, a contradicţiilor pe care omul acesta le descoperă în el
însuşi si care i se par 3 iin sursa numeroaselor sale suferinţe. Harry descoperă în el însuşi un „om",
adică un univers de gînduri, sentimente şi cultură, sub forma unei naturi domesticite şi sublimate,
şi, pe lingă aceasta, mai descoperă în el însuşi un ^lup", adică universul întunecos al instinctelor,
sălbăticiei şi ferocităţii în stare nesublimată, brută. în citida unei atît de clare scindări a fiinţei sale
în două sfere care se duşmănesc una pe cealaltă, i-a fost dat să observe cîte-odată că lupul şi omul
se, împăcau unul cu celălalt pentru scurtă vreme, fiind fericiţi preţ de citeva clipe. Dacă Harry ar
încerca să constate in ce măsură contribuise omul şi în ce măsură lupul la conturarea fiecărui
moment al vieţii sale, a fiecărei fapte, a fiecărui sentiment al său, ar ajunge deîndată la ananghie, iar
toată teoria lui frumoasă despre lupul acela s-ar destrăma. Nici un singur om, nici cel mai primitiv,
nici cel mai redus nu
77

este, de fapt, de o simplitate atît de convenabilă Incit să-i putem explica fiinţa ca pe o sumă a numai
două sau trei elemente principale, aşa incit şi încercarea de a explica un om atît de complicat ca
Harry printr-o naivă împărţire a lui în lup şi om este o copilărie fără margini. , Harry nu se compune
numai din două, ci din sute, din mii de fiinţe. Viaţa Lui (la jet ca viaţa oricărui alt om) nu
pehdutETrză între doi poli, cum ar fi instinctul şi spiritul sau evlavia şi desfrîul, ci între mii, între
nenumărate perechi de poli. '
Nu trebuie să ne mire că un om atît de instruit şi de inteligent ca Harry este în stare să se considere un
„lup de stepă'1 şi nici că ar putea, după cum crede el, să cuprindă edificiul bogat şi complicat al
vieţii sale într-o formulă atît de simplistă, atît de brutală, atît de primitivă. Capacitatea omului de
a gîndi nu este foarte mare, aşa încît pînă şi omul cel mai spiritualizat şi mai cult vede lumea şi
pe el însuşi, în permanenţă, prin lentilele unor formule foarte naive, simplificatoare şi
mincinoase — dar mai ales pe el însuşi se vede în felul, acesta! Căci toţi oamenii simt nevoia, după
cit se pare înnăscută şi deplin imperativă, de a-şi imagina că eul lor este un întreg. Chiar dacă ideea
aceasta fixă le este adesea puternic zdruncinată, ea îşi revine în permanenţă. Stînd faţă în faţă
cu un criminal şi privindu-l în ochi, judecătorul aude timp de o clipă cum criminalul grăieşte cu
propria lui voce (a judecătorului), descoperind şi în propriul său interior toate imboldurile,
aptitudinile şi posibilităţile criminalului, apoi îşi revine, redevenind judecător, se strecoară
din nou în cuibul eului său imaginar şi îşi face datoria condamnîndu-l pe ucigaş la moarte. Iar cînd
unii oameni deosebit de dotaţi şi cu o structură deosebit de delicată simt încolţin-du-le bănuiala că
sufletul li se destramă, cînd, la fel ca ■--toţi, oamenii djţaeniv, îşi înfrîng ideea fixă, simţind că sînt
compuşi din mai multe părţi, ca [un mănunchi de mai multe euri^atunci~nu este nevoie deciz sa
exprime acest lucru pentru ca majoritatea să-i închidă în ospicii, să consulte diverse ştiinţe şi să
constate că sînt schizofrenici, scutind omenirea de a mai auzi cumva din gura acestor nefericiţi glasul
adevărului. Ei, dar ce să mai
78
tot vorbim în zadar, de ce să spunem pe nume unor lucruri pe care, se ştie de la sine, le cunoaşte orice
om care gîndeşte, lucruri care, de obicei, nu sînt exprimate cu glas tare ? — Aşadar, în momentul în
care un om face primul pas dilatînd acea unitate imaginară a eului său pînă la o dualitate, omul
acesta devine • aproape un. geniu, sau cel puţin este o excepţie rară şi interesantă.) In realitate însă,
nici un eu, nici chiar cel ■mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinară, o
mică boltă cerească presărată cu stele^ un haos de forme, de trepte şi stări, de apucături moştenite şi
de posibilităţi^ Fiecare individ înclină să considere că haosul acesta este o unitate, vorbind despre
propriul său eu ca despre un fenomen simplu, bine închegat şi conturat cu claritate, ceea ce este o
iluzie necesară pe care o nutreşte în mod curent fiecare om (chiar şi cel aflat sus de tot), este o
necesitate la fel de vitală ca respiraţia şi nutriţia.
Iluzia aceasta se bazează pe o simplă raportare. ^frupeşte, omul este unitar, dar sufleteşte
niciodată^. In literatura, ciiiar şi în cea mai rafinată, se operează în permanenţă, conform tradiţiei, cu
personaje aparent întregi, aparent unitare. Din toată literatura de pînă la noi specialiştii,
cunoscătorii apreciază mai cu seamă a, şi pe bună dreptate, căci ea ne oferă (sau ar pa să ne
ofere) cea mai mare posibilitate de a ne imagina, eul în toată complexitatea lui — numai că,
fireşte, aparenţa grosolană contrazice acest lucru, oferin-du-ne iluzia că fiecare personaj al dramei
este găzduit de un trup care, în mod necondiţionat, este unic, uni' tar şi definitiv conturat, că este,
aşadar, o unitate. Estetica naivă apreciază în mod deosebit şi drama de caractere, în cadrul căreia
fiecare figură apare în mod evident şi aparte ca o unitate. Unii îşi dau seama, mai întîi pe departe,
că au de-a face, probabil, cu estetica ieftină a suprafeţelor şi că este greşit să aplicăm marilor noştri
dramaturgi minunatele concepte despre frumos ale antichităţii, care a inventat într-un mod foarte
original ficţiunea despre eu, despre personaj. în scrierile literare din vechea Indie un asemenea
concept era complet necunoscut, eroii eposurilor indiene nVt sînt nişte
79
,a
a.
personaje simple, ci mănunchiuri de mai multe personaje, şiruri întregi de încarnări. Şi în lumea
noastră modernă există scrieri literare în care autorul încearcă să reprezinte, într-un mod de care este
aproape pe deplin inconştient, complexitatea sufletească ascunsă îndărătul vălului acestui joc al
personajelor şi caracterelor. Cine vrea să-şi dea seama de asta trebuie să ia hotârîrea de a nu mai
vedea, nici măcar o singură dată, în figurile unei scrieri literare fiinţe individuale, ci numai părţi,
laturi sau aspecte diferite ale unei unităţi superioare (aceasta fiind, din partea mea, chiar şi sufletul
poetului). Cine îl vede pe Faust în acest mod, constată că Fausî*. Mefisto, Wagner şi toate celelalte
personaje formează im tot unitar, un suprapersonaj, şi abia în cadrul acestei unităţi superioare poate
fi întrevăzută întru-cîtva adevărata esenţă a sufletului, nicidecum în fiecare figură în parte. Cînd
Faust rosteşte sentinţa celebră în rîndul profesorilor de şcoală şi admirată cu înfiorare de toţi
filistinii: Jn pieptu-mi am, ah, două suflete .'" el uită de Mefisto şi de o sumă întreagă de alte suflete
care, de asemenea, sălăşluiesc in pieptul său. Lupul nostru de stepă crede şi eL-că poartă în pieptul
hii două suflete (lup şi om), simţind că, în felul acesta, pieptul
Si s-a îngustat îngrijorător de mult. Pieptul, trupul aste întotdeauna unul j?'*"?"*', dfiy <■•"/'

într-insul ~rvu sînt nici două, nici cinci, cinenumăraţej__


lompusă ■
apă
ca
ţ o ţesătură compusă din multe jire.} in Asia antică lucrul acesta era cunoscut şi ştiut cu 'exactitate,
iar în yoga buddhistă a fost inventată o tehnică precisă, al cărei scop era demascarea ideii fixe despre
personalitate. Jocul omenirii este delicios şi complex: ideea obsesivă pe care India s-a străduit atît de
mult să o demaşte timp de o mie de ani este identică cu aceea pe care Occidentul s-a străduit la fel de
mult să o acrediteze şi să o consolideze.
Privindu-l pe lupul de stepă dintr-o asemenea perspectivă înţelegem de ce suferă el atît de mult de pe
urma stupidei sale dualităţi. Întocmai ca Faust, crede şi el că (Inim viiflakf—teLspnmnn mult vrea mult
pp.nt.ru. un
singur piept şi că, din această cauză, pieptul ar trebui

2~
sn_j_ SP. sparqq.„i Cînd,. de fapt, ele reprezintă mult prea puţin, aşa că Harry îşi nedreptăţeşte
sărmanul suflet în mod înfiorător atunci cînd caută să~l înţeleagă cu ajutorul unei imagini atît de
primitive. Cu toate că este un om deosebit de cult, Harry procedează la fel ca sălbaticul care nu ştie
să numere decîtpînă la doi. IJnei părţi din el__inşiişi-4i dă numele de om, celeilalte pe cel de lilp,
crezînd că în felul acesta a ajuns la capăt, epui-zindu-se. In „om" îngrămădeşte tot ceea ce ţine de
domeniul spiritului, tot ceea ce. este sublimat sau cultivat, lucruri descoperite de el în el însuşi, iar în
lup tot ceea ce este instinctual, sălbatec şi haotic. în viaţă însă lucrurile nu se petrec chiar aşa de
simplu ca în gîndurile noastre, nici chiar în chip atît de grosolan ca în sărmana limbă a noastră, a
unor idioţi, iar Harry se minte îndoit pe el însuşi aplicînd, asemenea primitivilor, o astfel de
metodă a lupului. Ne temem că Harry consideră provincii întregi ale sufletului său ca făcînd parte
deja din „om", cu toate că ele nu ţin nici pe departe de om, şi socoteşte că alte părţi ale fiinţei sale ţin
de lup, cu toate că ele au depăşit de mult stadiul acesta.
La fel ca toţi oamenii, Harry crede şi el că ştie foarte bine ce înseamnă un om, de fapt, nu ştie
deloc ce-i asta, cu toate că, deseori, în vise şi în alte stări greu controlabile ale conştiinţei sale o
intuieşte. I-ar prinde bine să nu-şi uite intuiţiile, i-ar jpjrindejbine_să^s.i le însuşească ! Doar.xyniul
nu este o apariţie împietrită şi durabilă (aşa cum 'arăta idealul antichităţii, cu toate că înţelepţii
acelor timpuri aveau alte intuiţii), ci mai degrabă o încercare şi un stadiu de tranziţie, nu este nimic l
altceva d.p.rît o_ piLn.to înnurtă, periculoasă, întinsă între ' natură şi spiritI; Predestinarea lui cea
mai lăuntrică îl împinge spre spirit, spre ^dumnezeu — dorul lui cel mai profund îl împinge îndărăt
spre natură, spre mumă: viaţa lui pendulează, înfricoşată şi tremurîndă, între aceste două
forţe. Ceea ce fiecare om înţelege prin noţiunea de „om" este întotdeauna doar o efemeră convenţie
burgheză. Această convenţie respinge şi ironizează anumite instincte, pe cele mai crude, o doză
bună de conştiinţă, de bunăcuviinţă şi de debestializare e necesară, iar un strop de spirit este nu
numai admisibil, ct
81
chiar absolut indispensabil.!„Omul"J, aşa cum ni-l prezintă această convenţie, este,~câTorice alt
ideal burghez, un compromiSy o încercare timidă şi de o naivă isteţime de a contracara atît pretenţiile
vehernente ale răutăcioasei mume Natura, cit şi pe cele ale plictisitorului bunic Spirit, încercarea de a
duce un trai căldicel undeva la mijloc, între ele. Din această cauză, burghezul acceptă şi tolerează
ceea ce el numeşte o „personalitate", dar în acelaşi timp aruncă personalitatea în braţele acelui
monstru antropofag care este „statul" şi foloseşte amîndouă noţiunile în -mod constant drept atu al
uneia împotriva celeilalte. Aşa se explică de ce burghezul îl arde ca pe un eretic şi îl spînzură ca pe un
criminal pe cel căruia poimîine îi va înălţa un monument.
Lupul de stepă are totodată intuiţia că „omul" nu este o creatură definitivată, ci o cerinţă a spiritului,
o posibilitate îndepărtată, pe cît de rîvnită pe atît de temută, şi că drumul într-acolo nu poate fi
parcurs niciodată mai mult decît doar pe o mică porţiune, în chinuri şi extazuri îngrozitoare, şi anume
tocmai de către acei indivizi rari pentru care astăzi se pregăteşte eşafodul, iar mîine monumentul.
Ceea ce, spre deosebire de „lup", el numeşte ,,om", în el însuşi nu este în mare măsură nimic altceva
decît acel „om" mediocru al convenţiei burgheze. Calea spre adevăratul om, calea spre nemuritori
poate fi intuită de Harry, ba chiar destul de bine, el poate merge pe ea, parcurgînd ici şi colo, cu
ezitare, o distanţă infimă, dar plăteşte pentru asta cu suferinţe grele, cu o însingurare dureroasă. Dar
în adîncul sufletului său el nu cutează să accepte şi să împlinească cerinţa cea mai înaltă, umanizarea
veritabilă spre care năzuieşte spiri* i tul, nici să meargă pe calea îngustă ce duce la nemurire.' El ştie
foarte bine: calea aceasta duce spre suferliiţe'şi' mai mari, spre proscriere, spre ultima renunţare,
poate chiar spre eşafod, — şi chiar dacă îl atrage nemurirea de la capătul acestui drum, el nu este
dispus cîtuşi de puţin să suporte asemenea suferinţe sau să moară de atltea morţi. în ciuda faptului
că, spre deosebire de oamenii obiceiurilor burgheze, este mult mai conştient de ţelul umanizării, el
închide ochii şi nu mai vrea să ştie că tocmai cramponarea deznădăjduită de eul său, refuzul
82

deznădăjduit de a muri reprezintă calea cea mai sigură spre moartea eternă şi că, în schimb putinţa
de a muri/< descotorosirea de învelişuri, ataşamentul veşnic al eului faţă de transformare duc la
nemurire. Divinizîndu-i pe nemuritorii săi preferaţi, pe Mozart de~~exemplu, el nu-i priveşte la urma
urmelor niciodată altfel decît cu ochii burghezului, avînd astfel tendinţa să explice desăvîrşirea lui
Mozart întocmai ca un profesor de şcoală, adică din perspectiva marelui său talent de specialist şi nu
din aceea a măreţiei ataşamentului său, a acceptării suferinţei, a indiferenţei sale faţă de idealurile
burghezilor, nu din perspectiva îndurării extremei însingurări care rarefiază atmosfera burgheză din
jurul celui aflat în suferinţă, a celui care &e umanizează, transformînd-o într-un eter cosmic glacial,
în însingurarea aceea din grădina Ghetsemani.
Dar oricum, lupul nostru de stepă a descoperit în el însuşi dualitatea aceea faustică, şi-a dat seama
că unitatea trupului său nu implică unitatea sufletească, ci că, în cel mai bun caz, face abia primii
paşi pe drumul lungului său pelerinaj spre idealul unei asemenea armonii. ; i îsi doreşte JÎP vn
îmimaă iiipvl djntr-însul şi să de-
f
ină un om întreg, fie să renunţe la om şi să ducă cel ' puţin ca lup o viaţă unitară, nesfîrşită. Se poate
presupune că nu a observat niciodată cu atenţie comportamentul unui lup adevărat — căci ar fi văzut
probabil că jjici sufletul animalelor nu formează un tot unitar^ "' că şi îndărătul formelor precise ale
trupului lor sălăşluieşte o mare varietate de năzuinţe şi stări, că şi lupul i are abisurile sale, că şi
lupul suferă. Nu, grin_acel jiavoi la natură!1' omul nu face decît să rătăcească "eîntrerupt pe unilrufn
al supliciului ~şi al deznădejdii. Harry nu va putea deveni niciodataHin nou un lup în-treg, şi chiar
dacă s-ar întîmpla aşa ceva, ar vedea atunci că nici lupul nu este o fiinţă simplă, neconturată încă, ci
o individualitate foarte complexă şi complicată. Lupul are şi el două sau mai mult de două suflete în
pieptul său de lup, iar cine îşi doreşte cu ardoare să fie lup, se face vinovat de aceeaşi slăbiciune a
-memoriei ca şi omul care cînta : „O, ce fericire să fii din nou copil.'" Omul acesta simpatic, dar
sentimental, care cîntă cîn-
83

tecul despre fericirea copilului îşi doreşte şi el să se întoarcă la natură, la nevinovăţie, la începutul de
drum, uitînd insă cu desăvîrşire că nici copiii nu sînt cîtuşi de puţin fericiţi, că şi ei sînt capabili de
multe conflicte, de multe dualităţi, de suferinţele toate.
i Nu există nici o cale înapoi, nici spre lup, nici spre copil. La începutul tuturor lucrurilor nu a fost
nici nevinovăţia, nici naivitatea; îtqate creaturile — chiar şi cea mai simplă în aparenţă — poartă
deja o vină, sînt divizate în mii de părţi, sînt aruncate în torentul murdar al devenirii şi nu mai pot să
înoate niciodată, niciodată în susul rîului. jCglea spre nevinovăţie, spre starea de precreaţiune nu
duce îndărăt, ci înainte, nu spre lup sau copil, ci mereu rrioi^dînc în yină, mereu mai adine îxL-
urnanizare.jNici sinuciderea nu-ţi va fi de mare folos, sărmane lup de stepă, va trebui să mergi totuşi
pe calea mai lungă, mai anevoioasă şi mai grea a umanizării, va trebui să-ţi multiplici de mai multe
ori dualitatea, să-ţi complici în continuare caracterul şi aşa destul de complicat. In loc să-ţi îngustezi
universul şi să-ţi simplifici sufletul, va trebui ca, în cele din urmă, în sufletul tău
apă lumeaîntreagă, pentru ca T~T ă ă ăi
ţţ_^^îtşL_p g
astfel, poate-,_să ajungi şi tu (Tdata~Ta capăt, să-ţi găseşti liniştea. Calea aceasta a urmat-
o~Buddna, au urmat-o fop~onrnenii mari, care în cunoştinţă de cauză, care în mod inconştient,
reuşind însă să facă acest pas curajos. Orice naştere înseamnă despărţire de cosmos, înseamnă
delimitare, desprindere de ffîumnezeu, înnoire dureroasă. Întoarcerea în cosmos, suprimarea
dureroasei individual 'Uzări, îndumnezeirea înseamnă să-ţi fi lărgit atît de mult sufletul incit acesta să
poată cuprinde iarăşi în-tregul univers. J
Nu este vorba aici de omul pe care îl cunoaştem din şcoală, din economia naţională, din statistici, nici
de omul milionic de pe stradă, despre care se poate spune că valorează la fel de mult ca nisipul de pe
ţărmul mării sau ca stropii născuţi de valurile care se sparg de stînci: ce mai contează cîteva milioane
mai mult sau mai puţin, ei nu sînt decît material şi nimic altceva. Nu, este vorba aici de om în sensul
înalt al cuvîntului. de ţelul lungului drum al devenirii umane, de omul regesc,
84
de nemuritori. Geniul nu este chiar atît de rar cum ne place nouă să credem şi nu este, fireşte, nici
prea frecvent, cum s-ar crede din istoriile literare şi universale, şi mai ales din ziare. Lupul de stepă
Harry ar fi, după cum ni se pare nouă, în suficientă măsură un geniu, îneît să cuteze să facă mai
degrabă pasul curajos al umanizării, în loc să se justifice, văicărindu-se ori de cîte ori întîmpină o
dificultate şi dînd vina pe seama nerodului său lup de stepă.
Te miră şi te întristează în egală măsură să vezi că oameni care au asemenea posibilităţi se amăgesc
cu lupi de stepă şi cu „vai, două suflete", sau că, adesea, nu~ trese o dragoste atît de laşă faţă de
obiceiurile burgheze. Un om care este în stare să-l înţeleagă pe Bud-dha, un om care intuieşte
existenţa cerurilor şi a abi~ surilor condiţiei umane nu ar trebui să trăiască într-o lume în care
guvernează acel common sense, democraţia şi educaţia burgheză. Trăieşte în ea numai din laşitate,
iar cînd dimensiunile proprii îl stingheresc, cînd strimta lui cameră burgheză devine prea strimtă
pentru el, atunci aruncă vina în spinarea „lupului" şi nici nu vrea să ştie că, în momentele acelea,
lupul reprezintă cea mai bună parte din el însuşi. Toată sălbăticia din el capătă denumirea de lup,
fiind considerată drept ceva rău, periculos, drept o grozăvie pentru burghezi — dar el, cel care are
credinţa că este un artist şi că este dotat cu simţuri delicate, nu poate să vadă că în afară de lup,
/îndărătul lupului mai Jxflie.so înţr-însul şi jnultealtele, jCă nu tot ceea ce urlă e un lup, că acolo mai
sălăşluiesc "stjDuLpea si balaurul şi tigrul, şi maimuţa şi pasărea paradisului.Şi că lumea aceasta
înlretiyu,—toată—a-eeastd l grădlfui păradisiacă a înfăţişărilor drăgălaşe şi infioră-& toare, mari
şi mici, puternice şi delicate, este sufocată şi acaparată de basmul cu lupul, la fel cum omul adevărat
dintr-însul este sufocat şi acaparat de aşa-zisul om, de omul cu obiceiuri burgheze.
■x* 'Să ne închipuim o grădină cu sute de pomi diferiţi, cu mii de flori diferite, cu sute de fructe
diferite, cu mii de ierburi diferite. Dacă grădinarul nu mai cunoaşte şi alte deosebiri botanice în afară
de „comestibil" şi „iarbă rea", el nu va şti deloc ce să facă cu nouă zecimi
85
I

din grădina lui, va smulge florile cele mai fermecătoare, va reteza cei mai nobili arbori sau
cel puţin îi va urî şi se va uita pieziş la ei. La fel procedează şi lupul de stepă cu miile de flori
ale sufletului său. Nu mai vede şiimic din ceea ce nu intră în rubricile „om" sau „lup". Dar
cîte lucruri nu le socoteşte el ca făcînd parte din „om" ! Laşitatea, maimuţăreala, prostia şi
meschinăria sînt socotite de el, în caz că nu au în ele ceva de lup, ca făcînd parte din „om",
tot aşa după cum, din cauză că el nu a reuşit încă să stăpînească puterea şi nobleţea, le pune
pe seama caracterului său de lup.
Ne despărţim de Harry, îl lăsăm să meargă singur mai departe pe drumul său. De va fi să
ajungă în rîndul nemuritorilor, de va fi să ajungă acolo unde se pare că ţinteşte drumul său
anevoios, cu cită uimire va privi Harry la acest du-te vino, la acest zig-zag sălbatec, ne-
hotărît, al orbitei sale; cit de încurajator, mustrător, compătimitor, cu cită veselie i-ar mai
zîmbi el acestui lup de stepă !
Terminînd de citit mi-am amintit că acum cîteva săptămîni scrisesem la un moment dat, într-
o noapte, o poezie puţin cam stranie în care era vorba tot de lupul de stepă. Am scotocit în
căutarea ei în vraful de hîrtii de pe masa mea de lucru supraîncărcată şi, găsind-o, am citit-o :
Sînt lupul de stepă în goana-mi amară, Pe lume apasă un strat gros de nea,
Un corb dintr-un mesteacăn zboară,____7".
Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!
De ciute frumoase m-am îndrăgostit,
Ah, de-aş găsi măcar una !
Aş ţine-o-ntre dinţi şi în braţe întruna,
Mai frumos lucru nici că s-a pomenit,
Cu inimă bună-aş primi-o pe scumpa-mi crăiasă,
Muşcînd-o, adînc aş pătrunde în coapsele ei minunate,
Aş bea după poftă din sîngele ei de mireasă
Şi-apoi toată noaptea-aş urla de singurătate.
Şi-un iepure doar mi-ar reda mulţumire,
Ce dulce e carnea lui caldă noaptea tîrziu —
86

i
M-a părăsit oare toată acea fericire
Care mă făcea în viaţă mai vesel să fiu ?
Părul din coada mea a încărunţit,
Pînă şi vederea a început să mă lase,
Sînt ani de cînd consoarta-mi iubită-a murit
Şi iată, gonesc visînd numai ciute frumoase.
Gonesc şi la iepuri mi-e gîndul,
Aud cum în noaptea de iarnă şuieră vîntul,
Zăpada mi-astîmpără setea şi dorul avan,
La dracu-mi dau sufletul ăsta sărman.

I Aveam, aşadar, în mîinile mele două portrete, un autoportret în versuri iambice neregulate,
trist şi înfricoşat ca mine însumi, şi un portreţ_££££u_creionat cu aparenţa unei mari
obiectivităţi, văzut dinafară şi cam de sus de un străin care, scriind, dovedea că ştie mai multe
şi totodată mai puţine lucruri decît mine însumi. Ambele portrete luate împreună, poezia mea
bîlbîită şi melancolică şi studiul inteligent scris de o mînă necunoscută, ambele mă făceaţi să
sufăr, ambele aveau dreptate, am-. _ bele îmi creionau fără urmă de fard existenţa deprimantă,
ambele îmi arătau cu limpezime cît de insuportabilă şi_de ~~precară era situaţia în care mă
aflam. Lupul acesta de stepă trebuia să moară, cu propria lui mînă trebuia să pună capăt
acestei existenţe nesuferite — sau trebuia, topindu-se în focul ucigător al unei noi introspecţii,
să se trans.fp.rmP. să-şi smulgă masca, să înceapă să-şi modifice total eul. Ah, fenomenul
acesta nu era ceva nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, îl cunoşteam, îmi fus*ese dat să-l
trăiesc de mai multe ori în ceasurile ce*. ■ lei mai mari deznădejdi. De cîte ori îi era dat să
aibă parte de asemenea clipe care îl răscoleau profund, eul meu de pînă atunci se sfărîma în
cioburi, forţele adîncului îl scuturau de fiecare dată, nimicindu-l; de fiecare dată eram trădat şi
pierdeam o bucată din viaţa mea pe care o trăisem cu grijă şi o îndrăgisem în mod deosebit.
Odată mi-am pierdut reputaţia de burghez, ca de altfel şi toată averea, fiind nevoit să învăţ
cum să renunţ la respectul celor care pînă atunci îşi scoteau pălăria în faţa mea. Altă dată,
viaţa mea de familie s-a năruit peste noapte ; înnebunind, soţia mea m-a izgonit din casă,
izgonindu-mi
87

astfel şi tihna, iar dragostea şi încrederea mi s-au transformat dintr-o dată în ură şi într-o luptă
pe viaţă şi pe moarte, vecinii priveau după mine compătimindu-mă şi dispreţuindu-mă. De
atunci încoace a început însingurarea mea. Apoi, cîţiva ani mai tîrziu, după ani grei, plini de
amărăciune, după ce îmi zidisem, în severitatea singurătăţii şi impunîndu-mi cu greu
autodisciplina, o viaţă nouă şi un nou ideal de asceză şi spiritualitate şi după ce reuşisem să
întronez în viaţa mea o oarecare linişte şi un nivel oarecum înalt, dedicîndu-mă exerciţiilor de
gîndire abstractă şi meditării bine reglementate, iată că şi acest mod de viaţă mi s-a năruit
pierzîndu-şi dintr-o dată tot sensul nobil şi înalt; eram din nou atras în viitoarea călătoriilor
sălbatice, obositoare, prin lume, mă încovoiam sub povara unor noi dureri şi a numeroase alte
vini. Iar smulgerea cîte unei măşti, prăbuşirea unui ideal erau precedate de fiecare dată de
această înfiorătoare goliciune şi linişte, de acest soi de sugrumare, însingurare şi ruptură
ucigătoare, de acest iad gol, pustiu al lipsei de dragoste şi al deznădejdii pe care trebuie să le
suport iarăşi în momentul de faţă.
Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată cînd viaţa mea fusese zguduită din temelii, cîştigasem
pînă la urmă cîte ceva, ceva mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar şi
ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puţină înţelegere. In ceea ce priveşte latura
ei burgheză, viaţa mea fusese, de la o zguduire, la alta, un permanent coborîş, o îndepărtare
din ce în ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis şi sănătos. In -decursul anilor îmi
pierdusem slujba, familia, căminul, sgrn-apaTţmeăm nici unuT~gTnp~Bocla~l,
efarn~smgtrr7~Trtr mă iuBea nimeni, multa lume mă~suspecta, ma aflam îhtr^un conflict
pei'ii'lSnent, amar cu atitudinea şi morala lumii înconjurătoare, chiar dacă trăiam în continuare
într-un mediu burghez, eram în mijlocul acestei lumi, prin tot ceea ce simţeam şi gîndeam, un
străin. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau penîrTrmîrie nici o valoare şi nu mă mai
interesau defel, înfumurarea ştiinţei, a breslelor, a artelor mă îngreţoşau ; concepţiile mele,
gustul meu, întreaga mea gîndire prin care odinioară strălucisem ca un om talentat şi îndrăgit
decăzuseră şi se sălbăticiseră,
trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dacă în cursul acestor transformări atît de dureroase
mi-a fost dat să cîştig nişte lucruri invizibile şi inestimabile — a trebuit să plătesc scump
pentru toate acestea, iar viaţa mea devenise de fiecare dată mai dură, mai dificilă, mai
însingurată, mai primejdioasă. într-adevăr, n-aveam decît un motiv să-mi doresc să merg mai
departe pe acest drum care mă purta spre zone din ce în ce mai rarefiate care semănau cu
fumul din cîntecul de toamnă al lui
Nietzsche.
Da, cunoşteam, vai, trăirile acestea, transformările
acestea sortite de către destin acelor copii ai săi care îi trezeau îngrijorarea, celor mai
dificili copii ai săi, le cunoşteam mult prea bine. Le cunoşteam la fel cum vî-nătorul
ambiţios, dar lipsit de succes, cunoaşte etapele unei vînători, cum jucătorul la bursă
cunoaşte etapele speculaţiilor, ale cîştigului, ale nesiguranţei, ale declinului, ale bancrutei.
Trebuia oare să mai trec încă o dată prin toate acestea ? Tot chinul, toată mizeria
aceasta nebunească, toate aceste priviri aruncate josniciei şi nimicniciei propriului meu
eu, toată această teamă de a nu fi culcat la pămînt, toată această spaimă de moarte ? Nu era
oare mai înţelept şi mai simplu să te fereşti de repetarea atîtor suferinţe şi să dispari fără
urmă ? Fireşte că era mai simplu aşa şi mai înţelept. Indiferent de posibila interpretare a celor
spuse în broşurică despre lupul de stepă în legătură cu „sinucigaşii", nimeni nu putea să-mi
interzică plăcerea de a mă absolvi, cu ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al
pistolului, de repetarea acelui proces a cărui durere amară îmi fusese dat să o gust mult prea
des şi suficient de profund. Nu, pe toţi dracii, nu exista nici o forţă pe lumea asta care să-mi
poată pretinde să mai suport încă o dată Jntîlnirea EQCU mine însumi, fiorul ei de moarte, sau
încă o transfigurare, încă o incarnare al căror ţel şi liman nu erau nici pacea, nici liniştea, ci
repetarea autodistrugerii, repetarea H transfigurări 1 Chiar dacă sinuciderea nu era
litt şi o meschinărie chiar dacă
jTrnpHpi transfigurări 1 Chiar dacă sinuciderea âecît o prostie, o laşitate şi o meschinărie,
chiar dacă ea nu reprezenta decît o ieşire lipsită de glorie şi ruşinoasă în caz de pericol — nu
aveai încotro, trebuia să-ţi doreşti din toată inima să scapi, fie şi la modul cel mai
89

ruşinos, de aceste suferinţe care te macină şi în care nu mai încape nici un fel de prefăcătorie
în privinţa nobleţei de caracter şi a eroismului, căci n-aveai de ales, pur şi simplu, decît între o
durere uşoară, trecătoare şi o suferinţă inimaginabil de arzătoare şi fără de sfîrşit. în viaţa mea
atît de dificilă, atît de nebunească fusesem de prea multe ori un nobil Don Quijote, preferind
cinstea unui trai bun şi eroismul raţiunii. Mi-ajunge, să terminăm odată cu toate astea !
Cînd m-am culcat se crăpa deja de ziuă, prin ferestre pătrundeau zorii, blestemata dimineaţă
plumburie a unei zile ploioase de iarnă. Culcîndu-mă nu uitasem de hotă-rîrea mea. Dar
undeva la mare distanţă, la limita ultimă a conştiinţei mele, am avut o străfulgerare de o
secundă, în clipa în care eram gata să adorm, amintindu-mi de pasajul acela din broşura
despre lupul de stepă în care era vorba despre „nemuritori", şi mî-am adus aminte că, uneori,
cu nu prea multă vreme în urmă, am simţit că mă apropiasem destul de mult de nemuritori
astfel în-cît să le pot savura, în acordurile unei muzici vechi, întreaga lor înţelepciune glacială,
luminoasă, cu zîmbetui ei dureros. După străfulgerarea aceasta, strălucirea se stinse şi somnul
se aşternu pe fruntea mea greu ca un munte.
Trezindu-mă pe la prînz, am descoperit că starea mea lăuntrică se limpezise, pe noptieră
stăteau broşurică şi poezia mea, iar hotărîrea ce o luasem mă privea cu prietenie şi răceală din
viitoarea a tot ceea ce îmi fusese dat să trăiesc în ultima vreme, se împlinise şi se definitivase
în cursul somnului meu din noaptea aceea. N-aveam de ce să mă grăbesc, hotărîrea mea de a
muri nu era un moft momentan, ci fructul copt, rezistent, care crescuse şi se îngreunase
încetul cu încetul în legănarea uşoară a destinului care, printr-o singură nouă lovitură, urma
să-l scuture.
In farmacia mea volantă păstram un medicament excelent pentru calmarea durerilor, un
preparat deosebit dg,, puternic pe bază de opiu la care nu recursesem decît foarte rar,
abţinîndu-mă deseori luni de-a rîndul; nu luam medicamentul acesta puternic tranchilizant
decît atunci cînd durerile trupeşti mă chinuiau atît de tare
90
.
încît nu le mai puteam suporta. Din păcate nu era bun pentru o sinucidere, încercasem odată
lucrul acesta, acum cîţiva ani. într-o vreme, pe cînd fusesem cuprins din nou de disperare, am
înghiţit o cantitate frumuşică din acest preparat, suficientă pentru a ucide şase oameni, dar pe
mine nu m-a omorît. Este adevărat că am adormit şi am zăcut cîteva ore complet narcotizat,
dar apoi m-am trezit pe jumătate, spre îngrozitoarea mea decepţie, căci la stomac simţeam
nişte crampe, am vomitat toată otrava aceea, fără să-mi revin pe deplin, am adormit din nou,
pentru ca să mă trezesc de-a binelea abia a doua zi pe la prînz ; era o trezie înfricoşătoare,
creierul îmi era ars şi gol, iar memoria mă părăsise cu totul. în afara unei perioade de
insomnie şi de o supărătoare durere de stomac otrava aceea nu mai avusese nici un alt efect.
Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hotărîrea mea, însă, am formulat-o astfel :
deîndată ce voi ajunge din nou în situaţia de a fi nevoit să recurg la acest ppiu, va trebui să-mi
iau libertatea ca, în locul acestei mîntuiri de scurtă durată, să o sorb pe cea mare, moartea, şi
anume o moarte sigură şi pe care să te poţi bizui, provocată de un glonte sau de un brici. în
felul acesta situaţia era lămurită — nu-mi rămînea decît să aştept pînă cînd voi împlini
cincizeci de ani, aşa cum se spunea în reţeta hazlie din broşura despre lupul de stepă, dar asta
mi s-a părut prea mult, căci pînă atunci mai erau doi ani. Că o fi să fie peste un an sau peste o
lună sau în clipa următoare — poarta era deschisă.
Nu pot să spun că „hotărîrea" aceasta mi-a schimbat în mod radical cursul vieţii. Ea m-a făcut
să devin ceva mai puţin indiferent faţă de diversele dificultăţi, mai puţin reţinut în ceea ce
privea consumul de opiu şi de vin, puţin mai curios în legătură cu limita suportabilului, ram
asta era totul. Mai puternic fusese totuşi efectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai
citit de cîteva ori, în întregime, tratatul despre lupul de stepă, cînd cu dăruire şi recunoştinţă,
de parcă ştiam că un magician nevăzut îmi dirija cu înţelepciune destinul, cind cu ironie şi
dispreţ faţă de tonul prozaic al tratatului care mi se părea că nu înţelesese deloc tensiunea
vieţii mele şi starea ei specifică de spirit. Ceea ce scria
91
acolo cu privire la lupii de stepă şi la sinucigaşi era, poate, un lucru bun şi cu cap, valabil însă
pentru specie, căci pentru un tip anume era o abstracţie spirituală ; mie mi se părea însă că,
dimpotrivă, persoana mqa, ade-
-Vvăratul meu suflet, propriul meu destin unic de individ nu fuseseră cuprinse în năvodul
acesta atît de grosolan. Mai presus de orice mă preocupa halucinaţia sau viziunea aceea de pe
zidul bisericii, anunţul ispititor al acelei reclame luminoase şi dănţuitoare care corespundea
anumitor aluzii din tratat. Cîte promisiuni mi s-au mai făcut, glasurile acelei lumi străine mi-
au aţîţat puternic curiozitatea, deseori, căzut pe gînduri, reflectam ore întregi la ea. Auzeam
tot mai clar cum mă avertizau inscripţiile acelea : „Nu e permisă oricui!" şi „Numai pentru
nebuni !* Aşadar, trebuia să fiu nebun şi să mă fi îndepărtat mult de acel „oricine" dacă voiam
ca vocile acelea să ajungă pînă la mine şi ca lumile acelea să-mi vorbească. Dar Jlumnezeule,
nu eram oare de multă vreme suficient de departe de viaţă, de viaţa oricui, de existenţa şi
gîndirea celor normali, oare nu mă deosebeam de multă vreme de ceilalţi şi nu eram oare de
mult nebun ? Şi totuşi, în adîncul sufletului meu, înţelegeam chemarea,Vinvitaţia de>;'
-Sa înnebuni, de a mă descotorosi de raţiune,'1*de reţinere, de obiceiurile burgheze, de a mă
lăsa funîF de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei.
într-una din zile, după ce cercetasem iarăşi în zaslar străzile şi pieţele în căutarea omului care
purta cu el pancarta şi după ce mă furişasem de mai multe ori, stînd la pîndă, prin faţa zidului
cu poarta invizibilă, în cartierul Martin mi-a ieşit în cale un cortegiu funerar. Privind la
chipurile celor îndureraţi care păşeau agale în urma dricului îmi spuneam în sinea mea : Oare
există vreun om pe lumea asta a cărui moarte să reprezinte pentru mine o pierdere ? Oare
există vreun om pentru caEemoartea mea ar putea să însemne ceva ? Exista, da, da ; dar de
multă vreme întreţinem
â
nişte relaţii foarte lejere, ne vedem rareori fără să ne certăm, iar momentan nici măcar nu
ştiam unde se află. Uneori venea ea la mine sau mă duceam eu la ea, cum amîndoi eram nişte
oameni singuratici şi dificili, înrudiţi oarecum prin suflet şi prin boala suferinţelor noas-
92
tre, continuam să menţinem astfel legăturile dintre noi. Dar nu va fi pentru ea o uşurare şi nu
s-ar simţi oare mai bine aflînd de moartea mea ? Nu ştiam, nu ştiam nimic nici măcar despre
seriozitatea propriilor mele sentimente. Ca să poţi şti ceva despre asemenea lucruri ar trebui să
trăieşti normal, încadrîndu-te în limitele posibilului.
O\ Intre timp, un impuls mă îmboldi să mă ataşez cortegiului funerar, aşa că păşeam agale în
urma celor îndureraţi spre modernul cimitir din ciment, cu crematoriu şi tot dichisul.' MortuL
nu a fost însă incinerat, coşciugul lui fiind depus In faţa unei gropi modeste, iar eu mă uitam
la preot şi la ceilalţi profitori, la angajaţii unei societăţi de pompe funebre care făceau cele
trebuincioase, căutînd să imprime aparenţa unei solemnităţi şi îndurerări deosebite,
străduindu-se din toate puterile să se achite cu bine de acest spectacol, jenaţi şi ipocriţi,
devenind chiar caraghioşi; mă uitam cum uniforma lor neagră, profesională, curgea de pe ei şi
cum îşi dădeau silinţa să creeze atmosferă în preajma celor îndoliaţi şi să-i constrîngă să cadă
în genunchi în faţa măreţiei morţii. Dar toată truda lor era zadarnică, nu plîngea nimeni,
se pare că se dispensau uşor de mortul acela. Atmosfera de cucernicie nu molipsise pe
nimeni, iar cînd preotul se adresă celor de faţă cu cuvintele „dragi credincioşi" toate chipurile
acelea tăcute de negustori şi maiştri brutari şi ale nevestelor acestora priveau pline de
seriozitate în pămînt, toţi erau jenaţi şi ipocriţi, iar singura lor dorinţă era ca procesiunea
aceasta incomodă să se sfîrşească odată. Ea se şi termină de altfel, doi dintre creştinii aflaţi în
faţă de tot îi strînseră mina oratorului, îşi răzuiră pantofii la cea mai apropiată bordură de
noroiul umed în care îşi aşezaseră mortul, chipurile lor îşi reveniră neîntîrziat, umanizîndu-
se, iar unul dintre ele mi se păru dintr-o dată cunoscut — era, după cîte mi se păru — omul
care purtase atunci pancarta şi îmi pusese broşurică în mină.
în momentul în care mi se păru că-l recunosc, el se^ întoarse, se aplecă în jos, făcîndu-se
că îşi aranjează pantalonii negri, pe care şi-i suflecă cu dificultate, şi luînd-o apoi
sprinten la picior cu umbrela strînsă sub braţ. Am pornit-o din urma lui şi, ajungîndu-l,
i-am
93
făcut un semn cu capul, dar el părea că nu mă recunoaşte.
„In seara aceasta nu este nici o reprezentaţie ?" l-am întrebat eu încercînd să-i fac cu ochiul
aşa cum se obişnuieşte între nişte oameni care cunosc un secret anume. Dar vremea cînd
puteam să fac asemenea exerciţii mimice trecuse de mult, căci felul meu de trai aproape că mă
făcuse să uit a vorbi; îmi dădeam seama eu însumi că nu făceam decît nişte grimase idioate.
„Reprezentaţie în seara aceasta ?" mormăi omul pri-vindu-mă în faţă ca un străin.,, Du-te,
omule, la «Vulturul Negru» dacă ai vreun chef anume."
într-adevăr, nu mai eram sigur dacă era el sau nu. Am continuat să merg dezamăgit, nici eu nu
ştiam încotro mă îndreptam, nu mai aveam nici un ţel, nici o năzuinţă, nici un fel de obligaţii.
Viaţa avea un gust îngrozitor de amar, simţeam cum scîrba mea creştea la culme, cum viaţa
mă alunga lepădîndu-se de mine. Mergeam mînios prin oraşul cernit şi mi se părea că totul
miroase a pămînt umed şi a înmormîntare. Nu, la groapa mea nu avea ce să caute nici una
dintre păsările acestea mortuare cu roba şi cu bîlbîiala lor creştino-sentimen-tală! Ah,
oriunde aş fi privit, oriunde mi-ar fi fugit gîndurile, nicăieri nu mă aştepta nici o bucurie,
nici o chemare, nu se mai vedea nici o urmă de ispită, totul duhnea a uzură putredă, a
mulţumire mediocră, putredă, totul era vechi, ofilit, cenuşiu, moleşit, epuizat. Doamne
dumnezeule, cum de era posibil aşa ceva ? Cum ajunsesem oare în starea aceea eu, tînărul
înaripat, poetul, prietenul muzelor, călătorul prin lume, idealistul înflăcărat ? Cum de mă
năpăstuiseră atît de încet, atît de tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta împotriva mea şi a
tuturor, această suprimare a tuturor sentimentelor, neplăcerile acestea profunde şi
răutăcioase, iadul acesta mizerabil al goliciunii inimii şi al deznădejdii ?
Trecînd prin faţa/bibliotecii m^-am întîlnit ci] un H-. năr profesor^ cu
care^gdinj£ara__p_urţa§em, cînd şi cine], LuQgî discuţii si pe care, intimpul ultimei mele
şederi
.
vizitasem" la el acasă unde vorbiserăm
orientale', d
mă_ggocupajn_mo_d deosebit. fSavantulvenea sp7e~ml£e
ţeapăn şi cam miop şi m-a recunoscut abia în momentul în care eram pe cale să trec pe lîngă
el. Se năpusti asupra mea cu multă cordialitate, iar eu, în situaţia aceea jalnică, îi eram într-un
fel recunoscător. »Era bucuros şi se înveseli, îmi aminti de o serie de detalii ale discuţiilor
noastre de odinioară, asigurîndu-mă că trebuie să-mi mulţumească pentru faptul că ideile
mele l-au impulsionat şi i-au fost de folos şi că deseori s-a gîndit la mine ; de atunci n-a mai
avut decît foarte rar dispute atît de vii şi de fructuoase cu colegii săi. Mă întrebă de cînd eram
în oraş (l-am minţit : de cîteva zile) şi de ce nu l-am vizitat ? Mă uitam la acest om de treabă,
la chipul său de savant, scena mi se părea, în fond, caraghioasă, dar am savurat ca un lup
înfometat porţia aceea de căldură, dumicatul acela de dragoste, dumicatul acela de
recunoştinţă. Lupul de stepă Harry rînjea emoţionat, în gîtlej începură să-i curgă balele, şi fără
ca el să vrea spinarea i se încovoie într-un acces de sentimentalism.!' Da, am început să îndrug
tot felul de minciuni cum căi nu stau aici decît foarte puţin, că studiez ceva, că nu mă| simt
prea bine căci, altfel, i-aş fi făcut, fireşte, o vizită.t Iar cînd îmi lansă invitaţia cordială de a-mi
petrece seara aceea la el, am ăcceptaF recunoscător, rugîndu-l să-i transmiîa soţiei sale
salutările mele, în vreme ce, de atîta vorbărie şi de atîta zîmbet, mă dureau fălcile,
dezobişnuite de a mai face un asemenea efort. Şi în timp ce eu; Harry Haller, stăteam acolo
în stradă surprins şi flatat, politicos şi plin de zel, zîmbindu-i acestui om amabil, miop şi cu
chip blînd, celălalt Harry stătea alături, rînjind şi el, rînjind şi spunîndu-şi că mi-s un
fîrtat deosebit, sucit şi mincinos, că numai cu cîteva minute mai înainte scrîşnisem înverşunat
din dinţi împotriva acestei lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul salut
inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, să mă dau pe brazdă, emoţionîndu-mă de zor,
tăvălindu-mă ca un purcel în plăcerea ce mi-o oferea stropul acela de bunăvoinţă, de stimă şi
de amabilitate. Cei doi Harry stăteau astfel, cu figurile lor deose-""■\ bit de antipatice,
dinaintea bravului profesor, bătîndu-şi joc unul de celălalt, fără să se scape din ochi unul pe
celălalt, scuipîndu-se unul pe celălalt şi întrebîndu-se,
95
aşa cum se întîmpla mereu în asemenea situaţii : oare toate acestea să nu fi fost decît prostie şi
slăbiciune omenească, destinul general al omenirii, sau tot egoismul acesta sentimental, toată această
lipsă de caracter, toată această impuritate şi inconsecvenţă a sentimentelor să nu fi fost cumva decît o
specialitate personală a lupului de stepă ? Dacă porcăria aceasta era ceva general-uman, dispreţul meu
n-avea decît să se arunce din nou cu mî-nie asupra Lumii ; dar dacă na era decît o slăbiciune personală,
atunci mi se oferea din nou ocazia să declanşez o orgie a dispreţului faţă de mine însumi.
în toiul certei dintre cei doi Harry aproape că şi uitasem de profesor ; dintr-o dată, el a început să mă
plictisească şi m-am grăbit să scap de el. M-am uitat îndelung în urma lui, văzînd cum se îndepărta, pe
aleea cu copacii goi, cu mersul său blajin şi cam caraghios de idealist, de om credincios. In pieptul
meu bătălia continua cu furie, şi în timp ce — în mod mecanic — îmi îndoiam şi-mi dezdoiam
degetele înţepenite, luptîndu-mă cu guta care-şi făcea de cap pe ascuns, a trebuit să recunosc că
fusesem tras pe sfoară, că-mi luasem pe cap o invitaţie pentru orele şapte şi jumătate, la cină, precum
şi obligaţia să fiu politicos, să pălăvrăgesc pe teme ştiinţifice şi să mă interesez de fericirea familială a
altora. M-am dus mînios acasă, mi-am făcut un amestec de coniac cu apă, am înghiţit cîteva tablete
contra gutei şi m-am întins pe divan, încercînd să citesc ceva. După ce, în cele din urmă, am reuşit să
citesc cîtăva vreme din „Călătoria Sofiei de la Memel în Saxonia", un fleac de carte delicioasă din
secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-o dată de invitaţie, de faptul că eram nebărbierit şi
că ar trebui să mă îmbrac. Dumnezeule, ce mi-o fi trebuit mie una ca asta ! Aşadar, Harry, scoa-lă-te,
pune cartea deoparte, săpuneşte-te, zgîriejţi bărbia pînă la sînge, îmbracă-te şi simte-te bine în
compania oamenilor ! Şi în timp ce mă săpuneam mă gîndeam la gaura aceea mizerabilă de argilă din
cimitir în care azi fusese îngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale plictisiţilor creştini de care nu
aş fi putut nici măcar să rîd. Acolo sfîrşise, după cîte mi se pare mie, în gaura aceea mizerabilă de
argilă, cu cuvintele prosteşti şi fîstîcite ale
96
predicatorului, cu minele fîstîcite ale adunării de doliu, cu imaginea deprimantă a crucilor şi a plăcilor
din tablă şi marmoră, cu toate florile acelea artificiale din sîrmă şi sticlă, acolo sfîrşise nu numai
necunoscutul acela, acolo voi sfîrşi şi eu mîine sau poimîine, dar nu numai eu voi fi îngropat şi
acoperit cu noroi sub privirile fîstîcite şi prefăcute a'e participanţilor, nu, în felul acesta se sfîrşca totul,
toate năzuinţele noastre, toată cultura noastră, toată credinţa noastră, toată bucuria noastră de a trăi,
toată pofta noastră de a trăi, o poftă atît de bolnavă şi ea, o poftă care, în curînd, va fi îngropată tot
acolo. Lumea culturii noastre nu era decît un cimitir, iată-i pe Isus Hristos şi pe Socrate, iată-i pe
Mozart şi pe Haydn, iată-i pe Dante şi pe Goethe, din ei nu mai rămăseseră decît nişte nume goale pe
tăbliţe ruginite, înconjurate de oameni îndoliaţi, fîstîciţi şi prefăcuţi, care ar fi dat orice să mai creadă
în tăbliţele acelea care, odinioară, fuseseră pentru ei nişte lucruri sfinte, oameni care ar fi dat orice să
mai poată spune un singur cuvînt potrivit, serios, de durere şi deznădejde despre lumea aceasta apusă,
oameni cărora, în loc de toate acestea, nu le mai rămăsese decît să stea, rînjind fîstîciţi, de jur
împrejurul mormintelor. De mînios ce eram, m-am zgîriat din nou pe bărbie, în acelaşi.loc, apoi m-am
cauterizat un timp, dar a trebuit totuşi să-mi schimb încă o dată gulerul curat pe care abia mi-l
pusesem, fără să ştiu deloc de ce făceam toate acestea, căci nu aveam nici cel mai mic chef să mă duc
acolo imde fusesem invitat. Dar o parte din Harry juca teatru, pfirma că profesorul este un individ
simpatic, jinduia o /porţioară de miros de oameni, de pălăvrăgeală şi socie-j tate, îşi aduse aminte de
drăguţa nevastă a profesorului, găsea că ideea de a petrece o seară în mijlocul unor gazde amabile era,
în fond, destul de atractivă şi mă ajută să-mi lipesc un plasture englezesc în bărbie, mă ajută să mă
îmbrac şi să-mi pun o cravată ca lumea, alungîndu-mi cu binişorul gîndul care, de fapt, mă îndemna să
rămîn acasă. în tot acest timp îmi spuneam : laJgX-eum mă îmbrac eu., ac^By-rn sn plfvdc acaaă,
făcîn-
dTi^Tjn vizită profesorului, srh.imhînd~uu—e]__banalităţi
mai mull_^aaa--maM^14i^--ii^devă.rate.,. fără. să vreau de fapt să fac aşa ceva, tot astfel procedează,
trăiesc şOTcţt^
97
. -zi~de~ xir-jorâ. ._de_ jtor ţi IjfoĂ ■ voia lor, fac vizit%—poail
discuţii, îşi petrec orele de serviciu în diverse birouri, totul aflîndu-şe sub imperiul unor_canstcîngeri,
totul.de-curgînd mecanic, fără voia lor, toate acestea puteau să le facă la fel de bine şi nişte maşini,
după cum se putea foarte bine să se şi renunţe la toate acestea; căci mecanismul acesta, aflat în
permanenţă în funcţiune, îi împiedică, la fel ca şi pe mine, să-şi critice propria lor , viaţă, să
recunoască şi să simtă prostia şi superficialitatea unei asemenea vieţi, incertitudinea ei, jnfiorătoru-i
rînjet, tristeţeagi^jt^tictatca-^l-de^nmanjăjOf, dar cîtă dreptate, cit deimensă dreptate au oamenii
trăind astfel, făcîndu-şi jocul şi dîndu-se în vînt după lucruri care, în ochii lor, prezintă o importanţă
anume, fără să se apere împotriva unui asemenea mecanism deprimant, fără să privească deznădăjduiţi
în abis, aşa cum o fac eu, dezorientatul. Iar dacă în paginile acestea îmi exprim dispreţul faţă de
oameni şi îi ironizez din cînd în cînd, nu aş vrea să creadă că am cumva intenţia să dau vina pe ei, să-i
acuz sau să-i fac răspunzători de starea mizerabilă în care mă aflu ! Dar în ceea ce mă priveşte, avînd
în vedere că am ajuns atît de departe, pînă la capăt, adică acoîo de unde viaţa începe să se prăbuşească
în întunericul cel fără de fund, aş fi nedrept şi mincinos dacă aş încerca să mă păcălesc imaginîndu-mi
că s mecanismul acesta mai funcţionează şi pentru mine, că imai aparţin şi eu lumii graţioase şi
copilăreşti a jocului etern !
Seara a decurs, aşadar, corespunzător aşteptărilor. M-am oprit dinaintea casei cunoştinţei mele,
uitîndu-mă în sus la ferestre. Iată, îmi spuneam, acolo locuieşte omul acesta care munceşte an de an,
fără întrerupere, citind şi comentînd texte, căutînd punţi de legătură între mi-: tologiile Asiei Mici şi
cele ale Indiei, iar munca aceasta îi face plăcere tocmai datorită credinţei sale în importanţa activităţii
lui, în ştiinţa al cărei slujitor este, în valoarea cunoştinţelor în sine, a înmagazinării lor, datorită
credinţei sale în progres, în dezvoltare. El nu a cunoscut nici războiul, nici zdruncinarea fundamentelor
gîndirii tradiţionale de către Einstein (îşi va fi spunînd,
98
poate, că asta-i nu-i priveşte decît pe matematicieni), nu observă defel că în jurul lui se fac pregătiri
pentru un nou război, consideră că evreii şi comuniştii merită să fie trataţi cu ură, el nefiind, la rîndul
lui, decît un copilandru bun, lipsit de gînduri, care se amuză şi îşi dă importanţă, un om demn de toată
invidia. Mi-am luat inima în dinţi şi am intrat, în casă mă întîmpină o sei~-vitoare cu şorţ alb, iar eu,
presimţind, parcă, ceva, am înregistrat cu precizie locul unde îmi duse ea paltonul şi pălăria, apoi mă
introduse într-o cameră încălzită, luminoasă, poftindu-mă să aştept; dintr-un impuls, am luat în mînă,
mai mult în joacă, primul obiect care mi-a ieşit în cale. Era un tablouaş înrămat, amplasat pe o masă
rotundă şi sprijinit în poziţie înclinată pe un suport din carton. Era o gravurăîn acvaforte care îl
_rep_rg_-
O.\ zenta pe poetul.Goethe, un BatrUf &iî calracter pregnant, &x o frizură__g£aialâ_şi un" chip
frumos~Tn1xIeIaT;~~'3e "pe care nu lipseau nici renumiţii ochi înfocaţi, nici eterul a6 singurătate
şi de tragism cu uşoara lui undă de ofrr—ât curţii, în a căror redare artistul îşi dăduse toată sTUnţa.
TT"reuşîse~ sa-Tcorifere"cTemonicului bătrîrTfTă^alsâ^pTiEP"
judicieze întru nimic profunzimea, un__aer__întrucîtva
profesoral şi actoricesc de reţin^e^eşicum&acădenle, re-reprezentîndu-l, pe scurt, ca ..pelun.
,^ÎQmH3?jEbîîî, oi~ade,r vărat îfumoSj _care putea fi expus_ca-Q..adevărată-pedeabă
4 in casa oricărui burghez. Se părea că tabloul nu era întru nlrmc mai stupid decît toate celelalte
tablouri de acest gen care-i reprezentau pe toţi aceşti mîntuitori, apostoli, eroi, oameni ai spiritului şi
oameni de stat zugrăviţi de mîinile zeloase ale unor meşteşugari ; aveam impresia că mă atrăgea atît de
mult tocmai datorită virtuozităţii sale artizanale ; dar oricum, imaginea aceasta mîndră şi plină de sine
a bătrînului Goethe mă întîmpină ca. un ţipăt strident şi fatal, arătîndu-mi tocmai mie, care şi aşa eram
destul de surescitat şi încrîncenat, că nu aveam ce căuta acolo. Aici se simţeau ca la ei acasă numai
vechii maeştri, frumos stilizaţi, şi mărimile de prim rang ale naţiunii, iar nicidecum lupii de stepă.
De m-ar fi întîmpinat acum stăpînul casei aş fi reuşit probabil să mă retrag invocînd un motiv
plauzibil. Dar m-a întîmpinat soţia acestuia, iar eu m-am lăsat în voia
99
soartei, cil toate că aveam presimţirea unei mari nenorociri. Ne-am adresat obişnuitele formule de
salut, iar după primul dezacord urmară numeroase altele. Femeia îmi adresă felicitări pentru faptul că
arătam bine, în vreme ce eu eram conştient de faptul că îmbătrînisem mult de tot în anii care se
scurseseră de la ultima noastră întîlnire ; chiar în clipa în care îmi strînse mîna, durerea din degetele
suferinde de gută îmi aminti în mod fatal de acest lucru. Da, şi pe urmă mă întrebă ce mai face scumpa
mea nevastă, iar eu m-am văzut nevoit să-i spun că neyastă-mea mă părăsise şi că ne despărtiserăm.
Am fost amîndoi bucuroşi în momentul în care profesorul şi-a făcut apariţia. M-a salutat şi el cu
cordialitate, iar caraghioslîcul şi comicul situaţiei îşi aflară expresia cea mai nostimă posibil în cele ce
au urmat. El ţinea în mînă un ziar, fiţuica la care era abonat, un ziar al partidului mi'.itariştilor şi
aţîţătorilor la război, şi, după ce mi-a dat mîna, îmi arătă ziarul spunîndu-mi că în el scrie ceva despre
un tiz de-al meu, un ziarist pe nume Haller, care pare a fi un tip fără de patrie, unul care şi-a bătut joc
de împărat afirmînd că, după părerea lui, ţara sa nu ar fi mai puţin vinovată de izbucnirea războiului
decît ţările duşmane. Ce fel de individ putea să mai fie şi ăsta ! Dar iată, acestui băiat i se dădea acum
riposta cuvenită, redacţia îl executase destul de tăios pe acest om dăunător, punîndu-l la stîlpul
infamiei. Am trecut totuşi la alt subiect în momentul în care băgă de seamă că tema aceasta nu mă
interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin gînd că lepădătura acea s-ar fi putut afla chiar înaintea lor
; căci, ei bine, aşa era, eu însumi -oeram lepădătura aceea. Ei, dar de ce să fac tărăboi şi să-i neliniştesc
pe bieţii oameni! Rîdeam în sinea mea, nu le-am dat nici un răspuns, dar am renunţat la speranţa că în
seara aceasta voi mai avea parte de vreun lucru plăcut. Mi-sm întipărit bine în memorie clipa aceea. în
momentul acela, în timp ce profesorul îmi vorbea despre [trădătorul de patrie Haller. înlăunţrul meu
încep_u_să se înfiripp tot, mai mult sentimentul nefast- rfp depresiune şi deznădejde care, de la scena
înmormîntăr ii. se instalase şi se consolidase tot mai mult in mine, tranŢ-foîmmdu-se mtr-o presiune
devastatoare, într-o stare de
100
'
suferinţă fizică (în^pjntec), într-un sentiment sufocant şi înfricoşător al deiHnuluij7Simţeăm~că
cevălmă pmdeşte, ca~"pericolul se~îurîşâ~pe la spatele meu. Din fericire ni se dădu de veste că masa
era servită. Arh intrat în sufragerie şi, în timp ce mă tot străduiam să mai spun sau să mai întreb şi eu
din cînd în cînd cîte ceva în legătură cu diverse banalităţi, am mîncat mai mult decît îmi era obiceiul,
simţindu-ină, clipă de clipă, tot mai jalnic. Dumnezeule, îmi tot spuneam, la ce bun oare toată
strădania mea ? Îmi dădeam seama perfect de bine că nici gazdele nu se simţeau bine deloc şi că pînă
şi propria lor voioşie începuse să-i obosească, fie din cauză că eu exercitam o influenţă paralizantă, fie
din cauză că în casă mai exista şi o altă sursă de proastă dispoziţie. Mi-au pus întrebări referitoare la
tot felul de lucruri la care nu puteai să răspunzi cu sinceritate, aşa încît după un timp oarecare mă
înfundasem cu totul în minciuni, luptîndu-mă la fiecare cuvînt cu scîrba care mă cuprinsese, în cele din
urmă am încercat să le distrag atenţia şi am început să le povestesc despre înmormîntarea la care
asistasem în ziua aceea. Dar n-am nimerit tocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor
au avut un efect contrar, distanţa dintre noi creştea din ce în ce mai mult, lupul de stepă rîdea
înlăunţrul meu, rîn-jea arătîndu-şi colţii, iar la desert n-am scos, toţi trei, decît cîteva cuvinte.
Am revenit în prima cameră ca să bem cafeaua şi coniacul, sperînd că, astfel, ne vom mai înveseli. Dar
privirea îmi căzu din nou Asupra nobilului poet, cu toate că fusese mutat pe o comodă. Nu-mi puteam
lua privirea de la el şi, în ciuda avertismentului unor voci din-lăuntrul meu, l-am luat din nou în mînă,
începînd să fac unele remarci referitoare la el. Aveam sentimentul cert că situaţia devenise
insuportabilă, că ar trebui măcar acum sau să reuşesc să-mi antrenez gazdele, să le entuziasmez,
molipsindu-le cu dispoziţia mea, sau să provoc o explozie totală.
„Să sperăm", am spus eu, „că Goethe nu arăta astfel şi în realitate ! Cîtă mîndrie, ce postură de om
nobil, cu cîtă demnitate aruncă ocheade stimabilelor persoane aflate în faţă, ce univers de sublim
sentimentalism sub apa-
101 •
renta aerului de bărbăţie ! Desigur, acestui om arogant i se pot face multe reproşuri, eu însumi i-am
reproşat adesea multe lucruri, dar să-l reprezinţi chiar în felul acesta, asta nu, e prea de tot."
Turnîndu-ne cafeaua, gospodina schiţă un zîmbet de suferinţă profundă, apoi ieşi în grabă din cameră,
iar soţul ei îmi explică puţin cam fîstîcit, pe un ton care suna oarecum a reproş, că portretul acela al lui
Goethe îi aparţinea soţiei sale, care ţinea la el în mod deosebit. „Dar chiar dacă, vorbind obiectiv, aţi
avea dreptate, lucru de care eu, de fapt, mă îndoiesc, n-ar trebui să vă exprimaţi atît de dur."
„Aveţi dreptate", am recunoscut eu. „Din păcate am acest obicei, viciul acesta de a mă decide
întotdeauna pentru o exprimare cît mai dură, aşa cum, de altfel, făcea şi Goethe în ceasurile lui de
bună dispoziţie. Dulceagul şi mărginitul acesta de Goethe nu ar fi folosii, fireşte, niciodată o asemenea
exprimare veridică şi nec colită. Vă. rog să_ mă scuzaţi, atît dumneavoastră—cît,-si soţia
dumneavoastră — vă rog sq-i-spuneţi r.a dnt crhi-zofren._jroţpdată vă r^»g sa-
mi_Jj3găduiţî__să__rnă retrag."
_jţp ^g gţ____nă retrag.
Călcat pe nervi, domnul meu a mai îndrugat nişte observaţii, şi-a mai amintit încă o dată de frumoasele
noastre discuţii de odinioară, de faptul că părerile mele cu privire la Mithras şi Krishna îl
impresionaseră atunci în mod profund, spunînd că şi astăzi sperase să... şi aşa mai departe. I-am
mulţumit spunîndu-i că vorbele sale erau foarte amabile dar că, din nefericire, interesul meu pentru
Krishna, ca de altfel «şi plăcerea mea de a purta asemenea discuţii ştiinţifice îmi dispăruse cu
desăvîrşire, că astăzi îl minţisem de mai multe ori, că, de pildă, nu mă aflam în oraş numai de cîteva
zile, ci de mai multe luni, că trăiam retras şi nu mai eram în măsură să frecventez familiile de condiţie
bună, deoarece, în primul rînd, mă aflam în permanenţă într-o dispoziţie proastă, fiind bolnav de gută,
şi, în al doilea rînd, mă îmbătăm mai tot timpul. Apoi, pentru a da cărţile pe faţă şi a nu pleca de la el
cu faimă de mincinos, m-am văzut nevoit să-i explic acestui domn onorabil cît de mult mă jignise ziua
aceea. I-am spus că a adoptat atitudinea prostească, îndărătnică a unui ofiţer deblocat, iar nu pe
102
aceea a unui om cu carte, prin aceea că şi-a însuşit poziţia acelei fiţuici reacţionare în legătură cu
opiniile lui Haller. „Individul" acesta, i-am spus eu, tipul acesta fără de patrie sînt chiar eu, iar patria
noastră şi lumea întreagă ar duce-o mai bine dacă cel puţin acei cîţiva oameni capabili să
gîndească ar trece pe partea raţiunii şi a pacifismului, în loc să se îndrepte orbiţi şi fascinaţi spre un
nou război. Aşa că acum facă-se voia domnului. M-am ridicat, aşadar, mi-am luat rămas bun de la
Goethe şi de la profesor, smulgîndu-mi lucrurile din \ cuier şi luîndu-mi tălpăşiţa. în sufletul meu,
lupul urla de bucurie, iar între cei doi Haller izbucni un scandal monstruos.^Acum îmi dădeam bine
seama de faptul că seara aceasta fusese mai importantă pentru mine decît pentru indignatul profesor ;
lui îi adusese o dezamăgire, supărîndu-l puţin, dajL.peiitiaL-Bai»e-seaEa-jjaaejmnase un ultim eşec, o
ultimă fugă, despărţirea de lumea burgheza" morală şi savantă, victoria deplină a lupului de stepă. îmi
luasem rămas bun ca un evadat, ca un om învins, îmi recunoscusem eşecul faţă de mine însumi, mă
des-părţisem fără nici o mîngîiere, fără pic de superioritate, fără pic de umor. Mă despărţisem de
lumea mea de odinioară, de căminul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudiţie, la fel cum
un bolnav de ulcer stomacal îşi ia rămas bun de la friptura de porc. Păşeam furios pe sub felinare, mă
cuprinseseră o furie şi o tristeţe de moarte. Ah, cît de deprimantă, cît de ruşinoasă, cît de fatală
fusese ziua aceea, începînd chiar de dimineaţă şi pînă seara, de la cimitir pînă la scena de la profesor !
Şi pentru ce asta ? De ce ? Ce sens mai avea oare să te împovărezi cu astfel de zile, să te înfrupţi '
din asemenea tainuri ? Nu, nici unul ! Aşa că la noapter voi pune capăt acestei comedii. Hai, acasă,
Harry, şi taie-ţi beregata ! Ai aşteptat destuTT^
7tîn hoinărit pe str"S"zî încolo şflncoace, purtînd mizeria în suflet. Fireşte, fusese o prostie din partea
mea să scuip pe podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie şi o obrăznicie, dar n-
avusesem, n-avusesem încotro, nu mai puteam suporta viaţa asta domestică, mincinoasă, cumsecade.
Iar acum, după cîte mi se părea mie, nu mai puteam să-mi suport nici singurătatea, aşa
103
după cum îmi uram propria nea societate de care eram scîrbit, aşa după cum mă zbăteam în golul
propriului meu iad, fiind gata-gata să mă sufoc, îmi mai rămăsese oare vreo cale de scăpare ? Nu-mi
mai rămăsese nici una. O, tată, o, mamă, o, foc sfînt şi îndepărtat al tinereţii mele, o, voi mii de
bucurii, de munci şi de ţeluri ale vieţii mele ! Nu-mi mai rămăsese nimic din toate acestea, nici măcar
regretul, ci numai scîrba şi durerea. Aveam impresia că simplul fapt că trebuia să mai trăiesc nu-mi
provocase niciodată o durere atît de mare ca în clipele acestea.
~*^y \Ajn adăstat pentru un moment într-o crîşmă de mahala, am băut o apă şi un coniac, apoi am
pieraţ maTcTe-pirte. mînat de la spate dp diavol, am străbătut stră-duţele : întortocheate, în
pantă, din cartierul vechi al oraşTOui, am suit şi coborît pe alei, prin piaţa din faţa gării. Trebuia
să pipe într-c călătoriej: îmi spuneam, m-am dus la gară să mă holbez la mersuT1 trenurilor care
atîrna pe perete, am băut puţin vin şi am încercat să-mi adun minţile. începusem să văd din ce în ce
mai aproape, din ce în ce mai limpede spectrul de care mi-era teamă. Spectrul acela era reîntoarcerea
mea acasă, reîntoarcerea în camera mea, trebuia să-mi păstrez calmul, în ciuda deznădejdii
mele ! N-aş fi scăpat, chiar dacă m-aş fi plimbat ore în şir, nici de reîntoarcerea la uşa mea, la masa cu
cărţi, la divanul pe care se afla fotografia iubitei mele, nici de clipa în care urma să iau briciul şi să-mi
tai beregata. Această imagine îmi revenea în minte cu o claritate crescîndă şi cu aceeaşi claritate
crescîndă simţeam cum mă cuprinde spaima spaimelor : frica de moarte ! Da, _îmj_era îngrozitor de
frică de moarte- Cu toate că ml întrezăream nicT~o~ăîtă~scapare, cu Toate că în jurul meu lua
proporţii scîrba, suferinţa şi deznădejdea, cu toate că nimic nu mă mai putea captiva sau bucura
sau să-mi trezească speranţa, vgropria-mi execuţie mă îngrozea nespus de mult,.1, nespus de mult
mă îngrozea ultima clipă, tăietura aceea rece brăzdată în propria mea carne !
Nu întrezăream nici o cale să scap de tot ceea ce-mi provoca teamă. Dacă laşitatea ar fi să învingă în
lupta cu disperarea, disperarea îmi va ieşi din nou în cale
104
mîine sau în oricare altă zi, consolidată de dispreţul faţă de mine însumi. Voi lua din nou cuţitul în
mînă, de fiecare dată, şi-l voi pune din nou deoparte, pînă cînd, odată şi odată, tot am s-o fac. Poate că
era, totuşi, mai bine să o fac chiar astăzi ! Încercam să-mi fac curaj chiar eu, ca unui copil
înspăimîntat, dar copilul nu mă asculta, o lua la goană, vrînd să trăiască. M-am trezit mergînd mai
departe prin oraş, tremurînd, ocolind de la distanţă locuinţa mea, gîndindu-mă mereu la întoarcerea
mea acasă, dar amînînd-o mereu. Mai intram cîte puţin prin-tr-o crîşmă sau alta, atît doar cît să beau
un pahar sau două, pe urmă ceva mă mîna mai departe, făceam ocoluri mari în jurul destinaţiei, în
jurul briciului, în jurul morţii. Din cînd în cînd, obosit de moarte, şedeam pe o bancă, pe marginea unei
fîntîni, pe o bornă, ascultîn-du-rni bătăile inimii, ştergîndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai
departe cuprins de o frică mortală, cuprins de o înflăcărată dorinţă de a trăi.
în felul acesta am nimerit în toiul nopţii într-un cartier mărginaş şi necunosciit^jnaintea unui local. în-
dărătul ferestrelor răsuna puternic o muzică de dans. înainte de a intra, am__crţiţ_pe o firmă veche de
deasupra uşii :/ba-¥aîtm-uT*Negni" jînăuntru era o petrecere în toi, oameTTîi—se vtnzoleiu gălăgioşi
în fum, în iz de vin, se auzeau strigăte, în salonul din spate se dansa, căci de acolo se revărsa cu furie
muzica de dans. M-am oprit în salonul din faţă unde se aflau tot felul de oameni simpli, îmbrăcaţi
sărăcăcios, pe cînd în salonul de bal puteau fi zărite şi vinele apariţii mai elegante. împins în
îmbulzeală prin încăpere, m-am trezit lîngă bufet, la o masă la care şedea, pe o bancă de lîngă perete, o
fată lidă, drăguţă, într-o rochiţă de bal subţire, cu decolteu larg şi cu o floare ofilită în păr. Cînd m-am
apropiat de ea, fata s-a uitat la mine atentă şi amabilă şi s-a dat zîmbind mai la o parte, făcîndu-mi loc.
„Se poate ?" am întrebat-o eu şi m-am aşezat lîngă ea.
„Desigur, se poate", spuse ea, „cine eşti tu ?" „Mulţumesc", am spus, „îmi este imposibil să mă duc
acasă, îmi este imposibil, imposibil, vreau să rămîn aici,
105
cu dumneavoastră, dacă îmi îngăduiţi. Nu, nu pot să mă duc acasă."
A dat din cap în semn că mă înţelege şi, în vreme ce ea dădea din cap, eu priveam la cîrlionţii
care îi cădeau de pe frunte pe lîngă ureche şi am băgat de seamă că floarea acea ofilită era o
camelie. Dincolo muzica se revărsa cu furie, chelneriţele îşi strigau comenzile la bar. „Atunci
rămîi aici", spuse ea cu o voce care mă unse la inimă. „Da de ce nu te poţi duce acasă ?"
„Nu pot. Acasă mă aşteaptă ceva —- nu, nu pot, e prea îngrozitor."
„Atunci n-are decît să te-aştepte mult şi bine, tu rămîi aici. Hai, mai întîi şterge-ţi ochelarii că
abia de mai poţi vedea ceva. Aşa, dă-mi batista. Ce vrei să bem ? Vin de Burgundia ?"
Îmi şterse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid, sever, gura dată cu ruj roşu-
sîngeriu, ochii luminoşi, căprui, fruntea netedă, rece, un cîrlionţ scurt, bine arcuit lîngă
ureche. Se ocupă numai de mine, cu bunătate şi cu un strop de ironie, comandă vin, ciocni cu
mine şi se uită apoi la pantofii mei.
„Dumnezeule, dar de unde vii ? Arăţi de parcă ai fi venit de la Paris pe jos. Nu poţi veni la un
bal în halul ăsta."
w Am răspuns şi cu da şi cu nu, rîzînd puţin, lăsînd-o ■J să vorbească. Îmi plăcea foarte
mult de ea, lucru care mă fr umplea de uimire pentru că pînă acum mă ferisem de T fete atît
de tinere, tratîndu-le mai degrabă cu neîncre-S dere. Iar ea se comporta faţă de mine întocmai
cum trebuia, aşa încît să mă simt bine — of, şi de atunci încoace tot aşa s-a comportat faţă de
mine clipă de clipă. «Mă_ trata cu blîndeţe, întocmai cum_îmi_ţrebuia mie, dar ŞL "cu"
ironie, tot cum îmi trefiuia mie! Comandă un sandvici şi îmi porunci să-l mănînc.
îmi turnă în pahar şi-mi spuse să beau o înghiţitură, dar fără sa mă grăbesc. Pe urmă mă lăudă
pentru supuşenia mea :
„Ce cuminte eşti", spuse ea încurajîndu-mă, „nu vrei să pui pe nimeni în situaţii dificile. Pot
să pun rămăşag că a trecut multă vreme de cînd ai fost nevoit să asculţi pentru ultima oară, de
cineva, nu-i aşa ?"
„Da, aţi cîştigat rămăşagul. De unde ştiaţi ?'
106

„Mare scofală. Supuşenia este la fel ca mîncatul şi băutul. Cine le-a dus lipsa multă vreme, le
apreciază aşa cum trebuie. Nu-i aşa că mă asculţi cu plăcere ?"
„Cu mare plăcere. Dumneavoastră ştiţi de toate."
„Tu nu faci greutăţi nimănui. S^ar__pnt.pa, prie-tPjfy-să-ţi-spMw chiar şi cate aşteaptă, acasă
şi dfi-ce_Jte teîni-tu-atît Dar ştii şi tu lucrul ăsta, nu mai e nevo'e să vorbim despre aşa ceva,
nu ? Aiureli! Omul on se_ spînzurj^jgi^ da, se spînzură, însă numai cînd-ar.ejHQţiy__să
oTacăT Ori continuă să trăiască şi nu-i mai rămîne altceva de"făcuj[_decît sâ-şi dea
"snîivţa~Tă~trăîască. Nimic mai sjrnplu^ —-----------—-------------------------------------
,.O", am strigat eu, „măcar de-ar fi atît de simplu ! Pe jnumnezeul meu, mi-am dat toată silinţa
să trăiesc, dar nu m-a ajutat cu nimic. S-ar putea să fie dificil să te spînzuri, nu ştiu. Dar să
trăieşti este mult, mult mai greu ! Numai /dumnezeu ştie cît este de greu !"
„Ei, ba o să vezi că e copilăreşte de uşor. începutul l-am şi făcut, ţi-ai şters ochelarii, ai
mîncat, ai băut. Iar acum ne vom duce să-ţi dau puţin cu peria pe pantaloni şi pe pantofi, că
tare mai trebuiesc curăţaţi. Apoi ai să dansezi cu mine un shimmy."
^ „Vedeţi", am exclamat eu agitat, „iată, am avut dreptate ! De nimic nu mi-ar părea mai rău
decît neputinţa mea de a executa un ordin de-al dumneavoastră. Pe acesta, însă, nu-l pot
îndeplini. Nu ştiu să dansez shimmy, dar nici chiar măcar un vals sau o polcă sau cum s-or
mai fi chemînd, n-am învăţat în viaţa mea să dansez. Aşa că vezi dumneata, nu-i chiar aşa de
simplu cum credeţi!"
Fata schiţă un zîmbet cu buzele ei de un roşu-sîn-geriu, scuturîndu-şi capul frumos, cu părul
tuns băie--ţeşte. Uitîndu-mă la ea, am avut impresia că seamănă cu \ Roşa Kreisler, prima fată
de care mă îndrăgostisem pe vremea cînd eram un băieţandru, numai că aceea era j
bronzată şi brunetă. Nu, nu ştiam de cine îmi amintea 'fata aceasta necunoscută, ştiam doar
că trebuia să fie vorba de ceva din fragedă tinereţe, de pe vremea cînd i eram un băieţandru.
„încet", exclamă ea, „încet! Aşadar nu ştii să^ dansezi ? Deloc ? Nu ştii nici măcar un onestep
? Ei/fium-
107
nezeule, şi mai pretinzi, chipurile, că ţi-ai dat toată silinţa să trăieşti ! N-ai spus decît
braşoave, băiete la vîrsta ta n-ar trebui să te mai ţii de aşa ceva. Chiar aşa, cum poţi să spui că
ţi-ai dat toată silinţa să trăieşti cînd nu vrei nici măcar să dansezi ?"
„Bine, dar nu pot! N-am învăţat niciodată."
Ea rîse.
„Dar să citeşti şi să scrii ai învăţat, nu-i aşa, ai in-văţat să socoteşti şi, probabil, şi latină şi
franceză şi tot soiul de lucruri de genul ăsta ? Pun rămăşag cu tine că ţi-ai tocit coatele zece
sau doisprezece ani pe băncile şcolilor, ba chiar că ai fost şi prin facultăţi, poate că ai şi titlul
de doctor şi cunoşti pînă şi chineza sau spaniola. Sau n-am dreptate ? Deci, aşa e. In schimb n-
ai fost în stare să pierzi puţin timp şi niscaiva bănuţi pentru cîteva ore de dans ! Asta-i bună !"
„Părinţii mei sînt de vină", m-am justificat eu, „ei m-au pus să învăţ latina şi greaca şi toate
lucrurile de genul ăsta. Dar să dansez nu m-au pus, la noi nu era la modă aşa ceva, nici părinţii
mei nu au dansat niciodată."
Mă privea cu multă răceală, dispreţuitoare, iar chipul ei parcă-mi spunea din nou ceva ce-mi
amintea de frageda mea tinereţe.
„Aşa, deci părinţii tăi or fi de vină ! I-ai întrebat cumva şi dacă-ţi dau voie să mergi în seara
asta la Vulturul Negru ? I-ai întrebat ? Ce spui, au murit de mult ? Ce mai vrei ! N-ai vrut să
înveţi să dansezi în tinereţe din cauză că erai prea ascultător, asta o mai înţeleg ! Cu toate că
nu prea cred eu că pe vremea aceea erai chiar un copil-model. Dar după aceea — ce naiba ai
făcut în toţi aceşti ani ?"
„Ah", am mărturisit eu, .,nici nu mai ştiu. Am studiat, am făcut muzică, am citit cărţi, am scris
cărţi, am călătorit —"
„Ce idei ciudate mai ai şi tu despre viaţă ! Aşadar, ai
[ făcut întotdeauna nişte lucruri dificile şi complicate, iar
l pe cele simple nu le-ai învăţat deloc ? N-ai avut timp ?
N-ai avut chef ? Ei, dar ce mă privesc pe mine toate
astea căci, slavă domnului, eu nu sînt maică-ta. Dar să
te porţi în aşa fel, în cit să laşi impresia că ţi-a fost
108

J
dat să trăieşti de toate în viaţă, fără să te fi simţit atras de nimic, asta nu, nu e just!"
„Nu mă dojeniţi şi dumneavoastră !" am rugat-o eu. „Ştiu deja că sînt nebun."
„Da de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea ! Nu eşti nebun deloc, domnule profesor,
ba chiar mi se pare că eşti prea puţin nebun ! Mi se pare că eşti deştept, dar într-un chip
prostesc, exact în stilul unui profesor. Hai, mai mănîncă un sandvici ! După aceea ai să-mi
povesteşti mai departe."
îmi mai făcu rost de un sandvici, puse puţină sare pe el, pe urmă puţin muştar, îşi tăie şi ea o
bucăţică, pe urmă mă îndemnă să mănînc. Am mîncat. Aş fi făcut orice ar fi vrut ea, orice,
înafară de a dansa. Mă simţeam enorm de bine ascultînd de cineva, stînd alături de cineva care
să te asalteze cu întrebări, să-ţi poruncească, să te dojenească. Dacă profesorul şi soţia lui ar fi
făcut acest lucru acum cîteva ore, aş fi scăpat de multe suferinţe. Dar era mai bine aşa, căci
altfel n-aş fi avut decît de pierdut.
„De fapt cum te cheamă ?" m-a întrebat ea dintr-o-
tn
,.Harry."
„Harry ? Asta-i nume de băieţandruL_Ţar tu, Harry tn__ţnT~eşti decît un Oâieţandruîn ciudaf
aptului că înv par ţi s-au ivit cîteva şuviţe alb~e. JNu eşti decît un bâie-ţandru şi ai nevoie de
cineva care să se îngrijească ni-ţeluş de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uită-te cum eşti
tuns ! N-ai nevastă, n-ai nici-o ibovnică ?"
„Nu mai am nevastă, ne-am despărţit. Iar ibovnica mea nu locuieşte aici, o văd rareori, nu ne
înţelegem prea bine."
Ea fluieră uşor printre dinţi.
„Se pare că eşti un om cam dificil de vreme ce nici una nu rămîne să stea cu tine. Dar acum
să-mi spui ce s-a întîmplat în seara asta, s-a întîmplat ceva deosebit de alergi aşa ca o stafie
prin lume ? Vreun scandal ? Ai pierdut bani la joc ?"
îmi venea tare greu să răspund.
„Vezi dumneata", m-am pornit eu, „de fapt nu s-a întîmplat decît un fleac. Am fost invitat la
un profesor
109
-
— eu însumi nu sînt, însă, aşa ceva — şi, de fapt, nu ar fi trebuit să mă duc la el, nu mai sînt
obişnuit să stau aşa pe la diverşi oameni şi să pălăvrăgesc, m-am dezobişnuit să mai fac aşa
ceva. încă din clipa în care am păşit în casa lui am avut sentimentul că o să se în-tîmple ceva,
ceva rău — cînd îmi puneam pălăria la cuier mă şi gîndeam că în curînd voi avea iar nevoie
de ea. Da, şi la acest profesor, pe masă, se afla un tablou, un tablou idiot care m-a făcut să mă
supăr..."
„Ce"fel de tablou '. Şi de ce te-a supărat ?" mă întrerupse ea.
„Da, era un tablou care îl reprezenta pe Goethe — ştii, pe poetul Goethe. Dar nu aşa cum
arătase el în realitate, deoarece, de altfel, nimeni nu mai ştie acest lucru, a murit acum o sută
de ani şi iată că un pictor modern oarecare şi l-a imaginat şi l-a retuşat după fantezia lui,
portretul acesta m-a făcut să mă supăr pentru că mi-era nesuferit — nu ştiu dacă mă
înţelegeţi."
„înţeleg chiar foarte bine, n-ai nici o teamă. Continuă !«
„încă de pe vremuri aveam păreri care se deosebeau de cele ale profesorului ; la fel ca mai toţi
profesorii, este şi el un mare patriot, iar în timpul războiului a dat cu bravură o mînă de ajutor
în toată acţiunea de inducere în eroare a poporului — fireşte, era un om de bună credinţă. Eu,
în schimb, sînt un duşman al războiului. Ei, dar astea nu contează. Aşadar, să trecem mai
departe. Nu fusese neapărat nevoie să iau portretul acela în seamă..."
„Nici nu trebuia s-o fi făcut, aşa e."
„Dar, în primul rînd, îmi părea rău de Goethe pentru că, să ştii, îl îndrăgesc foarte, foarte mult,
şi apoi s-a mai întîmplaţ ca eu să mă gîndesc — ei, să mă gîn-desc sau să simt următorul lucru
: iată-mă la nişte oameni despre care îmi spuneam că îl vor fi îndrăgind şi ei pe Goethe la fel
ca mine, că şi-l vor fi imaginînd la fel ca mine, cînd iată-i ţinînd un asemenea tablou lipsit de
bun gust, falsificat, edulcorat, pe care îl socotesc splendid, fără să bage de seamă că spiritul
unui asemenea portret era de-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred că portretul este
minunat şi, din partea mea,
110
n-au decît să creadă — dar toată încrederea mea faţă de aceşti oameni, toată prietenia mea faţă
de ei şi toate sentimentele mele de înrudire şi de comuniune aparentă cu ei s-au sfîrşit.
Oricum, nu eram, în fond, prieteni prea buni. M-am înfuriat, aşadar, şi m-am întristat văzînd
cît de singur rămăsesem, văzînd că nu mă înţelegea nimeni. Pricepeţi ?"
„Nimic mai simplu de priceput, Harry. Şi pe urmă ? Le-ai aruncat cu tabloul acela în cap ?"
„Nu, i-am insultat şi mi-am luat tălpăşiţa vrînd să mă duc acasă, dar..."
„Dar acasă nu era maică-ta care să te fi consolat sau să te fi dojenit. Ei, Harry, aproape că-mi
pare rău de - tine, eşti un prostănac fără pereche."
Desigur, aveam impresia că încep să înţeleg. Îmi dădu să beau un pahar de vin. într-adevăr, se
purta cu mine ca o mamă. Dar din cînd în cînd băgăm de seamă cît de tînără şi frumoasă era.
„Deci", continuă, ea „deci Goethe a murit acum o sută de ani, iar Harry îl îndrăgeşte foarte
mult făcîn-du-şi o imagine" minunată despre el, despre felul cum arătiTeî, Harfy"~ăsta
avîndToT^reptul să procedeze astfel, nu-i aşa ? Pictorul, în schimb, care e si el un admirator
entuziast aOui Go"eThe~şi şi-a făcut şi el o imagine despre acesta, ei, el nu are dreptul să
"procedeze"!! foT, ca de ăTEfel nici profesorul şi, în general nimeni altcineva,
nimeni nu are acest drept, căci lucrul ăsta nu-i convine lui Harry, care nu poate suporta aşa
ceva, care se vede nevoit să insulte şi să-şi ia tălpăşiţa! De-ar fi un om inteligent ar rîde pur şi
simplu pe seama pictorului şi a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da în cap cu Goethe ăla
al lor. Dar cum el nu-i decît un copilandru, fuge acasă şi vrea să se spînzure... Am înţeles
foarte bine povestea ta, Harry. E o poveste cam caraghioasă. Mă apucă rîsul. Stai, nu bea aşa
de repede ! Vinul de Burgundia se bea încet, altfel te încinge prea tare. Dar iată, băieţandrule,
că pe tine trebuie să te dădăcească cineva."
Mă privea severă şi mustrătoare ca o guvernantă de
şaizeci de ani.
„Da, da", am rugat-o eu mulţumit, „dădăciţi-mă."
111

„Cum să te dădăcesc ?" „Spuneţi-mi tot ceea ce vă place."


„Bine, am să-ţi spun ceva. De o oră mă auzi cum te tot tutuiesc, iar tu mă iei de zor cu dumneavoastră,
îi tot dai cu latina şi greaca, complicîndu-te mereu. Dacă o fată te tutuieşte şi dacă nu-ţi este silă de ea,
atunci o tutuieşti şi tu. Iată, aşadar, că ai mai învăţat ceva. In al doilea rînd : de acum o jumătate de oră
ştiu că te cheamă Harry. Ştiu asta pentru că te-am întrebat. In schimb tu nu vrei să ştii cum mă
cheamă."
„Ba da, aş vrea tare mult să ştiu."
„Prea tîrziu, puişor ! Ai să_poţi_să_mă^ întrebi jiarăjşi: cînd o~~fi să ne mai vedem. Astăzi n-o să-ţi
mai spun nirniu. Aşa, iar acum vreau sF^ănsez?1 ~
•"■""Cum ea schiţa" un gest precum că ar vrea să se ridice, buna mea dispoziţie mi-a dispărut dintr-o
dată, mă cuprinse teama că va pleca şi mă va lăsa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai înainte.
Aşa cum o durere de măsea revine dintr-o dată după ce dispăruse un timp, învăluindu-te din nou în
focul ei, la fel mă cuprinseră iarăşi, într-o clipită, teama şi spaima. Dumnezeule, cum de-am putut uita
ce mă aştepta ? Se produsese oare vreo» schimbare ?
„Stai", am strigat eu conjurînd-o, „nu plecaţi — să nu pleci ! Fireşte că poţi dansa cît vrei, dar să nu
mă laşi prea mult timp singur, să te întorci, să te întorci !"
Ea se sculă rîzînd. Mi-o imaginasem mai înaltă, era suplă, dar nu înaltă. Am simţit din nou că îmi
aduce aminte de cineva — dar de cine ? Nu puteam să-mi dau seama.
„Te întorci ?"
„Mă întorc, dar o să dureze puţintel, o jumătate de oră sau poate chiar o oră întreagă. Să-ţi spun ceva :
închide ochii şi dormi puţin ; ai nevoie de un pic de somn."
I-am făcut loc şi ea piecă ; rochiţa ei îmi atinse genunchiul, mergea privind într-o oglinjoară rotundă
de buzunar, îşi ridică sprîncenele, îşi şterse bărbia cu un mic pămătuf de pudră şi dispăru în salonul de
dans. M-am uitat în jurul meu, erau numai chipuri necunoscute, bărbaţi care fumau, pe mesele
de marmoră se
112
.
vărsase bere, pretutindeni răsunau strigăte şi vociferări, de alături răzbătea muzica de dans. îmi
spusese că ar trebui să dorm. Ah, habar n-ai tu, scumpă copilă, de ce fel de somn mai am parte,
dorm mai neliniştit decît un iepure ! Cum să dormi în mijlocul unui asemenea bîlci, stînd la o
masă, în mijlocul cănilor de bere cu capace clămpănitoare ; am mai luat o gură de vin, am scos din
buzunar un trabuc privind în jurul meu după un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef să fumez,
aşa că am pus trabucul dinaintea mea pe masă. „închide ochii", îmi spusese ea. Dumnezeu ştie de unde
avea fata asta o asemenea voce, o voce Fam grava, plăcută, m!P" ""terna. Era o adevărata binefacere
sâ-i clăi ascultare unei asemenea voci şi exact asta era şi ceea ce simţeam eu. Am închis ochii supus,
mi-am rezemat capul de perete, înconjurat de vuietul sutelor de voci gălăgioase, iar gîn-dul că aş putea
dormi acolo mă făcu să zîmbesc, m-am hotărît să mă duc pînă la uşa salonului de dans şi să arunc o
privire înăuntru ■— unde trebuia să o văd dansînd pe frumoasa mea fată —, dar abia cînd mi-
am mişcat picioarele sub masă, mi-am dat seama că eram enorm de obosit după rătăcirea mea de ore
întregi prin oraş, aşa încît am rămas pe loc. Şi iată-mă dormind deja, ascultînd de porunca
maternă, dormeam cu nesaţ şi plin de recunoştinţă, visînd, visînd, limpede şi frumos, aşa cum de
multă vreme nu mai visasem. Şi iată ce /vis^am avut :
Se făcea că aşteptam într-o anticameră de modă veche. Mai întîi nu ştiam decît că mă anunţasem în
audienţă la o excelenţă, mai pe urmă mi-am amintit că urma să mă primească însuşi domnul Goethe.
Din păcate nu venisem la el într-o problemă personală, ci în ca-liţate_-d£-_CQrespondent al unei
reviste, lucru care nu-mi plăcea deloc, nu puteam să înţeleg defel ce diavol mă vîrîse într-o asemenea
situaţie. Totodată, un scorpion pe care tocmai îl zărisem şi care încercase să se caţere pe piciorul meu,
îmi dădea o stare de nelinişte. M-am apărat scuturînd micuţa tîrîtoare neagră de pe mine, dar acum nu
mai ştiam pe unde se ascunde, aşa că nu mai îndrăzneam să mai fac nici-o mişcare.
113

Pe deasupra, nici nu eram prea sigur dacă nu cumva nu se strecurase vreo greşeală încît, în loc să fiu
anunţat la Goethe, să fi fost anunţat la Matthisson pe care însă, în visul meu, îl confundam cu
Biirger considerînd că poeziile adresate lui Molly i s-ar fi datorat lui. Dar pentru că veni vorba, aş fi
dorit foarte mult să mă întîlnesc cu Molly, căci mi-o imaginam ca pe o fiinţă minunată, plină de
moliciune şi muzicalitate, vesperală. Ce bine ar fi fost să nu fi trebuit să aştept acolo din însărcinarea
nesuferitei redacţii ! Eram din ce în ce mai prost dispus, ceea ce se răsfrîngea şi asupra lui Goethe faţă
de care, în momentul acela, aveam, aşa dintr-o dată, tot felul de reţineri şi reproşuri. Audienţa promitea
să fie... fru-f moaşă ! Deşi scorpionul era periculos şi se ascundea prc-: babil pe undeva prin apropiere,
cred că nu era totuşi \ chiar atît de rău ; mi se părea că ar putea să însemne şi /ceva bun, mi se părea
foarte posibil să aibă într-un fel ' de-a face cu Molly, să fie" un sol al ei sau animalul ei heraldic, un
animal heraldic frumos, periculos, care întruchipa feminitatea şi păcatul. Să fi fost oare exclus ca
animalul acela să se fi numit Vulpius ? Dar iată că ■un servitor deschise brusc uşa, eu m-am ridicat şi
am păşit înăuntru.
Bătrînul _Go_eihe. stătea acolo mărunt şi foarte ţanţoş şi, iată, pe pieptul acestui clasic strălucea o
decoraţie importantă. Părea că guvernează în continuare, ţinîn-du-şi audienţele, exercitîndu-şi de
aici, din muzeul său de ia Weimar, controlul asupra lumii întregi. Căci de îndată ce m-a zărit a
clătinat brusc din cap ca un corb bătrîn şi mi-a spus festiv : „Aşadar, voi tinerii, nu prea vSÎnteţi de
acord cu strădaniile noastre ?" M> „întocmai", i-am spus, îngheţînd sub privirea lui mi-' nisterială.
„Noi, tinerii, nu sîntem de acord cu dumneavoastră, bătrîne domn, aşa este. Pentru noi, excelenţă,
sînteţi prea festivist şi prea mîndru, prea încrezut şi prea puţin sincer. Şi se pare că lucrul esenţial
este tocmai acesta :!ivcj_si|ite±i_pj^g^pu_ţinsincer.'' \ ■ s
Mărunţelul*Dătrîn îşi înclina puţin Capul înainte, iar în timp ce gura lui se schimonosi funcţionăreşte
şi se destinse apoi într-un zîmbet discret, înviorîndu-se într-un mod încîntător, inima începu să-mi
bată dintr-o
114
dată mai tare, căci mi-am amintit de poezia „Amurgul cobora de sus" şi de faptul că acesta fusese
omul care rostise cu gura lui cuvintele ei. De fapt, în clipa aceea eram complet dezarmat şi subjugat,
încît mai degrabă aş fi îngenuncheat dinaintea lui. Dar m-am ţinut cu firea, iar din gura lui zîmbitoare
ieşiră următoarele cuvinte : „Ei, aşadar, mă învinovăţiţi că sînt lipsit de sinceritate ? Ce cuvinte mai
sînt şi astea ! Nu vreţi să-mi explicaţi mai pe larg ?"
Ba chiar voiam s-o fac cu plăcere, cu mare plăcere. „Dumneavoastră, domnule Goethe, asemeni
tuturor marilor spirite, aţi cunoscut şi aţi trăit incertitudinea, disperarea vieţii omeneşti : splendoarea
unei clipe şi mizerabila ei ofilire, imposibilitatea de a plăti, pentru frumoasele culmi ale
sentimentului, şi altfel decît prin prizonieratul în viaţa de zi cu zi, dorul arzător după un tărîm
al spiritului, dor care se zbate într-o luptă extremă, pe viaţă şi pe moarte, dragostea, la fel
de arzătoare şi la fel de sfîntă, pentru inocenţa pierdută a naturii, toată această plutire în vid şi
incertitudine, condamnarea la deşertăciune, la imperfecţiune, la eterna experimentare, la
diletantism — pe scurt, toată lipsa de perspectivă, toată îngîmfarea şi disperarea arzătoare a
existenţei umane. Dumneavoastră aţi cunoscut toate acestea, vi le-aţi asumat şi totuşi, prin
întreaga dumneavoastră viaţă, aţi propovăduit contrariul, exprimîn-du-vă încrederea şi
optimismul, amăgindu-vă pe dumneavoastră înşivă şi pe mulţi alţii cu durabilitatea şi sensul pe
care, chipurile, l-ar avea strădaniile noastre spirituale. Atît în dumneavoastră înşivă cît şi în Kleîst şi
Beethoven aţi respins şi reprimat ispita abisului, glasurile deznădăjduite ale adevărului. Decenii de-a
rîndul nu aţi făcut altceva decît să lăsaţi impresia că îmbogăţirea masivă a cunoştinţelor şi colecţiilor,
scrierea şi colecţionarea corespondenţei, ca întreaga dumneavoastră existenţă la Weimar, la vîrsta
senectuţii, reprezintă realmente calea spre eternizarea clipei pe care, de fapt, nu aţi reuşit decît să o
mumificaţi, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu aţi reuşit decît să o stilizaţi
metamorfozînd-o într-o mască. Iată în ce constă lipsa de sinceritate pe care noi v-o reproşăm."
115

» ■

Bătrînul consilier aulic privea gînditor în ochii mei, în timp ce pe buzele lui puteai vedea cum stăruie
acelaşi zîmbet.
Apoi, spre uimirea mea, m-a întrebat : „Atunci cred că --Flautul fermecat» al lui Mozart vă dezgustă
foarte mult ?"
Şi, înainte ca eu să fi putut protesta, a continuat : „«Flautul fermecat» prezintă viaţa ca pe un cîntec
delicios, preamăreşte sentimentele noastre atît de trecătoare ca pe ceva etern şi dumnezeiesc, nu-l
aprobă nici pe domnul von Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propo-văduieşte optimismul şi
încrederea."
: „Ştiu, ştiu !" am strigat eu mînios. „Dumnezeu să mai înţeleagă cum de v-aţi năpustit tocmai asupra
«Flautului fermecat»- care, pentru mine, reprezintă tot ceea ce mi-e mai drag pe lumea asta! Dar
Mozart n-a ajuns la vîrsta de optzeci şi doi de ani şi nici n-a avut nici un fel de pretenţii la perenitate,
la ordine, la o demnitate severă Mn ceea ce priveşte viaţa lui personală, cum aţi făcut-o dumneavoastră
! El nu şi-a dat atîta importanţă ! El_si^a_ cîntat dumnezeiestile sale inelodii şi a fost sărac şi a
murit timpuriu.~şarac£necunoscut-------*
Mi se tăia respiraţia. In numai cîteva cuvinte ar fi trebuit să rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se
îmbrobonise de sudoare.
Goethe mi-a spus, însă, foarte amabil : „Se prea poate să fie de neiertat că am ajuns la vîrsta de optzeci
şi doi de ani. Dar plăcerea mea a fost, în fond, mai mică decît vă puteţi închipui. Aveţi dreptate :
întotdeauna m-a animat încrederea, întotdeauna mi-a fost teamă /~\ _de moartea pe care am combătut-
o mereu. Crgd că lupta 7 împotriva morţii, dorinţa necondiţionată şi încăpăţînata d£_a_ trai este sursa
din care s-a alimentat activitatea şi viata tuturor oamenilor ilusţrL Si faptul că, la urma urmei, tot
trebuie să murimT~Iă"tă. tînărul meu prieten, asta am dovedit-o la^tfpJzecTjşIjfovde ani la fel de preg
d
pg nant ca şi în cazul în care aş fi murit pe cînd mergeam la şcoală. Aş vrea să mai spun ceva ce ar
putea să contribuie la justificarea mea : firea mea a dovedit multe înclinaţii copilăreşti, multă
curiozitate şi instinctualitate ludică, un chef imens de a pierde timpul. Pînă cînd, da,
116
după ce a trecut cam multă vreme, mi-am dat seama că trebuie să pun capăt jocului."
In vreme ce rostea toate acestea zîmbea cu viclenie, ba chiar de-a dreptul cu şiretenie ! Făptura lui
crescuse, atitudinea lui scorţoasă şi demnitatea convulsivă de pe chipul lui dispăruseră. Iar aerul din
jurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de tot felul de cîn-tece de-ale lui Goethe, iar eu
am distins cu claritate „Vioreaua" de Mozart şi „Verzi sînt iarăşi tufe-n văi" de Schubert. Chipul lui
Goethe se îmbujorase şi întinerise, zîmbea, semănînd cînd cu Mozart, cînd cu Schubert, de parcă erau
fraţi, iar pe steaua de pe pieptul său se vedeau fel de fel de flori de cîmp din mijlocul cărora se ivea,
maiestuoasă şi veselă, o galbenă ciubo-ţica-cucului.
Nu-mi prea convenea că bătrînul voia să-mi evite întrebările şi acuzaţiile într-un mod atît de glumeţ,
aşa încît i-am aruncat nişte priviri pline de reproş. Cînd iată că el şi-a aplecat gura, gura aceea care
acum semăna iarăşi cu cea a unui copil, foarte aproape de urechea mea, şoptindu-mi uşor : „Tinere, îl
iei mult prea în serios pe bătrînul Goethe. Pe bătrînii care au murit deja îi nedreptăţim dacă îi luăm în
serios. Nou^jiemurito-rilor, nu ne place să luăm nimic în serios, nouă ne place să glumim. Seriozitatea,
tinere, este o cheştiurip HP timp ; nu pot şă^t}_ dezvăluiesc decît că ea apare prin supj:a-estimarea
timpului. Şi eu ani supraestimat odinioară importanţa timpului, aşa încît mă hotărîsem să ajung la o
sută de ani. Dar vezi tu, în eternitate timpul nu există : eternitatea nu este decît o clipă, suficient de_
lungă pentru ca să faci o glumă."
într-adevăr, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios, dănţuia bine dispus în sus şi în jos şi se
mlădia în aşa fel, încît ciuboţica-cucului de pe decoraţie era gata să ţîşnească afară ca o rachetă sau,
dimpotrivă, să se micşoreze pînă ce nu se mai vedea deloc. în vreme ce făcea paşi şi figuri de dans
excelente, am constatat involuntar că cel puţin omul acesta nu pierduse ocazia de a învăţa să danseze.
Dansa minunat. Atunci mi-am adus___ aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly, şi
117
î-am strigat lui Goethe : „Spuneţi-mi, Molly nu este aici ?"
Goethe a rîs tare. S-a dus la masa lui, a descuiat un sertar şi a scos de acolo o cutie preţioasă
din piele Bau catifea, deschizînd-o şi invitîndu-mă să mă uit în ea. Înăuntru, pe catifeaua de
culoare închisă, se afla un picioruş de femeie, mic de tot, impecabil, strălucitor, un picior
delicios, îndoit puţin din genunchi, cu laba întinsă în jos, terminîndu-se cu vîrfurile gingaşe
ale degetelor.
Am întins mîna în intenţia de a lua de acolo picioruşul de care mă îndrăgostisem pe loc, dar
cînd am dat să-l prind cu două degete, mi s-a părut că jucăria se mişcă, tresărind uşor, ceea ce
mi-a trezit bănuiala că acolo ar putea să fie scorpionul. Mi s-a părut că Goethe înţelege acest
lucru, că tocmai acesta fusese scopul urmărit de el, că tocmai el ţinuse să-mi trezească această
nedumerire profundă, discordia spasmodică dintre rîvnire şi teamă. Ţinea micuţul şi
drăgălaşul scorpion foarte aproape de chipul meu şi vedea cum H doream. vedea_
L
i
cum dădeam îndărăt speriat, dar lucrul acesta_părea__şă-i .facă o~~mare plăcere. In vreme ce
~ma~ încînta cu acel /obiect plăcut şi periculos, îmbătrînise iarăşi de tot, era 'bătrîn de mult,
de o mie de ani, părul îi era alb ca
neaua, iar pe chipul său de om bătrîn se instalase un
rîs potolit, neauzit, şi rîse năvalnic în sinea lui cu acel
insondabil umor al bătrînilor.
După ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai tîrziu mi-am adus aminte de el. Se pare
că dormi-sem aproape o oră acolo, în mijlocul muzicii şi al forfotei, la masa din crîşma aceea,
şi n-aş fi crezut niciodată că voi fi în stare de aşa ceva. Fata aceea drăguţă .^ţăţea_dinamtea
mea, ţinînd o mînă pe umărul.
-tueu.
„Dă-mi două sau trei mărci", spuse ea, „am consumat ceva dincolo."
I-am dat portmoneul, ea îl luă, plecă şi se întoarse deîndată.
„Aşa, acum pot să mai stau o clipă cu tine, pe urmă trebuie să plec, am o întîlnire."
M-am speriat. „Cu cine ?" am întrebat-o eu într-un suflet
118
„Cu_ un domn, Harry puiule. M-a invitat la barul Odeon." "
„Oh, şi eu care crezusem că n-o să mă laşi singur."-
„Atunci trebuia să mă fi invitat tu. Ţi-a luat-o altul înainte. Ei, dar tu o să economiseşti, în
schimb, nişte bani frumoşi. Cunoşti barul Odeon ? După miezul nopţii — numai şampanie.
Fotoliu de club, orchestră de negri, foarte elegant."
La toate astea nu mă gîndisem.
„Ah", am exclamat eu pe un ton rugător, „atunci acceptă invitaţia mea. Mi se pare foarte
firesc, acum că sîntem prieteni. Acceptă-mi invitaţia şi, hai, te rog, să mergem unde vrei
tu."
„Drăguţ din partea ta. Dar uite ce e, cuvîntul e cu-vînt, am acceptat şi am să mă duc acolo, Nu
te mai obosi ! Hai, mai trage o duşcă, a mai rămas ceva vin în sticlă. îl bei pe tot şi pe urmă te
duci frumuşel acasă şi te culci. Promite-mi."
„Nu, nu pot să mă duc acasă."
„Ah, ce ţi-e şi cu poveştile astea ale tale ! Tot n-ai terminat cu Goethe ăla ? (In momentul
acela mi-am amintit de visul cu Goethe.) Dar dacă într-adevăr nu te poţi duce acasă, atunci
rămîi aici, la crîşma asta poţi să închiriezi o cameră. Vrei să-ţi fac rost de una ?"
Ideea mă mulţumi şi am întrebat-o unde voi putea s-o mai văd. Unde locuia ? Mi-a spus doar
că n-aveam decît să o caut şi că o voi găsi deîndată.
„Nu-mi îngădui să te invit ?"
„Unde ?"
„Unde vrei, unde-ţi place ţie."
„Bine. Deci pemarti. la cină la Bătrînul Franciscan, L revedere ! "•
Mi-a întins mîna şi, iată, abia acum i-am remarcat-or era o mînă care se potrivea întru totul cu
vocea ei frumoasă şi plină, inteligentă şi blîndă. Cînd i-am sărutat mîna, a rîs ironică.
In ultima clipă se întoarse către mine şi îmi spuse : „Vreau să-ţi mai spun ceva în legătură cu
Goethe. Uite, acelaşi lucru care ţi s-a întîmplat ţie cu Goethe, adică repulsia faţă de tabloul
acela, mi s-a întîmplat şi mie cu sfinţii?l-----'' ''-----------

„Cu sfinţii ? Eşti atît de evlavioasă ?"


„Nu, nu sînt evlavioasă, din păcate, dar odată am fost şi, cîndva, am să fiu din nou. N-am timp
de evlavie.'*
„N-ai timp ? Trebuie să ai timp pentru aşa ceva ?"
„O, fireşte. Trebuie să ai timp ca să fii evlavios, ba-ţi trebuie chiar mai mult : să fii
independent de timp ! Nu poţi să fii cu adevărat evlavios şi, în acelaşi timp, să trăieşti în
mijlocul realităţilor şi să iei în serios timpul, banii, barul Odeon şi toate lucrurile de soiul
ăsta."
„înţeleg. Dar cu sfinţii cum e ?"
„Păi, pe unii sfinţi îi îndrăgesc în mod deosebit : pe Ştefan, sfîntul Francisc şi alţii. Uneori văd
tablouri care îi înfăţişează pe aceştia ca şi pe Mîntuitorul şi pe Maica Domnului, însă
imaginile sînt mincinoase, false, prosteşti, aşa încît nici eu nu le pot suferi defel, aşa cum tu
nu suferi acea imagine a lui Goethe. Cînd văd cîte un Mîntuitor sau cîte un sfînt Francisc atît
de dulceag şi de stupid şi cînd mai văd că unii găsesc că imaginile astea sînt frumoase şi
reconfortante simt că adevăratul Mîntuitor este jignit în felul ăsta şi îmi spun : ah, la ce-a mai
trăit şi-a mai suferit atît de groaznic, dacă oamenii se mulţumesc cu un asemenea tablou în
care este înfăţişat atît de stupid ! Cu toate acestea, ştiu că şi imaginea mea despre Mîntuitor
sau despre Francisc nu este alta decît aceea pe care şi-o poate face un om, că ea nu este în
măsură să rivalizeze cu. imaginea primordială, că imaginea Mîntuitorului pe care o port în
mine i-ar părea pînă şi Mîntuitorului însuşi la fel de stupidă şi de nesatisfăcătoare precum mi
se par mie toate reproducerile dulcegi. Nu spun asta pentru ca să-ţi justific proasta dispoziţie
şi mînie care te-a cuprins în legătură cu imaginea lui Goethe, nu, nu ai dreptate. Nu-ţi spun
astea decît pentru a-ţi demonstra că pot să te înţeleg. Voi ăştia, învăţaţii şi artiştii, aveţi în
capetele voastre fel de fel de lucruri deosebite, dar nu sînteţi nici voi altceva decît nişte
oameni la fel ca toţi ceilalţi, dar iată că şi nouă, celorlalţi, ne trec prin cap vise şi jocuri. Am
băgat de seamă, învăţate domn, că te cam fîstîciseşi cînd a trebuit să-mi relatezi povestea
aceea cu Goethe — «a trebuit să-ţi dai toată silinţa, încît şi o fată atît de simplă ca mine să
ţeuşească să-ţi priceapă ideile. Ei,
120

I
aş vrea să-ţi arăt totuşi că nu e nevoie să-ţi dai chiar atîta silinţă. Te înţeleg. Aşa. Şi acum
destul! Trebuie să fugi în pat!"
^"^ A plecat, un servitor bătrîn m-a condus pe scări în sus, ba mai mult, întîi m-a întrebat dacă
am bagaj, iar apoi, aflînd că nu am, mi-a cerut să-i plătesc dinainte ceea ce el numea „taxa de
înnoptat". M-a condus apoi pe o scară veche, întunecată, pînă într-o Jsâmer|> unde m-a lăsat
singur. Acolo se afla un pat deTemn uscat, foarte scurt şi tare, iar pe perete atîrnâu o sabie şi
un portret în culori al lui Garibaldi. precum şi o coroană veştejită, rămasă de la
sărbătorirea vreunei asociaţii oarecare. Aş fi dat oricît să fi avut o cămaşă de noapte. Cel
puţin aveam apă şi un mic prosop, aşa încît am putut să mă spăl, apoi m-am întins
îmbrăcat în pat, lă-sînd lumina aprinsă şi reflectînd în voie. Aşadar, problema cu Goethe se
lămurise. Ce minunat a fost că-mi apăruse în vis ! Şi fata aceasta minunată —■ ah, de-aş fi
ştiut cum o cheamă ! Iată că dintr-o dată, s-a ivit un om, un om viu care a spart tulburele
clopot de sticlă a! mortificării sub care mă aflam, întinzîndu-mi mie, celui dinăuntru, mîna
ei, o mînă bună, frumoasă, caldă ! Iată cum se iviseră dintr-o dată nişte lucruri care îmi
trezeau interesul, la care puteam să mă gîndesc cu bucurie, cu îngrijorare şi încordare ! Iată
cum se ivise, dintr-o dată, o uşă deschisă prin care viaţa năvălea în mine ! Poate că voi reuşi
să trăiesc din nou, poate că voi reuşi sa fiu din nou orn. Sufletul meu, amorţit de-atîta
răceală, aproape îngheţat, respira acum din nou, fîlfîind somnoros din aripile-i micuţe
şi slabe. Goethe venise la mine. O fată îmi poruncise să mănînc, să beau, să dorm, fusese
amabilă cu mine, rîsese de mine, îmi spusese că sînt un băieţandru prostuţ. Şi^_ţgţ_ prietena
aceastarnjx nunată mi-a mai povestit despresfînţi, demonstrîndu-mi că nici măcar în cele mai
stranii momente de rătăcire nu—sînt clefel singur s'au neînţeles, că nu sîr*- A^™ ^
excepţie bolnăvicioasă, că am fraţi şi surori, ce_____
si oameni care mă îqtgleg. Uare aveam s-o mai văd ? Da, cu siguranţă, în ea puteai să ai
încredere. „Cuvîntul
121

Iată că am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. Cînd m-am trezit, era zece şi ceva,
hainele mi se boţiseră, eram dărîmat de oboseală, în minte îmi stăruia amintirea unui lucru
îngrozitor, care se petrecuse ieri, dar mă înviorasem, eram plin de speranţă, plin de gîn-duri
bune. Întors în locuinţa mea, nu am mai simţit nici urmă din groaza pe care mi-o trezea ieri
ideea întoarcerii acasă. 3£ C\A/**~C4 C^C^L^V-' ■
Pe scară, ceva mai sus de araucarie, m-am întîlnit cu „mătuşa", cu proprietara mea pe care o
vedeam rareori, dar a cărei făptură prietenoasă îmi plăcea foarte mult. întîinirea nu prea mi-
era pe plac căci, oricum, eram cam răvăşit şi nedormit, nepieptănat şi nebărbierit. I-am dat
bineţe şi am dat să merg mai departe. De obicei îmi respecta dorinţa de a rămîne singur şi de a
nu fi băgat în seamă, dar astăzi se părea că, într-adevăr, vălul j dintre mine şi lumea
înconjurătoare se destrămase, că o barieră căzuse — ea se opri în loc rîzînd.
„Aţi umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-aţi dormit în patul dumneavoastră. Se
vede treaba că sînteţi foarte obosit !"
„Da", am zis eu, izbucnind în rîs, „am avut o noapte cam animată şi, cum n-am vrut să stric
bunul renume al casei dumneavoastră, am dormit la un hotel. Respect foarte mult liniştea şi
respectabilitatea casei dumneavoastră, ba uneori mi se pare că eu sînt aici un fel de corp
străin."
„De ce vă bateţi joc, domnule Haller !"
„Vai, dar nu-mi bat joc decît de mine însumi."
„Păi tocmai lucrul acesta nu ar trebui să-l faceţi. în casa mea nu trebuie să vă simţiţi ca un
'corp străin*. Trebuie să trăiţi aşa cum vă place şi să faceţi tot ceea ce doriţi. Am avut eu şi
chiriaşi foarte, foarte respectabili, oameni respectabili, cu adevărat exemplari, dar nici unul nu
a fost atît de liniştit, nici unul nu ne-a deranjat atît de puţin ca dumneavoastră. Şi acum — n-
aţi vrea să beţi un ceai ?"
Nu am putut rezista. Mj_J^a adus ceaiul la ea în sa-Ignunde atîrnau frumoasele tablouri ale
bunicilor, unde se aflau mobile rămase de la bunici ; am pălăvrăgit ni-ţelus, iar amabila
doamnă află, fără, de fapt, să mă fi
122
întrebat, ba una, ba alta din viaţa, din gîndurile mele, ascultîndu-mă cu un amestec de respect
şi o anume ironie maternă, amestec pe care femeile inteligente îl manifestă faţă de unele
ciudăţenii ale bărbaţilor. A__y_e_oit vorba şi despre nepotul ei ş\ mi-a arătat, în campra dp
alături, un aparat de radio pe care acesta îl construise djT curlrid, In timpul său liber. Tînărul
acela silitor stătea seară de seară, ca să încropească o asemenea maşinărie, fascinat de ideea
transmisiei fără fir, adorîndu-l cu evlavie, în genunchi, pe dumnezeul tehnicii care
reuşise, după atîta amar de vreme, să descopere şi să descrie, foarte incomplet, nişte lucruri pe
care orice gînditor le-a cunoscut şi le-a folosit dintotdeauna cu mai multă inteligenţă. Am
discutat şi despre aceste lucruri, căci mătuşa înclina puţin spre evlavie şi nu-i displăceau
discuţiile referitoare la religie. Le-am spus că vechilor indieni le era cunoscută foarte bine
omniprezenţa tuturor forţelor şi faptelor, tehnica nefăcînd altceva decît să impună o
infimă parte din această certitudine în conştiinţa generală, construind în acest scop, mai ales în
domeniul undelor sonore, un receptor şi un emiţător care, la început, erau îngrozitor de
imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important în ştiinţa antichităţii, irealitatea timpului, nu
a fost sesizată încă pînă acum de tehnică, însă pînă la urmă va fi „descoperită" şi ea, intrînd
apoi pe mîinile zeloase ale inginerilor. S-ar prea putea ca nu peste multă vreme să se
descopere că în jurul nostru tălăzuiesc nu numai imaginile şi întîmplările prezente,
momentane, aşa cum muzica de la Paris şi de la Berlin poate fi ascultată acum şi la Frankfurt
sau Zurich, ci şi că tot ceea ce s-a întîmplat pînă acum a fost înregistrat şi se păstrează intact şi
că, într-o bună zi, cu sau fără fir, cu sau fără zgomote de fond, îi vom auzi vorbind pe regele
Solomon şi pe Walther von der Vogelweide. Dar şi că toate acestea, la fel ca şi începuturile
radioului în zilele noastre, nu vor servi oamenilor decît pentru ca să fugă de ei înşişi şi de
ţelurile lor, înconjurîndu-se de o reţea din ce în ce mai deasă de divertismente şi preocupări
inutile. Nu am dat glas acestor lucruri, foarte obişnuite pentru mine, pe obişnuitul ton de
înverşunare şi ironie la adresa epocii şi a tehnicii, ci în glumă, în
123

joacă, iar mătuşa zîmbea. In felul acesta ne-am petrecut mulţumiţi aproape o oră, bînd ceai.
f 6 invitasem pe frumoasa şi strania fată de la Vulturul Negru pentru ziua de marţi, aşa că nu mi-a fost
deloc uşor să-mi omor timpul pină atunci. Iar cînd, în
' cele din urmă, veni şi ziua de marţi, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime înrricoşătoare, de
importanţa
j legăturii mele cu această fată necunoscută. Nu mă mai gîndeam decît la ea, de ea îmi legasem toate
speranţele,
-eram dispus să fac cele mai mari sacrificii pentru ea şi să mă arunc la picioarele ei, fără să mă fi
îndrăgostit, totuşi, cîtuşi de puţin de ea. Era suficient să-mi imaginez că nu va respecta întîlnirea
noastră sau că va uita de ea, pentru ca să-mi dau bine seama în ce situaţie mă aflam ; lumea ar fi
devenit din nou searbădă, zilele ar fi devenit la fel de cenuşii şi lipsite de importanţă, împrejurul meu
s-ar fi răspîndit din nou liniştea şi încremenirea cea groaznică şi pentru mine n-ar mai fi existat nici-o
altă cale de scăpare din acest iad al tăcerii decît briciul. In aceste cîteva zile însă briciul nu-mi
devenise întru nimic mai drag, căci rămăsese la fel de îngrozitor. Iar lucrul cel mai dizgraţios era
îngrozitoarea mea frică, frica îmi apăsa inima, mi-era teamă de tăietura
^din beregata mea, mă temeam de moarte cu un instinct sălbatic şi încăpăţînat de conservare şi de
rezistenţă, de parcă eu eram cel mai sănătos om, iar viaţa mea un paradis. Cu o claritate deplină şi
lipsită de orice menajamente mi-am dat seama de situaţia în care mă aflam, înţelegînd totodată că
tocmai discrepanţa dintre neputinţa de a trăi şi neputinţa de a muri era cauza pentru care necunoscuta
aceea./micuţa si drăgălaşa dansatoare^ de la Vulturul NP-i
^
i se părea atît de importantă. Ea însemna pentru mine o ferestruică, o fantă inîlmă_de'lumină în tot
iadul acela întunecat al spaimei. Ea_ însemna mintuirea, dru^ .mul spre cerni hjŢgrj^:ă~pra cea care
trebuia sa ma m-veţe să trăiesc sau să* mor, ea era cea care trebuia să-mi atingă cu mîna ei fină şi
drăgălaşă inima împietrită, încît la această atingere a vieţii să înflorească sau să se transforme în
cenuşă. Nu eram în stare să mă întreb de unde lua ea asemenea forţe, de unde îi venea ei puterea aceea
magică, din ce cauze tainice se născuse profunda impor-
124
tanţă pe care i-o acordam, nu-mi păsa de toate acestea ; nu aveam nici un interes să aflu aceste lucruri.
Un dezinteres atît de mare nu manifestasem faţă de nici un fel de cunoştinţe, faţă de nici-o altă
certitudine, mă în-dopasem pînă la saţietate cu ele, iar chinul şi ruşinea cea mai tăioasă şi mai
batjocoritoare constau în aceea că îmi cunoşteam atit de limpede propria mea stare, că eram atît de
conştient de ea. II vedeam dinaintea mea pe acest individ, pe animalul acesta, lupul de sjej5ăj"ca pe
g_jnuscă prinsă-într-o plasă, privind cum soarta îl purta spre clipa decisivă, cum se încurcase şi atîrna
acum lip-< sit de apărare în plasă, cum păianjenul se pregătea să atace, dar şi cum o mînă salvatoare
părea să fie în imediata lui apropiere. Aş fi putut spune o sumedenie de lucruri dintre cele mai
inteligente şi mai pătrunzătoare cu privire la fundalul şi cauzele suferinţei mele, ale bolii sufletului
meu, ale nebuniei şi nevrozei mele, căci mecanismul acesta era prea transparent pentru "mine. Ceea
ce-mi lipsea mie nu erau însă cunoştinţele şi înţelegerea, eu doream cu disperare să trăiesc, să iau
hotărîri, să-mi iau elan şi să săvîrşesc saltul înainte.
Cu toate că în cele cîteva zile de aşteptare nu m-am îndoit nici un moment că prietena mea se va ţine
de cu-vînt, în ultima zi eram foarte neliniştit şi încercat de îndoială ; niciodată în viaţa mea nu
aşteptasem cu mai multă nerăbdare lăsarea serii ca în ziua aceea. Şi în vreme ce tensiunea şi
nerăbdarea mea atinseseră cote aproape insuportabile, simţeam că ele îmi prindeau, totodată, bine,
erau minunate : eu, dezamăgitul, nu mă mai aşteptasem de multă vreme la nimic, nu mă mai
bucurasem de nimic, trăiam acum momente neînchipuit de frumoase şi noi, era minunat să alerg toată
ziulica cuprins de nelinişte, de teamă şi de o crîncenă aşteptare, să-mi imaginez dinainte felul în care
vor decurge întîl-nirea, discuţiile şi ce rezultate va avea seara aceea, era minunat să mă bărbieresc şi să
mă îmbrac în acest scop. {Grija pe care o manifestam era deosebită, toate erau noi — cămaşa, cravata,
gamaşele.) Nu-mi păsa cine era fetişcana aceasta inteligentă şi stranie ; îmi era indiferent dacă
acceptase legătura cu mine dintr-un motiv sau altul; căci, iată, ea exista, minunea se petrecuse./Intîlni-
I
125

[|em iarăşi un om, simţeam din nou poftă de viaţă ! Sin-pjurul lucru important pentru mine era ca totul
să con-/ tinue, ca eu să rămîn în cîmpul de atracţie al acestei forţe, să-mi călăuzesc paşii după steaua
aceasta.
Ah, n-am să uit clipa în care am văzut-o din nou ! Şedeam în vechiul şi tihnitul restaurant la o măsuţă
pe care o comandasem telefonic dinainte, cu toate că nu ar fi fost deloc necesar să procedez astfel, şi
studiam lista de bucate; pusesem într-un pahar cu apă două orhidee frumoase, cumpărate anume pentru
prietena mea. Ea mă făcuse să o aştept un timp, dar eram sigur că va veni, aşa că m-am mai liniştit. Şi
iat-o venind, se opri în dreptul garderobei, adresîndu-mi doar un salut cu privirea atentă, într-un fel
cercetătoare a ochilor ei căprui. Băgasem de seamă cu suspiciune felul în care chelnerul se comporta
faţă de ea. Dar, slavă domnului, nici urmă de intimitate, nici urmă de familiaritate, corectitudinea lui
era ireproşabilă. Şi cu toate acestea se cunoşteau, ea îi spunea pe nume — Emil.
Cînd_i-am oferit orhideele, a rîs bucuroasă. „Ce drăguţ din partea ta, Harry. Vroiai să-mi faci un cadou
şi nu ştiai prea bine ce să alegi, nu ştiai prea bine în ce măsură aveai dreptul să-mi faci cadouri sau
dacă nu cumva să mă simt jignită şi atunci mi-ai cumpărat orhidee, orhideele nu sînt decît nişte flori,
dar au un preţ destul de piperat. Aşadar, îţi mulţumesc frumos. De fapt vreau să-ţi spun din capui
locuiui că nu vreau să-mi faci cadouri. Eutrăiesn de pp urma bărbaţilor, dar __an vreau_ să
trăips?r~rÎp~Ţ^~n^rmj:3__vRj (jar ce te-ai schimbat ! Aproape că nu te mai recunosc. Cu cîtva timp în
urmă arătai de parcă abia fuseseşi coborît din ştreang, iar acum arăţi din nou aproape ca un om. Dar ia
spune-mi, mi-ai executat ordinul ?" „Ce ordin ?"
„Da' uituc mai eşti ! Vroiam să ştiu dacă acum poţi să dansezi foxtrot ! Mi-ai spus că nu-ţi doreşti
nimic mai mult decît să primeşti ordine de la mine, că nu cunoşti nici-o plăcere mai mare decît aceea
de a mi te supune. Iţi mai aduci aminte ?"
„O da, şi chiar aşa vreau să fie ! Iau foarte în serios lucrul acesta."
126
„Şi totuşi n-ai învăţat încă să dansezi ?"
„Se poate învăţa aşa ceva atît de repede, în numai cîteva zile ?"
„Fireşte. Foxtrotul se poate învăţa într-o oră, bostonul în două. Pentru tangou îţi trebuie mai mult timp,
dar n-ai tu nevoie de aşa ceva."
„Acum, însă, trebuie să-ţi aflu în
Mă privi cîteva clipe tăcută.
..S-ar putea să mi-l ghiceşti. Mi-ar face plăcere dacă mi l-ai putea ghici. Fii atent şi uită-te bine la
mine. Oare să nu fi remarcat încă faptul că, uneori, chipul meu seamănă cu cel al unui băieţandru ?
Aşa ca acum de pildă ?"
într-adevăr, privindu-i chipul cu mare atenţie, a trebuit să-i dau dreptate, avea chipul unui băieţandru.
Mi-am îngăduit un răgaz de un minut, iar chipul acela incepu să-mi spună ceva şi să-mi aducă aminte
de pro-gria mea copilărie şi de prietenul meu de pe atunci pe nume Hermann. Preţ de o secundă am
avut impresia că se metamorfozase pe deplin în persoana lui Hermann.
„Dacă ai £i--băi|iţ", i-am spus cu mirare, „ar trebui să te cheme^HerraanTi."
„Cine ştie~7 poate chiar sînt un băiat care, acum, doar s-a travestit", zise__ea4n> .glumă.
„Te~ cheamă(Herminş, ?"
Ea confirmă cfîM"~radioasă din cap, bucurîndu-se că ghicisem. în momentul acela ni se aduse supa,
am început să mîncăm, iar ea se amuza copilăreşte. Din tot ceea ce-mi plăcea la ea, fermecîndu-mă,
cel mai drăguţ şi mai deosebit era putinţa ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea cea mai profundă
la veselia cea mai zgomotoasă şi invers, fără ca, în tot acest timp, să se fi schimbat sau să se fi
schimonosit în vreun fel sau altul, era ca un copil isteţ. Acum se înveseli o vreme, mă tachina în
legătură cu foxtrotul, ba chiar îmi dădu nişte lovituri cu picioarele, lăudînd mîncarea cu mult zel şi
remarcînd silinţa pe care o dovedisem cînd m-am îmbrăcat, şi cu toate acestea avea să-mi mai facă o
serie întreagă de reproşuri cu privire la felul cum arătam.
în acest răstimp am întrebat-o : „Cum ai reuşit aşa, clintr-o dată, să arăţi ca un băieţandru, încît am
putut să-ţi ghicesc numele ?"
127

„Păi reuşita asta ţi se datoreşte ţie. Nu înţelegi, domnule savant, că-ţi sînt pe plac şi că 'importanţa pe
care" mi-o acorzi f într-o oarecare măsură se datoreşte tocmai faptului că, Jn, ceea ce te priveşte, eu îţi
sînt ca un fel de oglindă, că în interiorul meu există ceva anume care îţi_ răspunde şi__ţejnţelegejj(n
fond, fiecare om ar trebui să" fie pentru~un" altui o oglindă, răspunzîndu-şi unul altuia, ajutîndu-se
unul pe altul, dar indivizii de genul / tău sînt stranii şi cad uşor pradă vrăjilor, încît nu mai Nsînt în
stare nici să vadă, nici să citească în ochii altor joameni, încît nimic nu le mai trezeşte interesul.
Dar /cîfid un asemenea individ întîlneşte iarăşi un chip pe 7 care îl priveşte cu atenţie şi în care
ghiceşte ceva ce / aduce a răspuns şi a legătură de rudenie, ei da, atunci V simte fireşte şi el ce e aceea
bucuria."
„Tu ştii de toate, Hermina", am exclamat eu mirat. „Este întocmai aşa cum spui tu. Şi totuşi ai o fire cu
totul şi cu totul diferită de a mea ! O fire de-a dreptul contrară cu a mea ; tu ai tot ceea ce îmi lipseşte
mie." „Asta e impresia ta", zise ea laconic, „şi e bine aşa." Dar iată ca pe chipul ei, care mi se părea
într-adevăr ca o oglindă, se aşternu^ un nor greu de seriozitate, de pe chipul ei întreg" iradia
seEi©zitatel-_txagi£rnJ.- ca din-tr-un hău, ca din orbitele goale ale unei măşti, încet, scoţînd vorbă
după vorbă, îmi spuse parcă în silă :
„Ei, nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu ! Mi-ai spus că pot să-ţi dau ordine şi că tu, îndeplinind toate
poruncile mele, o să te bucuri. Să nu uiţi lucrul ăsta! Pentru că tu, micuţul meu Harry, trebuie să ştii că
aşa cum eu reprezint ceva pentru tine, tot astfel reprezinţi şi tu ceva pentru mine, că aşa cum chipul
meu îţi dă unele răspunsuri, că aşa cum ceva anume din persoana mea te întîmpină, acordîndu-ţi
încredere, acelaşi lucru mi se în-tîmplă şi mie în momentul în care te privesc. Cînd, nu de mult, te-am
văzut intrînd la Vulturul Negru obosit şi absent şi plutind parcă departe de această lume, am avut
imediat sentimentul că, iată, omul acesta o să mi se supună, pentru că dorinţa lui nemărturisită este
că~eu"~ să-i dau ordine ! Ceea ce am să şi fac, ăsta-i motivul pentru care am intrat în vorbă cu tine,
ăsta-i motivul pentru care ne-am împrietenit."
128

£
Vorbea cu o seriozitate atît de profundă, sufletul ei era supus unei presiuni atît de mari, încît nu prea
îmi dădeam bine seama despre ce era vorba şi căutam să o calmez şi să-i distrag atenţia. Dar ea scăpă
de încercările mele, simplu, încruntîndu-şi sprîncenele, privin-du-mă stăruitor şi continuînd apoi cu o
voce rece ca gheaţa : „Ascultă ce-ţi spun, micuţul meu, trebuie să te ţii de cuvînt, altfel o să-ţi pară rău.
O_să-ţi dau multe poruncii iar tu o să le îndeplineşti, o să fie vorba de porunci drăgălaşe, de porunci
plăcute, o să-ţi facă o mare plăcere să li te supui. Iar în cele din urmă o să îndeplineşti şi ultima mea
poruncă, Harry."
„O voi îndeplini", am spus eu cu voinţa pe jumătate înfrîntă. „Care va fi ultima ta poruncă pentru mine
?" Eu însă miK) şî Tmagînănf, clumnezeu ştie de ce.
Ea se cutremură scuturată parcă de un fior uşor de gheaţă, trezindu-se parcă, încetul cu încetul, din
starea aceea a ei de concentrare. Nu mă scăpa deloc din ochi. Dintr-o dată, chipul ei se întunecă şi mai
mult.
^Ar fi mai înţelept din partea mea să nu-ţi spun. Dar nu vreau să fiu înţeleaptă, Harry, nu, de data asta
nu. Dimpotrivă. Ascultă-mă cu atenţie ! Ai să asculţi, ai să uiţi iarăşi, ai să rîzi şi ai să plîngi. Fii atent,
micuţul meu ! Am să mă joc cu tine pe viaţă şi pe moarte, frăţi-oare. iar eu am să-mi dau cărţile pe
faţă, arătîndu-ţi-le^ încă înainte de a începe jocul,"
în vreme ce spunea toate acestea, chipul îi era atît de frumos, atît de divin. Ochii îi erau înecaţi în
tristeţea rece şi luminoasă a unei certitudini, ochii aceştia păreau să fi cunoscut şi să-şi fi asumat tot
felul de suferinţe imaginabile. Vorbea cu dificultate, de parcă limba îi era împiedicată, vorbea parcă cu
gura unui om al cărui chip degerase de ger ; dar printre buze, pe la colţurile gurii, i se vedea uneori
vîrful limbii, al cărei joc contrasta cu privirea şi cu vocea ei, trădînd o senzualitate dulce, jucăuşă,
dorinţa cea mai fierbinte de a se înfrupta din plăceri. Pe fruntea calmă, netedă, îi atîrna o buclă mică,
iar de acolo, din colţul acela al frunţii în care se afla"bucla, iradia din cind in cind. ca un sutlu viu,
undJT asemănării cu un băieţandru, unda vrăjii magice a her-
129

mafroditului. O ascultam înfricoşat, dar cam buimăcit, pe jumătate absent.


„îţi place de mine", a continuat ea, „tocmai din mo- . tivul pe care ţi l-am spus deja ; eu ţi-am
învins singu-l-
jrătatea, te-am prins cînd te aflai chiar în pragul iadului
■ şi te-am trezit din nou. Dar aştept mult mai mult de la tine, mult mai mult. Vreau să te fac să
te îndrăgosteşti
_de mine. Nu, nu mă contrazice, lasă-mă să vorbesc ! îţi place foarte mult de mine, o simt, iar
tu îmi eşti recunoscător, fără să te fi îndrăgostit încă de mine. Vreau să te fac să te
îndrăgosteşti de mine, asta e meseria mea ; căci din aşa ceva trăiesc, din iscusinţa de a-i face
pe bărbaţi să se îndrăgostească de mine. Dar fii foarte atent, nu fac lucrul acesta pentru că aş
găsi că eşti chiar atît de încîntător. Nu sînt îndrăgostită de tine, Harry, sînt la fel de puţin
îndrăgostită de tine ca şi tu de mine. Dar am nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine.
Tu ai nevoie de mine, în momentul de faţă, pentru că eşti deznădăjduit şi ai nevoie de cineva
care să te împingă în apă şi să te învioreze astfel din nou. ALjagroie de^mine pentru ca să
înveţi să dansezi, să învefî să rîzf, să înveţi s(a~traieşty.Eu, insa, nu am nevoie de tine acum/
cljnai tirziu, şi anumepentru ceva la fel de important, defrumos. (Jind te vei fi îndrăgostit de
mine am să-ţi dau ultima mea poruncă, iar tu ai să te supui şi va fi bine aşa şi pentru tine şi
pentru mine."
Luă una din orhideele violet-maronii, cu irizări verzui, din pahar, îşi aplecă chipul o clipă
deasupra ei, privind fix la floarea aceea. lt -,N-o să-ţi vină uşor, dar ai s-o faci. O să-mi
îndepli-
'Jneşti porunca şi ai să mă omori. Nu mai întreba nimic !" Privind în continuare la orhidee,
amuţi, chipul i se destinse scăpat de povara tensiunii şi deschizîndu-se ca bobocul unei flori,
apoi, dintr-o dată, pe buzele ei se instala un surîs fermecător, în vreme ce ochii ei mă mai
priviră o clipă ficşi, fascinaţi. Iar acum îşi scutură capul cu micuţa ei buclă de băieţandru, bău
o înghiţitură de apă, îşi aminti că stăteam la masă şi se năpusti asupra bucatelor cu o imensă
poftă de mîncare.
Auzisem limpede fiecare cuvînt al înspăimîntătorului ei discurs, ba chiar ghicisem „ultima
poruncă" a ei încă
130
dinainte de a o fi exprimat, aşa încît acel „ai să mă omori" nu mă mai înfricoşase. Tot ce
spunea suna convingător, aidoma unui glas al destinului, acceptam totul fără să mă apăr şi, cu
toată seriozitatea funestă cu care rostise acele cuvinte, nu puteam să cred că aveam de-a face
cu ceva pe deplin real sau serios. O latură a sufletului meu îi sorbea cuvintele, dîndu-le
crezare, o altă latură a sufletului meu clătina din cap cu bunătate, con-statînd că, aşadar, pînă
şi o fată atît de inteligentă, de sănătoasă şi atît de sigură pe ea ca Hermina îşi avea şi ea
fantasmele şi stările sale de rătăcire. Şi abia termină de spus ultimul ei cuvînt, că un văl de
ireal şi deşertăciune învălui întreaga scenă.
Oricum, nu puteam face saltul înapoi, revenind la plauzibil şi la real cu aceeaşi uşurinţă de
dansator pe sîrmă ca Hermina.
„Deci eu te voi omorî cîndva ?" am întrebat-o cu un uşor aer de visător, în vreme ce ea rîdea
iarăşi, tăind de zor din pasărea din farfurie.
„Fireşte'% dădu ea afirmativ din cap, „dar să lăsăm asta, sîntem la masă. Harry, fii amabil şi
mai comandă-mi puţină salată verde ! N-ai poftă de mîncare ? Cred că trebuie să înveţi mai
întîi tot ceea ce, pentru ceilalţi oameni, înseamnă nişte lucruri fireşti, va trebui să înveţi pînă şi
bucuria de a mînca. Aşadar, priveşte, micu-ţule, ăsta este un copănel de raţă, iar desprinderea
acestei cârni albe, delicioase, de pe os este ca o sărbătoare, încît în inima ta trebuie să simţi
aceeaşi poftă, încordare şi mulţumire ca îndrăgostitul care îşi ajută drăguţa să se elibereze
pentru prima dată din vestminte. Ai înţeles ? Nu ? Eşti un prostănac. Fii atent, îţi dau o
bucăţică din copănelul ăsta frumos de raţă, ai să vezi. Aşa, deschide gura ! — Of, da mofturos
mai eşti ! Dumnezeule, uită-te Ia el, a tras cu ochiul la ceilalţi oameni, ca nu cumva să-l
observe cum ia o îmbucătură de la mine ! N-ai nici o grijă, fiu rătăcitor ce eşti, n-am să te fac
de ruşine. Dar? dacă pentru ca să guşti dintr-o plăcere ai nevoie mailv întîi de aprobarea
altora, apoi chiar că nu eşti decît un/ găgăuţă."
•?
Scena de adineaori devenise din ce în ce mai ireală, îmi venea din ce în ce mai greu să cred că
ochii aceştia
131
mă priviseră, cu numai cîteva minute mai înainte, atît de dur şi înfricoşător. O, dar în toate aceste
lucruri Hermina era întocmai ca viaţa_ însăşi : întotdeauna pre-zerfţârrritrtLidalci pievMbilaTlîcum
mînca, luînd în serios "copanul de"THŢ?Hşi salata, tortul şi lichiorul, consider In-du-le obiecte ale
bucuriei şi ale judecăţii ei de valoare, ale discuţiei şi imaginaţiei ei. Cum i se lua farfuria de dinainte,
începea un capitol nou. Femeia aceasta care mă înţelesese atît de perfect, care putea să ştie mai multe
despre viaţă decît toţi înţelepţii, trăia ca_un copil, făcea mleuljoc" al trăirii ollpeFprezente cuatîta artă,
încît re-, iisTse~sa ma co'ffvin^gTsanăevin, fără doar şi poate^ dişci--p_olul_ej. N-avea clecit să fie
aşa : de o imensă înţelepciune, ori de o naivitate dintre cele mai simple : viaţa nu putea să-l afecteze cu
nimic pe cel care înţelegea să trăiască astfel clipa de faţă, pe cel care îşi trăia prezentul cu 1 atîta
intensitate, fiind capabil să aprecieze cu atîta grijă şi bunăvoinţă orice floare care-i ieşea în cale, orice
va-ijoare momentană, fie ea cît de mică, a acestui joc. Co-joîTandra aceasta veselă cu o imensă poftă
de mîncare, cu toată joaca ei de gurmandă, să fi fost oare o visătoare şi, în acelaşi timp, o isterică pe
care nu o preocupa altceva decît gîndul morţii, sau o minte care calcula totul la rece, vrînd să mă facă,
în mod conştient şi cu sînge rece, să mă îndrăgostesc de ea şi să devin sclavul ei ? Asta era cu
neputinţă. Nu, pur şi simplu se lăsa furată de moment atît de plenar, încît reacţiona cu sensibilitate la
capriciile oricărui gen de veselie, dar şi la înnegurările de orice fel, izvorîte din străfundurile
îndepărtate ale I/«ufletului, trăindu-le din plin.
|jv ,J> Această Hermina pe care astăzi o vedeam pentru a îjjdoua oară ştia totul despre mine şi mi se
părea imposibil /ca eu să fi avut vreodată măcar un secret faţă de ea. Sa T^rea putea ca ea să nu-mi fi
înţeles pe deplin viaţa spi-. rituală ; probabil că afecţiunea mea faţă de muzică, de JGoethe, de Novalis
sau Baudelaire o depăşea — dar nici lucrul acesta nu era foarte sigur, era posibil ca nici el să nu fi
prezentat pentru ea vreo dificultate. Şi chiar de-ar fi fost aşa — ce mai rămăsese din „viaţa mea
spirituală" ? Nu se sfărîmase ea oare în cioburi, pierzîndu-şi orice sens ? Nu am însă nici o îndoială că
ea va înţelege
132

1
şi toate celelalte probleme şi aspiraţii ale mele, inclusiv pe cele foarte personale. Nu va trece multă
vreme şi voi putea vorbi cu ea despre lupul de stepă, despre tratat, despre tot ceea ce pînâ acum nu
existase decît pentru mine şi despre care niciodată nu am scos vreun cuvînt faţă de altcineva. Nu mai
puteam să rezist, vroiam să începem imediat discuţia.
„Hermina" am spus eu, „mi s-a întîmplat nu de mult un lucru straniu. Un_necunoscut mi-a dat o
broşurică tipărită, ceva în genîTFunui caieţel de bîlci, iar în broşu-rică era descrisă fidel toată povestea
vieţii mele, adică I tot ceea ce se referă la mine. Zi si tu, nu-i aşa că-i stra- / niu ?'<
„Cum se numeşte broşurică ?" m-a întrebat ea într-o doară.
„Se numeşte «Tratat despre lupul de stepă»."
„O, ce minunat sună : lup de stepă ! Şi chiar tu eşti lupul de stepă ? Tu eşti acela ?
„Da, eu sînt acela. Eu sînt cel care pe jumătate este om, pe jumătate lup, sau care îşi închipuie că este
aşa."
Nu mi-a răspuns. Mă privea atentă, scrutîndu-mi ochii, privindu-mi mîinile, iar pentru o clipă în
privirea şi pe chipul ei se aşternură din nou profunda seriozitate şi pasiunea aceea tulbure de mai
înainte. Am avut impresia că ghicesc la ce se gîndea : eram eu oare în suficientă măsură lupul acela
care trebuia să-i poată îndeplini „ultima poruncă" ?
„Fireşte că aşa îţi închipui tu", spuse ea recăpătîn-du-şi voia bună, „sau, dacă vrei, totul nu e decît
poezie. Dar ceva e la mijloc. Astăzi nu eşti lup, dar cu cîtya timp în urmă. în momentul înjeare^ ai
intrat în salon aşa, de parcă abia căzuseşi din lună, atunci aveai în tine o porţie buna de fiară şi asta mi-
a plăcut mie.",~
Se întrerupse, căci părea să-i fi venit subit o idee, apoi spuse parcă încremenită : „Stupid mai sună
cuvintele de genul 'fiară' sau 'animal de pradă' ! N-ar trebui să se vorbească astfel despre animale. De
multe ori ele sînt fioroase, dar sînt mult mai la locul lor decît oamenii."
„Ce înseamnă 'mai la locul lor' ? Ce vrei «ă spui cu asta ?"
133
„Păi uită-te şi tu la un animal, la o pisică, la un cîine, la o pasăre sau chiar la unul din
animalele acelea mari şi frumoase de la grădina zoologică, la o puma sau la o girafă ! Este
imposibil să nu observi că toate sînt la locul lor, că absolut nici un animal nu se simte
stingherit, nu există nici unul care să n-aibă habar ce are de făcut sau cum trebuie să se
comporte. Nici unul dintre ele nu vrea săj^-lingusească^nici unul nu vrea să te impresioneze.
(Fjjmk^nu. & , jgâtral. Sînt exact aşa cum sînt ele, întocmai ca pietrele~şnT6rile, sau ca
stelele de pe cer. înţelegi ?"
înţelegeam.
„De cele mai multe ori animalele sint triste", a continuat ea. Iar cînd un om este foarte
întristat, dar asta nu din cauză că l-ar durea dinţii sau că ar fi pierdut nişte bani, ci din cauză
că, la un moment dat, preţ de o oră, îşi dă seama de rostul tuturor lucrurilor, al vieţii întregi,
fiind cuprins de o adevărată tristeţe, ei, în asemenea momente omul seamănă puţin cu un
animal — are o mină tristă, dar arată mai la locul lui şi mai frumos ca niciodată. Asta e, aşa
arătai tu, lupule de stepă, în rao-menţuTTn care ţe^am văzut pentru prima oarâ.l>
~„Dar ce gîndeşti tu, Hermina, despre cartei în care sînt descris eu ?"
„Ah, ştii ceva, nu-mi place să gîndesc tot timpul. O să vorbim altă dată despre asta. Ai putea
să mi-o dai o dată s-o citesc şi eu. Sau mai bine nu, dacă tot o fi să mă apuc iarăşi de citit
atunci dă-mi una din cărţile scrise chiar de tine."
Mai ceru o cafea şi, un timp, păru abătută şi distrată, apoi pe chipul ei inundă o strălucire,
încît puteai crede că ajunsese cu gîndurile care o frămîntau la un liman.
„Ascultă", exclamă ea bucuroasă, „am găsit !"
„Ce-ai găsit ?"
„Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua gîn-dul de la ea. Deci ia spune-mi: ai o cameră
în care noi doi am putea dansa din cînd în cînd cîte o oră ? Poate fi oricît de mică, nu-i nimic,
numai că dedesubt nu ar trebui să locuiască nimeni, căci ar veni sus să ne facă scandal imediat
ce o să vadă că deasupra lui se camcla-
134
tină ceva. Aşadar, e bine, e foarte bine ! Atunci o să poţi să înveţi să dansezi la tine acasă."
„Da", am zis eu cu timiditate, „cu atît mai bine. Dar mă gîndeam că pentru asta am avea
nevoie de muzică." „Fireşte că da. Deci fii atent, ai să-ţi cumperi muzica cu aceeaşi sumă pe
care i-ai plăti-o unei profesoare pentru cursurile de dans. O să economiseşti banii pentru
profesoară, căci eu însămi o să-ţi fiu profesoară. Pe urmă o să avem muzică ori de cîte ori o să
vrem noi, şi pe deasupra ne mai alegem şi cu un gramofon." „Un gramofon ?"

„Fireşte. îţi cumperi un aparat dintr-ăsta mic şi cî-leva plăci cu muzică de dans..."
„Splendid", am exclamat eu, „iar dacă vei reuşi cu adevărat să mă înveţi să dansez, atunci îţi
voi oferi gramofonul drept răsplată. De acord?"
Spusesem toate acestea dovedind multă îndrăzneală, dar n-o făcusem defel din toată inima.
Nu puteam să-mi imaginez un astfel de aparat, pentru care nu aveam nici un fel de simpatie,
în cămăruţa mea plină de cărţi, dar chiar şi în legătură cu dansul aveam mari reţineri. Mă
gîndeam că aşa, ocazional, puteam să încerc o dată, cu toate că aveam convingerea că eram
prea bătrîn şi prea ţeapăn şi că, deci, nu aş mai putea să învăţ aşa ceva. Toate veneau însă, una
după alta, într-un ritm prea rapid, prea impetuos, iar în mine simţeam obiecţiile pe care le
ridica tot ceea ce un vechi şi rafinat muzician ca mine avea împotriva gramofoanelor, a
jazzului şi a melodiilor moderne de dans. Dar ca în camera mea, în preajma lui Novalis şi a lui
Jean Paul, în chilia gînduri-lor mele şi în refugiul meu să mai răsune acum şi melodii
americane de dans, iar eu să mai şi dansez după ele — nu, toate astea depăşeau de fapt cu
mult tot ceea ce putea să-mi ceară cineva. Dar omul care îmi cerea acest: lucru nu era un
„cineva", ci Hermina, iar ea era acum aceea care îmi dădea ordine. M-am supus. Bineînţeles
că m-am supus. :
A doua zi ne-am întîlnit ,în cursul după-amiezii într-o cafenea. Cînd am intrat am observat că
Hermina venise deja, bea ceai şi îmi arătă cu degetul un ziar în care dăduse de numele meu.
Era una din fiţuicile reac-:
135

ţionare din ţara mea care semăna zîzania, fiţuici care, din cînd în cînd, lansau adevărate atacuri
violente de defăimare la adresa mea. în timpul războiului fusesem pacifist, după război mi-am ridicat
glasul şi am apelat, ocazional, la calm, răbdare, omenie şi autocritică, opu-nîndu-mă isteriei
naţionaliste care, din zi în zi, devenea tot mai ascuţită, tot mai nebunească şi mai sălbatică. Şi iată că
fusese lansat din nou un asemenea atac, scris prost, compus pe jumătate chiar de redactor, pe jumătate
însă colportat, bucată cu bucată, din alte articole asemănătoare apărute în presa de aceeaşi orientare.
După cum se ştie, de altfel, nimeni nu scrie atît de prost ca apărătorii ideologiilor învechite, nici un alt
om nu lucrează mai murdar şi mai iresponsabil ca ei. Hermina citise articolul şi aflase astfel că Harry
Haller e un individ dăunător care se lepădase de patrie şi că, fireşte, patria nu se poate afla decît într-o
situaţie proastă atîta t:mp cît sînt toleraţi asemenea oameni, cît sînt tolerate asemenea idei, atît timp cît
tineretul este educat în spiritul sentimentalelor idei umanitare şi nu în cel al răzbunării faţă de
duşmanul de moarte, pe calea luptei.
O „Despre tine este vorba ?" m-a întrebat Hermina ~ră-tîndu-mi numele. „Ei, da ştiu că ţi-ai făcut
cîţiva duşmani, Harry. Te supără treaba asta ?"
Am citit cîteva rînduri, erau ideile obişnuite, oricare dintre cuvintele acelea exprimau defăimările-
clişeu pe care de ani de zile, le cunoşteam pînă la exasperare.
„Nu", am spus eu, „nu mă supără, m-am obişnuit deja cu aşa ceva. De cîteva ori mi-am exprimat
opinia că fiecare popor şi chiar fiecare om trebuie să nu mai tolereze minciunile parolelor politice
referitoare la 'problema vinei' şi să-şi pună lui însuşi întrebarea care este partea lui de vină pentru
izbucnirea războiului şi pentru starea de mizerie în cart se află lumea, toate acestea
fiind urmarea greşelilor, ezitărilor şi propriilor lui obiceiuri proaste; şi am mai arătat că numai aceasta
poate fi calea evitării unui nou război. Iată de ce nu mă iartă, căci, fireşte, ei nu sînt defel vinovaţi :
nici împăratul, nici generalii, nici marii industriaşi, nici politicienii, nici ziarele — nimeni n-are ce să-
şi reproşeze, nimeni n-are nici-o urmă de vină ! S-ar putea crede că totul pe lumea
136
asta este minunat — atît doar că în pămînt zac ucişi zeci de milioane de oameni. Aşadar, Hermina,
chiar dacă astfel de articole defăimătoare nu mă mai pot supăra, ele reuşesc totuşi, uneori, să mă
întristeze. Două treimi din compatrioţii mei citesc ziare de genul acesta, citesc sonorităţile acestea în
fiece dimineaţă şi în fiece seară, zilnic sînt prelucraţi, avertizaţi, aţîţaţi, li se alimentează
nemulţumirea, sînt incitaţi, iar scopul şi rezultatul unor asemenea eforturi este un nou război, războiul
următor, apropiat, care va fi şi mai hidos decît a fost acesta. Totul este limpede şi simplu, orice om ar-
putea să înţeleagă, ar putea să ajungă la aceeaşi concluzie, dacă ar judeca măcar preţ de o singură oră.
Dar nimeni nu are chef de aşa ceva, nimeni nu vrea să evite un nou război, nimeni nu vrea să scape de
următorul măcel nici el însuşi, nici copiii săi şi asta numai pentru că nu pot să scape mai ieftin. Dar
iată că nimeni nu are chef să judece nici măcar preţ de o singură oră, n-are chef să se cunoască
măcar cît de cît pe el însuşi şi să se întrebe în ce măsură este el însuşi părtaş şi vinovat de toată
debandada şi răutatea de pe lumea asta ! Aşadar, totul va continua aşa, iar noul război este pregătit cu
mult zel, zi de zi, de mii şi mii de oameni. Din momentul în care mi-am dat seama de acest lucru,
parcă sînt paralizat, am căzut pradă deznădejdii, pentru mine nu mai există nici-un fel de
'patrie' şi nici un fel de idealuri, pentru domnii care pun la cale noile bătălii, toate acestea nu sînt decît
nişte decoruri. N-are nici un rost să te gîndeşti la ceva omenesc, nici să spui sau să scrii despre aşa
ceva, n-are nici un rost să-ţi baţi capul cu gînduri de bine — împotriva celor doi sau trei oameni care
fac acest lucru se îndreaptă zi de zi mii de ziare, reviste, cuvîntări, şedinţe publice şi secrete care,
toate, urmăresc — cu succes — tocmai contrariul celor spuse de cei cîţiva oameni." Hermina m-a
ascultat cu atenţie. „Da", spuse ea, „ai dreptate. Fireşte că o să fie din nou război, nici nu mai trebuie
să citeşti ziarele ca să-ţi dai seama de asta. Desigur, ăsta e un motiv de întristare, dar o asemenea
atitudine e lipsită de orice valoare. Este ca şi cum cineva s-ar întrista la gîndul că, în ciuda strădaniilor
sale, nu o să poată evita ca, odată şi odată, să
137

/moară. Lupta împotriva morţii, dragă Harry, este Jn-i totdeaunâ^^-eatreă-- frumoasă, nobilă, minunată şi
demnă )de toată stima, la fel este, aşadar, şi lupta împotriva răz-/ boiului. Dar întotdeauna ea este, totodată, şi o
donquf-i loterie lipsită de orice speranţă,"
„Aşa o fi", am exclamat eu agitat, „dar cu adevăruri de genul celui că toţi va trebui să murim cîndva şi că, aşadar,
ne doare în cot pe toţi de toate cele, lăsîndu-ne indiferenţi, nu facem decît să banalizăm lucrurile şi să spunem că
toată viaţa e o prostie. Bine, dar trebuie oare să aruncăm totul, să renunţăm la tot ceea ce înseamnă spirit, la toate
strădaniile, la toată omenia, îngăduind ca abuzul şi ambiţia să domnească în continuare, aştep-tînd, cu un pahar
de bere dinainte, următoarea mobilizare ?"
Privirea pe care mi-o aruncă Hermina avea în ea ceva straniu, privirea ei era plină de veselie, de ironie-.şi
ghiduşenie, plină de o camaraderie înţelegătoare, dar totodată plină de o oarecare gravitate, de o oarecare
certitudine, de o seriozitate profundă!
„Să nu faci asta", spuse ea pe un ton foarte matern. „Nu-ţi banalizezi defel viaţa şi nici nu o consideri drept o
prostie dacă. ştii că lupta nu-ţi va fi încununată de sua-ces. Este cu mult mai banal, Harry, să lupţi pentru ceva
bun şi ideal, avînd certitudinea că o să reuşeşti. Oare idealurile există pentru a fi realizate ?VOare noi, oamenii,
trăim pentru a desfiinţa moartea? Nu, trăim pentru ca să ne temem de ea şi pentru ca să o îndrăgim din nou, şi
tocmai datorită ei stropul nostru, de viaţă luminează uneori, preţ de o oară, atîtde frumos,; Ce copil eşti, Harry,
Ascultă-mă şi hai acum cu mine, căci astăzi avem multe de făcut. Astăzi n-o să mă mai gîndesc nici la război,
nici la ziare. Tu ce-o să faci ?" ' ■•■
O da, eram gata să fac şi eu acelaşi lucru. ■
Am plecat împreună — era prima noastră plimbare în doi prin oraş — am intrat într-un magazin de articole
muzicale, ne-am uitat la cîteva gramofoane, le-am deschis, apoi le-am închis la loc, am încercat cîteva şi, găsind
unul potrivit, drăguţ şi ieftin, am vrut să-l cumpăr, dar Hermina nu voia să se termine totul chiar aşa de repede.
Mă opri, aşa că a trebuit să intru cu ea într-un
138
alt magazin unde ne-am uitat la tot felul de sisteme şi de aparate de diferite mărimi, de la cel mai scump pînă la
cel mai ieftin, le-am ascultat şi abia acum căzu şi ea de acord cu mine că trebuie să ne întoarcem la primul
magazin şi să cumpărăm aparatul pe care îl găsisem
acolo.
„Vezi", i-am spus eu, „de ce trebuia să ne complicăm atît ?"
„Crezi ? Dar poate chiar miine am fi văzut acelaşi aparat expus într-o altă vitrină, la un . preţ mai mic cu
douăzeci de franci. Şi, în afară de asta, trebuie să guşti şi plăcerea de a cumpăra ceva, iar ceea ce îţi face plăcere
trebuie gustat din plin. Mai ai încă multe de învăţat."
Cu ajutorul unui slujbaş am adus cumpărăturile în
locuinţa mea.
Hermina se uită cu atenţie prin locuinţă, lăudînd soba şi divanul, încercă scaunele, luă în mînă nişte cărţi, se
aşeză pe comoda dintre teancurile de cărţi. Şi iată că am început Ipcţja^ Ea a pus o placă cu un foxtrot, mi-a
arătat primii paşi, m-a apucat de mînă şi a început să conducă. Păşeam greoi, lovindu-mă de scaune, dădeam
ascultare comenzilor ei fără să le înţeleg, o călcam pe picioare, fiind la fel de neîndemînatic pe cît eram de zelos
să-mi fac datoria. După al doilea dans se aruncă pe divan, rîzînd ca un copil.
„Dumnezeule, ce băţos mai eşti! Păşeşte, omule, ca şi cînd te-ai duce la plimbare ! Nu trebuie să te forţezi atîta.
Am impresia sau te-ai încălzit deja ? Ei, atunci hai să ne odihnim cinci minute ! Iată, cînd ştii să dansezi, este la
fel de simplu să dansezi ca atunci cînd gîn-deşti, ba chiar dansul este un lucru mai uşor de învăţat. Iar faptul că
oamenii nu vor să se obişnuiască să gîn-dească, preferind a-l numi pe domnul Haller trădător de ţară şi aşteptînd
să vină următorul război, n-o să te mai enerveze acum atît de tare."
După o oră a plecat asigurîndu-mă că data viitoare va merge mai bine. Eu eram însă de altă părere, căci prostia şi
stîngăcia mea mă decepţionaseră foarte mult, mi se părea că nu învăţasem absolvit nimic în ora aceea şi nu
credeam că altă dată va merge mai bine. Nu, trebuia să ai nişte aptitudini anume pentru dans, aptitu-
139

djjii cax£_mie_îmi lipseau cu desăvîrşire : veselie, nevjnn-âi, uşurinţă/elan. Ei, dar asta mi-o
închipuisem eu de
me. ■--------'
Cînd cesă_vezi, a doua_oară_ a mers într-adevăr mai
b^ne/ba~chiar "dansul a început să-mi facă plăcere, aşa
J^ncTnîermina, la sfîrşitul orei, a afirmat că acum ştiam
"^âdanse^folctrotr~'Bar^cînd de aici a tras concluzia că
-Tffiîne vairebui, aşadar, să merg la un restaurant şi să
dansez cu ea, m-am speriat cumplit,"refuzînd vehement.
Dar ea mi-a reamintit cu răceală de jurămîntul meu de
a a-asculta şkini^a poruncit să vin să luăm ceaiul mîine
la motelul Balancesi
în seaTgTăceea am rămas acasă, voiam să citesc, dar nu reuşeam. Mi-era teamă de zma de mîine ; mă
dezgusta ideea că un om straniu, bătrîn, timid şi sentimental ca mine urma nu numai să păşească într-
unui din locurile acelea serbede, moderne, unde se bea ceai, se dansează şi se ascultă muzică de jazz,
ci să mă mai şi arăt acolo printre nişte oameni străini în postura de dansator, cu toate că nu ştiam încă
să dansez ca lumea. Trebuie să recunosc că am rîs de mine însumi şi că mi-a fo^t ruşine de mine
însumi în momentul în care, rămas singur în liniştita mea odaie de studiu, am întors aparatul, punîndu-
l apoi să meargă şi repetînd încet, în şosete, paşii foxtrotului.
A doua zi, la hotelul Balances cînta o mică orchestră, se servea ceai şi whisky. Am făcut o tentativă de
corupţie, punîndu-i dinainte Herminei nişte prăjituri, invi-tînd-o să bem o sticlă de "/in bun, dar ea a
rămas neclintită.
„Azi n-ai venit aici ca să te distrezi. Ai oră de dans." A trebuit să dansez cu ea de două-trei ori, iar în
acest răstimp nii-a făcut cunoştinţă cu saxofonistul, un om negricios, frumos, tînâr, originar din Spania
sau din America de Sud şi care, după spusele ei, ştia să cînte la toate instrumentele şi să vorbească
toate limbile pămîn-tului. Acestf^şenof} făcea impresia că este o foarte bună cunoştinţă de-a
Herminei, că este bun prieten cu ea, în faţa lui se aflau două saxofoane de diferite dimensiuni la care el
cînta alternativ, scrutînd cu ochii lui negri, neastîmpăraţi, atenţi, pe cei care dansau şi amuzîndu-se.
140
■ Spre uimirea mea, simţeam faţă de acest muzicant inocent, drăguţ, un fel de gelozie, dar nu era o
gelozie din drggQ£te, căci între mine şi Hermina nu putea fi vorba de aşa ceva, ci mai mult o gelozie
din prietenie, şi asta pentru faptul că nu mi se părea să merite interesul şi predilecţia, ba chiar
admiraţia pe care aceasta le manifesta faţă de el. Sînt nevoit să fac cunoştinţă cu tot felul de oameni
stranii, mi-am spus mîhnit.
Apoi Hermina a fost invitată mereu de cîte cineva la dans, eu am rămas să-mi beau ceaiul singur,
ascultînd muzica, acel gen de muzică pe care pînă nu de mult nu puteam să-l sufăr. Doamne
dumnezeu'e, mi-am zis, iată, sînt nevoit să mă las introdus aici, să mă simt oarecum ca acasă aici, în
lumea aceasta care îmi este atît de străină, atît de nesuferită, lume pe care o evitasem cu atîta grijă şi pe
care o dispreţuisem atît de profund, în lumea unor pierde-vară, a amatorilor de amuzamente, în lumea
plată şi plină de clişee a unor mese de marmoră, a muzicii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor!
Mi-am sorbit ceaiul mohorît, uitîndu-mă fix la mulţimea aceea semielegantă. Privirile mi-au fost atrase
de două fete drăguţe, care dansau foarte bine şi la care mă uitam cu admiraţie şi cu invidie, căci dansau
cu multă elasticitate, frumuseţe, veselie şi siguranţă.
Iată însă că Hermina revine şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de mine. Doar nu venisem aici, m-a
mustrat ea, să fac o asemenea mutră şi să stau înţepenit la masă, dinaintea ceaiului, aş face bine dacă
mi-aş lua inima în dinţi şi aş dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni ? Păi nici nu e nevoie. Oare să nu fi
fost acolo nici-o fată care să-mi placă ?
I-am arătat-o pe una mai frumoasă care stătea undeva aproape de noi, era încîntătoare în rochia ei
drăguţă de catifea, cu părul blond viguros, tăiat scurt, şi cu braţele pline, feminine. Hermina a insistat
să mă duc imediat la ea şi să o invit. Am încercat să mă opun deznădăjduit.
„Bine, dar nu pot !" i-am spus nefericit. „Ei, dacă aş fi un tip tînăr, drăguţ, atunci da ! Dar aşa, un
nătărău aşa de bătrîn şi de anchilozat care nici măcar nu ştie să danseze — va rîde de mine !"
Hermina m-a privit dispreţuitoare.
141

„Fireşte, dar că eu o să rîd de tine, de asta nu te sinchiseşti. Ce laş mai eşti ! Oricine se apropie de o fată riscă să
se facă de rîs; asta e miza. Aşadar, Harry, hai. riscă, şi în cel mai rău caz, fă-te de rîs — altfel n-o să mai am nici-
o încredere în supuşenia ta." j Nu s-a lăsat deloc. Cu inima cuprinsă de nelinişte ^ m-am ridicat,
înjireptîndu-mă apoi spre frumoasa fată j cînd, iată, muzica începu să cînte din nou. i — *,De fapt nu
sînt liberă", mi-a spus ea privindu-mă f curioasă cu x>chii ei mari, plini de prospeţime, „dar se I pare că
partenerul meu s-a cam încurcat pe dincolo, pe ' la bar. Ei, atunci haideţi!"
| Am cuprins-o de mijloc şi am făcut primii paşi, mi-rîndu-mă că nu mă refuzase, ea şi-a dat imediat seama x cu
cine are de-a face şi a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cu totul de dans, pentru cîteva clipe
uitasem de regulile şi mişcările dansului, pur şi simplu pluteam, simţindu-i coapsele tari, genunchii care se
mişcau rapid, mlădioşi, m-am uitat la chinul tînăr, radios al partenerei mele şi i-am mărturisit că astăzi dansam
pentru prima oară în viaţa mea. Ea zîmbi şi mă încuraja, răspunzînd privirilor mele încîntate şi cuvintelor mele
măgulitoare într-un mod minunat de mlădios, nu prin cuvinte, ci prin mişcări lente, fermecătoare care ne
apropiau tot mai mult, tot mai incitant. îmi ţineam mina dreaptă strîns în jurul taliei ei, spre uimirea mea nu am
călcat-o niciodată pe picioare, iar cînd muzica se termină ne-am oprit bătînd din palme pînă cînd dansul se
repetă, iar eu am celebrat din nou zelos, îndrăgostit şi copleşit de atenţie, acelaşi ritual.
Cînd, ah, aşa de repede, dansul se termină, frumoasa fata îmbrăcată în catifea s-a retras şi dintr-o dată am văzut-o
pe Hermina lîngă mine, se uitase tot timpul la noi.
-^S„Ei, ai observat ceva ?", zise ea rîzînd admirativ. „Ai făcut cumva descoperirea că picioarele unei femei nu
sînt la fel ca picioarele unei mese ? Ei, bravo ! Slavă domnului, acum ştii să dansezi foxtrot, mîine o să ne
lansăm la boston, iar__jj£§tetrei săptămîni are loc un bal mascat în saloanele /GTobus?
142
■ 'Era pauză_L^e__a4e^arâmjsi.Jâtă^ă_de_jQi-Sra aprxjpiat frumosul şTtînaru 1 domn ■ Pablo,. saxofonistul,
ne-a salu-tll • din "câp~şi~s-a aşezat lîngă Hermina. Se părea că îi este prieten foarte bun. Dar trebuie să
mărturisesc că mie nu-mi plăcea deloc acest domn atunci, la prima noastră întîlnire. Era frumos, nimic de zis,
bine făcut şi avea un chip frumos, dar n-am reuşit să-i descopăr şi alte calităţi. Nici poliglotismul său nu părea
să-i dea bătaie de cap căci, de fapt, nu vorbea prea mult, nu spunea decît cuvinte precum poftim, mulţumesc,
desigur, fireşte, hallo şi altele de genul acesta, dar pe care le ştia în mai multe limbi. Nu, acest senor Pablo_ nu
spunea mai nimic, acest drăguţ caballero nu~lăsa impresia că gîndeşte mult. Meseria lui era să cînte la saxofon
în orches- fi t îl subjugase o făcea cu
prpa mult. Meseria lui era să cînte la saxofon în o trade jazz, iar profesia aceasta îl subjugase, o făcea cu dragoste
şi pasiune, iar uneori, în vreme ce cînta, bătea dintr-o dată din palme sau îşi permitea şi alte soiuri de gesturi prin
care îşi manifesta entuziasmul, emiţînd cuvinte, cîntate cu voce tare, precum : „o o o o, ha, ha, hallo !" în rest,
era limpede că existenţa lui nu avea nici un alt scop decît acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purta
gulere şi cravate după ultima modă sau numeroase inele la degete. Conversaţia cu el însemna că, de fapt, şedea
cu noi, zîmbindu-ne, privind la ceasul de la mina sa şi învîrtindu-şi ţigarete, lucru pe care îl făcea cu o dexteritate
deosebită. Ochii lui negri, frumoşi, de creol, buclele sale negre nu ascundeau nici o urmă de romantism, nici un
fel de probleme, nici un fel de gîn-duri — privit de aproape, semizeul acesta frumos şi exotic se dovedea a nu
fi altceva decît un tînăr distrat şi niţeluş cam alintat, cu maniere plăcute şi atîta tot. Am vorbit cu el despre
instrumentul sau şi despre coloritul muzicii de jazz, iar el a trebuit să recunoască faptul că avea de-a face cu un
vechi iubitor şi cunoscător al muzicii. Dar nu s-a lăsat atras deloc în discuţie şi in vreme ce eu, din politeţe faţă
de el sau, de fapt, faţă de Hermina, încercam să justific existenţa jazz-ului prin prisma teoriei muzicale, el
zîmbea cu nevinovăţie pe seama mea şi a eforturilor mele şi, probabil, nici nu-i trecea defel prin gînd că înaintea
sau în afara jazz-ului mai existaseră şi alte genuri de muzică. Era simpatic, simpatic şi
143
la locul lui, din ochii lui mari, goi, iradia un zîmbet plă-fcut ; dar între mine şi el părea că nu
există nici o punte ' de legătură — nimic din ceea ce considera el că e important şi sfînt n-ar fi
putut avea aceeaşi semnificaţie şi pentru mine, ne trăgeam din continente diferite, vorbeam
limbi care nu aveau în comun nici măcar un singur cuvînt. (Mai tîrziu, Hermina mi-a povestit,
insă, nişte lucruri ciudate. Astfel, mi-a relatat că Pabjo îi spusese, după discuţia noastră, că ea
va trebui să se poarte cu foarte multă grijă cu un om atît de nefericit ca mine. Iar cînd îl
întrebase ce-l făcuse să ajungă la o asemenea concluzie el îi spusese : ^Ah^sjărmaniţj^nrn
Priveşte în o,chij_lLii. Nu ştip^ă-rîdă.tt)yr^cCu- , ~~~HT
-Ini. N şţip .aă_rîdă-T/^^wtT H. După ce omul acesta cu ochi negri şi-a luat rămas bun şi după
ce muzica a început din nou să cînte, Hermina s-a ridicat: „Acum ai putea să dansezi şi cu
mine, Harry. Sau ţi-a pierit cheful ?"
Dansam acum şi cu ea ceva mai uşor, mai liber şi mai vesel, chiar dacă nu mă simţeam tot aşa,
nestînjenit şi dus pe gînduri, ca atunci cînd dansasem cu cealaltă. Hermina m-a lăsat să
conduc, urmîndu-mă cu delicateţe şi uşor ca o petală de floare, simţeam şi acum, dansînd cu
ea, toate frumuseţile care, ba se iveau, ba dispăreau, mirosea şi ea a femeie şi a dragoste,
dansul ei intona şi el, cu delicateţe şi intimitate, minunatul, atrăgătorul cîn-tec al sexualităţii
— şi totuşi nu puteam să răspund la toate acestea în deplină libertate şi cu veselie, nu puteam
să uit pe deplin de mine însumi, lăsîndu-mă absorbit de dorinţă. Hermina îmi era foarte
apropiată, îmi era camarad, soră, era la fel ca mine, semăna cu mine \ însumi şi semăna şi cu
Hermann, prietenul meu din ti-/nereţe, visătorul acela, poetul, tovarăşul înflăcărat al
. exereiţiilor şi aventurilor mele spirituale. ,__\
/ „Ştiu", mi-a spus ea după ce îi pomenisem despre 1 toate aceste lucruri, „ştiu foarte bine. Eu
tot am să reuşesc să te fac să te îndrăgosteşti de mine, dar nu e nici-o grabă. Deocamdată
sîntem camarazi, sîntem nişte oameni care speră să se împrietenească, nişte oameni care şi-au
dat seama că se cunosc reciproc. Eji_îti arăt-micn! meu teatru, le învăţ să dansezi sisă te
amuzi şi să te pros-
144
i şi
îwsr"
foşti şi tu puţintel, iar tu îmi dp7vălui_gîndurilg tale şi o parte din cunoştinţele j-alg."
„Ah, Hermina, dar eu nu prea am ce să-ţi dezvălui ţie, tu ştii mai multe lucruri decît mine. Ce
fiinţă stranie mai eşti şi tu, fată dragă ! Mă înţelegi şi mă întreci în toate privinţele. Însemn eu
oare ceva pentru tine ? Oare nu te plictisesc ?"
Ea îşi plecă privirea întunecată în pămînt.
„Nu-mi place să te aud vorbind aşa. Gîndeşte-te la seara aceea cînd ai apărut în calea mea
distrus şi deznădăjduit, chinuit şi însingurat, şi cînd ai devenit camaradul meu ! Oare de ce
crezi că mi-am putut da seama atunci ce fel de om eşti, înţelegîndu-te ?"
„De ce, Hermina? Spune-mi!"
„ „Pentru că şi eu sînt un om ca şi tine. Pentru că eu sînt singură ca şi tine şi pentru că şi eu,
la fel ca tine, iubesc tot atît de puţin viaţa, oamenii, pe mine în-sărnjj întotdeauna există şi
cîţiva oameni de soiul acesta carecer totul de la viaţă, împăcîndu-se "greu cu prostia -şi
duritatea ei."
„Ei, ei !" am exclamat eu profund uimit. „Te înţeleg, camarade, nimeni nu te înţelege aşa ca
mine. Şi cu toate acestea eşti pentru mine o enigmă. Te descurci în viaţă de parcă aceasta ar fi
un fel de joacă, respecţi minunat toate lucrurile şi plăcerile mărunte, deţii o adevărată artă de a
te descurca în viaţă. Cum de mai e posibil ca viaţa să-ţi provoace suferinţă ? Cum se face că
eşti deznădăjduită ?"
„Nu sînt deznădăjduită, Harry. Dar, vai, am avut de suferit atît de mult de pe urma vieţii. Te
miri că nu sînt fericită, că doar ştiu să dansez, nu-i aşa, descurcîndu-mă destul de bine la
suprafaţa vieţii. Iar eu, prietene, mă mir că şi tu eşti atît de decepţionat de viaţă, în ciuda
faptului că eşti ca la tine acasă în sfera celor mai frumoase şi mai profunde lucruri, în sfera
spiritului, a artei, a gîn-dirii ! Iată de ce ne-am simţiţ_aţraşi unul spre celălalt, iată cauza
pentru care (şîntem fratîj Eu am să te învât
să dansezijSă te joci ŞJ^şajSP^Pii niciripriim îr^şă num
să*Tn~muîţumit. Eu arnsă învăţ de la tine cum să gîn-desc şi să mai aflu cîte ceva, nicidecum
însă cum să fac
145

să fiu fericită: Oare ştii că noi sîntem nişte odrasle, ale diavolului ?"
„Da, aşa este. Diavolul este spiritul, iar noi sîntem
npfpnr
Lele
alp
Tn—răfWpar—pnăsTra"
__dg natură, T-a™îninri suspendaţi__în vid. Dar iată că: îmi aduc aminte de un lucru : In
tratatul acela despre lupul de stepă, despre care ţi-am pomenit, se spune că Harry îşi
imaginează că ar avea numai un suflet sau două, că s-ar compune numai dintr-o personalitate
sau două. Cînd fiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, din o sută, din o mie de
suflete."
„îmi place foarte mult ce spui", exclamă Hermina. „Latura ta spirituală, de exemplu, este
foarte dezvoltată, în schimb ai rămas cu mult în urmă într-o mulţime de ! felurite meşteşuguri
ale vieţii. Harry gînditorul are o sută de ani, dar Harry dansatorul a împlinit abia o jumătate de
zi. Iată, pe acesta trebuie să-l ajutăm noi să se dezvolte mai mult, pe el şi pe ceilalţi frăţiori ai
săi care sînt la fel de mici, de prostuţi şi de necopţi ca şi el."
Mă privea zîmbind. Şi mă întrebă cu o voce schimbată : /^~-^\
„DarUVTaria ^-a plăcut ?"
„MariaT-fcacine te referi ?"
„La cea cu care ai dansat. E o fată frumoasă, o fata foarte frumoasă. Te-ai îndrăgostit niţeluş
de ea după cîte mi-am putut da seama."
„O cunoşti?"
„Da, ne cunoaştem destul de bine. Te interesează cumva ?"
„Mj-a plăcut de ea şi m-am bucurat că a arătat atîta înţelegere pentru felul în care dansam."
„Ei, oare asta să fie totul ! Ar trebui să-i faci puţină curte, Harry. Este atît de drăguţă şi
dansează atît de bine, şi iată că tu te-ai şi îndrăgostit de ea. Cred că o să ii succes."
„Ah, dar nici nu am asemenea ambiţii."
„De data asta minţi puţintel. Ştiu, undeva pe lumea asta există o fiinţă, iubita aceea a ta, te
vezi cu ea o dată la şase luni, şi atunci vă mai şi certaţi. Este foarte drăguţ din partea ta că vrei
să-i rămîi credincios acestei prietene ciudate, dar dă-mi voie să nu iau toate astea prea
146
în serios ! Ba chiar te suspectez că iei iubirea îngrozitor de în serios. N-ai decît, n-ai decît să
iubeşti în felul tău, la modul ideal, cît pofteşti, e treaba ta, eu n-am nici-un motiv să-mi fac
gînduri despre asta. Dar trebuie să mă îngrijesc ca tu să înveţi mai bine micile şi uşoarele
meşteşuguri şi jocuri ale vieţii, căci în domeniul ăsta eu sînt învăţătoarea ta şi am să-ţi fiu o
învăţătoare mai bună decît a fost ideala ta iubită, de lucrul ăsta poţi să fii sigur ! Ai mare
nevoie să te mai culci şi tu cu o fată drăguţă, lupule de si.ppa."
^Hermina", am exclamat eu chinuit, „uită-te la mine, sînt un om băirîni"------■----■—-^^^
„j3a_nu eşti decît un băieţandnx) Şi aşa cum ai fost prea comod ca să înveţi să dansezT"pînă
în clipa în care aproape că era prea tîrziu, la fel de comod ai fost şi cînd a trebuit să înveţi să
iubeşti. O, prietene, te pricepi cum nu se poate mai bine să iubeşti la modul ideal şi tragic, n-
am nici urmă de îndoială în legătură cu asta, ba chiar meriţi tot respectul ! Dar acum ai să
înveţi să mai iubeşti şi într-un fel mai firesc si mai omenesc. Începutul l-ai şi făcut deja, ba în
curînd o să-ţi vină şi ţie rîndul să treci la fapte. Ei, dar mai întîi să înveţi <gostonu|^o să
începem mîine. Vin la ora trei. Apropo, ce părere ai de muzica de aici ?"
„Excelentă."
„Vezi, şi ăsta este un progres, ai mai învăţat ceva. Pînă acum nici nu puteai să suferi muzica
asta de dans şi de jazz, socoteai că nu e suficient de serioasă şi de profundă, iar acum ai văzut
că nu e nevoie să o iei prea în serios, dar că şi ea poate fi foarte plăcută şi fermecătoare. De
fapt, fără Pablo orchestra întreagă n-ar face doi bani. El o conduce şi o însufleţeşte."
La fel cum gramofonul dăuna aerului de asceză spi-, rituală din odaia mea de studiu, la fel
cum dansurile/ americane invadaseră ca un corp străin în lumea rafi-l nată a muzicii mele,
tulburînd-o, ba chiar nimicind-o, \ tot astfel invadau acum din toate părţile lucruri noi, în- f
fricoşătoare, nimicitoare într-o viaţă pe care, pînă atunci, > , mi-o delimitasem şi mi-o
etanşasem cu atîta stricteţe. L Tratatul despre lupul de stepă şi Hermina avea dreptate în
ceea ce priveşte învăţătura despre miile de suflete,
147

fa
I căci zilnic se iveau în mine, pe lingă cele vechi, J alte cîteva suflete noi, ridicînd pretenţii, ridicînd
tonul, k iar eu vedeam acum ca într-o imagine clară personali-] tatea mea de pină acum în toată
nebunia eij Dădusem o atenţie exagerată celor cîteva calităţi şi exerciţii în care, întîmplător, eram mai
tare, imaginîndu-mi existenţa unui anume Harry şi trăind viaţa unui anume Harry care, de fapt, nu era
nimic altceva decît un specialist foarte rafinat, un savant în ale poeziei, muzicii şi filozofiei — în rest,
persoana mea se compunea dintr-un haos de însuşiri, instincte, năzuinţe pe care îl resimţeam ca pe
ceva supărător şi căruia îi atribuisem numele de lup de stepă. Dar renunţarea la nebunia mea,
descompunerea personalităţii mele nu erau cîtuşi de puţin numai o aventură plăcută şi amuzantă,
dimpotrivă, adesea erau de o amărăciune dureroasă, devenindu-mi adesea aproape insuportabile.
Gramofonul suna deseori de-a dreptul diabolic în mijlocul unei ambianţe în care totul fusese aranjat pe
alte tonalităţi. Iar uneori, cînd dansam onestep-urile printre figurile tuturor acelor mondeni şi
panglicari care se adunaseră într-un restaurant oarecare, aflat la modă, aveam impresia că trădez tot
ceea ce-mi fusese mai de preţ şi mai sfînt în viaţă. Dacă Hermina m-ar fi lăsat singur măcar opt zile, aş
fi renunţat foarte curînd la tentativa aceasta obositoare şi caraghioasă de a duce un trai de om modern.
Dar Hermina era mereu în preajma mea ; cu toate că nu o vedeam în fiecare zi, mă ţinea sub
observaţie, mă conducea, mă păzea şi mă judeca fără încetare — îmi citea pe chip pînă şi furibundele
mele gîn-•duri de revoltă şi de renunţare.
p Odată cu nimicirea progresivă a ceea ce mai înainte numisem personalitatea mea, începusem să
înţeleg de ce, I în ciuda întregii mele deznădejdi, a trebuit să mă tem atît de groaznic de moarte,
începusem totodată să-mi dau seama ca şi această stupidă şi ruşinoasă spaimă în faţa morţii a
reprezentat o bucată bună din vechea mea existenţă amăgitoare dejauighez. Domnul Haller cel de pînă
"acum, autorul talentat, cunoscătorul lui Mozart şi Goethe, autorul unor reflecţii acceptabile asupra
metafizicii artei, asupra geniului şi tragismului, asupra omeniei, anahoretul acesta melancolic închis în
celula sa ticsită cu cărţi
148
era supus acum la orice pas autocriticii, iar rezultatele erau toate, dezastruoase. Domnul Haller, omul
acesta talentat şi interesant predicase, e drept, raţiunea şi omenia si protestase împotriva războiului, dar
nu s-a lăsat pus la zid şi împuşcat în timpul războiului, aşa cum ar fi trebuit să i se întîmple drept
consecinţă a modului său de gîndire, ci găsise un mod anume de a se adapta, fireşte, în mod extrem de
decent şi nobil, mod care, însă, nu reprezenta nimic altceva decît un compromis. De asemenea, era
duşmanul puterii şi al exploatării, în schimb îşi depusese la bancă mai multe hîrtii de valoare de la
cîteva întreprinderi industriale, din dobînzile cărora se hrănea fără nici un fel de mustrări de conştiinţă.
Tot aşa stăteau lucrurile şi în toate celelalte privinţe. Harry^Jjal-ler se travestise în chip minunat într-
un idealist care dispreţuia lumea, într-un sihastru melancolic şi într-un~ "profet morocănos, în
realitate, însă, era un burghez care
prin restaurant
s'ipeşte talerii prin localuri, avea o conştiinţă încărcată.
ă dăîă ci
sipeşte talerii p ,
dar nu dorea sa se elibereze şi să se desăvîrşească, ci
^
dar nu dorea sa se elibereze şi să s ş,
ă~spiraţia~~lui cea mai mare era să se întoarcă, dimpotrivă^ la*^vremuri!e comodităţii de odinioară
cînd artificiile lui" spirituale mea ii mai amuzau, făcîndu-l celebru. Tot aşa îşi doreau şi cititorii
articolelor sale din ziare să se revină la vremurile ideale de dinaintea războiului, pentru că era mai
comod aşa, decît să tragă învăţăminte din ceea ce le fusese dat să sufere. Lajdracu^acesLdomn Haller
JţLJ!ăcea_greaţă ! Şi cu toate acestea, mă agăţăm dF*eTsaude masca lui care începuse deja să se
descom-pună^jle cochetăriile lui spirituale, de teama lui, caracteristică de altfel tuturor oamenilor cu
obiceiuri burgheze, faţă de dezordine si de accidental (domeniu din C5fe"~făcea parte si moartea).
si_îl comparam^plin de iro-nie şi imddje, pe noul Harry, cel care se~TnfTrTpa acun% pe acest diletant
puţin stieinic şi caraghios al saloane-forde dans, cu imaginea de odinioară a lui Harry; imagine ideală
şi înşelătoare, în care descoperisem între timp toate acele trăsături fatale carernă deranjaseră atît de
mult atunci cînd. în casa profesorului, privisern la gravura care îl reprezenta pe Goethe. însuşi fostul
Harry
149

fusese şi el un asemenea Goethe burghez, idealizat, un cavaler al spiritului cu o privire mult


prea nobilă, măreţia, spiritul şi omenia lui străluciseră ca briantină, fusese uri om aproape
impresionat de nobleţea propriului său suflet ! La naiba, măreţia acestei imagini se ciuruise
rău de tot, idealul domn Haller se dezmembrase lamentabil ! Arăta ca un demnitar care, după
ce-l atacaseră nişte hoţi de stradă, rămăsese doar cu pantalonii rupţi, şi cam sosise vremea să
înveţe să joace rolul zdrenţărosului care îşi poartă, însă, zdrenţele ca şi cum de ele ar fi agăţate
cine ştie ce ordine, revendicîndu-şi neîncetat, pe un ton plîngăreţ, demnitatea pierdută.
Mă întîlneam deseori cu muzicantul Pablo. aşa încit am ffist nevoit să-mi schimb părerea
despre el fie şi numai din cauză că Hermina îl îndrăgea atît de mult, că-utînd să fie mereu în
preajma lui. în mintea mea. Pablo nu era decît o nulitate, un om drăguţ, un frumuşel_cam
ffTmgru7_copil alintat şlTară probleme care suflă cu bucurie într-o trompetă de bîlci şi poate
fi influenţat uşor dâcă-l lauzi şi îi dai o ciocolată. Dar Pablo nu mă întreba niciodată ce părere
am despre el, nu-i păsa de ea, dar nici de teoriile mele cu privire la muzică. Mă asculta
politicos, cu amabilitate, zîmbind mereu, dar nu-mi dădea niciodată un răspuns ca lumea. Şi
totuşi, se părea că îi trezisem interesul, era vizibilă strădania lui de a-mi fi pe plac, de a mă
înconjura cu bunăvoinţă. Odată, în timpul unei discuţii în care, ca şi în altele, nu am ajuns la
nici un rezultat, m-am simţit lezat şi m-am exprimat cam dur, el s-a uitat la mine nedumerit,
trist, mi-a luat mîna stingă şi mi-a mîngîiat-o, apoi mi-a întins o cutiuţă aurită cu un praf de
tras pe nări, zicîndu-mi că o să-mi facă bine. Am întrebat-o din priviri pe Hermina, ea dădu
din cap aprobator, am luat puţin şi am tras pe nări. într-adevăr, nu a trecut mult că m-am şi
înviorat, revenindu-mi; probabil că în praful acela fusese amestecată şi puţină cocaină.
Hermina îmi spuse că Pablo are multe substanţe de genul acesta pe care le obţinea pe căi
tainice şi pe care, ocazional, le punea la dispoziţia prietenilor săi, fiind meşter în combinarea
şi dozarea lor : era vorba de nişte substanţe pentru calmarea durerilor, pentru dormit, substanţe
,150
"~ *%
care te făceau să visezi, să te înveseleşti, să te îndrăgosteşti. ..... . .
Odată l-am întîlnit pe stradă, lîngă chei, iar el se ataşă deîndată de mine. De data aceasta am
reuşit să-l determin să vorbească. r ,
„Domnule Pablo", i-am spus eu în vreme ce el se juca cu un bastonaş negru-argintiu, „sînteţi
prietenul Herminei şi tocmai de aceea mă interesează persoana dumneavoastră. Totuşi sînt-
nevoit'să-vă spun că nu prea sîntişţi omul care să încurajeze o discuţie. Am încercat de mai
multe ori să vorbesc cu dumneavoastră despre muzică — m-ar fi interesat să aud şi eu care
este părerea dumneavoastră, care este răspunsul dumneavoastră, cârmeşte aprecierea
dumneavoastră; dar nu aţi catadicsit să-mi daţi nici măcar un răspuns cîţ de laconic."
El a rîs din inimă şi, de astă dată, nu a întîrziat să^mi răspundă, zicîndu-mi calm : „Vedeţi,
după părerea mea nu are nici-o importanţă să se discute despre muzică. Eu nu vorbesc
niciodată despre muzică. Cum aş fi putut să răspund oare la tot ceea ce mi-aţi spus cu atîta
inteli-, genţă şi justeţe ? Aţi avut atîta dreptate în tot ceea ce aţi spus. Dar vedeţi
dumneavoastră, eu sînt muzicant şi nu savant şi nu cred că în muzică are vreo importanţă dacă
ai dreptate sau nu. în muzică nu contează dacă ai dreptate, dacă ai gust, educaţie sau cîte şi
mai cîte de genul acesta."
„Bine, dar atunci ce contează ?"
„Contează să_ faci muzică, domnule Haller. să o faci cîţ mal~bine şi cît mai mult şi cît mai
intens ! Asta contează, monsieur. Chiar de-aş avea în minte toate lucrările lui Bach şi Haydn
şi chiar de-aş fi în stare să spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nu s-ar
alege din asta cu nimic. Dar cînd pun mîria pe saxofon şi cînt un shimmy săltăreţ, fie el bun,
fie prost, el va reuşi, totuşi, să-i facă pe oameni sa se bucure, strecurîndu-li-se în picioare şi în
sînge. Acesta este singurul lucru care contează. Priviţi o dată într-un salon de dans la chipurile
oamenilor în momentul în care, după o pauză prelungită, muzica începe să se dezlănţuie din
nou — cum le sticlesc ochii, cum îşi scutură picioarele,

151
cum încep să rîdă chipurile acelor oameni ! Iată în ce scop trebuie să faci muzică."
/ „Foarte bine, domnule Pablo. Dar nu există numai muzica senzuală, mai există şi o muzică
spirituală. Nu există numai genul care se cîntă numai pentru momentul de faţă, ci şi genul de
muzică nemuritoare, care continuă să existe chiar dacă nu este cîntată într-un moment anume.
Se poate ca cineva să stea culcat în pat, singur, şi în mintea lui să se înfiripe o melodie din
«Flautul fermecat» sau din «Patimile lui Matei», muzica pro-ducîndu-se astfel fără ca vreun
om să fi suflat în vreun flaut sau să fi atins vreo vioară."
„Fireşte, domnule Haller. Atît yearning-ul cît şi valen-cia sînt reproduse în fiecare noapte de
mulţi oameni singuratici şi visători ; pînă şi cea mai săracă dactilografă are în minte ultimul
onestep şi, în biroul ei, bate ia maşină în ritmul lui. Aveţi dreptate, toţi aceşti oameni^au un
drept al lor pe care eu li—1 recunosc, dreptul dţ a avea muzica lor tăcută, fie un yearning, un
Flaut fermecat sau o valencia ! Dar de unde iau oamenii aceştia mu-zică lor solitară, tăcută ?
De la noi, muzicanţii, căci ea trebuie să fie mai întîi interpretată şi ascultată, ea trebuie să-ţi
intre în sînge, astfel încît orice cm, întorcîn-du-se acasă, în camera lui, să se poată gîndi la ea
şi să o viseze."
„De acord", i-am spus eu pe un ton rece. „Şi totuşi nici nu poate fi vorba să-l punem pe
Mozart pe aceeaşi treaptă cu cel mai recent foxtrot. Şi nici nu vă poate fi indiferent dacă veţi
cînta oamenilor o muzică dumnezeiască şi eternă sau o muzică ieftină, efemeră."
Sesizînd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se aşternu deîndată o expresie de bunătate, m-a
mîngîiat drăgăstos pe mînă, începînd să vorbească cu o blîndeţe de necrezut.
„Ah, dragul meu domn, poate că în ceea ce priveşte treptele aveţi deplină dreptate. Desigur, n-
am nimic împotrivă ca dumneavoastră să-i aşezaţi pe Mozart şi Haydn sau o valencia pe orice
treaptă doriţi ! Mie îmi este totuna, eu nu mă pronunţ în legătură cu treptele, nimeni nu mă
întreabă despre aşa ceva. S-ar putea ca Mozart să fie curtat şi peste o sută de ani, s-ar putea ea
valencia să nu
152
se mai cînte nici chiar peste doi ani — eu cred că putem lăsa liniştiţi treaba asta în seama lui
(dumnezeu, căci el este drept şi ţine în mîinile sale durata vieţii fiecăruia dintre noi, inclusiv
pe aceea a oricărui vals şi a oricărui foxtrot, el va face ceea ce va crede el de cuviinţă. Insă
noi, muzicanţii, trebuie să facem ceea ce avem noi de făcut, adică să ne facem datoria, să ne
îndeplinim sarcina noastră : noi trebuie să. facem muzica pe care şi-o doresc oamenii într-un
moment anume, trebuie să cîntăm cît mai bine, cît mai frumos si cît mai impresionant
posibil." M=ajFt-dât~fcyăTuîr"oftînd. Cu omul acesta nu era chip să o scoţi la capăt.
în anumite momente se învălmăşeau într-un chip straniu atît lucruri vechi cît şi noi, durerea şi
plăcerea, teama şi bucala. Mă simţeam cînd ca în al nouălea cer, cînd ca în inJBn, de cele mai
multe ori aveam sentimentul că mă afli^p acelaşi timp în ambele locuri. Fostul Harry şi noul
HaJPr trăiau cînd certîndu-se amarnic, cînd împăcîndu-se unul cu celălalt. Uneori, fostul
Harry părea că murise de-fmitiv, că sucombase şi fusese îngropat, cînd iată că se rfdica iarăşi,
dintr-o dată, comandînd, tiranizînd şi ştiind el totul mai bine, aşa că noului, micului, tînărului
Harry îi era ruşine, el tăcea şi se lăsa împins la perete. Alteori, tînărul Harry îl apuca pe fostul
Harry de grumaz, strîn-gîndu-l aşa cum trebuie, încît se auzeau gîfîielile unei lupte pe viaţă şi
pe moarte, iar gîndurile mă duceau din nou spre lama de brici.
Deseori mlTîove'au simultan valurile suferinţei şi ale fericirii. Un astfel de moment a fost şi
atunci cînd, la cîteva zile după prima mea încercare de a dansa în public, am intrat în
dormitorul meu şi, spre neţărmurita mea uimire, stupoare, groază şi încîntare, am găsit-o pe
frumoasa Măria în patul meu.
Dintre toate surprizele pe care mi le făcuse Hermina pînă acum, aceasta era cea mai mare. Nu
mă îndoiam nici o clipă că ea fusese aceea care îmi trimisese o asemenea pasăre a paradisului.
In seara aceea făcusem o excepţie şi nu ieşisem cu Hermina în oraş, ci fusesem la dom să
ascult un concert bun de muzică bisericească veche — făcusem o incursiune frumoasă şi plină
de melancolie în viaţa mea de odinioară, pe cîmpia tinereţii
153

mele, pe tărîmurile idealului Harry. In clădirea înaltă, gotică, a bisericii, ale cărei bolţi
articulate păreau că se clatină fantomatic de viu, încolo şi încoace, în jocul celor cîteva
lumini, ascultam lucrări de Buxtehude, Pa-chelbel, Bach, Haydn, păşisem din nou pe vechile
şi îndrăgitele mele cărări, ascultasem din nou splendida voce a unei cîntăreţe care interpretase
ceva din Bach, o cîn-tăreaţă cu care întreţinusem cîndva relaţii de prietenie şi datorită căreia
îmi fusese dat să am revelaţia uixor spectacole extraordinare. Vocile muzicii vechi, infinita
ei demnitate şi pietate redeşteptară în mine toată euforia, toată încîntarea şi tot entuziasmul
tinereţii, şedeam trist şi cufundat în gînduri în strana bisericii, fiind astfel iarăşi, preţ de o oră,
călător în această lume nobilă, fericită în care, cîndva, mă simţisem ca la mine acasă. In
timpul unui duet de Haydn îmi dădură dintr-o dată lacrimile, n-am mai aşteptat să se
sfîrşească concertul, re-nunţînd să o mai revăd pe cîntăreaţă (o, cîte seri minu-. nate
petrecusem odinioară împreună cu ea după astfel de concerte !), ieşind pe furiş din dom,
plimbîndu-mă pe străzile învăluite de noapte, pînă mă cuprinse oboseala, în vreme ce, ici şi
colo, îndărătul ferestrelor restaurantelor, orchestrele de jazz interpretau melodiile vieţii mele
de acum. O, ce rătăcire nebunească, tulbure, pusese stă-pînire pe viaţa mea !
în cursul acestei plimbări prin noapte am reflectat şi asupra ciudatei mele legături cu. muzica,
dîndu-mi. seama, încă o dată, că legătura aceasta pe cît de emoţionantă, pe atît de fatală cu
muzica era destinul întregii spiritualităţi germane. în spiritul german domneşte dreptul matern,
legătura cu natura sub forma hegemoniei muzicii, o legătură pe care nici un alt popor nu a
cunoscut-o vreodată. în loc să opunem rezistenţă barbă-teste, dînd curs şi dînd glas spiritului,
cuvîntului, noi, oamenii spiritului, visăm toţi la o limbă fără cuvinte care să exprime
indicibilul şi să redea tot ceea ce nu poate fi înfăţişat. în loc să cînte la instrumentul său cît
mai fidel şi cît mai lăudabil, neamţul, adept al spiritului, s-a revoltat în permanenţă împotriva
cuvîntului şi împotriva raţiunii, simţindu-se atras de muzică. Iar în muzica, în minunate şi
înălţătoare alcătuiri sonore, în sentimente
154
şi stări sufleteşti minunate şi hobile, care n-au putut fi transpuse niciodată în realitate, spiritul
german s-a hipertrofiat, neglijîndu-şi majoritatea adevăratelor sale îndatoriri. Noi, toţi oamenii
spiritului, nu ne simţeam în largul nostru în sînul realităţii, ci îi eram străini şi o duşmăneam,
aşa că, din această cauză spiritul a jucat un rol atît de deplorabil în realitatea noastră germană,
în istoria noastră, în politica noastră, în opinia noastră publică. Ei, deseori m-a preocupat
ideea aceasta şi am simţit dorinţa furibundă să iau şi eu parte o dată la modelarea realităţii, să
fiu şi eu cu adevărat activ şi să-mi asum o responsabilitate anume, să nu mă mai tot ocup doar
de estetică şi de artizanatul spiritual. întotdeauna însă, sfîrşeam prin a mă resemna, prin a mă
abandona fatalităţii. Domnii generali şi marii industriaşi aveau perfectă dreptate : nu era nimic
de capul nostru, al „oamenilor spiritului", nu eram decît o adunătură de care te puteai lipsi
oricînd, o adunătură străină de realitate, iresponsabilă, de palavragii spirituali. La dracu !
Unde-i briciul!
Bîntuit de asemenea gînduri şi de ecourile muzicii, cu inima plină de tristeţe şi de un
deznădăjduit dor de viaţă, de realitate, de un sens anume, de tot ceea ce pierdusem în mod
ireparabil, revenisem, în sfîrşit, acasă, urcasem scările, aprinsesem lumina în camera mea de
zi, încercînd în zadar să citesc ceva, gîndindu-mă la în-tîlnirea de mîine seară cînd trebuia să
mă duc la barul Cecil, să beau whisky, să dansez, încît amărăciunea şi mînia care puseseră
stăpînire pe mine se îndreptau nu numai împotriva mea, ci şi a Herminei. Cu toate că avea
intenţii bune şi inimoase, cu toate că era o fiinţă minunată — Hermina ar fi trebuit atunci să
mă lase mai bine să mă scufund decît să mă atragă spre ea, afundîndu-mă în lumea aceasta
haotică, străină, strălucitoare, într-un joc în iureşul căruia eu nu voi fi niciodată altceva decît
un intrus, în iureşul căruia tot ceea ce era mai bun în mine decădea năpădit de suferinţă !
Şi astfel, cuprins de tristeţe, stinsesem lumina, pă- i şind întristat în dormitor, începînd să
mă dezbrac în tristeţe, cînd un miros neobişnuit mi-a trezit nedumerirea ; era un miros uşor
de parfum şi, întorcîndu-mi pri-
155

virea, am văzut-o pe frumoasa Măria stînd culcată în patul meu, zîmbind puţintel jenată cu ochii
săi mari, «, albaştri. I
.,Maria !", am spus eu. Iar primul meu gînd a fost acela că gazda mea dacă ar şti de-aşa ceva m-ar da
afară imediat.
,,Iată, am venit", spuse ea încet. „Sînteţi supărat ?" „Nu, nu. Ştiu că Hermina v-a dat cheia. Deci,
aşa." „O, văd că v-aţi supărat. Plec deîndată." „Nu, frumoasă Măria, rămîi. Numai că eu, în seara
aceasta, sînt foarte trist, astăzi nu pot defel să fiu vesel, poate că mîine voi putea fi vesel din nou."
Mă aplecasem puţin deasupra ei, cînd ea m-a cuprins cu mîinile ei lungi, sigure, de cap şi m-a tras în
jos, sărutîndu-mă îndelung. Apoi m-am aşezat lîngă ea, pe pat, ţinînd-o de mînă şi rugînd-o să
vorbească încet, să nu ne audă cumva cineva, apoi i-am privit chipul frumos, plin, culcat pe perna mea,
străin şi minunat ca o floare. încet, îmi trase mîna spre gura ei, virîndu-mi-o apoi sub pătură şi
punîndu-mi-o pe sînu! ei cald care sălta în ritmul respiraţiei.
„Nu-i nevoie să fii vesel", spuse ea, „Hermina mi-a 4
spus de altfel că eşti necăjit. Oricine poate să înţeleagă asta. Dar oare eu îţi mai plac ? Cu puţin timp în
urmă, pe cînd dansam, erai foarte îndrăgostit."
Am sărutat-o pe ochi, pe gură, pe gît şi pe sîni. Cu puţin timp în urmă mă gîndisem cu amărăciune şi
reproş la Hermina. Acum însă, ţineam în mîinile mele un dar al ei şi îi eram recunoscător. Mîngîierile
Măriei nu făceau să sufere în nici-un fel muzica minunată pe care o ascultasem în ziua aceea, ba chiar
erau demne de ea, făcînd-o să-şi găsească împlinirea. Am tras uşor pătura, dezvelind-o pe femeia aceea
frumoasă, pînă cînd am ajuns să-i sărut picioarele. Cînd m-an întins lîngă ea, chipul ei îmi zîmbea ca o
floare, atotştiutor şi plin de bunătate.
In noaptea pe care am petrecut-o lîngă Măria n-am dormit decît puţin, dar cît am dormit, am dormit
adine şi bine, ca un copil. Iar între scurtele perioade de somn sorbeam din tinereţea ei veselă şi
frumoasă, aflînd o mulţime de lucruri pe care merita să
156
le ştii şi care priveau felul de trai al ei şi al Herminei. JNu ştiusem decît foarte puţine lucruri
despre genul acesta de oameni şi despre traiul lor, numai la teatru îmi mai fusese dat să întîlnesc
ocazional astfel de existenţe, astfel de femei şi bărbaţi care pe jumătate erau artişti, pe jumătate
oameni de lume, petrecăreţi. însă abia acum aruncam o privire fugară îndărătul acestui trai
ciudat, de o stranie nevinovăţie, de o stranie perversitate. Fetele acestea care, de cele mai multe ori,
proveneau din familii sărace erau mult prea inteligente şi mult prea frumoase pentru a-şi consacra
viaţa întreagă unei meserii oarecare, plătită prost şi lipsită de orice bucurie, aşa că, după un timp
oarecare, trăiau toate cînd dintr-o muncă ocazională, cînd de pe urma graţiei şi drăgălăşeniei lor.
Cîteodată, timp de cîteva luni, erau dactilografe, amantele temporare ale unor petrecăreţi J
înstăriţi, căpătau bani de buzunar şi cadouri, uneori îşi duceau traiul în blănuri, maşini şi la Grand
Hotel, alteori în mansarde, puteau fi convinse să accepte o căsătorie dacă li se făceau promisiuni
avantajoase, fără să y aibă, totuşi, nici cel mai mic chef să se mărite. Unele <*> dintre ele nu
simţeau nici o plăcere cînd făceau dragoste, r oferindu-şi favorurile împotriva voinţei lor şi numai
după X^ ce făcuseră tîrgul să^-eapeje un onorar cît mai subşţan- *" ţial. Altele, cele caQvIarip, erau
neobişnuit de "talentate S în ale dragostei, erauflornice de dragoste şi aveau expe^v rienţe amoroase,
de cele mai multe ori, cu ambele sexe ; ele nu trăiau decît de dragul dragostei şi, pe lîngă prietenii
oficiali care le plăteau, mai întreţineau de obicei şi numeroase alte relaţii amoroase. Sîrguincioase şi
harnice, grijulii şi uşuratice, ele, păsărelele acestea, duceau, inteligente şi totuşi cam necugetate, un trai
pe cît de copilăresc, pe atît de rafinat ; erau independente, nu se lăsau cumpărate de către oricine,
aşteptînd ceea ce li se cuvenea de la fericire şi de la vremea bună, fiind îndrăgostite de viaţă şi
ţinînd, totuşi, la aceasta cu mult mai puţin decît oamenii cu obiceiuri burgheze, erau întotdeauna gata
să se ia după un prinţ din basme pînă la castelul acestuia, conştiente tot timpul, oarecum, că le aştepta
cu siguranţă un sfîrşit neplăcut şi trist.
157

Mariarn-a învăţat — în noaptea aceea minunată şi în zilele care au urmat —■ multe lucruri,
nu numai jocuri noi şi plăcute care îţi procurau o beţie a simţurilor, ci şi un nou mod de a
înţelege, nişte cunoştinţe noi, un nou gen de dragoste. Universul localurilor de dans şi de
amuzament, al cinematografelor, barurilor şi holurilor de hotel care, pentru mine, sihastrul
estet, mai aveau încă în ele ceva ieftin, interzis şi înjositor, reprezenta pentru Măria, pentru
Hermina şi tovarăşele ei universul în sine, el nu era nici bun, nici rău, nici demn de a fi
jinduit, nici demn de a fi urît, în universul acesta înflorea scurta lor viaţă plină de dorinţă, aici
se simţeau ca la ele acasă, aici îşi cîştigaseră experienţa. Le plăcea să bea şampanie sau
să mănînce un platou cu specialităţi la grătar, la fel cum nouă ne place un compozitor sau un
scriitor, şi erau în stare să facă aceeaşi risipă de entuziasm, de trăire şi de participare
afectivă cînd era vorba de un şlagăr de dans sau de cîntecul sentimental, dulceag, al unui
cîntăreţ de jazz, ca şi noi atunci cînd aveam dinaintea noastră un Nietzsche sau Hamsun.
Măria mi-a relatat despre Pablo, saxofonistul acela drăguţ, vorbindu-mi despre un song
american pe care acesta îl cînta uneori, iar relatarea ei respira atîta trăire interioară, atîta
admiraţie şi dragoste, încît m-a emoţionat şi m-a mişcat cu mult mai puternic decît extazul
resimţit de un învăţat oarecare atunci cînd gustă din hrana aleasă şi nobilă a artelor. Mă
simţeam dispus să mă entuziasmez şi eu, fără să ţin cont de calitatea acelui song ;
cuvintele pline de afecţiune ale Măriei, privirea ei înfloritoare au creat breşe largi în estetica
mea. Este adevărat, aşadar, există şi o astfel de frumuseţe, o frumuseţe rară şi aleasă care, în
nobleţea ei, mi se părea în afară de orice discuţie şi îndoială, sus de tot situ-îndu-se Mozart,
dar ea, limita, unde exista oare această limită ? Noi, cunoscătorii şi criticii, n-am iubit noi
cu ardoare, în timpul adolescenţei noastre, nişte opere de artă şi nişte artişti care astăzi ne apar
îndoielnici şi fu-neşti ? Nu mi se întîmplase oare aşa ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar
cu Beethoven ? Emoţia copilărească a Măriei faţă de songul acela american nu era şi ea oare o
trăire artistică interioară la fel de pură, de
158

frumoasă şi, neîndoielnic, de înălţătoare ca şi emoţia unui profesor oarecare faţă de Tristan
sau ca şi extazul unui dirijor faţă de Simfonia a IXT-a ? Şi toate acestea nu se potriveau oare
ciudat de bine cu concepţiile domnului Pablo, dîndu-i dreptate ?
Măria părea că-l iubeşte foarte mult pe omul acesta frumos, pe Pablo.
„Este un om frumos", am zis eu, „şi mie îmi place foarte mult de el. Dar spune-mi, Măria,
cum de mă poţi îndrăgi, pe lîngă el, şi pe mine, pentru că eu sînt un tip plictisitor şi bătrîn, nici
pe departe drăguţ, părul mi-a încărunţit deja şi nici măcar nu ştiu să cînt la saxofon, nici să
cînt cîntece englezeşti ?"
„Nu vorbi aşa urît!" mă certă ea. „Este chiar foarte firesc. Şi tu îmi placi, şi tu ai în tine ceva
drăguţ, drăgălaş şi deosebit, nu trebuie să fii altfel decît aşa cum eşti. Despre aceste lucruri nu
se vorbeşte şi nici nu-ţi cere nimeni să dai socoteală. Uite, cînd mă săruţi pe gît sau pe ureche,
simt că mă îndrăgeşti, că îţi plac; tu ştii să săruţi aşa, într-un mod întrucîtva sfielnic, iar lucrul
acesta îmi spune : te place, îţi este recunoscător pentru faptul că eşti drăguţă. Lucrul acesta
mie îmi place foarte, foarte mult. Pe urmă, la alt bărbat îmi place tocmai contrariul, faptul că
nu pare să-mi acorde prea multă importanţă, sărutîndu-mă de parcă mi-ar face un hatîr.«
Am adormit iarăşi. M-am trezit iarăşi, fără să-mi fi desprins braţele din jurul acestei flori
frumoase, atît de frumoase.
Dar, ceminune ! — floarea aceasta frumoasă rămî-nea in continuare un dar pe care mi-l făcuse
Hermina '
tivnjjată''~rîpErika, de iubita mea răutăcioasă, de sărmana mea prietenă rămasă acum departe.
Nu era defel mai puţin frumoasă decît Măria, chiar dacă nu era la fel de înfloritoare şi de
degajată, şi nici în arta dragostei nu era mai neîndemînatică, iată, imaginea ei îmi apăru pentru
o clipă dinainte, limpede şi dureroasă, dragă mie şi implicată profund în destinul meu, apoi m-
am cufun-
159
dat din nou în somn, în uitare, în depărtări după care jinduiam întrucîtva.
Şi astfel, în noaptea aceasta frumoasă, dulce, m-au podidit multe imagini din viaţa mea, trăisem atîta
timp în deşertăciune şi sărăcie, fără nici un fel de imagine. Acum, cînd Eros pusese stăpînire pe mine
ca într-o vrajă, imaginile ţîşniră din abundenţă, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea îşi opri bătăile
pentru cîteva clipe, de încîntare şi de tristeţe, văzînd cît de bogată fusese galeria de imagini a vieţii
mele, cît de plin de stelele eterne şi de constelaţiile înălţimilor fusese sufletul sărmanului lup de
stepă. Copilăria şi mama mă priveau din noianul vremii, nebuloase, ca un masiv muntos pierdut în
depărtarea albastră, corul prieteniilor mele răsuna strident, limpede, începînd cu Hermann, fratele de
suflet al Herminei; parcă plutind veneau spre mine, parfumate şi nepămînteşti precum florile de lac ce
înfloreau în umezeala apei, imaginile numeroaselor femei pe care le iubisem, pe care le dorisem şi le
cîntasem, dar nu-mi fusese dat să ajung decît la cîteva dintre ele, străduin-du-mă să le fac să fie ale
mele. Îmi apăru şi soţia mea, împreună cu care trăisem timp de cîţiva ani, care mă învăţase ce este
camaraderia, conflictul, resemnarea şi faţă de care, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii, păstrasem în
mine o încredere profundă, vie, pînă în ziua în care mă părăsise, fugind cuprinsă dintr-o dată de o
revoltă sălbatecă, cu toate că eram bolnav şi dezorientat — şi-atunci mi-am dat seama cît de mult
trebuie că o iubisem, cît de multă încredere trebuie că îi acordasem, încît infidelitatea ei să mă fi
putut lovi atît de greu, pentru tot restul vieţii mele.
Imaginile — sute şi sute, cu şi fără nume — existau ţoale iarăşi, urcau proaspete şi noi din fîntîna
acestei nopţi de dragoste, iar eu ştiam acum iarăşi un lucru pe \ care îl uitasem în starea mea
mizerabilă, anume că ele r^&prezentau averea şi valoarea vieţii mele, existînd indestructibil,
eraU"Ky^aăniente preschimbate în stele, iar eu puteam să le uit, dar nicidecum să le nimicesc, şirul lor
reprezenta legenda vieţii mele şi strălucirea lor as^ trala însemna valoarea indestructibilă a vieţii
mele. Viaţa mea fusese extenuantă, nefericită, o apuca"se^pe
160
»
căi greşite, mă condusese spre renunţare şi negare, prinsese izul amar al esenţei destinului a tot ceea ce
este omenesc, în schimb fusese bogată, mîndră şi bogată, regală pînă şi în momentele ei cele mai
mizerabile. Chiar de-ar ti fost să-mi irosesc de-acum toată bucăţica de drum ce-mi mai rămăsese de
parcurs pînă la dispariţie în chipul cel mai jalnic, sîmburele acestei vieţi rămînea plin de nobleţe, avea
un chip şi o rasă anume, miza „„-. acestei vieţi nu erau cîteva parale, ci miza ei erau stelele.
Iarăşi s-a scurs o bună bucată de vreme, alte lucruri s-au întîmplat, multe lucruri s-au schimbat, nu-mi
mai amintesc decît de unele amănunte din noaptea aceea, de cîteva cuvinte pe sare le schimbasem între
noi, de cîteva gesturi şi fapte pline de drăgălăşenia unei iubiri profunde, de cele cîteva momente,
astral de luminoase, alo trezirii din somnul greu al epuizării pe care ne-o pro- J vocase dragostea. Dar
tocmai în noaptea aceea viaţa me%---mă privise din nou, pentru prima oară de la începutul perioadei
mele de declin, cu nişte ochi neîndurător de strălucitori, în noaptea aceea mi-am dat seama din nou de
forţa de destin a întîmplării, de faptul că noianul acela format din ruinele existenţei mele purta
însemnul unui fragment divin. Sufletul meu respira iarăşi, ochiul meu vedea iarăşi şi, în anumite clipe,
simţeam cu ardoare că nu trebuia aecît sa strîng laolaltă tot universul acela "Xie imagini dispersate,
că au trebuia decît să-mi înalt . viaţa^rnea de lup de stepă, viaţa lui Harrv Haller, ca pe un tot
unitar, la nivel de imagine, pentru ca sâ_ r. pătrunde eu însumi Ini lumea imaginile devin
nemurite?!*. Nu era oare acesta" sensul din perspectiva căruia viaţa fiecărui om nu însemna altceva
decît un avînt şi o încercare ?
Dimineaţă, după ce mi-am împărţit micul dejun cu Măria, a trebuit să o scot din casă pe furiş, ceea ce
mi-a oi reuşit. Şi în aceeaşi zi, am închiriat, special pentru Toi doi, într-un cartier apropiat, o cămăruţă
în care urma
Minată de simţul datoriei, germina), profesoara mea de dans, şi-a făcut apariţia, iar "etr~a~tfebuit să
învăţ şi bostonul. Era severă şi neînduplecată, nu mă ierta nici-o singură oră, căci luase hotărîrea sa
merg cu ea la
161
următorul bal mascat. Mă rugase să-i dau bani ca să-şi facă un costum despre care nu voia să-mi dea
nici-o lămurire. Mi-a interzis să o mai vizitez sau măcar să aflu unde locuia.
Perioada de aproximativ trei săptămîni de dinaintea balului mascat a fost neobişnuit de frumoasă. Se
părea că Măria era prima r"03 "'hită pe care o avusem vreodată cu adevărat. Femeilor pe care le-am
iubit le-am pretins întotdeauna spirit şi cultură, fără să fi băgat vreodată bine de seamă că pînă şi
femeia cea mai spirituală şi cit mai cultă nu era niciodată pe măsura logos-ului din mine, ci îi era
întotdeauna potrivnică ; cînd mă duceam la unele femei, luam cu mine problemele şi gîndurile mele şi
mi s-ar fi părut cu totul imposibil să iubesc mai mult de o oră o fată care nu citise nici-o carte, care
habar nu avea ce înseamnă să citeşti şi care n-ar fi putut să deosebească un Ceaikovski de un
Beethoven. Măria n-avea cultură, ea n-avea nevoie de asemenea căi ocolite şi de ase-. menea lumi
evazioniste, toate problemele ei derivau i nemijlocit din simţurile ei. Arta şi menirea ei constau în
a obţine, pe cît de mult posibil, fericirea simţurilor şi a dragostei, folosindu-se de simţurile care îi erau
date, de făptura ei deosebită, de culorile ei, de părul ei, de vocea ei, de pielea ei, de temperamentul ei,
precum şi de a găsi in tot acest joc, prin vraja ei, răspunsul, înţelegerea şi ecoul viu care să o facă
fericită, un ecou la toată acea capacitate de mlădiere a liniilor ei, la fiecare suavă mlădiere a trupului
ei. încă de la acel prim dans timid cu ea simţisem aceasta, bănuisem parfumul unei senzualităţi
geniale, încîntătoare şi deosebit de cultivate care mă fermecase. Fireşte, nu era nicidecum o întîmplare
că atoa-teştiutoarea Hermina mi-o plasase pe Măria. Parfumul şi toată pregnanţa ei răspândeau un aer
primăvăratec, de trandafir.
Nu aveamfericirea să fiu singurul sau preferatul amant al Marieî, eram unul dintre mulţi alţii. Deseori
nu avea timp pentru mine, cel mult, uneori, rîte o oră după-amiaza, numai de cîteva ori o noapte
întreagă. Nu voia să_ ia nici un ban de la mine, căci cea care o manevra din Timbra era.
fireşteŢ'TIermîna. în schimb, accepta cu plăcere cadouri, iar dacă îi dăruiam, să spunem, un portmo-
162
neu nou, din piele roşie, lăcuită, atunci puteam să-i strecor în el şi două, trei monezi de aur. Dar
apropo de puşculiţa roşie, Măria a rîs tare mult de mine ! Era în-cîntată, cu toate că puşculiţa nu era,
totuşi, decît o vechitură demodată, găsită într-un magazin. în privinţa unor astfel de lucruri despre care,
pînă acum, nu ştiusem şi nu înţelesesem mai mult decît despre o limbă oarecare a eschimoşilor, am
învăţat multe de la Măria. Mai întîi de toate am învăţat că aceste mici jucării, aceste obiecte de modă şi
de lux nu erau numai nişte fleacuri, numai kitsch sau numai invenţia unor fabricanţi sau comercianţi
avizi de bani, ci îşi aveau raţiunea lor, erau frumoase, diverse, alcătuind un mic — sau mai degrabă un
mare — univers de obiecte care nu urmăreau, toate, decît scopul unic de a sta în slujba dragostei, de a
rafina simţurile, de a însufleţi lumea înconjurătoare scoţînd-o din mortala ei indiferenţă, dotînd-o în
mod miraculos cu noi organe ale iubirii, de la pudră pînă la tabacheră, de la cataramă > pînă la poşetă.
Poşeta nu era defel poşetă, puşculiţa nu era defel puşculiţă, florile nu era defel flori, evantaiul nu era
defel evantai, ci totul era, ca să mă exprim plastic, doar un material al dragostei, al magiei, al excitării,
totul nu era decît un sol, un mesager care ştia să se strecoare uşor, o armă, un strigăt de luptă.
M-am gîndit adesea, căutînd să aflu pe cine iubea, de fapt, Măria. Cred că cel mai mult îl iubea pe
tînărul saxofontst, pePablo cel cu ochi negri, pierduţi şi cu mîi-nile lungi, palide, nobile şi
melancolice^7£ş fi zis că Pablo era cam somnoros, alintat şi pasiv, Măria însă m-a asigurat că, într-
adevăr, era greu pînă se încălzea, dar că după aceea era mai încordat, mai dur, mai bărbătos şi te
solicita mai mult decît un boxeur sau un călăreţ oarecare. Şi astfel am aflat multe secrete ba despre
unul, ba despre altul, ba despre cîntăreţul de jazz, ba despre un actor, despre anumite femei, despre fete
şi bărbaţi din anturajul nostru, aflasem astfel secrete de tot felul, întrezărind — dincolo de suprafaţa
lucrurilor — legături şi animozităţi, fiind pus la curent şi fiind implicat (tocmai eu, cel care nu fusesem
în lumea aceasta decît un corp străin, rupt complet de toate cele). Am aflat multe
163

şi despre Hermina. Dar mai ales_.i seori cudomnul_Pabîo, căcTTvlaria


întîlneam acum de- foarte mult.
.^~* An ±x \>-iKjca. luai IC lllUil.

Dîircînd in cînd ea aducea şi unele din preparatele luî secrete, din cînd în cînd îmi oferea şi
mie ocazia de a gusta din plăcerile acestea, iar Pablo îmi oferea întotdeauna serviciile sale cu
un zel deosebit. Odată îmi spuse fără nici-un ocol : „Sînteţi atît de nefericit, asta nu-i bine, nu
trebuie să fii aşa. Îmi pare rău. Fumaţi puţin din jj,-gara aceasta uşoară cu f6p~îuff Părerea
mea despre acest omr~vesel, inteligent, copilăros şi cam inaccesibil _se schimba în
permanenţă, ne-am împrietenit şi nu rareori luam şi eu cîte puţin din preparatele lui. îl cam
amuza felul în care mă îndrăgostisem de Măria. Odată a organizat un fel de „petrecere" în
camera lui, un fel de mansardă dintr-un hotel situat într-un cartier mărginaş. Nu avea decît un
scaun, Măria şi cu mine a trebuit să stăm pe pat. El ne-a dat să bem un amestec de lichior,
tainic V şi splendid. Apoi, după ce am simţit că mă cuprinde o \' dispoziţie foarte bună, ne-a
propus cu o strălucire în ochi v" să celebrăm o orgie erotică în trei. Eu am refuzat pe loc, i
mi-era imposibil sa fac aşa ceva, totuşi am tras cu ochiul, o clipă, la Măria, ca să văd cum
reacţionase ea la propunerea aceasta şi, cu toate că s-a declarat imediat de acord cu refuzul
meu, am observat ardoarea din ochii ei, simţind că regretă refuzul meu. Pablo era dezamăgit
că refuzasem, fără să se simtă însă, jignit. „Păcat", spuse el, „Harry are mult prea multe
reţineri morale. Nu-i nimic de făcut. Ar fi fost totuşi atît de frumos, foarte frumos ! Dar am
ceva în loc." Ne-a da fiecăruia să fumăm cîteva prize de opiu şi, stînd nemişcaţi, cu ochii
deschişi, am devenit martorii scenei pe care el ne-o sugera, iar Măria vibra de încîntare. Mai
apoi, cînd deja nu mă mai simţeam prea bine, Pablo m-a întins în pat, mi-a dat cîteva picături
dintr-un medicament şi, în timp ce închisesem ochii pentru cîteva clipe, am simţit pe fiecare
pleoapă adierea unui sărut fugar. M-am prefăcut că mi-l dăduse Măria. Dar ştiam prea bine că
mi-l dăduse el.
într-o altă seară mi-a făcut o surpriză şi mai mare. A apărut în locuinţa mea, spunîndu-mi că
are nevoie de douăzeci de franci, rugîndu-mă să-i dau eu această sumă.
164
îmi oferea în schimb ca, în noaptea aceea, Măria să ră-mînă la dispoziţia mea şi nu a lui.
„Pablo", i-am spus eu speriat, „nu-ţi dai seama de ceea ce spui. Cedarea iubitei în favoarea
altuia pe bani reprezintă ia noi lucrul cel mai reprobabil. Am să inâ prefac că nu am auzit
propunerea ta, Pablo."
M-a privit compătimitor. „Nu vrei, domnule Harry. Bine. întotdeauna îţi creezi chiar
dumneata dificultăţile. Atunci n-ai decît să nu dormi în noaptea asta cu Măria, dacă preferi
lucrul ăsta, dar dă-mi totuşi banii, am să ţi-i dau înapoi. Am nevoie de ei, îmi sînt foarte
necesari."
„în ce scop ?"
„Pentru Agostino — ştii, mărunţelul acela de la vioara a doua. E bolnav de opt zile şi nimeni
nu se îngrijeşte de el, n-are nici o para chioară, iar acum mi s-au terminat şi mie paralele."
Din curiozitate şi totodată pentru a mă autopedepsi puţin, m-am dus şi eu cu el la Agostino,
pentru care Pablo adusese lapte şi medicamente în mansarda acestuia, o încăpere destul de
mizerabilă ; i-a aranjat patul şi i-a aerisit camera, punîndu-i în jurul capului, cu dexteritate, o
compresă potrivită, căci avea temperatură ; Pablo făcu toate acestea cu rapiditatea, delicateţea
şi dexteritatea unei surori de caritate. în seara aceleiaşi zile, l-am văzut cîntînd pînă în zori la
barul City.
Deseori vorbeam cu Hermina, îndelung şi lucid, despre Măria, despre mîinile, umerii şi
coapsele ei, despre felul ei de a rîde, de a săruta, de a dansa.
„Ţi-a arătat şi asta ?" m-a întrebat odată Hermina, descriindu-mi un joc aparte al limbii în
timpul săruta-tului. Am rugat-o să mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toată seriozitatea.
„Asta o să vină mai tîrziu", spuse ea, „eu nu sînt, încă, iubita ta."
Am întrebat-o de unde cunoaşte ea felul meşteşugit în care săruta Măria şi alte asemenea
lucruri deosebite, tainice, ale vieţii ei, pe care numai bărbaţii le cunoşteau.
„O", a exclamat ea, „bine, dar noi sîntem prietene. Crezi oare că avem secrete una faţă de
cealaltă '! Am dormit deseori la ea şi m-am jucat cu ea. Ce să-i faci, ai găsit o fată frumoasă
care ştie mai multe decît altele."
165
„Eu cred totuşi, Hermina, că mai aveţi secrete una faţă de cealaltă. Sau i-ai povesit şi despre mine tot
ceea ce ştii ?"
„Nu, astea sînt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar înţelege. Măria este o fată minunată, ai avut noroc,
dar între tine şi mine există lucruri de care ea nici nu are habar. I-am spus multe despre tine, fireşte,
mult mai multe decît ţi-ar fi convenit ţie atunci — doar a trebuit să o ademenesc pentru tine ! Dar aşa
cum te înţeleg eu, prietene, n-o să te înţeleagă nici Măria şi nici o alta, niciodată. De la ea am avut şi
eu cîte ceva de învăţat ■— în măsura în care te cunoaşte Măria, te cunosc şi eu. Te cunosc aproape la
fel de bine, de parcă ne-am fi culcat deseori împreună."
întîlnindu-mă din nou cu Măria, am aflat cu mirare, intuind nişte lucruri tainice, că o strînsese pe
Hermina la pieptul ei la fel ca pe mine, că îi mîngîiase, îi sărutase, îi savurase şi îi examinase mîinile şi
picioarele, pielea şi părul la fel ca pe ale mele. Relaţii şi legături noi, indirecte, complicate, mi se
dezvăluiră acum, noi posibilităţi de a iubi şi de a trăi, iar gîndul mi-a zburat la cele o mie de suflete din
tratatul despre lupul de stepă.
în perioada aceea scurtă de timp care trecuse de cînd făcusem cunoştinţă cu Măria şi pînă la marele bal
mascat fusesem de-a dreptul fericit, cu toate acestea nu am avut nici-o clipă sentimentul că îmi
aflasem mîntuirea, că atinsesem, astfel, beatitudinea, ci simţeam cu toată claritatea că toate acestea nu
erau decît o uvertură, ceva pregătitor, că toate acestea mă împingeau înainte, că esenţialul abia avea să
urmeze.
Învăţasem destul de bine să dansez, astfel încît mi se părea posibil să iau parte la balul despre care, pe
zi ce trecea, se vorbea tot mai mult. Hermina avea un secret, rămînînd neclintită în refuzul ei de a-mi
dezvălui costumaţia în care avea să apară. îmi spunea că o voi recunoaşte, desigur, iar dacă nu voi
reuşi cumva, avea să mă ajute, însă înainte nu aveam voie să ştiu nimic. Nu manifesta nici o
curiozitate faţă de planurile mele de costumare, iar eu am luat hotărîrea să nu mă costumez defel.
Vrînd s-o invit la bal, Măria mi-a explicat
166
că are deja un cavaler pentru această petrecere şi într-adevăr, avea şi biletul de intrare, aşa că am
constatat, cu oarecare dezamăgire, că va trebui să mă duc singur la petrecerea aceasta. Era vorba de cel
mai elegant bal mascat al oraşului, organizat de lumea artistică, anual, în sălile Globus.
în acele zile n-am prea văzut-o pe Hermina, dar în ajunul balului a venit pentru cîteva clipe la mine —
a venit ca să-şi ia biletul de intrare pe care i-l procurasem — şi acum stătea paşnic la mine, în camera
mea, începînd o discuţie care mi s-a părut foarte stranie şi care m-a impresionat profund.
„Iată, acum te simţi, de fapt, destul de bine", spuse ea, „dansul îţi prieşte. Cine nu te-a mai văzut în
ulti-mile patru săptămîni nu te-ar mai recunoaşte."
„Da", am încuviinţat eu, „de ani de zile nu m-am mai simţit atît de bine. Asta ţi-o datorez ţie,
Hermina."
„O, cum, nu frumoasei Măria ?"
„Nu, pentru că pe ea tot tu mi-ai dăruit-o. E minunată."
„Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de stepă. Drăguţă, tînără, voioasă, iscusită în ale dragostei,
ceva de zile mari. Nimic n-ar fi mai frumos, dacă n-ar trebui să o împărţi cu alţii, dacă n-ar fi un
musafir care, întotdeauna, stă prea puţin cu tine."
Da, a trebuit să recunosc şi acest lucru.
„Aşadar, ai acum, de fapt, tot ceea ce-ţi doreşti ?"
„Da" de unde, Hermina. Am intrat în posesia unui lucru foarte frumos şi încîntător, mare mi-e bucuria
şi mîngîierea. Sînt de-a dreptul fericit..."
„Aşa deci. Şi ce mai vrei ?"
„Vreau şi mai mult. Nu mă mulţumesc să fiu fericit, nu sînt făcut pentru aşa ceva, nu asta este
chemarea mea. Chemarea mea este cu totul alta."
„Deci de a fi nefericit ? Bine, dar ai avut parte de suficientă nefericire pe vremea cînd nu te mai puteai
întoarce acasă din cauza briciului."
„Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc că pe vremea aceea eram foarte nefericit. Dar era vorba
de o nefericire prostească, sterilă."
„De ce ?"
167

„Pentru că dacă era altfel n-ar fi trebuit să mă tem atît de moarte, de o moarte pe care, de
altfel, mi-o doream ! Nefericirea de care am nevoie şi pe care mi-o doresc arată cu totul altfel
; ea trebuie să mă facă să sufăr cu lăcomie şi să mor cu voluptate. Aceasta este Vnefericirea şi
fericirea pe care o aştept."
„Te înţeleg. Că doar sîntem fraţi în privinţa asta. Dar ce ai împotriva fericirii pe care ai aflat-o
în tovărăşia Măriei ? De ce nu eşti mulţumit ?"
„N-am nimic împotriva acestei fericiri, o nu, îmi este dragă, îi sînt recunoscător. Este
frumoasă ca o zi cu soare într-o vară ploioasă. Dar presimt că nu poate să dureze. Fericirea
aceasta este şi ea sterilă. Mă face să simt că sîrit mulţumii, dar nu mulţumirea este hrana care
îmi trebuie mie. Ea îl adoarme pe lupul de stepă, îl satură. Dar nu este" o fericire' pentru care
să mori." ~„Aşadar, moartea este inevitabilă,'Iupule de stepă?" ^Cred că da ! Sînt foarte
mulţumit de fericirea mea, o voi mai suporta o vreme. Dar dacă fericirea îmi va da răgaz de o
oră, în care să mă trezesc şi să mă apuce dorul, tocmai dorul acesta al meu nu-mi va îngădui
să păstrez pentru totdeauna această fericire, ci mă va face să sufăr din nou, de data aceasta
însă mai frumos şi mai puţin fără rost ca mai înainte. Mi-e dor de suferinţe care să mă
pregătească şi să mă convingă să-mi doresc moartea."
Hermina m-a privit duios în ochi, a\ea o privire întunecată, aşa cum i se întîmpla uneori, pe
neaşteptate. Ce ochi minunaţi şi îngrozitori 1 încet, căutîndu-şi cuvintele şi înşirîndu-le, unul
cîte unul, spuse atît de încet, încît a trebuit să fac un efort ca să o pot auzi : .,Vreau să-ţi spun
astăzi ceva, un lucru pe care îl ştiu deja de multă vreme, şi tu îl ştii deja, dar probabil că nu ţi
l-ai spus nici măcar ţie însuţi. Iţi spun eu acum ceea ce ştiu despre mine şi despre tine şi
despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost un artist şi un gînditor, un om plin de bucurie şi de
credinţă, pornit la drum să dai de urma unui lucru imens şi etern, mereu nemulţumit de tot
ceea ce era mărunt şi călduţ. Dar cu cît viaţa te-a călit mai mult, cu cît te-a făcut să te
descoperi din ce în ce mai mult pe tine însuţi, deznădejdea ta a
168
crescut şi mai mult, te-ai afundat din ce în ce mai mult în suferinţă, în nesiguranţă şi disperare,
pînă la gîţ, iar tot ceea ce cunoscuseşi, iubiseşi şi admiraseşi odinioară ca pe ceva frumos şi
sfînt, toată încrederea ta de odinioară în oameni şi în înalta noastră predestinare, toate acestea
n-au putut să-ţi fie de nici un ajutor, pier-zîndu-şi orice valoare şi sfărîmîndu-se în cioburi.
încrederea ta n-a mai avut aer să respire. Iar sufocarea este o moarte crudă. Nu-i aşa, Harry?
Nu-i acesta destinul tău?"
Confirmam ceea ce spunea dînd mereu din cap. „înlăuntrul tău sălăşluia o imagine pe care ţi-o
fă-cuseşi tu despre viaţă, o încredere, o cerinţă anume, erai gata de fapte, erai gata să suferi, să
te sacrifici — pentru ca apoi, pas cu pas, să-ţi dai seama că lumea nu cerea de la tine nici un
fel de fapte şi sacrificii sau ceva de genul ăsta, că viaţa nu e un poem eroic cu roluri de eroi
şi alte lucruri dintr-astea, ci un cămin bun pentru oamenii cu obiceiuri burgheze, în care
individul se declară pe deplin mulţumit dacă mănîncă, bea, dacă îşi soarbe cafeaua, dacă
împleteşte ciorapi, joacă taroc şi ascultă muzică la radio. Iar cine vrea altceva, purtînd în el
însuşi eroicul şi frumosul, admiraţia pentru marii scriitori sau admiraţia pentru sfinţi, nu-i
decît un nebun şi un fel de cavaler Don Quijote. Bine. Şi mie mi s-a întîmplat ceva
asemănător, prietene ! Eram o fată foarte înzestrată, eram predestinată să trăiesc după un
model superior, să fiu foarte severă cu mine însămi, să înde-' plinesc sarcini pline de
demnitate. Puteam să iau asu-pră-mi un mare destin, să fiu soţia unui rege, iubita unui
revoluţionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iar viaţa nu mi-a permis decît să devin
o curtezană, al cărei gust este acceptabil — dar pînă şi drumul acesta nu mi-a fost uşor defel!
Iată ce mi s-a întîmplat. A fost o vreme cînd eram deprimată, scotocind în mine însămi să-mi
găsesc o vină. îmi spuneam că, în definitiv, viaţa trebuie să aibă dreptate întotdeauna, iar
dacă viaţa îşi bătuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, îmi spuneam, înseamnă că visele
mele fuseseră prosteşti şi neîndreptăţite. Dar asta nu mi-a ajutat la nimic. Si cum aveam ochi
buni si urechi bi
O

cam curioasă din fire, am observat cu atenţie aşa-nu-mita viaţă, i-am observat pe
cunoscuţii şi vecinii mei, am observat mai mult de cincizeci de oameni şi destine şi am văzut,
Harry, că visele mele fuseseră îndreptăţite, de o mie de ori îndreptăţite, la fel ca şi ale tale. Era
la fel de nedrept ca o femeie de felul meu să nu aibă nici o altă alternativă decît pe aceea de a
îmbătrîni stupid, în sărăcie, dinaintea unei maşini de scris, în slujba unui om care cîştigă mulţi
bani, sau de a se căsători cu un asemenea om, de dragul banilor lui, sau de a ajunge un fel de
tîrfă, era tot atît de nedrept ca un om ca tine să fie nevoit să recurgă, în singurătatea,
timiditatea şi des-«ţnădejdea sa, la un brici. Poate că mizeria mea a fost ^ai multjxtaterială şi
morală, a ta mai mult spirituală — drumul, însă, a fost acelaşi. Crezi oare că nu pot să
înţeleg de ce te temi de foxtrot, de ce îţi repugnă barurile şi ringul de dans, de ce eşti
adversarul muzicii de jazz şi al tuturor acestor fleacuri ? Ba înţeleg foarte bine, cum de
altfel înţeleg şi de ce te scîrbeşte politica, de ce te întristează pălăvrăgeala şi agitaţia
iresponsabilă a partidelor, a presei, de ce te apucă disperarea cînd te gîndeşti la război, la cel
trecut ca şi la cel care va urma, sau cînd vezi cum se gîndeşte, se citeşte şi se construieşte,
cum se ascultă muzică, cum se petrece de sărbători, cum se acumulează cunoştinţele în ziua
de azi ! Da, lupule de stepă, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, şi cu toate acestea va trebui
să pieri. Pentru lumea de azi, care-i atît de modestă, comodă şi se mulţumeşte cu atît de puţin,
tu eşti prea pretenţios şi prea flămînd, ea te scuipă afară din ea, pentru o asemenea lume tu
de o dimensiune în plus. Cine vrea să trăiască în de azi şi să se bucure de viaţa lui, nu trebuie
să fie un om ca tine şi ca mine. Celui care în loc de lălăiala unei flaşnete cere muzică, îri~Toc
de distracţie bucurie, în loc de bani suflet, în locul agitaţiei munca adevărată,, în locul unui^
simplu joc pasiunea veriţabjliU
lujne_drăgălaşă de aici .nii-i poate oferi nici un loc în care să se simtă ca la el acasă..."
Privi Tn pămînt gînditoare.
„Hermina", am exclamat cu duioşie, „ce ageri îţi sînt ochii, sora mea ! Şi cu toate acestea, m-
ai învăţat fox-
170
\ trotul ! Dar ce vrei să spui, zicînd că oamenii care sînt
ca noi, oamenii care au o dimensiune în plus, nu pot să
' trăiască aici ? Care să fie cauza ? Se întîmplă aşa ceva
numai în epoca noastră sau aşa a fost dintotdeauna ?"
„Nu ştiu. Spre cinstea lumii aş vrea să presupun că
numai în epoca noastră, cînd e vorba doar de o boală,
de o nenorocire de moment. Conducătorii depun eforturi
serioase şi eficace în vederea unui nou război, în acest
-timp noi, ceilalţi, dansăm foxtrot, cîştigăm bani şi mîn-
căm praline — într-o asemenea epocă se pare că lumea
are un nivel destul de modest. Să sperăm că au fost şi
■că vor veni din nou şi vremuri mai bune, mai generoase,
cu un orizont mai larg şi mai profund. Dar nouă asta^
nu ne foloseşte la nimic. Sau poate că dintotdeauna a
fost aşa..."
„Dintotdeauna aşa ca astăzi ? Dintotdeauna să fi fost numai o lume a politicienilor, a
escrocilor, a ospătarilor şi a petrecăreţilor, nici un strop de aer pentru oameni ?" „Ei, nu ştiu,
nimeni n-o ştie. Dar e indiferent. Acum însă mă gîndesc, prietene, la artistul tău preferat
despre care mi-ai povestit uneori şi din ale cărui scrisori mi-ai citit, la Mozart. Cum a fost cu
el? Cine guverna lumea pe vremea lui, cine îşi trăgea jarul pe propria-i turtă, ■cine dădea
tonul şi cine era mai important : Mozart sau afaceriştii, Mozart sau oamenii de duzină ? Şi
cum a murit şi cum a fost îngropat el ? Şi iată, cred că aşa a fost probabil dintotdeauna şi că
aşa o să fie probabil mereu, iar ceea ce în şcoli se numeşte 'istorie universală', trebuind
învăţată pe de rost — pentru propria cultură — cu toţii eroii, cu toate geniile, cu toate marile
ei fapte şi sentimente, nu este decît o înşelăciune inventată de profesori în scopuri didactice,
astfel încît copiii să aibă o ocupaţie» oarecare de-a lungul unor ani prevăzuţi în /^ acest
scop^Dîhtotdeauna a fost aşa şi aşa o să fie întot-tlejŢuna, tmîpul şi "Tuluea, banii—şi
yulerea apafţlnînd ceior mărunţi şi mediocri, iar celorlalţi, oamenilor acte"-vărati
npaparţinînrin-lp nimig. JNimic în afă"fâ"cle'lnoarte^ „Absolut nimic altceva ?'f „Ba da,
eternitatea." „Te referi la un nume, la gloria din lumea viitoare ?"
171

i
„Nu, lup micuţ, nu la glorie — ce valoare are oare aşa ceva ? Şi crezi oare că toţi oamenii
cu adevărat •> autentici şi desăvîrşiţi au devenit celebri, fiind cunoscuţi de generaţiile
care au urmat ?" „Nu, fireşte că nu."
„Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu există decît de dragul cunoştinţelor
ce se predau la şcoală, nu e decît o chestiune care îi priveşte pe profesori. De glorie nici nu
poate fi vorba, o nu ! Este vorba, însă, de ceea ce eu numesc eternitate. Pioşii o numesc
tărîmul divin. Eu, însă, îmi spun : noi, toţi oamenii aceştia mai pretenţioşi, noi, cei bîntuiti de
dor, cei care__avem o dimensiune în plus, n-am putea să trăim defel dacă în afara aerului
acestei lumTn-ar mai exista şi un alt aer pe care să-l respirăm, dacă în afară de timp n-ar mai
exista şi eternitatea care, iată, nu-i altceva decît tărîmul celor adevăraţi". Acestui târîm îi
aparţin muzica lui Mozart şi poeziile marilor tăi poeţi, lui îi aparţin sfinţii care au săvîrşit
minuni, care au murit ca martiri, dînd oamenilor un mare exemplu. Dar tot eternităţii îi
aparţine şi orice imagine a unei fapte adevărate, puterea oricărui sentiment, chiar dacă nimeni
nu ştie deloc lucrul acesta, chiar dacă nimeni nu-l aşterne pe hîrtie pentru a-l transmite lumii
de mai tîrziu. In eternitate nu există lumea de mai tţrzin, ci numai lumea prezen-
tllIlTl O
ţ
„Ai dreptate", am spus eu.
„Evlavioşii au avut cele mai multe cunoştinţe despre acest lucru", a continuat ea gînditoare.
„De aceea, din ei s-au tras sfinţii şi ceea ce la ei se cheamă 'comunitatea celor sfinţi'. Sfinţii
sînt adevăraţii oameni, fraţii apostoli ai Mîntuitorului. Toată viaţa noastră mergem pe drumul
care urmează să ne ducă spre ei, cu fiecare faptă bună, cu fiecare gînd îndrăzneţ, cu fiecare
iubire. Comunitatea celor sfinţi a fost reprezentată, în epocUe trecute, de pictori pe fundalul
unui cer de aur, strălucitor, frumos şi învăluit de pace — ea nu înseamnă nimic altceva decît
ceea ce, mai înainte, numisem 'Eternitate'. Ea este imperiul de dincolo de timp şi de aparenţă.
Iată, acolo e locul nostru, acolo ne putem simţi şi noi ca acasă, într-acolo ni se îndreaptă
dorul inimii, lupule
172
de stepă, iată de ce ne este nouă dor de moarte. Acolo îl vei găsi din nou pe Goethe al tău, pe
Novalis şi pe Mozart al tău, iar eu îi voi găsi pe sfinţii mei, pe Chris-tbffer, pe Philipp de Neri
şi pe toţi ceilalţi. Există foarte mulţi sfinţi care mai întîi n-au fost decît nişte păcătoşi ,
înrăiţi, /chiar şi păcatul poate fi un drum care să te ducă^C spre sfinţenie, păcatul şi viciul. O
să rizi, dar deseori mă gîrîcTe'sc că poate şi Pablo, prietenul meu, ar putea _ fi un sfîlit
deghizat. Ah, Harry, sîntem nevoiţi să bîj-bîîm prm ătîta noroi şi absurditate pînă să
ajungem y, acasă! Iar noi n-avem pe nimeni care să ne călăuzească,/ singura noastră călăuză
este dorul de casă." J
Pronunţase ultimele cuvinte, din nou foarte încet, în cameră se făcuse o linişte paşnică, soarele
apunea făcînd să sclipească literele aurite de pe cotoarele numeroaselor cărţi din biblioteca
mea. Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, am sărutat-o pe frunte şi mi-am apropiat
obrazul de al ei, frăţeşte, şi am rămas o clipă astfel. Aş fi preferat să rămîn în poziţia aceasta şi
să nu mai ies astăzi în oraş. Dar Măria îmi promisese că va veni la mine la noapte, ultima
dinaintea marelui bal.
Ducîndu-mă la ea, pe drum nu m-am gîndit deloc la Măria, ci numai la cele ce-mi spusese
Hermina. Mi se părea că toate acestea nu erau gîndurile ei proprii, ci ale mele, gîndurj pe care
clarvăzătoarea femeie mi le citise si le sorbise, redîndu-mi-Je amim, apărîrtd în faţa mea într-o
înfăţişare anume. în clipa aceea îi eram profund recunoscător, mai ales iiindcă formulase ideea
eternităţii. Aveam nevoie de această idee fără de care nu puteam nici să trăiesc, nici să mor.
Prietena şi profe- $ * soara mea de dans îmi dăruise astăzi iarăşi sfîntul tărîm.. de dincolo,
atemporalul, lumea valorii eterne, a sub-
j j| î "T
\
nîa11
Goethe, la imaginea bătrînului înţelept care rîsese atît de inuman şi care îşi permisese să
glumească cu mine la modul nemuritorilor. Abia acum înţelegeam de ce rîsese Goethe, căci
rîsul lui era acela al unui nemuritor. Nu rîdea de ceva anume, rîsul tyu era decît lumină,
claritate, nu mai era nimic altceva decît ceea ce mai rămîne atunci cînd un om adevărat a
trecut prin toate suferinţele, viciile, greşelile, pasiunile şi neînţelegerile
173

omeneşti, .pJLtrimzîod pînă în eternitate, în spaţiul cos- -, mic./ Iar 1'EJfgaai£aSea\ nu era
nimic altceva decît mîn-tuirea de timp, nu era, într-un fel, decît revenirea acestuia Ia inocenţă,
remetamorfozarea lui în spaţiu.
Am căutat-o pe Măria acolo unde obişnuiam să luăm masa seara, cînd ne întîlneam, dar ea nu
venise încă. Stăteam în cîrciumioara liniştită din cartierul mărginaş şi o aşteptam la masa gata
pregătită, continuînd să mă gîndesc la discuţia ce o avusesem. Toate gîndurile acelea care se
iviseră în discuţia mea cu Hermina îmi apăreau atît de profund familiare şi cunoscute de atîta
vreme, îneît simţeam că provin parcă din propria mea mitologie şi clin propriul meu univers
de imagini! Ne-\ muritorii, aşa cum trăiau ei în spaţiul atemporal, înde-\părtaţi, transformaţi în
imagini, eternitatea cristalină iturnată în jurul lor ca eterul şi seninătatea de o strălucire astrală
a acestei lumi extraterestre —■ de unde îmi erau mie atît de familiare toate acestea ?
Reflectam şi mi-au venit în minte piese din „Cassations" de Mozart, din „Clavecinul bine
temperat" de Bacii şi în toată această muzică mi se părea că văd lumina aceea senină, ♦
astrală, că toată acea claritate a eterului vibrează. Da,
■ asta era, muzica aceasta semăna cu timpul îngheţat în spaţiu, deasupra lui vibra o seninătate
supraomenească,, rîsul etern al divinităţii. O, bătrînul Goethe din visul meu se potrivea şi
el bine pe tot acest fundal! Şi dintr-o dată am auzit rîsul acesta insondabil răsunînd în
jurul meu, i-am auzit pe nemuritori rîzînd. Stăteam vrăjit, cuprins de vrajă am scos din
buzunarul vestei un creion, am căutat o foaie de hîrtie şi, negăsind decît lista de băuturi
aflată dinaintea mea, am întors-o scriind pe reversul ei cîteva versuri pe care aveam să le
regăsesc
■ în buzunar abia a doua zi. Ele sunau astfel :
Nemuritorii
Veşnic urcă de prin ale lumii văi Zvonul vieţii pînă sus la noi, Răni amare, zel ca un puhoi,
Iscă fum de la ospăţul lor călăi, Zvon de chef, de pofte nestîrşite, Mîini — de crime, speculă şi
rugăciuni mînjite.
Oameni-roi în chin de pofte, frică,
Aburi calzi şi leneşi, grei, ridică,
pieptul plin le e de toane, fericire,
îvluşcă-n propriul trup şi scuipă-afară,
Dau războaielor şi artei zămislire,
Flăcări ard bordelul — ei, demenţi, îl ară,
Preacurveşte-oricine, se tîrăşte-n
Bîlciul lor de ne-mpliniţi copii,
Urcă iarăşi valul şi urăşte
Lumea care parcă ieri pieri. )
Dimpotrivă, noi ne întîlnirăm
în eterul îngheţat, cu stele,
Noi cu ziua şi-ora o sfîrşirăm,
Nu sîntem masculi, bătrîni, femele.
Temerile şi păcatul vostru,
Crimele, plăcerea trecătoare
Teatru ni-s, întocmai ca sorii-n mişcare,
Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
Calm la încrîncenarea voastră privind,
Stelele-n rotirea lor calmă zărind,
Iarna stelară sorbind-o în piept,
Sîntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt,
Rece ni-i traiul, statornic şi drept,
Rece ca aştrii rîdem etern în înalt.
Pe urmă a venit Măria şi, după ce am luat masa
într-o atmosferă de bună dispoziţie, am urcat în cămăruţa noastră. în seara aceea Măria era
mai frumoasă,
mai caldă şi mai sensibilă ca oricînd, oferindu-mi să gust din drăgălăşeniile şi jocurile care le
socoteam drept expresia supremă a dăruirii sale.
„Măria", am spus eu, „astăzi eşti risipitoare ca o zeiţă. Ai grijă să nu ne omorîm încă de astăzi,
căci baT Iul mascat este abia mîina^. Cu ce cavaler vei veni mîine ? Mi-e teamă, scumpa mea
floricică, mi-e teamă că vei veni cu un prinţ din poveste care te va răpi, îneît nu te vei mai
întoarce la mine niciodată. Astăzi îmi dăruieşti atîta dragoste, de parcă am fi nişte îndrăgostiţi
care îşi iau rămas bun şi care acum s-ar vedea pentru ultima oară."
Ea îşi lipi buzele de urechea mea şi îmi şopti :
175
i

174

„Nu vorbi, Harry ! Oricînd se poate să fie ultima oară. Dacă te ia Hermina, n-o să mai vii
niciodată la mine. Poate că c să te ia chiar de mîine."
Simţămîntul predominant din zilele acelea, starea aceea confuză, minunat de dulce şi
amară, nu le-am mai trăit niciodată cu atîta putere ca în noaptea din ajunul balului. Da, fericire
se chema ceea ce simţeam eu : frumuseţea şi dăruirea Măriei, savoarea, mîngîierile, respiraţia
sutelor de plăceri delicate ale simţurilor pe care le cunoscusem abia atît de tîrziu, cînd
începusem să îmbătrînesc, bălăcirea în valul molatec, unduitor al plăcerii. Dar toate acestea
nu erau, totuşi, decît un înveliş ; înlăuntru totul era pătruns de o semnificaţie anume, de o stare
de tensiune, de un destin şi, în vreme ce eram prins în mrejele dragostei şi în delicatele ei
fleacuri dulci şi emoţionante, scăldîndu-mă după cîte se pare în marea călduţă a fericirii, în
inimă simţeam cum soarta mea îşi tot dădea ghes să păşească înainte, alergînd şi lovind ca
un bidiviu fricos, purtîndu-mă înspre prăpastie, înspre cădere, simţeam cum mă pătrundea
teama, cum mă pătrundea dorul, simţeam cum mă dăruiam cu totul morţii. La fel cum, pînă nu
demult, mă opusesem, timid şi în-spăimîntat, plăcutei rătăciri exclusiv sexuale, la fel cum mă
temusem de surîzătoarea frumuseţe a Măriei care era pregătită să se dăruiască, tot aşa simţeam
şi acum teama de moarte — o teamă, însă, care ştia că în curînd se va transforma în dăruire
şi mîntuire.
Şi în vreme ce, cufundaţi în joaca plină de zel a dragostei, ne aparţineam unul altuia mai mult
ca oricînd, sufletul meu îşi luă rămas bun de la Măria, îşi luă rămas bun de la tot ceea ce
însemnase ea pentru mine. Datorită ei, înaintea sfîrşitului învăţasem să mă mai arunc o dată,
copilăreşte, în jocul superficialităţii, să mai caut bucurii efemere, să fiu din nou copil şi
animal în toată inocenţa sexului — în viaţa mea anterioară nu cunoscusem o asemenea stare
decît în mod excepţional, căci pentru mine viaţa senzuală şi sexul avuseseră întotdeauna un iz
de vinovăţie, izul dulce, dar înfricoşător al fructului oprit de care trebuie să se ferească un om
al spiritului. Hermina şi Măria îmi arătaseră acum grădina aceasta în toată nevinovăţia ei,
vizitasem această gră-
176
dină şi mă simţeam cuprins de recunoştinţă — dar iată că acum sosise timpul să plec mai
departe, era prea frumos şi prea cald în grădina aceasta,. Destinul meu era\/ să mă zbat în
continuare pentru a aîUTcare era culmea vieţii, să-mi ispăşesc nesfîrşita vină de a fi trăit] Un
trai uşor, o iubire uşurică, o moarte uşoară — iată lucruri care nu erau pe măsura mea.
,
Din unele aluzii ale fetelor am putut deduce că pentru balul de mîine sau în continuarea lui
erau plănuite surprize savuroase şi cîteva excese de desfrîu. Acesta să fi fost oare sfîrşitul, să
fi avut Măria dreptate bănuind că acum stăteam, probabil, pentru ultima oară unul lîngă
celălalt, că poate chiar mîine avea să înceapă o nouă farsă a destinului nostru ? Dorinţa mă
ardea, teama mă sufoca, m-am încolăcit sălbatec în jurul Măriei, am străbătut încă o dată, în
goană, arzînd ca o vîlvătaie, însetat, toate aleile şi hăţişurile grădinii ei, muşcînd încă o dată
din dulcele fruct al pomului edenic.
Am recuperat a doua zi somnul pe care îl pierdusem în noaptea aceea. Dimineaţă am fost să
fac o baie, apoi m-am întors acasă, mort de oboseală, am făcut întuneric în dormitor şi am
găsit în buzunar, în timp ce mă dezbrăcăm, poezia pe care am dat-o din nou uitării, pe urmă
m-am culcat deîndată, uitînd de Măria, de Hermina şi de balul mascat şi dormind fără
întrerupere toată ziua. Seara, după ce m-am sculat, mi-am adus aminte de-abia în timp ce mă
bărbieream de faptul că balul mascat avea să înceapă chiar peste o oră şi că trebuie să-mi caut
o cămaşă potrivită pentru frac. Eram bine dispus, m-am îmbrăcat, ducîndu-mă pe urmă în oraş
să mănînc ceva. —•"""
Era primul pal mascat la care urma să particip. Ce-i drept, cu multă vreme în urmă
frecventasem din cînd în cînd asemenea petreceri, găsmdu-!e uneori chiar plăcute,, dar nu
dansasem deloc, rămînînd doar spectator, iar entuziasmul cu care îi auzisem pe unii povestind
despre astfel de petreceri, bucurîndu-se de apropierea lor, mi se păruse întotdeauna caraghios.
Azi însă, balul însemna şi pentru mine un eveniment pe care îl aşteptam cu încordare şi
'bucurie, dar şi cu o oarecare .teamă. Cum nu trebuia să conduc la bal nici-o femeie, m-am
hotărît
JW'
Jt?

177
să mă duc mai tîrziu, aşa cum îmi recomandase şi Hermina.
în localul Casca de oţel, refugiul meu de odinioară, acolo unde bărbaţi dezamăgiţi îşi petreceau serile
sor-bindu-şi vinul şi făcînd-o pe celibatarii, nu mai fusesem decît rareori în ultima vreme, pentru că nu
se mai potrivea cu stilul în care îmi duceam acum traiul. /în seara
aceea, însă, parcă ceva ma atrăgea irezistibil înix=acolo ; în dispoziţia de bucurie şi teamă~pe care mi-
o dădeau destinul şi despărţirea, dispoziţie care pusese stăpînire pe mine, toate etapele şi locurile în
care îmi săvîrşisem viaţa căpătară din nou strălucirea aceea durero^ de frumoasă a lucrurilor care ţin
de domeniul trecutului, ceea ce s-a întîmplat şi cu crîşma aceasta mică şi îmbîcsită de fum în care, pînă
nu de mult, fusesem un muşteriu obişnuit, în care, pînă nu de mult, primitivul narcotic dintr-o sticlă de
vin de ţară îmi ajungea pentru a mă convinge să mă duc clin nou, pentru încă o noapte, în patul meu
singuratic, pentru a mai putea suporta viaţa preţ de încă o zi. De atunci încoace gustasem din alte
leacuri, din farmece mai puternice, sorbisem din dulci otrăvuri. Am intrat în vechiul local cu zîmbetul
pe buze, întîmpinat de patroana care a venit să mă salute şi de clienţii obişnuiţi care clătinară din cap.
Mi s-a recomandat să iau — şi mi-a fost adus — un pui la tavă, în paharul mare, ţărănesc, mi-au turnat
un vin nou de Alsacia, mesele albe şi curate din lemn şi lambriul vechi, galben, mă priveau cu
prietenie. Şi în vreme ce mîncam şi beam, în mine se întărea un sentiment de ofilire, sentimentul că
celebram o despărţire, sentimentul, dulce şi de o dureroasă intimitate, că mă identificam cu toate
locurile şi lucrurile vieţii mele de Ddinioară, că nu reuşisem niciodată să scap întru totul de această
identificare, dar venise vremea să mă maturizez şi să mă pot desprinde de toate. Căci pentru un om
„modern" aşa ceva se cheamă sentimentalism ; el nu-şi mai îndrăgeşte lucrurile, nici măcar pe cel mai
sfînt dintre ele, automobilul pe care speră să şi-l poată schimba cît mai curînd posibil cu un alt model
mai bun. Omul acesta modern este îndrăzneţ, harnic, sănătos, rece şi sever, un tip admirabil care se va
descurca fantastic de
178
bine în războiul următor. Nimic din toate acestea nu se. potrivea cu firea mea, nu eram nici un om
modern, darj nici unul de modă veche, părăsisem albia în care se scurgea timpul, plutind aşa, în
pragul morţii, fiind pregătit să o accept. N-aveam nimic împotriva sentimentalismelor, ba chiar eram
bucuros şi recunoscător să mai pot găsi în inima mea arsă cîte o urmă de sentimente. Aşa că m-am
lăsat în voia amintirilor legate de vechiul, local, simţind că ţineam la scaunele acelea g?osolanev
m-am lăsat în voia izului de fum şi de vin, a acelui licăr de obişnuinţă, de căldură şi de cămin
înşelător pe care mi-l trezeau toate acestea. Ce bine e să-ţi iei rămas bun, îţi dă o stare de linişte. Mi-
era drag scaunul nu prea moale, paharul ţărănesc, îndrăgisem gustul rece de fruct al vinului de Alsacia,
îndrăgisem familiaritatea mea cu toate lucrurile de acolo şi cu toţi cei care se aflaţi în încăperea aceea,
îndrăgisem chipurile beţivanilor care visau ghemuiţi, chipurile acestor dezamăgiţi al căror frate
fusesem şi eu multă vreme. Tot ceea ce simţeam, aici nu era nimic altceva decît un fel de
sentimentalism: burghez, condimentat puţin cu izul unui demodat romantism de crîşmă dăinuind
de pe vremea copilăriei mele cînd crîşma, vinul şi ţigara mai erau nişte lucruri interzise,
necunoscute, minunate. Dar nu se arăta nici un lup de stepă care să scrîşnească" din dinţi, gata să-mi
sîîşie în bucăţi sentimentalismele. Stăteam liniştit, Încălzit de flacăra trecutului meu, de iradierea
uşoară a unei constelaţii care, între.timp, apusese.
Un negustor ambulant îmi oferi castane coapte, iar eu am cumpărat un pumn. O bătrînă îmi oferi flori,
iar eu am cumpărat de la ea cîteva garoafe pe care i le-am dăruit patroanei. Abia în clipa în care
vroiam să plătesc, căutînd zadarnic să-mi strecor mîna în obişnuitul buzunar al hainei, abia atunci mi-
am dat iarăşi seama că eram îmbrăcat în frac. Balul mascat ! Hermina !
Dar mai era încă destulă vreme, aşa că nu m-am putut decide să mă duc deîndată în sălile de la Globus.
Totodată îmi dădeam seama de tot ceea ce simţisem în ultima vreme în timpul unor amuzamente de
acest gen : un fel de rezistenţă şi reţinere, un fel de antipatie faţă de frecventarea unor încăperi
mari, supraaglomerate,
179
zgomotoase, o timiditate şcolărească faţă de o atmosferă care îmi era străină, faţă de lumea
petrecăreţilor, faţă de dans.
Mergînd aşa agale, am trecut prin faţa unui cinematograf, m-am uitat la strălucirea şuvoaielor
de lumini şi a afişelor uriaşe, am mai făcut cîţiva paşi, apoi m-am întors şi am intrat. Puteam
să stau acolo liniştit, în întuneric, pînă aproape de ora unsprezece. Condus de un plasator cu
lanternă, m-am împiedicat cînd am trecut după nişte perdele şi am intrat în bezna sălii, mi-am
găsit un loc şi m-am trezit dintr-o dată în plin Vechi Testament. Era unul din filmele care,
chipurile, nu fuseseră făcute de dragul profitului, ci de dragul unor ţeluri nobile şi sfinte, cu o
mare risipă de rafinament, şi la care erau aduşi elevii, după-amiaza, de către profesorii lor de
religie. Se juca tocmai povestea lui Moise şi a israeliţilor în Egipt, participa un număr
copleşitor de oameni, cai, cămile, palate, totul era înţesat de o pompă faraonică şi de chinuri
iudaice în mijlocul nisipului încins al deşertului. Vedeam cum Moise, tuns cam după modelul
lui Walt Whitman, vedeam cum acest fastuos şi teatral Moise mergea prin pustiu în fruntea iu-
ieilor, cu bastonul său lung, păşind ca zeul Votan. îl vedeam cum se roagă lui Dumnezeu pe
malul Mării Roşii, vedeam cum Marea Roşie se despică în două, eli-berînd un drum, un
defileu printre munţi de apă (despre felul cum reuşiseră cineaştii să facă aşa ceva catehu-
menii aduşi de preot la* acest film religios aveau să dis-jute multă vreme în contradictoriu),
vedeam cum păşeau prin defileu profetul şi poporul înfricoşat, vedeam cum îndărătul lor
apărură carele de luptă ale faraonului, vedeam cum egiptenii încremeniră la ţărm ezitînd, dar
şi mm îşi recăpătară îndrăzneala, intrînd apoi în defileu, vedeam cum munţii de ape se
prăbuşiră peste impozantul faraon îmbrăcat în platoşă de aur şi peste toate carele şi peste toţi
soldaţii lui, amintindu-mi şi de un minunat iuet pentru doi başi de Hăndel în care faptele
acestea ;rau evocate în chip minunat. Vedeam, în continuare, :um Moise urca Sinaiul ca un
erou morocănos într-un ieşert posomorit şi stîncos, vedeam cum Jehova îi comu-lica prin
furtuni şi prin semnale luminoase cele zace
180
porunci, în vreme ce la poalele muntelui mîrşavul lui popor înălţa Viţelul de Aur, dedîndu-se
unor petreceri destul de frenetice. Mi se părea straniu şi incredibil să văd toate acestea, să văd
că poveştile sfinte, eroii şi miracolele lor care, odinioară, aruncaseră asupra copilăriei noastre
prima imagine, incertă, a unei alte lumi, a ceva supraomenesc, erau prezentate aici, contra
cost, în faţa unui public mulţumit care îşi mînca în linişte sandvişurile aduse de acasă — iată
numai o secvenţă, una singură, infimă şi frumuşică, din noianul de deşeuri şi din vînzarea, la
preţ redus, a culturii, aşa cum se practică în zilele noastre. Dumnezeule, ca să fim feriţi de o
asemenea porcărie ar fi trebuit să piară mai degrabă pe loc, chiar atunci, pe lîngă egipteni, şi
iudeii şi toţi ceilalţi oameni, să fi murit atunci toţi de o moarte năprasnică şi onorabilă, iar nu
de una aparentă, cu jumătate de măsură, ca aceea de care murim noi în ziua de azi. Ei, da' ce
să-i faci!
Reţinerile mele tainice, sfiala mea nemărturisită în privinţa balului mascat nu se diminuaseră
defel după filmul acesta şi după toate gîndurile pe care mi le deşteptase, ba chiar mi se
consolidaseră, devenind neplăcute, aşa încît a trebuit să fac un efort pentru ca, gîn-dindu-mă
la Hermina, să o pornesc în cele din urmă spre sălile Globus şi să intru acolo. Se i'ăcuse tîrziu,
balul era de mult în toi; treaz şi timid cum eram, am nimerit dintr-o dată, imediat după ce-mi
scosesem paltonul, într-un vîrtej de oameni, fiind înghiontit familiar şi invitat de fete să facem
o vizită în saloanele unde se servea şampanie, în vreme ce clovnii mă băteau pe umăr
tutuindu-mă. N-am răspuns nici unei invitaţii, m-am strecurat cu greu prin saloanele
supraaglomerate pînă la garderobă unde, primind marca cu numărul, am băgat-o cu multă
grijă în buzunar la gîndul că, poate, în curînd voi avea nevoie de ea, după ce mă voi fi sărat de
vînzoleala de acolo.
-•^An toate saloanele imensei clădiri domnea o agitaţie festivă, se dansa în toate sălile, chiar şi
la subsol, coridoarele şi scările erau invadate de măşti, de dansatori, de muzică, de rîsete şi de
du-te-vino. M-am strecurat neliniştit, prin vălmăşeală, de la orchestra de negri pînă
181
iimm
la o orchestră folclorică, din marea şi strălucitoarea sală principală pînă pe coridoare, pe scări, pînă
la baruri, pînă la bufete, pînă în saloanele unde se servea şampanie. Pe pereţi atîrnau îndeosebi
picturile vesele, îndrăzneţe ale unor pictori foarte tineri. Erau tot felul de oameni acolo,
artişti, ziarişti, învăţaţi, oameni de afaceri şi, fireşte, întreaga pleiadă a chefliilor din oraş. Dintr-
una din orchestre făcea parte şi Pablo care sufla entuziasmat în ţeava lui arcuită ; recunoscîndu-mă, rn-
a salutat, cîntînd mai tare. împins de mulţime, ajungeam cînd într-un salon, cînd într-altul, urcam pe
scări, coboram pe scări; un coridor de la subsol adăpostea decorul unui iad imaginat de artişti,
iar o orchestră formată din diavoli se dezlănţuia acolo de parcă îşi ieşise din minţi. Încetul cu încetul,
am început să o caut atent pe Hermina, pe Măria, am început să le caut străduin-i du-mă de mai multe
ori să ajung în salonul principal, dar de fiecare dată mă rătăceam sau mă trezeam că tot puhoiul de
oameni curgea în direcţia inversă. Se făcuse miezul nopţii şi eu nu găsisem încă pe nimeni, cu toate că
nu dansasem îmi era deja foarte cald şi • ameţisem, m-am aruncat pe primul scaun, lîngă tot felul de
oameni necunoscuţi, cineva mi-a turnat vin şi mi-am dat seama că participarea la asemenea petreceri
zgomotoase nu mai era potrivită pentru un om în vîrstă cum eram eu. M-am resemnat şi mi-am băut
paharul cu vin, hol-bîndu-mă la braţele şi spinările goale ale femeilor, privind cum tot felul de'măşti
groteşti | defilau pe dinaintea mea, m-am lăsat împins şi le-am lăsat pe cele cîteva fete care voiau să
stea în braţele mele sau să danseze cu mine să plece mai departe. „Urs morocănos şi bătrîn",
exclamă una din ele — şi pe bună dreptate. M-am hotărît să mai beau ceva, să prind puţin curaj, să
capăt puţin chef, dar nici vinul nu-mi plăcea, abia dacă am reuşit să dau pe gît încă un pahar. Şi încetul
cu încetul, aveam i tot mai mult sentimentul că îndărătul meu stătea lupul H de stepă, cu limba scoasă
afară. Nu puteam să fac ab- \j solut nimic, nu aveam ce căuta acolo. Cînd am venit, am avut cele mai
bune intenţii, numai că aici nu mă puteam înveseli, toată bucuria aceea zgomotoasă, tur-
182
bulentă, rîsetele şi toată nebunia din jurul meu mi se păreau prosteşti şi artificiale.
>v"
Aşa s-a făcut că, la ora unu, m-am strecurat din nour tiptil, spre garderobă, dezamăgit şi supărat, vrînd
să-mî îb altonul şi să plec Suferisem o înfrîngere, rein-^
îmbrac paltonul şi să plec. Suferisem o înfrîngere, i trasem în pielea lupului de stepă, iar
Hermina nu me-^ rita nicidecum aşa ceva. Dar nu puteam altfel. Privisem)^ încă o dată atent
în jurul meu, în timp ce-mi făceam loc cu greu prin mulţime spre garderobă, doar-doar voi
vedea-o pe vreuna din prietenele mele. Zadarnic. Ajunse-^ sem pînă la ghişeu, garderobierul
politicos, aflat de partea cealaltă, întinsese mîna să-i dau marca cu numărul,"* eu băgasem
mîna în buzunarul hainei — dar marca nu^ mai era acolo ! Drace, asta-mi mai lipsea.
In cursul v preumblărilor mele triste prin saloane sau pe cînd şedeam să beau vinul acela
fad, băgasem mîna de mai multe ori în buzunar, luptînd cu imboldul de a pleca de acolo, şi
simţisem întotdeauna marca rotundă, plată, la locul ei. Iar acum nu mai era acolo. Toate erau
îm- %
potriva mea. z^**"*""^ V
„Ţi-ai pierdut marca ?" m-a întrebat cu o voce striX
dentă un diavol mîc7~roştr *şi galben, care răsărise lîngăY
**mine. „Poftim, camarade, poţi să o iei pe a mea" — şi-*
mi-o şi oferi. Eu am apucat-o mecanic, răsucind-o între
degete, în timp ce tipul acela mic şi zglobiu dispăruse
iarăşi.
Apropiind puţin de ochi marca mică, rotundă, dir carton, pentru a vedea ce număr era trecut
pe ea, am observat că nu avea nici-un număr, ci numai cîteva mîzgălituri, ceva scris mărunt.
L-am rugat pe garderobier să aştepte, m-am dus pînă la cea mai apropiată lustră şi am citit. Cu
litere mici, şovăielnice, fuseseră mîz-gălite, greu descifrabil, următoarele ■ -
IN NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRU TEATRU MAGIC
— NUMAI PENTRU NEBUNI —
INTRAREA SE PLĂTEŞTE CU MINŢILE.
NU E PERMISA ORICUI. HERMINA ESTE IN IAD.
Aşa cum o marionetă al cărei fir i-a scăpat o clipă
mînuitorului, îşi revine apoi, după o agonie şi o moarte
scurtă, după o asemenea încremenire, şi începe să joace

/ .'/ Mm
CoV)

183
din nou, dansînd şi mişcîndu-se, tot aşa reveneam^§1. eu în viermuiala de care tocmai
fugisem obosit, lipsit de drîce~ctieT~şT'îmbătrînit, reveneam, cu pas elastic, tineresc şi plin
de zel, tras de un fir magic. Nici-un păcătos ntQPâ"grablt~VTeodată atît de mult ca să
ajun^^^i^l,-Cupuţin jii^p Jhai inăîHţ£OTă~Str"îiigeau pantofJFSe Tac7 aerul îmbîcsit de
parfum mă îngreţoşa, zăpuşeala mă moleşise ; acum însă păşeamr sprinten, ca pe arcuri, în
ritm de onestep, prin "toate saloanele, direct spre iad, simţeam că în aer plutea o vrajă,
căldura mă legăna şi mă purta, la fel ca şi viitoarea muzicii, ca şi beţia culorilor, mirosul
umerilor femeilor, ameţeala sutelor de oameni, rîsetele, ritmurile de dans, strălucirea
tuturor ochilor aprinşi. O dansatoare spaniolă mi se aruncă în braţe : „Dansează cu mine !" —
„Nu pot", i-am spus eu, „trebuie să mă duc în iad. Dar mi-ar face plăcere să mă săruţi." Gura
roşie de sub mască se apropie de mine şi abia în vreme ce ne sărutam am recunoscut-o
pe<QVja-rîa) Am cuprins-o strîns în braţe, gura ei plină înflorise ca un trandafir văratec. Şi
iată că am şi început să dansăm, sărutîndu-ne în continuare, dansînd prin faţa Lui Pablo,
care se agăţase ca un îndrăgostit de ţeava aceea sonoră, urlînd cu delicateţe, iar ^privirea lui
animalică, frumoasă, ne învălui radioasă,"pe jumătate absentă. Dar nu făcusem nici douăzeci
de paşi de dans, că nuzica încetă, iar eu, cu toată părerea de rău, mi-am Jesfăcut mîinile din
jurul Măriei.
„Aş fi vri'ţ "^ "l?1* Hagn***--îT~fiată cu tine", i-am spus ?u îmbătat de căldura ei, „hai, fă
cîţiva paşi cu mine, vlaria, m-am îndrăgostit de braţul tău frumos, mai la-;ă-mi-l o clipă !
Dar m-a_ strigat _H£rmina.E_în iad^l
„Mi-am închipuit eu. Cu bine, mie toF"o~"să-mi fii Irag." îşi luă rămas bun. Trandafirul acela
văratec răs-)îndea un parfum de bun rămas, de toamnă, de soartă, in miros pîrguit şi
pătrunzător.
Am păşit mai departe prin lungile coridoare, mînat ie un impuls plăcut, cojborînd scările
sprp ;pr^li,rAi-nlni ie pereţii negri ca smoalEiaraeau lampioane cu o lumină tridentă, malefică,
în vreme ce orchestra diavolilor cînta r\ u febrilitate. Pe un scaun înalt, la bar, stătea un tînăr
<f~ Irăguţ,._ nemascat, în frac, care m-a examinat scurt, cu 7
v
184
o privire irfjnică. Vălmăşagul dansatorilor mă împinsese la perete, erau vreo douăzeci de
perechi care dansau în încăperea aceea foarte îngustă. Nesăţios şi înspăimîntat am privit cu
atenţie la toate femeile, cele mai multe îşi purtau încă măştile, citeva dintre ele îmi zîmbiră,
dar nici una nu era Hermina. Tînărul acela frumos privea ironic la mine de pe scaunul înalt de
la bar. In pauza următoare, îmi spuneam, ea va veni şi mă va striga. Dansul se sfîrşi, dar n-a
venit nimeni.
M-am îndreptat spre barul aflat într-un colţ al acelei încăperi joase. M-am aşezat pe scaunul
de lîngă tînăr şi mi-am comandat un whisky. în timp ce beam, am observat profilul acelui tînăr
şi mi se păru că îmi era la fel de cunoscut, era la fel de interesant ca o imagine din vremuri de
demult, licărind ca un lucru preţios prin vălul de praf al trecutului. O, deodată m-a scuturat un
fior : bine, dar era chiar Hermann, prietenul meu din tinereje ! ^
îermann■.!" am spus eu ezitînd.
EÎ-2îtt^J£[arry ? M-ai găsit ?«
Era Hermina, numai că-şi schimbase puţin coafura şi .se puurase puţin, chipul ei inteligent
răsărea, nobil şi palid, din gulerul înalt, la modă, mîinile i se vedeau _! ieşind ciudat de micuţe
din mînecile largi ale fracului negru şi din manşetele albe, ciudat de delicate ale pantalonilor
săi lungi, negri, i se vedeau picioarele încălţate cu şosete bărbăteşti din mătase neagră
şi albă.
„Hermina, aceasta-i costumaţia în care vrei să mă faci să mă îndrăgostesc de tine ?"
„Pînă acum", mi-a confirmat ea dînd din cap, „n-am reuşit decît să trezesc dragostea cîtorva
femei pentru mine. Dar acum este rîndul tău. Hai să bem mai întîi un pahar cu şampanie."
Am băut, şezînd pe scaunele noastre înalte de la bar, în vreme ce alături se dansa mai
departe în acordurile puternice ale muzicii care se revărsa din instrumentele de coarde. Şi, fără
ca__Hermina să-mi^fi_fgcut-impresia că-şi dădea cît de cit silinţa, nu trecu mult că
* T "^
p ş
m^ăm şi îndrăgostit de ea*. Cum Tnsa bateşti, nu puteam să dansăm împreună, nu-mi puteam
permite nici-un gest de tandreţe, nici-o iniţiativă, iar
185

ea, în vreme ce sub masca ei de bărbat părea absentă şi indiferentă, mă învăluia cu toate farmecele
feminităţii ce-i izvorau din priviri, din cuvinte, din gesturi. Fără ca măcar s-o fi atins, eram subjugat de
vraja ei, iar vraja lîcgagţa-~rănTîîiea in urnitele roiujuJL.ei, era o vraja Rer-mafrjjdjţîU—Căci
eavbrbea cu "mine despre Hermann~*şl efei?p"re copilăria noastră, despj£_juiii care au premers
maturizării sexuale, cînd capacitatea adolescentină de a iubi cuprinde nu nurpăT" fp|e doua sexe, ci şi
tot ceea ce . este legat de simţuri şi de spirit, toate fiind înzestrate [ ciT capacitatea de a fcie
Inelainorfoza ca în basme, capa-l citatea de care numai oamenii aleşi şi poeţii mai au parte ji din cînd
în cînd şi la vîrste mai înaintate. Juca bine j rolul de băiat, fuma ţigări şi discuta cu uşurinţă, spiri-
Ituală, adesea puţin cam ironică, dar în toate se întrevedea erosul, totul se transforma, luînd drumul
către mine, într-o seducţie plină de graţie.
Cît de sigur fusesem crezînd că o cunosc bine pe Hermina, şi cît de diferită, total diferită, mi se
dezvăluise în noaptea aceasta ! Cît de dulce şi cît de discret strîn-gea în jurul meu plasa rîvnită, dîndu-
mi să beau, în joacă, întocmai ca o zînă, din dulcea otravă !
Stăteam aşa, discutînd şi bînd şampanie. Ne-am plimbat apoi agale prin saloane ca nişte descoperitori
minaţi de dorul aventurii, puneam ochii pe cîte o pereche şi trăgeam cu urechea cum se jucau de-a
dragostea. Ea mi-a arătat femei cu care mi-a cerut să dansez, dîndu-mi sfaturi cu privire la arta
seducţiei, ce anume trebuia aplicată la una, ce la alta. Ne-am jucat de-a rivalii, alergînd un timp după
aceeaşi femeie, dansînd amîndoi cu ea, cu schimbul, căutînd amîndoi să o cucerim. Şi totuşi, toate
acestea nu erau decît un JQ^ aljnjlâtilor, nu era decît un joc al nostru care ne apropia pe noi doi, tot
mai strîns, făcînd să ne aprindem unul pentru celălalt. /Toate acestea nu erau decît un basm, totul se
îmbogafîse~cu o noua dimensiune, eîstigase n spmnîfj- gaţie" mai profundă, toate acesteanu erau decît
un joc ŞTŢIII siiiiburffim văzut o femeie tînârâ, foarte" frumoasă, ţJ eSre-părea ca*suferă şi că e
nemulţumită, Hermann dansă j cu ea, o făcu să se deschidă ca o floare, dispăru cu ea / într-un chioşc
unde se servea şampanie şi îmi povesti
186
/ după aceea că nu o cucerise pe femeia aceea ca bărbat, Hei ca femeie, cu farmecele lui Lesbqs;
f>entru mine, însă, ^clădirea răsunătoare, plină de saloane în care se dansa tumultuos, mulţimea
arn£tiţ|_a_măsţilor x se transformau încetul cu încetul(îrrtf-un paradis nebunesc, jiecare floare îşi
trimitea farme^l-pavfumultrrUl^^gRngeam în joacă fruct după fruct căutînd ceva cu degetele, plin de
curiozitate, şerpi mă priveau seducător din umbra verde a chioşcurilor, cîte o floare de lotus apărea ca
o stafie deasupra mlaştinii negre, păsări fermecate mă atrăgeau printre tufe şi ramuri, iar toate
acestea mă apropiau de ţelul rîvnit, toate mă copleşeau cu dorul de femeia unică. O dată am dansat
cu o fată necunoscută, mă aprinsesem şi îi făceam curte, am luat-o cu mine în vîrtejul acela
ameţitor şi, plutind în ireal, ea mi-a zis dintr-o dată, rîzînd : „Eşti de nerecunoscut. Aseară erai Jatît de
prost şi de fad." Iar eu am recunoscut-o, era cea ■ care acum cîteva ore îmi spusese că sînt un „urs
moro-; tănos, bătrîn". Credea că acum a pus mîna pe mine, dar la dansul următor a fost rîndul alteia să
mă facă să mă încing. Am dansat fără întrerupere două ore sau mai mult, toate dansuvile, chiar şi
pe cele pe care nu le în-S văţasem niciodată. în preajma mea, apărea mereu Her-l mann, tînărul
zîmbitor, îmi făcea semne cu capul, pen-l tru ca apoi să dispară în vînzoleală.
La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentiment pe care nu-l trăisem, pe care nu-l
cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate că orice fetişcană sau orice student îl cunoştea : trăiam
sentimentul unei sărbători amuzante, beţia unei "colectivităţi care se distrează, taina individului
pierdut în mulţime, acea unio'l mystica a bucuriei. Auzisem deseori vorbindu-se despreţ toate acestea,
orice slujnică le cunoştea, deseori am observat cum ochii celor care povesteau începeau să
strălucească, zîmbind şi gîndindu-se la aceste lucruri cînd cu un aer de superioritate, cînd cu invidie.
Văzusem deseori cum străluceau ochii celor extaziaţi, ai celor mîntuiţi de ei înşişi, cum zîmbea şi cum
se cufunda aproape nebuneşte cel care se pierdea în beţia comunităţii, văzusem toate astea în viaţa mea
de sute de ori, în variante nobile sau ordinare, atît la recruţii şi mari-
187
narii beţi, cit şi la marii artişti, mai ales în toiul entuziasmului unor reprezentaţii festive, dar
nu mai puţin şi la tinerii soldaţi care porneau la război, iar în ultima vreme admirasem,
îndrăgisem, ironizasem şi invidiasem strălucirea şi zîmbetul fericitului căzut în extaz în
persoana prietenului meu Pablo, cînd se înclina fericit, îmbătat de muzică, deasupra
saxofonului său, în orchestră, sau cînd privea încîntat şi extaziat la dirijor, la baterist sau la cel
care cînta la banjo. De un asemenea zîmbet de o strălucire atît de copilărească, îmi spusesem
eu uneori, nu sînt capabili decît oamenii foarte tineri sau popoarele care nu-şi permiteau o atît
de pronunţată profilare şi o diferenţiere a indivizilor. [ Astăzi însă, în noaptea aceasta
binecuvîntată, chiar şi leu, lupul de stepă Harry, iradiam-zîmbind astfel, eu însumi pluteam în
braţele acestei fericiri profunde, copilăreşti, de basm, eu însumi sorbeam din visul şi beţia
dulce a comunităţii, muzicii, ritmului, vinului şi poftei trupeşti pe care unii studenţi le ridicau
în slăvi cînd relatau despre balurile la care participaseră, iar eu îi ascultasem atît dedes,
odinioară, cu o ironie şi o superioritate ^"deplorabilă. EILJIU mai eram eu însumi,
personalitatea a se, dizolvase în beţia acelei sărbători precum sarea în apăjfDansam cînd cu o
femeie, cînd cu alta, dar nu o cuprindeam numai pe femeia aceea în braţe, nu mă mîn-gîia
numai părul ei, nu sorbeam numai mirosul ei, ci strîngeam în braţe toate femeile care, ca şi
mine, pluteau în acelaşi salon, în ritmul aceluiaşi dans, al aceleiaşi muzici, femei ale căror
chipuri radioase se perindau prin faţa mea ca nişte flori mari, miraculoase, toate erau ale mele,
eu însumi eram al tuturor, toţi ne împărtăşeam unii din alţii. Nu erau excluşi nici bărbaţii, mă
descopeream şi în ei, nici ei nu-mi erau străini, zîmbetul lor era şi al meu, la curtea pe care o
făceau ei, luam parte şi eu, iar la cea pe care o făceam eu, luau parte, totodată, şi ei.
în iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un fox-trot care se numea „yearning". Yearning-ul
acesta a fost cîntat de multe ori, fără întrerupere, era solicitat din ce în ce mai mult, eram
posedaţi de el, ne ameţise, toţi îngînam melodia lui. Am dansat fără întrerupere,
188
•cu orice femeie care tocmai îmi ieşea în cale, cu fete foarte tinere şi înfloritoare, cu femei
aflate în deplină şi văratecă maturitate, cu femei care se ofileau melancolice : toate mă
încîntau, mă făceau fericit şi radios. Iar cînd Pablo a observat cît de radios eram eu, cel pe
■care întotdeauna îl considerase un sărman amărît, demn de toată mila, m-a străfulgerat cu
ochii, s-a ridicat entuziasmat de pe scaunul din orchestră, a suflat mai puternic în cornul său,
s-a suit pe scaun, suflînd acolo, sus, cu obrajii umflaţi, legănîndu-se sălbatec şi fericit
împreună cu instrumentul său în ritmul acelui yearning, iar eu şi partenera mea îi trimiteam
bezele în zbor, cîn-tînd şi noi cu glas tare. Ah, îmi spuneam din cînd în cînd, poate să mi se
întîmple orice, căci am fost şi eu__) o dată fericit, radios^ am scăgair de iuiue
jîHSuTîîT^~a~m fost frateleiui Pablol am fost "şi "eu copIT
C
fost fratele-iui Pablol am fost "şi "eu copIT
Pierdusem noţiunea timpului, nu ştiu cîte ore sau cîte clipe a durat fericirea acestei beţii. Şi
nici nu am observat că pe măsură ce se înflăcărau mai mult, petrecăreţii se retrăgeau între ei,
ocupînd un spaţiu din ce în ce mai mic. Cei mai mulţi plecaseră deja, pe coridoare se făcuse
linişte şi multe lumini fuseseră stinse, pe scara principală pierise orice animaţie, în saloanele
de sus orchestrele amuţeau una după alta, părăsind balul ; numai în salonul principal şi în
iadul de la subsol se mai desfăşura încă, încingîndu-se fără întrerupere, pestriţa beţie a
petrecerii. Cum nu puteam dansa cu Hermina, cea cu chip de adolescent, ne întîlneam şi ne
salutam mereu numai în fugă, în pauzele dintre dansuri, pe urmă ea a dispărut de tot nu numai
din ochii mei, ci şi din gîndurile mele. Nu mai aveam nici un fel de gînduri. Pluteam absorbit
de vălmăşeala şi beţia dansului, eram emoţionat de atîtea parfumuri, sunete, oftaturi, cuvinte,
necunoscuţi îmi făceau cu ochiul, înflăcăraţi, mă înconjurau chipurile, buzele, obrajii, braţele,
sînii şi genunchii unor fiinţe străine, ritmul muzicii mă mîna ca un val, încolo şi încoace.
Şi atunci am zărit dintr-o dată, deşteptîndu-mă parcă, o clipă, printre ultimii invitaţi care mai
umpleau pînă la refuz unul dintre salonaşe, ultimul în care mai răsuna muzica — atunci am
zărit-o — dintr-o dată, pe Pierette,
189

îmbrăcată în negru, cu chipul sulemenit în alb, era a fată frumoasă şi fragedă, singura care îşi mai
păstrase masca pe chip, apariţia era încîntătoare, nimeni nu o mai văzuse în noaptea aceea. în vreme
ce chipurile celorlalţi erau, după cum se putea observa, înroşite, în-fierbîntate şi costumele^JA—
semeţiseră, gulerele şi ja-bourile li se ofiliseră/'PieretteJ era, îmbrăcată aşa în negru, proaspătă
şi nou^MoulăT chipul ei alb se ascundea "Sofa-mancă, costumul nu i se boţise deloc, jaboul îi era
neatins, manşetele de dantelă imaculate şi părul proaspăt coafat. Mă atrăgea ceva spre ea, am cuprins-o
în braţe şi am antrenat-o la dans, jaboul ei îmi gîdila bărbia, părul ei îmi mîngîia obrazul, trupul ei
tînăr, puternic se mlădia după mişcările mele mai delicat şi mai intim decît orice altă parteneră a
mea din noaptea aceasta, clar mai apoi începu să opună rezistenţă mişcărilor mele, dominîndu-le şi
ispitindu-le cu atingeri dintre cele mai variate. Şi, dintr-odată, în clipa în care, dansînd, m-am aplecat
să-i caut gura cu a mea, pe gura ei se ivi un zîmbet de superioritate şi de străveche familiaritate, am >
recunoscut bărbia aceea voluntară^am-xecunoscut feri-j cit umerii, coatele, mîinile. Era
fierm^a^nu mai era # Hermann.. îsi schimbase vestmintele,' se^primemse, se" parfumase şi se
pudrase discret. Buzele, arzînde, ni s-au întîlîîît, preţ de o clipă timpul ei s-a lipit tot de mine, pînă jos,
în dreptul genunchilor, vibrînd de dorinţă şi dăruire, apoi şi-a retras gura, dansînd reţinută şi
distantă. Cînd muzica încetă, ne-am oprit îmbrăţişaţi, toate celelalte perechi din jurul nostru
băteau, încinse, din palme, din picioare, urlau incitînd orchestra epuizată să mai repete yearning-ul.
Şi iată că, dintr-o dată, am băgat de seamă că se făcuse dimineaţă, am zărit lumina palidă dindărătul
draperiilor şi ne-am dat seama că toată petrecerea se apropia de sfîrşit, ghiceam deja oboseala ce
avea să ne toropească şi ne-am avîntat din nou, orbeşte, rîzînd deznădăjduiţi, în vîrtejul dansului, al
muzicii, al salbei de lumini, păşeam zgomotoşi în ritmul acela, pereche lîngă pereche, simţind
fericiţi, încă o dată, cum marele val îşi spărgea creasta spumoasă deasupra noastră. în timpul acestui
dans, Hermina îşi abandonase superioritatea, ironia şi răceala — ştia că nu trebuia să
190
mai facă nici-un efort pentru ca să mă îndrăgostesc de ea. Eram al ei. Şi ea mi se abandona în toate
privinţele, la dans, în priviri, în sărut, în zîmbet. Toate femeile acestei nopţi febrile, toate femeile cu
care clansasem, pe care le înflăcărasem, care mă făcuseră să mă încing, toate femeile pe care le
curtasem, toate femeile de care mă lipisem cuprins de dorinţă, toate femeile după care privisem
jinduind de dragoste, toate şe^ contopiseră într-una
in
acum, se afla, ca o floare, m ora- 1

toansul_acesta nupţiaPts-a prelungit multă vreme. De două"sau trei" ori muzica dădu semne de
oboseală, suflătorii şi-au pus instrumentele deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist şi-a scuturat
capul în semn că este epuizat, dar de fiecare dată viitoarea invitaţilor care , mai rămăseseră şi care îi
conjurau să mai cînt'e reuşea să-i incite din nou, aşa că ne-au cîntat iarăşi, ne-au cîntat mai repede, ne-
au cîntat mai sălbatec. Apoi, pe cînd noi ne îmbrăţişam în continuare, respirînd cu greu după ultimul
dans pătimaş, capacul pianului a căzut cu zgomot, braţele noastre s-au lăsat obosite în jos, aşa cum o
făcuseră şi suflătorii şi violoniştii, flautistul şi-a vîrît flautul în toc, cîteva uşi au fost deschise, iar un
curent de aer rece pătrunse înăuntru, apoi au apărut servitorii aducînd paltoanele, chelnerul de la bar
stinse lumina. Toţi au început să se împrăştie ca nişte stafii, îngroziţi, invitaţii care tocmai dansaseră
încinşi pînă la incandescenţă îşi îmbrăcau înfriguraţi paltoanele, ridi-cîndu-şi gulerele. Hermina stătea
palidă, dar zîmbitoare. Şi-a ridicat alene braţele, dîndu-şi părul peste cap, subsuoara ei strălucea în
lumină, o umbră subţire, infinit de delicată îi cădea de acolo pînă pe sînul acoperit, iar linia aceea
infimă, tremurătoare, părea să conţină într-însa tot farmecul ei, toate jocurile şi promisiunile
frumosului ei trup, concentrate ca într-un zîmbet.
Stăteam privind unul la celălalt, rămăsesem ultimii în salon, ultimii în toată clădirea. Undeva, jos, am
auzit cum se închidea o poartă, cum se sparse un pahar, cîteva chicote se pierdură amestecafe îri larma
neplăcută, grăbită a automobilelor care se puneau în mişcare. Undeva, inapreciabil de departe şi de
sus, am auzit răsu-
191
y
nînd nişte hohote de rîs, nişte hohote de rîs neobişnuit de limpezi şi de vesele, dar, totodată,
înfricoşătoare şi străine, nişte rîsete cristaline, glaciale, clare şi radioase, însă reci şi
neîndurătoare. De unde cunoşteam eu timbrul acestor hohote stranii ? N-am putut să-mi dau
seama. Stăteam amîndoi privind unul la celălalt. Preţ de o clipă m-am trezit, m-am limpezit,
simţind cum undeva dindărăt mă invada o imensă oboseală, simţeam cum vestmintele-mi
îmbibate de sudoare atîrnau pe mine dezgustător de umede şi călduţe, am văzut cum mîinile
îmi ieşeau înroşite, cu vinele umflate, de sub manşetele boţite şi îmbibate de transpiraţie. Dar
mi-am revenit repede, căci privirea Herminei anihila totul. Privirea ei, din care aveam
impresia că se uită la mine propriul meu suflet, făcea să se prăbuşească orice realitate, chiar şi
realitatea simţurilor mele care o doreau. Priveam fermecaţi unul la celălalt, fermecat se uita la
mine micul şi sărmanul meu suflet.
^Eştj pregătit ?" m-a întrebat Hermina, iar zîmbetul îi dispăru, aşa după cum dispăru şi umbra
de pe sînul ei. Rîsetele acelea străine răsunau tot mai încet, departe, sus, în spaţii necunoscute.
Am dat afirmativ din cap. O da, eram pregătit. "Tj_ Dar în uşă apăru JPablo {muzicantul,
aţintindu-ne cu lumina ochlic^uT'Hr^eTi'toată veselia lor, erau de fapt, ochii unui_aniraal, dar
în timp ce ochii animalelor sînt plini, întotdeauna, de seriozitate, ai lui rîdeau în permanenţă şi
tocmai felul acesta în care rîdeau îi umaniza. Ne făcu semne cu întreaga lui cordialitate şi
amabilitate. Purta un halat de casă din mătase pestriţă, deasupra gulerului roşu al halatului se
vedeau gulerul boţit al cămăşii şi chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit şi de fad, dar
strălucirea ochilor lui negri te făcea să uiţi totul. Ochii lui te făceau şi ei să uiţi realitatea,
-'- £j_Jta_puteau fermeca^. ■----------
I-am urmat îndemnul şi, trecînd de uşă, mi-a spus încet : „Frate Harry, te invit la o
reprezentaţie. Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile. Eşti pregătit ?" Am confirmat
din nou, dînd din cap.
■- ., Ce simpatic ! Ne-a luat la braţ cu tandreţe, grijuliu, ,Hermina în dreapta, eu în stînga lui,
conducîndu-ne în
192
sus, pe o scară, pînă am ajuns într-o cameră mică, ro-T în care, de sus, cădea o lumină
albăaţrje,. era y
iyfidji" în care, de sus, căda jăşţyiL.
aproape goală de tot, înăuntru nu se afla nimic altceva' decît o măsuţă rotundă şi trei
fotolii în care ne-am aşezat. ~"J
Unde ne aflam ? Dormeam ? Eram acasă ? Călătoream eare într-un automobil ? Nu, mă aflam
într-o., încăpere j ţ^-p lumină albastră, rotundă, într-o atmos-
j
feră_rarefiaiâ, într-un sn gfr"3¥~r'eafflăT;e'^arefiată. Oare diT"ceera atît de palidă Hermina ?
De ce vorbea Pablo atît de mult ? Oare nu eram eu cel care îl făcea să vorbească, cel care
vorbea dintr-înaul ? Oare nu mă privea şi din ochii lui doar propriul meu suflet, pasărea aceea
pierdută, înfricoşată, întocmai ca din ochii cenuşii ai Herminei ?
Prietenul nostru Pablo ne privea şi vorbea cu toată amabilitatea lui plină de bunătate şi
întrucîtva ceremonioasă, vorbea mult şi despre cîte şi mai cîte. El, cel pe care nu-l auzisem
vorbind coerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau de formulări, despre care
nici nu crezusem că e în stare să gîndească, tocmai el vorbea acum, vorbea cursiv şi
impecabil, cu o voce blîndă, caldă.
„Prieteni, v-am invitat la o reprezentaţie pe care Harry şi-o doreşte de multă vreme, pe care de
multă vreme o visează. S-a făcut cam tîrziu şi probabil că toţi sîntem cam obosiţi. Haideţi,
deci, să ne odihnim puţin aici şi să ne refacem puterile."
Dintr-o nişă aflată în perete a luat trei păhărele, o sticluţă nostimă şi o cutiuţă exotică făcută
din lemni-şoare colorate, a umplut paharele, turnînd din sticluţă, a luat din cutie trei ţigări
subţiri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de mătase o brichetă şi ne-a oferit foc.
Fumam fiecare încet, tolăniţi în fotolii, fumul era dens ca de tămîie, trăgeam încet cîte o
înghiţitură din băutura dulce-acrişoară cu gust uimitor de necunoscut, străin, dar efectul ei a
fost într-adevăr reconfortant, îmbucurător, simţeam că ne umflam cu un gaz care ne $ăcea să
ne pierdem greutatea. Am stat astfel fumînd, trăgînd încet din ţigară, ne odihneam, apoi mai
sorbeam cîte puţin din pahare, simţind că devenim uşori şi ve-
193
a
seli. Iar în tot acest timp, Pablo spusese în surdină, cu vocea lui caldă :
„Mă bucur, dragă Harry, că am prilejul să te găzduiesc un timp. Te-ai săturat adesea de viaţă,
vrînd să pleci de aici, nu-i aşa ? Ceea ce doreşti tu este să părăseşti timpul acesta, realitatea
aceasta şi să pătrunzi într-o altă realitate, care să ţi se potrivească mai mult, într-o lume
atemporală. Fă-o, dragă prietene, te invit [* chiar s-o faciJŞtii, desigur, unde se află
ascunsă cealaltă I lume, ştii că ceea ce cauţi este exact lumea propriului / tău- suflet. Numai
în propriul tău interior trăieşte cea-.. n laltă realitate la care rîvneşţLlEu nu pot să-ţi ofer nimic
/ altceva în afară de ceea ce Ixistă deja în tine însuţi, nu pot să-ţi deschid nici-o altă galerie de
imagini decît pe 'aceea a sufletului tău. Nu pot să-ţi ofer nimic, poate doar un prilej, un
imbold, o cheie. Eu nu te ajut decît pentru ca propria ta lume să devina~^vizibilă~"şi atîta
tot."
Vîrî din nou mîna în buzunarul jachetei lui pestriţe şi scoase o oglindă rotundăde buzunar. ■
;>„Priveşte : iată cum te-ai văzut pe tine însuţi pînă acum !" """
Ţinea oglinjoara dinaintea ochilor mei (mi-am amintit de un vers din copilărie : „Oglinjoară,
oglinjoară în Smînuţă") şi am văzut o imagine puţin cam nebuloasă şi dezlînată, tulburătoare,
plină de mişcare, plină de o activitate febrilă şi de fierbere : eram eu, Harry Haller şi, în
interiorul acestui Harry, lupul de stepa, un lup timid, frumos, care privea însă dezorientat şî
înfricoşat, ochii îi luceau cînd cu răutate, cînd cu tristeţe, iar chipul acesta de lup curgea,
mişcîndu-se neostoit, prin Harry, asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferită, tulbură
şi frămîntă un fluviu, purtînd cu el o luptă dureroasă, muşcînd unul din celălalt, sub semnul
dorului nepotolit de a căpăta o înfăţişare anume. Lupul acela fluid cu chipul conturat numai pe
jumătate, mă privea trist, trist de tot, cu nişte ochi frumoşi, timizi. „Aşa te-ai văzut pe tine
însuţi", a mai spus o dată Pablo încet, vîrînd oglinda la loc, în buzunar. Am închis ochii
recunoscător şi am mai băut puţin dirT"eiîxîrul

„Gata, ne-am odihnit", spuse Pablo, „ne-am refăcut puterile şi-am mai pălăvrăgit niţel. Dacă
simţiţi că nu mai sînteţi obosiţi, vă voi introduce acum în stereosco-pul meu şi vă voi arăta
micul meu teatru^ Sînteţi de acord ?" *-----
Ne-am ridicat, Pablo păşea zîmbitor înaintea noastră, deschise o uşă, trase la o parte o
cortină şi iată-ne , ajunşi în coridorul rotund, de forma unei potcoave, al T unui teatru, eram
exact la mijloc, iar de ambele părţi ale v coridorului arcuit se aflau incredibil de multe uşi
în- ( guste care duceau spre nişte loje. J^>
„Iată, acesta este teatrul nostru", ne-a explicat Pablo, „un teatru amuzant, sper că veţi găsi
suficiente lucruri de care să rîdeţi." Şi rîse cu glas tare, scoţînd numai citeva sunete care, însă,
m-au făcut să mă treacă fiorii, căci rrnUsg părea, că recunosc rîsul acela limpede şi bir "jir po
cnrr îl ^Wigpm nTai inalfile venind de undeva,
„Teatrul meu are uşi pentru cîte loje doriţi, zece, sau o sută, sau o mie, iar îndărătul fiecărei
uşi vă aşteaptă exact ceea ce căutaţi. Este vorba dp^n _gaJarig_dg. ima-_ £imV-dar nu v-ar
folosi Ia nimic dacă aţi trece prin ea aşa cum sînteţi. Vă va intimida şi vă va orbi tocmai ceea
ce, de obicei, numiţi voi PpJjgflBgil^1'R ^ţi ghicit de mult, fără îndoială, că învingerea
timpului, mântuirea de realitate, sau indiferent cum vreţi să numiţi clorul vostru sînt identice
cu dorinţa de a scăpa de aşa-zjUa
ele închisoarea în
dacă aţi intra în teatrul acesta aşa cum sînteţi, atunci aţi vedea totul cu ochii lui Harry, aţi
vedea totul prin lentilele lupului de stepă. De aceea sînteţi rugaţi să vă •descotorosiţi de
aceste lentile, să predaţi, cu toată ama- L bîlitatea, mult stimata voastră personalitate la
garderobă^-unde vă stă la dispoziţie oricînd o veţi dori din noii. Plăcuta seară de dans pe care
aţi petrecut-o, tratatul despre lupul de stepă, în fine, stimulentul pe care l-am consumat nu de
mult ar trebui să vă fi pregătit suficient. Ţie, Harry, îţi va sta la dispoziţie, după ce îţi vei
dezbrăca stimabila personalitate, partea stingă a teatrului, ţie, Hermina, cea din dreapta, iar
înăuntru vă veţi putea întîlni iarăşi, după cum veţi dori. Hermina, te rog
195

să treci pînă una alta după cortină, vreau să-l iniţiez mai întîi pe Harry."
Hermina dispăru în dreapta, trecînd prin faţa unei oglinzi imense care acoperea peretele din spate, de la podea
pînă la arcadă. /^~~*~^->.
„Aşa,(Harr^yacum vino şi încearcă să fii bine dispus. Căci scopuţ~intregii reprezentaţii este tocmai^ acela de a
teTnveserî7^e~a~ te învaţă sa rizi — sper că vei face în aşa fel, încit sa-mi uşurezi sarcina. Că doar te simţi bine,
nu-i aşa ? Da ? Nu ţi-e cumva frică ? Atunci e bine, foarte bine. Vei păşi fără teamă şl fără nici-o strîngere de
inimă în lumea noastră, _a aparentelor, în care, conform obiceiului, îţi vei face intrarea prm'Ff-uiî" sîmpTu
simulacru de Jşuîucîdere."
l
A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ţinîndu-mi-o dinaintea ochilor. Harry cel rătăcit, nebulos şi invadat de
făptura lupului care năzuia să capete contur mă privea din nou, imaginea îmi era binecunoscută şi realmente
antipatică şi nici nu m-aş fi sinchisit defel dacă s-ar fi găsit cineva să o nimicească.
„Vei şterge această imagine din oglindă, imagine de care, de acum încolo, te poţi lipsi, dragă prietene, nici *• nu
e nevoie de mai mult. Este suficient să priveşti la \ această imagine şi să rîzi din toată inima, sincer, condiţia este
să fii într-o dispoziţie care să-ţi îngăduie acest .^,'lucru. Ţe afli într-o şcoală a umorului, va trebui să în-v veţi cum
se rîde. Ei, dar orice umor de calitate începe prin aceea că nu-ţi mai iei în serios propria ta persoană."
|
M-am uitat fix în oglinjoară, în oglinjoara pe care o ţinea în mînă, în ea lupul Harry se zbătea zvîcnind. Preţ de o
clipă am simţit cum ceva zvâcneşte în mine, în străfundul meu, încet, dar dureros, un fel de amintire, un fel de
dor de casă, un fel de remuşcare. Pe urmă, neliniştea aceasta uşoară i-a făcut loc unui alt sentiment,
sentimentului pe care îl ai atunci cînd, din maxilarul anesteziat cu cocaină ţi-a fost extras un dinte bolnav,
simţeam o uşurare, simţeam că pot să respir adînc, dar totodată mă uimea gîndul că nu mă duruse chiar atît de
tare. Acestui sentiment i s-a mai adăugat atît prospeţimea unei bune dispoziţii cît şi un anume chef de a
rîde, nu le-am putut rezista, aşa încît am izbucnit într-un hohot de rîs mîntuitor.
Imaginea tulbure din oglindă pîlpîi şi se stinse, suprafaţa mică, rotundă a oglinzii fusese parcă arsă din-tr-o dată,
devenind cenuşie, estompată şi opacă. Rîzînd, Pablo aruncă ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infinitului
coridor şi dispăru.
„Ai rîs bine, Harry", a exclamat PabloX „vei putealr «A învăţa să rîzi întocmai ca nemuritor ii. ^Iată>-a€um l-
aif omorît cu adevărat pe lupul de stepă. "Cu nici-un bricţ-nu poţi face aşa cevajBagă de seamă, lupul trebuie să
rămînă mort ! Imediat vei putea părăsi realitatea stupidă. Cu prima ocazie vom bea frăţietate, dragul meu,
niciodată nu mi-ai plăcut atît de mult ca astăzi. Şi, dacă va fi să mai pui preţ pe astfel de nimicuri, atunci vom
mai putea filozofa şi vom mai putea discuta împreună cît vei voi în legătură cu muzica şi Mozart şi Gluck şi
Platon şi Goethe. Acum vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibil pînă acum. Căci ^sinuciderea sa, fireşte,
nu este definitivă; ne aflăm într-lin teatru magic, în ţ--~ care nu există nici o realitate, ci doar imagini.
Alegeţi V" imagini frumoase şi vesele şi demonstrează într-adevăr \ că nu mai eşti îndrăgostit de dubioasa ta
personalitate ! Dar dacă vei dori totuşi să ţi-o recapeţi, n-ai decît să priveşti din nou în oglinda pa care ţi-o
voi arăta eu*M acum. Că doar cunoşti vorba aceea înţeleaptă: e mai bine să ai o oglinjoară în mînă decît
două atîrnate pe ♦ perete. Ha ha ! (Şi rîse din nou, la fel de frumos şi de *j îngrozitor.) — Aşa, iar acum nu
mai avem de săvîrşit decît un ceremonial foarte simplu şi vesel. Te-ai lepădat acum, deci, de personalitatea ta,
hai, vino şi priveşte într-o oglindă adevărată ! Ce te vei mai amuza."
Rîzînd şi făcînd tot felul de drăgălăşenii nostime m-a făcut să mă întorc, aşa încît mă aflam acum în faţa unei
"^oglinzi uriaşe atîrnate pe un perete. Acolo m-am văzut, "' pe mine însumi.
L-am văzut, pentru o fracţiune de secundă, pe acel Harry, pe care îl cunoşteam, pe chipul lui se citea o
neobişnuită bună dispoziţie, era senin, surîzător. Dar abia ce l-am recunoscut că s-a şi destrămat, din el s-a des-
196
197
prins o a doua figură, o a treia, o a zecea, o a douăzecea şi tnat^ nglinda arpoa impnsă se umplu cu tot
felul de caii m hăţi H TT Hj
'încît abia dacă-i puteam privi şi' recunoaşte pe neca ■ dintre ei în cele cîteva fracţiuni de secundă.
Unii dintre aceşti mulţi Harry era de aceeaşi vîrstă cu mine, unu"
~eT5u~mai în vîrstă, unii erau foarte bătrîni, alţii foarte tineri, adolescenţi, băieţi de şcoală, ijTtrpn
pari._ copii. Aceşti Harry erau fie de cincizeci de ani, fie de douăzeci de ani, alergau şi săreau haotic,
erau fie de treizeci de ani, fie de cinci ani, erau serios', şi veseli, demni şi caraghioşi, bine îmbrăcaţi şi
zdrenţăroşi, ba unii erau chiar complet goi, fără păr sau cu cîrlionţi lungi, şi toţi aceştia eram eu şi pe
fiecare dintre ei îl vedeam, îl recunoşteam într-o fracţiune de secundă, după care dispărea la fel de
repede, aluneca în toate părţile descom-punîndu-se, spre stînga, spre dreapta, înspre adîncul oglinzii
sau urcînd spre suprafaţa acesteia. Unul dintre ei, un tip tînăr, elegant, se aruncă la pieptul lui Pablo
îmbrăţişîndu-l şi fugind apoi împreună cu el. Iar un altul, care mi-a plăcut în mod deosebit, un tînăr
drăguţ, încîntător, de şaisprezece sau şaptesprezece ani, intră în goană, ca un fulger, în coridor şi
citL,cu nesaţ inscripţiile de pe toate uşile, eu păşeam în urma lui, iar el se opri dinaintea unei uşi pe
care reuşii să citesc :
■J TOATE FETELE SlNT ALE TALE .
^INTRODUCEŢI O MONEDA DE O MARCA
Tînărul drăguţ îşi luă avînt, făcu un salt şi, arun-cîndu-se cu capul înainte în orificiul unde trebuia
introdusă moneda, dispăru îndărătul acelei uşi.
Dispăruse şi Pablo, se părea că dispăruse şi oglinda şi, odată cu ea, toate acele nenumărate figuri ale
lui Harry. Mi-am dat seama că fusesem lăsat în. voia mea şi a teatruTui. aşa ca am păşit curios din uşă
în uşă, citind inscripţiile de pe fiecare, citind ispitele, promisiunile acelea.
198
Inscripţia
PQEXIŢI_LA~O.......V1NA.T.OARE AMUZANTA !
VINATOAREA UNOR ANIMALE MART~=T-----------
mă ispiti, aşa că am deschis uşa îngustă şi am intrat M-am trezit în mijlocul unei lumi zgomotoase şi
febrile. Pe străzi goneau automobile, unele erau blindate, vînînd pietoni, călcîndu-i, strivindu-i de
zidurile caselor. Am înţeles pe loc : era vorba de lupta dintre om şi maşină, o luptă pregătită de mult,
aşteptată de mult, de care ne temusem de mult şi care izbucnise, în fine, acum. Pretutindeni zăceau
împrăştiaţi morţi şi sfîrtecati, pretutindeni zăceau, de asemenea, automobile zdrobite, îndoite, pe
jumătate incendiate, iar deasupra acestui haos se roteau avioane asupra cărora, de pe multe
acoperişuri şi de la ferestre, se trăgea cu puşti şi mitraliere. Afişele stridente de pe toţi pereţii, care
atrăgeau atenţia prin fastuozitatea lor, chemau naţiunea, cu litere enorme, strălucind ca nişte
făclii, să militeze, în sfîrşit, spre binele oamenilor şi împotriva maşinilor, să-i zdrobească, în sfîrşit,
pe bogătaşii îmbuibaţi, bine îmbrăcaţi şi parfumaţi, care storceau din ceilalţi tot untul cu ajutorul
maşinilor, precum şi toate automobilele lor mari care huruiau, bîrîiau supărător şi zbîrnîiau
drăceşte, să dea foc, în sfîrşit, fabricilor, să facă puţină ordine şi să mai depopuleze pămîntul acesta
terfelit, încît să crească din nou iarba, încît în universul betonului prăfuit să poată să mai apară cîte o
urmă de pădure, cîmpie, pajişte, rîu sau mlaştină. Dimpotrivă, alte afişe splendid pictate, stilizate
fastuos în culori delicate şi mai puţin copilăreşti, dovedind o imaginaţie deosebită, plină de inteligenţă
şi spirit, îi tulburau pe toţi proprietarii şi pe toţi cei cu mintea trează atrăgîndu-le atenţia asupra
iminenţei haosului şi anarhiei, prezentau într-adevăr emoţionant binefacerile ordinii, ale muncii, ale
proprietăţii, ale culturii, ale dreptului, ridicînd în slavă maşinile ca pe suprema descoperire, de ultimă
oră, a oamenilor cu ajutorul cărora aceştia urmau să se transforme în zeităţi. Am citit afişele gînditor,
cuprins de admiraţie, le-am citit atît pe cele roşii, cît şi pe cele verzi, elocvenţa lor înflăcă-
199

rată, logica lor imperioasă au avut asupra mea un efect fabulos, aveau dreptate, mă uitam pe
deplin convins cînd la unele, cînd la celelalte, e adevărat, ceea ce mă deranja vizibil erau
împuşcăturile frecvente din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limpede : era război, un
război violent, focos şi deosebit de simpatic, în care nu era vorba de împăraţi, republică,
frontiere, steaguri şi culori sau de alte asemenea lucruri decorative şi teatrale care, n fond, nu
erau decît nişte ticăloşii, ci un război în care toţi acei care simţeau că se sufocă şi că viaţa nu
le mai era pe plac puteau să-şi exprime nemulţumirea în mod combativ, urmărind distrugerea
generală a unei civilizaţii de tinichea. Am văzut cum în ochii tuturor strălucea o poftă
distructivă, o poftă de a omorî atît de limpede şi de sinceră, încît florile acestea roşii,
sălbatice, înalte de tot şi prospere şi-au desfăcut petalele şi în mine, ri-zînd cu aceeaşi
strălucire. M-am implicat cu bucurie în lupta aceea. ^_^^^
I Dar cel mai frumos (^pisocl^i fost cel în care lîngă /mine şi-a făcut apariţia/~cîînTr-o
dată, colegul meu de j şcoală Gustay, de care de zeci de ani nu mai ştiusem (_ nirnîcTşi care,
odinioară, fusese cel mai nebunatic, cel mm puternic şi mai însetat de vfaţă dintre toţi prietenii
de la începutul copilăriei mele. Inima mi s-a înveselit cînd am văzut că mă întîmpină făcînd cu
ochiul, avea ochi albaştri, luminoşi. Mi-a făcut un semn, iar eu m-am îndreptat bucuros spre
el.
„Dumnezeule mare, Gustav", am exclamat eu fericit, „ce bine că te mai vede omul! Ce s-a
ales din tine ?"
A rîs enervant, exact aşa cum făcea pe vremea cînd eram copii.
„Dobitocule, mai e nevoie să ne punem întrebări şi să pălăvrăgim ? M-am făcut profesor de
teologie, iată că acum o ştii şi pe asta, dar astăzi, din fericire, teologia nu-şi mai are nicăieri
nici-un rost din cauza războiului. Ei, haidem !"
Trase în şoferul unui mic autocamion care, zbîrnî-ind, tocmai ne ieşise în cale, sări pe
autocamion cu dexteritatea unei maimuţe, îl opri pentru ca să mă urc şi eu, apoi am gonit
diabolic printr-o ploaie de gloanţe şi
printre maşini răsturnate pînă am ieşit din oraş, departe de ultimul cartier.
„Eşti de partea fabricanţilor ?" l-am întrebat pe prietenul meu.
„Da' de unde, asta e o chestie de gust, o să ne mai gîndim şi-acolo, afară. De fapt, stai, prefer
să optez pentru cealaltă grupare, cu toate că, în esenţă, asta n-are nici-o importanţă. Eu sînt
teolog şi Luther, înaintaşul meu, i-a ajutat la vremea lui pe principi şi pe bogătaşi împotriva
ţăranilor, iată un lucru pe care vrem să-l dregem pe cît posibil. Ce maşină proastă, să sperăm
că mai rezistă încă vreo cîţiva kilometri !"
Iute ca vîntul — odrasla cerurilor — am zburat pî-rîind şi hodorogind pînă ce am ajuns într-un
loc liniştit, situat la multe mile depărtare, după ce străbătuserăm o cîmpie întinsă şi suiserăm,
încet-încet, panta unui munte impresionant. Ne-am oprit aici, pe şoseaua netedă, lucitoare,
care se strecura printre un perete stîncos abrupt şi un zid scund de protecţie, şerpuind
îndrăzneţ pină sus, sus, dincolo de un lac albastru, strălucitor. „Ce regiune frumoasă", am spus
eu. „Foarte drăguţă. Puteam să o numim şoseaua axelor, pe aici se vor rupe diverse axe,
micuţule Harry, fii atent !"
La marginea drumului se afla un pin imens, iar sus, în pin, am văzut un fel de colibă
construită din scîn-ctufi, un post sau un foişor de observaţie. Gustav rîse tare pe seama mea,
apoi am coborît repede din maşină, ne-am căţărat pe trunchi şi ne-am ascuns, răsuflînd din
greu, în foişorul acela care ne plăcea foarte mult. Acolo am găsit puşti, pistoale, lăzi cu
cartuşe. Şi abia ce reuşisem să ne răcorim puţin şi să ne cuibărim în acel foişor de vînătoare
cînd, de la prima curbă din apropiere, se auzi claxonul cam răguşit şi cu pretenţii hegemoniste
al unei maşini mari de lux care mergea zbîrnîind, cu toată viteza, pe neteda şosea montană.
Ţineam deja puştile în mîini. Era minunat de pasionant.
„Ţinţeşte-L pi p"fex !" mi-a poruncit Gusta_Y~ xeiaede. maşinf^gi'yffâie ţîşnise tocmai pe
dedesubtul nostru. Am ochit şi amapăsat pe trăgaci, nimerind în şapca albastră a cylOi^cle la
volan. Tipul se prăbuşi, maşina goni
I
200
201
mai departe, se lovi de perete, reculă, se lovi cu putere, furioasă, ca un bondar mare, gros, de
zidul scund, se dădu peste cap şi se prăbuşi în abis, după ce se mai lovi zgomotos o ultimă
oară de zid.
„L-am terminat !" rîse Gustav. „Pe următorul lasă-l în seafna me ~~"
Şi iata~~că a apărut încă o maşină în goană, trei sau patru oameni stăteau, mici, pe canapele,
pe capul unei femei flutura, întinsă orizontal, o bucată de voal albastru deschis şi, de fapt,
îmi părea rău, căci cine ştie, poate îndărătul acelui voal se ascundea chipul celei mai
frumoase dintre femei. Dumnezeule mare, dacă tot ne jucam de-a hoţii, poate că ar fi
fost mai bine şi mai plăcut să fi urmat exemplul marilor noştri înaintaşi şi să nu ne îndreptăm
bravura poftei noastre de a ucide şi împotriva femeilor frumoase. Dar Gustav trăsese deja.
Şoferul zvîcni, se prăbuşi, maşina se lovi de stanca abruptă, se ridică în sus, reveni
şi se terciui aterizînd din nou pe şosea cu roţile în sus. Am aşteptat, nici-o mişcare, oamenii
zăceau muţi, prinşi ca într-o capcană, sub maşină. Maşina mai hurui şi mai zornăi o vreme, :
învîrtindu-şi nostim roţile în aer, pentru ca apoi, din-Atr-odată, să explodeze înfiorător şi
să fie cuprinsă de flăcări orbitoare.
„Un Ford", a zis Gustav. „Trebuie să coborîm şi să >, eliberăm şoseaua."
Am coborît şi ne-am uitat la mormanul acela cuprins ^de flăcări. Arsese foarte repede, noi,
între timp, făcuse-răm din nişte crăci cîţiva pari de ridicat cu care sălta-răm mormanul dîndu-l
la o parte, aruncîndu-l peste marginea şoselei în abisul în care se rostogoli, zdrobind tufele
care trosniră încă multă vreme. Doi dintre morţi căzuseră cînd întorseserăm maşina şi
zăceau cu hainele în bună parte arse. îmbrăcămintea unuia dintre ei rămăsese destul de intactă,
l-am căutat în buzunare în speranţa că vom afla cine fusese omul acesta. Am dat peste un
portofel din piele, în care se aflau cîteva cărţi de vizită. Am luat una şi am citit pe ea : „Tat
twam asi". ur „Foarte nostim", a spus Gustav. „Qar în definitiyji^are pici-o importanţă
_cum__şe_ numesc oamenii pe care îi 'omOTinîr-Stnt-TŞi^eT nişte sârmanF attlărîţl "ca şi
noX nici
202 •
numele lor nu are nici-o importanţă. Xrebuie jsă_ nimi-cîm lumea asta şi pe noi odată cu ea.
Dacă ar putea fi inundată cu totul timp de zece minute, cred că asta ar fi soluţia cea mai puţin
dureroasă. Ei, dar hai la treabă !" Am aruxLcai_jnorţii tot acolo unde aruncaserăm şi maşina.
GLaltă maşina. îşi anunţa deja sosirea claxonînd. Am ţintit-o amîndoi deîndată, de pe şosea.
Se mai în-vîrti nebuneşte, ameţită, pe o porţiune de şosea, apoi căzu şi se opri chiţăind, un om
rămăsese nemişcat înăuntru, darofată_ţrnjirâ:'clra|^^
şi tremurind. din tot trupul, dar era nevătămata. Am. in tîmpinat-o cu amabilitate, oferindu-i
serviciile noastre! Dar ea era mult prea speriată, nu putea vorbi şi ne fixă o vreme cu privirea
ei rătăcită.
„Ei, ia să vedem noi cine era bătrânul", a spus Gustav şi s-a întors spre omul care tot mai
atîrna pe locul din spatele şoferului împuşcat. Era un domn cu părul scurt, albit; ochii lui
inteligenţi, cenuşii erau deschişi, dar se pare că era rănit destul de serios, în orice caz, din gură
îi curgea sînge, iar gîtul i se sucise înfiorător şi i se înţepenise.
„îmi permiteţi, domnule, mă numesc Gustav. Ne-am îngăduit să vă împuşcăm şoferul. Ne
permiteţi să vă întrebăm cu cine avem onoarea ?"
Ochii mici, cenuşii, ai bătrînului aveau o privire rece
şi tristă.
„Sînt procurorul general Loering", a spus el încet. ,.Nu l-âţi omorît numai pe sărmanul meu
şofer, ci şi pe mine, simt că mi se apropie sfîrşitul. De ce aţi tras asupra noastră ?«
„Pentru că aţi circulat cu o viteză prea mare."
„Mergeam cu viteză normală."
..Ceea ce Ieri era normal, nu mai e şi azi la fel, domnule procuror general. Noi sîntem astăzi
de părere c~ orice viteză cu care merge, un automobil este prea mart !FToT~clîstrugem acum
maşinile, pe toate, ca dealtfel şi to felul de alte maşini."
„Şi puştile voastre ?"
„Şi lor le va veni rîndul dacă vom mai avea vreme şi de aşa ceva. S-ar putea ca mîine sau
poimîine să se fi terminat cu noi toţi. Doar ştiţi şi voi ce îngrozitor de
203
populat, de suprapopulat, era continentul nostru. Ei,, acum sft-rnai poate rrnpira "
„Şi trageţi asupra oricui, fără discernămînt ?"
„Desigur. Fără îndoială că este păcat de unii. De exemplu, mi-ar fi părut rău de acesta tînără
drăguţă — cu siguranţă că este fiica dumneavoastră, nu-i aşa ?'•
„Nu, este stenografa mea."
„Cu atît mai bine. Şi acum vă rog să coborîţi sau daţi-ne voie să vă tragem afară din maşină,
pentru că trebuie s-o distrugem."
„Prefer să mă distrugeţi şi pe mine odată cu ea."
„Cum doriţi. Mai permiteţi-mi, însă, încă o întrebare ! Dumneavoastră sînteţi procuror.
Niciodată nu am înţeles cum poate un om să fie procuror. Dumneavoastră trăiţi de pe urma
faptului că acuzaţi şi condamnaţi alţi oameni care, de obicei, sînt nişte sărmani amărîţi. Nu-i
aşa ?"
„Aşa este. Mi-am făcut datoria. Asta este funcţia mea. La fel cum funcţia călăului era aceea de
a-i omorî pe cei condamnaţi de mine. Iar dumneavoastră aţi preluat aceeaşi funcţie. Şi
dumneavoastră omorîţi "
„Just.lj&umai că noi nu omorîm pe.nimeni din_ohU-ie, ci cfr"plâ'cere sau, mai bine zis : din
cauză, că lumea [^ asta ne-aaeceptionat si ne-a aus la deznădejcje^De aceea.
omorul ne amuză într-o oarecare măsură. Dumneavoastră nu vi s-a părut niciodată că omorul
este un amuzament ?" „Mă plictisiţi. Aveţi amabilitatea şi faceţi-vă munca pînă la capăt. Asta
în caz că noţiunea de datorie nu vă este necunoscută..."
A tăcut strîngînd din buze, de parcă voia să scuipe. Dar nu i-a ieşit decît puţin sînge care i s-a
lipit de bărbie. „Staţi puţin!" a spus Gustav politicos. „Este adevărat că nu cunosc noţiunea de
datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri am avut mult de-a face cu ea, am fost profesor de
teologie. De asemenea, am fost soldat şi am luptat în război. Ceea ce credeam eu că e o
datorie, ceea ce autorităţile şi, respectiv, superiorii mei îmi porunceau, nu era nimic bun, ba
întotdeauna aş fi preferat să fac exact contrariul. Dar chiar dacă acum nu mai cunosc noţiunea
de datorie, o cunosc totuşi pe aceea de vină — poate că amîndouă înseamnă acelaşi lucru.
Deîndată ce o mamă m-a făcut, apoi sînt vinovat, sînt condamnat
204
să trăiesc, sînt obligat să aparţin unui stat, să fiu soldat, să ucid, să plătesc impozite pentru
înarmare. Iar acum, în momentul ăsta, vina că sînt în viaţă m-a adus din nou, ca odinioară pe
vremea războiului, în situaţia că trebuie să ucid. Şi de data asta nu ucid cu oroare, ci m-am
supus datoriei, n-am nimic împotrivă ca lumea asta încuiată, tîrripă, să se sfarme în cioburi,
ba-i dau şi eu cu plăcere o mînă de ajutor, ba chiar mă nimicesc şi pe mine însumi cu dragă
inimă, odată cu ea."
Procurorul făcu un mare efort să schiţeze un zîmbet cu buzele sale lipite de sînge. Nu prea
reuşi, dar buna lui intenţie fusese vizibilă.
„Atunci e bine", spuse el. „Aşadar, sîntem colegi. Faceţi-vă datoria, stimate coleg."
între timp, fata aceea drăguţă se aşezase la marginea
şoselei.
In acest moment, o altă maşină claxona apropiindu-se în goană. Am tras fata puţin la o parte,
ne-am lipit de stîncă, iar maşina care venea nimeri din plin rămăşiţele celeilalte. Frînă
puternic şi se ridică în sus, oprindu-se, însă, intactă. Ne-am luat flintele în mîini şi le-am
îndreptat împotriva noilor veniţi.
„Coborîţi !" porunci Gustav. „Mîinile sus!"
Din maşină coborîră trei bărbaţi, ţinînd ascultători
mîinile ridicate.
„Este vreunul din voi medic ?" a întrebat Gustav.
Ei răspunseră că nu.
„Atunci aveţi amabilitatea să-l scoateţi pe domnul ăsta de pe locul lui, este grav rănit. Apoi
luaţi-l în maşina voastră pînă în cel mai apropiat oraş. Haideţi,
puneţi mîna !"
N-a trecut mult şi bătrînul domn a fost transferat în cealaltă maşină, Gustav dădea comenzi şi
toţi au pornit-o din nou la drum. —^
Intre timp, stenografa noastră îşi revenise, privind la tot ceea ce se întîmplase. Îmi plăcea
să ştiu că puse-j sem mîna pe o pradă atît de drăguţă.
„Domnişoară", i-a zis Gustav, „v-aţi pierdut patronul. Să sperăm că bătrînul nu vă era prea
apropiat şi în alte privinţe. Vă aranjez eu, străduiţi-vă să ne fiţi un bun camarad! Aşa, şi acum
ne cam grăbim. In curînd
205

o să fie destul de neplăcut aici. Puteţi să vă căţăraţi, domnişoară ? Da ? Atunci haideţi, vă


luăm între noi doi şi vă ajutăm."
Ne-am căţărat toţi trei cît am putut de repede pînă la coliba noastră din pom. Sus, domnişoarei
i se făcu râu, dar i-am dat să bea un coniac şi nu a trecut mult pînă ce şi-a revenit într-atît încît
să poată admira splendida panoramă a lacului şi să ne comunice că se numeşte Dora.
~~'Imediat după aceea acolo, jos, sosise încă o maşină care se strecură cu atenţie pe lîngă
maşina răsturnată, fără să se oprească, apoi acceleră.
„Pezevenghiui !" rîse Gustav, trăgînd în cel de la
volan. Maşina a dănţuit puţin, s-a ciocnit o dată de zid,
l-a străpuns şi a rămas suspendată deasupra abisului.
„Dora", i-am spus eu, „ştii să mînuieşti o flintă !"
Nu ştia, dar a învăţat de la noi cum se încarcă o
armă. Mai întîi era cam neîndemînatică şi s-a rănit la
un deget din care i-a curs sînge, începu să plîngă şi ne-a
cerut un plasture. Gustav, însă, i-a explicat că era război
şi că va trebui să demonstreze că e o fată cuminte şi
curajoasă. Şi totul a mers apoi ca pe roate.
„Dar ce-o să se aleagă din noi ?" ne-a întrebat ea
„Nu ştiu", spuse Gustav. „Prietenului meu Harry
îi plac femeile frumoase, el o să fie prietenul tău."
„Dar ei vor veni cu poliţia şi cu soldaţii şi ne vor omorî."
„Nu mai există nici poliţie, nici altceva de soiul ăsta. Trebuie să ne decidem, Dora. Ori
rămînem liniştiţi aici, sus, trăgînd asupra maşinilor care trec pe dinaintea noastră ca să le
distrugem, ori luăm noi înşine o maşină şi plecăm cu ea, oferindu-le altora ocazia să tragă
asupra noastră. Este indiferent de partea cui trecem. Eu sînt de părere să rămînem aici."
Jos se ivi din nou o maşină, claxonul ei se auzea
strident pînă sus la noi. N-a trecut mult şi i-am făcut
de petrecanie, aşa încît rămase cu roţile în sus.
C „Ce straniu", am spus eu, „nu credeam că poate fi
^4şa de amuzant să tragi cu puşca ! Şi cînd te gîndeşti
/că odinioară eram un duşman al războiului!"

206
Gustav zîmbi. „Da, pe lumea asta sînt mult prea mulţi oameni. Odinioară nu-ţi dădeai seama
aşa de bine de lucrul ăsta. Dar acum, cînd fiecare nu doreşte numai să respire aer, ci să aibă şi
o maşină, ei, acum îţi dai seama de lucrul ăsta. Fireşte că ceea ce facem noi nu este o faptă
înţeleaptă, e o copilărie, tot aşa cum şi războiul era o imensă copilărie. în viitor, lumea va
trebui să înveţe cum să ţină în frîu proliferarea indivizilor pe căi raţionale. Reacţia noastră la
nişte condiţii insuportabile ' este, în aparenţă, destul de iraţională, dar, în esenţă, în-'
treprindem totuşi un lucru just : reducem."
„Da", am spus eu, „ceea ce facem noi este probabil o nebunie, dar probabil că, totuşi, este
bine şi necesar să procedăm astfel. Nu este bine ca omenirea să-şi suprasolicite raţiunea,
căutînd să facă ordine, cu ajutorul raţiunii, în nişte lucruri care nici nu sînt încă accesibile
raţiunii. Aşa apar idealuri extraordinar de raţionale, dar, simplificînd viaţa într-un mod atît de
naiv, o siluiesc şi o secătuiesc. Acea imagine despre om care, odinioară fusese un ideaF
înalt, a început sâ se transforme intr-umţ ' clişeu. "Poale că nul'; nebunii, u vum-îmiubila
drrT'nou."' Gustav mi-a răspuns rîzînd : „Ce priceput eşti la vorbă, cine dă ascultare unui
asemenea izvor de înţelepciune, este cuprins de bucurie şi are cu ce să se aleagă. Şi chiar s-ar
putea să ai dreptate într-o oarecare măsură. Dar fii atît de bun şi încarcă-ţi flinta din
nou, pentru că impresia pe care mi-o faci este a unui om cam prea visător. în orice clipă
se pot ivi, în goana lor, cîţiva căpriori pe care nu-i vom putea ucide cu filozofia, ci,
oricum, va trebui să avem pe ţeava cîteva gloanţe." O maşină se ivi şi se răsturnă pe dată,
şoseaua era blocată. Un supravieţuitor, un bărbat rotofei, roşu la chip, gesticula de zor pe
lîngă ruine, holbîndu-se cînd în jos, cînd în sus, ne descoperi ascunzătoarea şi alergă spre noi
mînios, trăgînd cu un revolver de mai multe ori în direcţia noastră.
„Plecaţi sau vă împuşc", i-a strigat Gustav celui de jos. însă tipul îşi îndreptă revolverul spre
el şi mai trase o dată. Atunci am tras şi noi în el, ucigîndu-l din două împuşcături.
207
Au mai apărut două maşini pe care le-am şi scos din circulaţie. Apoi şoseaua a rămas calmă şi pustie,
se pare că se răspîndise vestea despre pericolele care te pîndeau dacă treceai pe acolo. Aveam timp
acum să admirăm frumoasa panoramă. De partea cealaltă a lacului, acolo jos, se afla un orăşel din care
se vedea cum iese*fumul şi nu a trecut mult pînă ce am văzut cum focul se întinde de la un acoperiş la
altul. Se auzeau şi împuşcături. Dora a plîns puţin, iar eu am mîngîiat-o pe obrajii umezi. z „Oare toţi
trebuie să murim ?" ne-a întrebat ea. Nu
4-a răspuns nimeni. între timp, jos se ivise un drumeţ, se uită la automobilele distruse care zăceau
acolo, cotrobăi prin ele, se aplecă într-unui din ele, scoase o umbrelă de soare pestriţă, o poşetă de
piele, o sticlă de. vin, se aşeză paşnic pe zid, găsi ceva de mîncat, învelit în celofan, în poşetă, bău pînă
goli sticla, apoi plecă mulţumit mai departe, cu umbrela de soare strînsă sub braţ. Plecă paşnic, iar eu
i-am spus lui Gustav : „Ai fi
oare capabil să tragi în acest om simpatic şi să-i găureşti
ţeasta ? Dumnezeule, eu n-aş fi."
„Nici nu-ţi cere nimeni să faci aşa ceva", a mormăit
prietenul meu. Dar simţea şi el că ceva îl apasă pe
inimă. Abia ce zărisem un om care continua să se com-f porte cîT*fîeVmovaţie, paşnic şi copilăreşte,
trăind în starea / lui de inocenţă, că toată acţiunea hoasfră~"ătît de lăuda-" ( bilă şT3tf nacegarăJie-a
apărut dintr-o dată prostească şi
respingătoare. La naiba cu toată vărsarea asta de sînge !
Ne era ruşine. Dar se spune că, în războaie, ar fi existat
chiar unii generali care ar fi încercat, uneori, asemenea
sentimente.___.
„Haideţi să plecăm de aici", ni se plînse Dora, „haideţi să ne dăm jos, sînt sigură că în maşini vom găsi
ceva de mîncare. Oare nu vă este foame ?"
Colo în vale, în satul cuprins de flăcări, clopotele începură să bată cu nervozitate şi teamă. Am început
să coborîm. Ajutînd-o pe Dora să se caţere peste parapet, am sărutat-o pe genunchi. Ea rîse tare. Dar
drugii au cedat, iar noi ne-am prăbuşit în gol..
M-am trezit din nora în coridorul rotund, marcat de emoţia" averTEtrrii cu
^tntito^r^ăT~Şr,'~de^'pretutmd'eni, de
208
P\. acele nenumărate..uşi, mă ispiteau tot felul de
inscripţii :
MUTABOR METAMORFOZĂRI ÎN ANIMALUL SAU PLANTA DORITA
KAMASUTRAM
LECŢII ÎN ARTA IUBIRII INDIENE
CURS PENTRU ÎNCEPĂTORI : 42 DE METODE DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII
SINUCIDERE PLINA DE DELICII RÎZI "DE MORI
VREŢI SA DEVENIŢI UN OM DE SPIRIT ? ÎNŢELEPCIUNEA ORIENTULUI
O DE-AŞ AVEA O MIE DE LIMBI ! NUMAI PENTRU DOMNI
DECĂDEREA OCCIDENTULUI PREŢURI REDUSE. RECORD INEGALABIL
ESENŢA ARTEI
TRANSFORMAREA TIMPULUI ÎN SPAŢIU PRIN INTERMEDIUL MUZICII
LACRIMA CARE RÎDE CABINETUL UMORULUI
JOCURI PENTRU SIHASTRI
COMPENSAREA INTEGRALA A ORICĂRUI FEL DE ÎNTOVĂRĂŞIRE
Şirul inscripţiilor era nesfîrşit. Una dintre ele suna astfel:
ÎNDRUMĂRI PENTRU MODELAREA PERSONALITĂŢII^,
SUCCES GARANTAT *
Mi s-a părut interesantă, aşa că am intrat pe uşa
aceea.
Am nimerit într-o încăpere semiîntunecoasă şi liniştită în care un bărbat şedea nu pe un scaun, ci, aşa
cum se obişnuieşte în Orient, pe podea, dinaintea lui se afla un obiect de dimensiuni mari, semănînd cu
o tablă de şah. In primul moment, am avut impresia că este prietenul
209

meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachetă asemănătoare, pestriţă, şi avea nişte ochi la fel
de negri şi de strălucitori. / „Sînteţi Pablo ?" l-am întrebat eu.
„Eu nu sînt, nirppni", mi-a declarat el cu amabilitate. „Noi, cei de pe aici, nu purtăm nici un
nume, noi, cei de pe aici, nu sîntem persoane. Eu sînt un jucător de şah. Vreţi să luaţi lecţii de
modelare a personalităţii ?"
„Da, chiar vă rog."
„Atunci fiţi atît de amabil şi puneţi-mi la dispoziţie cîteva duzini de figuri ale
dumneavoastră."
„Figuri ale mele... ?"
„Figurile în care aţi văzut că se descompune aşa-zisa personalitate a dumneavoastră. Căci fără
de figuri nu pot să joc."
Îmi puse dinainte o oglindă, am văzut din nou, în ea, cum întregul -care era persoana mea se
descompune în >niai multe euri, mi se părea că numărul era mai mare. "Numai că figurile
erau acum foarte mici, de mărimea unor figuri de şah pe care le puteai mînui uşor, iar
jucătorul luă cu degetele lui calme, sigure, cîteva duzini de figuri şi le aşeză pe podea lîngă
tabla de şah. In timpul acesta, vorbea monoton, ca un om care repetă o cuvîntare cau o lecţie
ţinută de nenumărate ori:
„Cunoaşteţi, desigur, concepţia falsă şi nefastă după care omul reprezintă o unitate durabilă.
De asemenea, cunoaşteţi că^omul este compus dintr-o mulţime de su-
F1P+°, din foarte multe euri. npsrnmpimprpa arpstpi apa-__
ente unităţi a__p_ersoanei în ~â~tît~ de "multe figuri este "corrsîderată o rip^i-mi^ iar fiinţă a
inventăT~penfrTrfen'o~ ^menul acesta denumirea de schizofrenie] Ştiinţa are dreptate în
această privinţă, dar numai în măsura în care, fireşte, nici-o multitudine nu poate fi strunită
fără o anumită intervenţie diriguitoare, fără o anumită ordine şi grupare. Dimpotrivă, nu are
dreptate atunci cînd crede că nu ar fi posibilă decît o ordine unică, obligatorie, de o viaţă, a
acelor sub-euri. Eroarea aceasta a ştiinţei are unele urmări neplăcute, valoarea ei constînd la o
adică în faptul că învăţătorii şi educatorii aflaţi în slujba stalului văd că, astfel, munca lor se
simplifică, fiind scutiţi ■de a mai gîndi şi de a mai trăi unele experienţe. Din
210
această eroare decurge faptul că mulţi oameni sînt socotiţi drept 'normali', ba chiar valoroşi
din punct de vedere social, cînd ei, în fond, sînt nişte nebuni incurabili, şi invers, unii oameni
— care sînt nişte genii — sînt consideraţi drept nebuni. De aceea noi completăm lacunara
învăţătură ştiinţifică despre suflete cu noţiunea căreia rT^şpunenX-.artarnoci'elăi'ii.—Arătam^
—astfel;—uelui uăl"ui;i i-a fost dat să trăiasca~Tîî5Tnentul dezmembrării eului său că poate
să-şi reaşeze bucăţile oricînd, în orice ordine dorită, şi să obţină astfel o multitudine de
înfăţişări a celui care joacă pe tabla de şah a vieţii. Asemeni scriitorului care creează o dramă
cu o mină de figuri, constituim şi noi, fără încetare, din figurile eului nostru dezmembrat
grupuri noi, cu jocuri şi surse noi de tensiune, cu situaţii veşnic noi. Priviţi !"
Cu degetele lui calme, agere, apuca figurile mele, bătrînii, tinerii, copiii, femeile, toate figurile
vesele şi triste, puternice şi delicate, iscusite şi neajutorate, aran-jîndu-le la iuţeală pe o tablă
în vederea unui joc în care ele se constituiau fără întîrziere în grupuri, familii, în jocuri şi
lupte, în prietenii şi duşmănii, alcătuind o întreagă lume la scară redusă. El făcu astfel încît, un
timp,, lumea aceea la scară redusă, plină de viaţă şi totuşi bine orînduită, se puse o clipă în
mişcare, jucîndu-se şi lup-tîndu-se, încheind alianţe şi purtînd bătălii, iar oamenii se curtau, se
căsătoreau şi se înmulţeau, era într-adevăr o dramă cu multe figuri, o dramă emoţionantă şi
plină de încordare.
Apoi mătură cu mîna, printr-o mişcare vioaie, toată1 tabla, răsturnînd cu uşurinţă toate figurile,
apoi le împinse, făcîndu-le grămezi, alcătuind configuraţia unui alt joc, cu totul nou, cu
aceleaşi figuri, dar grupate acum în cu totul alt fel, cu relaţii şi interdependenţe total diferite ;
făcu lucrul acesta gînditor, ca un artist care caută o soluţie. Cel de-al doilea joc era înrudit cu
primul : fusese aranjat din acelaşi univers, din acelaşi material, numai că tonalitatea era o alta,
ritmul era un altul, motivele aveau accente diferite, situaţiile se succedau în alt chip.
Şi astfel, inteligentul meşter făurea din acele figuri care, fiecare, erau bucăţi ale eului meu,
joc după joc,,
211

unul semănînd cu celălalt, chiar dacă uneori asemănarea nu era decît vagă de tot, puteai să-ţi
dai seama că toate jocurile aparţineau unei aceleiaşi lumi, avînd toate aceeaşi ^origine, şi
totuşi fiind fiecare un joc cu totul nou.
„Asta este arta vieţii", spuse el profesoral. „Chiar lumneavoastră înşivă puteţi modela şi
înviora, încurca i îmbogăţi jocul propriei dumneavoastră vieţi după bu-UI plac, pentru că el se
află în mîiniie dumneavoastră. cum _npr"in.jfi rf>prQzjxrţă, înţiw)jaccgp_tiune superioară,
î^^prnTTCSfyţp^ppiujjii, totasa schizofrenia înseamnă începutul artei, al fanteziei Chiar şi
unii învăţaţi şi-au daF~ seama de~acest lucru, după cum se poate constata, de altfel, citind,
de exemplu, «Minunatul Corn al Prinţului» cartea aceea delicioasă în care munca obositoare
şi plină de dăruire a unui învăţat este înnobilată prin colaborarea genială a unui număr de
artişti nebuni şi internaţi în clinici. — Iată, luaţi-vă figurile, băgaţi-le în buzunarul
dumneavoastră, căci jocul acesta o să vă bucure deseori de-acum încolo. O figură care
astăzi a crescut şi s-a dovedit a fi o sperietoare insuportabilă, stricîndu-vă cheful
de joc, va putea fi degradată de dumneavoastră a doua zi, cînd o veţi putea transforma într-o
figură secundară. Figura sărmană şi dragă care, pentru o clipă, o să vi se pară că este
condamnată să aibă în permanenţă ghinion şi să se afle într-o zodie nefastă, o veţi putea
transforma în jocul următor într-o prinţesă. Vă doresc distracţie plăcută, domnule."
M-am plecat adînc şi plin de recunoştinţă înaintea acestui talentat jucător de şah şi mi-am vîrît
figurile în buzunar, retrăgîndu-mă prin uşa îngustă.
La drept vorbind îmi închipuisem că, ieşind în coridor, mă voi aşeza jos şi voi începe să mă
joc ore întregi, o veşnicie, cu figurile acelea, dar deîndată ce m-am trezit din nou în coridorul
luminos, arcuit al teatrului, m-au captivat alte forţe, mai puternice decît mine. O inscripţie
strălucea strident, luminoasă, dinaintea ochilor mei:
Ji MINUNEA DRESĂRII UNUI LUP DE STEPAN
Inscripţia aceasta mi-a deşteptat sentimente diferite, o serie de temeri şi constrîngeri din viaţa
mea de odinioară, din realitatea pe care o părăsisem, făceau ca inima
212
să mi se strîngă jenată. Cu mîna tremurîndă am deschis uşa şi am nimerit într-o tarabă de buci
unde am zărit Trişte gratii de fier interpuse între mine şi scenă. Pe scenă am văzut un dresor,
un tip cu aspect de pieţar care îşi dădea mare importanţă şi care, în ciuda mustăţii lui mari, în
ciuda pachetelor de muşchi de la braţe şi a veştmintelor sale caraghioase de circar, semăna cu
mine, lucru care mi se păru de-a dreptul dezgustător. Bărbatul acesta puternic ţinea în zgardă,
ca pe un cîine — ce, privelişte umilitoare ! — un lup mare, frumos, dar îngrozitor de slab, cu
o privire de sclav umilit. Şi era în. aceeaşi măsură greţos şi pasionant, îngrozindu-te şi pro-
vocîndu-ţi în aceeaşi măsură o tainică plăcere, să vezi cum bruta de dresor îl făcea pe animalul
acela de pradă, nobil, şi totuşi ruşinos de supus, să execute o serie de figuri şi de scene
senzaţionale.
Dar omul acela, blestematul şi monstruosul geamăn al meu, îşi dresase lupul într-adevăr
fantastic de bine. Lupul, atent, dădea ascultare oricărei porunci, reacţiona cîineşte la orice
strigăt şi la orice pocnitură de bici, îngenunchea, se prefăcea că-i mort, stătea sluj, căra în
gură, ascultător şi cuminte, o halcă de pîine, un os, o bucata de carne, un coşuleţ, ba chiar
trebuia să-i ridice dresorului biciul, pe care acesta îl aruncase jos, şi să i-l aducă în dinţi, iar în
acest timp dădea din coadă insuportabil de slugarnic. Omul îi arătă lupului un iepure, apoi un
miel alb, iar lupul îşi arăta colţii, e adevărat, salivînd şi tremurînd de poftă, dar nu se atinse de
nici unul din animalele acelea, ci sări ca la comandă peste ele, în timp ce animalele se pitiseră
dîrdîind la pămînt, făcu, deci, un salt elegant, ba chiar se aşeză nntre iepure şi miel,
încolăcindu-i cu labele din faţă şi formînd împreună cu ei o familie emoţionantă. Din cînd în
cînd, lupul lingea, din palma omului cîte o bucată de ciocolată. Era un chin I să vezi cu ochii
tăi pînă unde ajunsese lupul acesta, în I ce grad fantastic îşi contrazicea propria natură, mi se
făcu părul măciucă.
Totuşi atît spectatorul indignat cît şi lupul însuşi au fost despăgubiţi pentru un asemenea chin
în partea a doua a reprezentaţiei. După derularea programului de dresură şi după ce dresorul
se aplecase cu un zîmbet
213
dulceag, triumfător, deasupra grupului alcătuit din miel I şi lup, rolurile se schimbară.
Dresorul, care semăna cu / Harry, aşeză dintr-odată biciul la piciorul lupului, făcînd j o
plecăciune adîncă şi începînd să tremure, să se chir-/ ceaşcă şi să arate întocmai cum
arătase animalul mai / înainte. Lupul, însă, se lingea pe bot rîzînd, se destinse / şi se învioră,
privirea i se însenină, tot corpul i se în-^eordă şi astfel îşi recîştigă sălbăticia. j Şi iată că
acum comanda lupul şi omul trebuia să-i dea ascultare. La comandă, omul îngenunche,
făcînd-o pe lupul, scoţîndu-şi limba, sfîşiindu-şi vestmintele de pe trup cu dinţii lui
plombaţi. Mergea, după cum comanda dresorul de oameni, cînd în două, cînd în patru
labe, stătea sluj, se prefăcea mort, îi îngăduia lupului să-l călărească, îi aducea biciul.
Răspundea ca un cîine talentat, plin de fantezie, la orice înjosire şi perversitate. O fată
frumoasă se urcă pe scenă, se apropie de omul dresat, mîngîindu-i bărbia, punîndu-şi
obrazul lingă al lui, el, însă, rămase în patru labe, dînd din cap şi începînd să-şi arate dinţii la
frumoasa fată, într-un tîrziu chiar atît de ameninţător şi lupesc, încît aceasta îşi luă tălpăşiţa. I
se dădu ciocolată, dar el o mirosi dispreţuitor şi o împinse la o parte. Iar la urmă au fost aduşi
din nou mielul alb şi iepurele gras, bălţat, şi omul arătă zelos tot ce ştia, făcînd-o pe lupul,
încît era o plăcere să-l priveşti. Cu degetele şi dinţii le înşfăca pe bietele animale care ţipau,
smulgîndu-le bucăţi de blană şi carne, mestecîn-du-le carnea vie, rînjind, bîndu-le cu
ochii închişi, cu o imensă plăcere şi ameţit de voluptate, sîngele cald. îngrozit, am ieşit în
goană pe uşă afară. Teatru] acesta magic nu era, după cîte îmi dădusem seama, nici un fel
de paradis al purităţii, dincolo de faţada lui plăcută se ascundeau toate chinurile iadului.' O
doamne, oare nici aici nu există mîntuire ?
Alergam înfricoşat în sus şi în jos, simţind în gură gustul de sînge şi gustul de ciocolată, unul
la fel de greţos ca şi celălalt, dorindu-mi din tot sufletul să scap de lumea asta tulbure,
străduindu-mă, din toată fiinţa mea, să descopăr în mine însumi nişte imagini mai suportabile,
mai plăcute. „O, prieteni, să nu ne lamentăm " cînta ceva în mine şi, cu groază, mi-am adus
aminte de
214
înfiorătoarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea uneori în timpul războiului, de
cadavrele încîlcite unul cu altul, ale căror chipuri fusesră transformat3 de măştile de gaze în
nişte pocituri diabolice. Ce prost şi ce copilăros mai fusesem pe vremea cînd eram un pacifist
iubitor de oameni şi cînd mă îngrozisem la vederea unor astfel de fotografii ! Acum însă,
ştiam că nici un dresor, nici un ministru, nici un general şi nici un nebun nu era capabil să
clocească în creierul lui gînduri şi imagini care să nu fi fost la fel de dezgustătoare, la fel de
sălbatice şi de răutăcioase, la fel de crude şi de idioate ca cele care sălăşluiau în mine însumi.
Răsuflînd uşurat, mi-am adus aminte de inscripţia căreia, la începutul reprezentaţiei teatrale, îi
dăduse curs cu atîta frenezie tînărul acela frumos, aşadar, inscripţia era :
TOATE FETELE SlNT ALE TALE
şi mi se păru, după toate cîte se întâmplaseră, că, în definitiv, nu merita să-ţi doreşti nimic
altceva decît aşa ceva. Am intrat, înveselit la gîndul că voi scăpa de blestemata lume a lupilor.
Aerul tinereţii mele mă întîmpină în valuri stranii — într-atît avea un iz de legendă, dar îmi
era totodată familiar, încît m-am cutremurat — mă întîmpină atmosfera vremurilor de
odinioară cînd fusesem copil şi adolescent, iar în inima mea năvăli sîngele de atunci. Ceea ce
făcusem şi gîndisem, tot ceea ce fusese cu puţin timp mai înainte, se afundă într-un abis,
undeva, îndărătul meu, iar eu eram din nou tînăr. Abia cu o oră mai înainte, abia cu cîteva
clipe mai înainte crezusem că ştiu prea bine ce înseamnă dragostea, dorinţa, dorul, dar nu
fuseseră decît dragostea şi dorul unui om în vârstă. Acum eram din nou tînăr şi tot ceea ce
simţeam acum în mine, focul arzător, dorul puternic, pasiunea aceasta care te topea ca vîntul
călduţ în luna lui mărţişor, totul era proaspăt, nou şi autentic. O, iată cum se aprindeau din nou
flăcări date uitării, cum freamătul vremilor de odinioară tălăzuia în surdină, cum sîngele se
înflăcăra, cum sufletul striga şi, \cînta ! Eram un copilandru de cincisprezece sau şaispre-"
zece ani, capul îmi era plin de latină şi greacă şi de
215
versurile poeţilor, gîndurile îmi erau pline de năzuinţe şi ambiţii, fantezia îmi era plină de vise
de artist, dar mult mai profund, mai puternic şi mai înrobitor pîlpîiau şi se zbăteau în mine
flăcările dragostei, foamea sexului, presimţirea aceea devoratoare a voluptăţii.
Stăteam sus, pe vîrful unui deal, undeva, deasupra orăşelului meu natal, mirosea a vînt de
primăvară, miroseau cele dintîi violete, ferestrele casei în care mă născusem şi fluviul ce
trecea prin tîrguşor mă întîmpinau cu strălucirea lor şi toate aveau o privire, un sunet şi un
miros care te ameţeau cu plinătatea, noutatea şi cu izul lor de geneză, toate străluceau în culori
atît de vii şi adiau, în vîntul primăvăratic, mult mai real şi mai transfigurat ca odinioară, cînd,
în răgazurile mele de prea plin, în răgazurile mele cele mai încărcate de poezie, din prima
tinereţe, văzusem lumea cu aceiaşi ochi. Stăteam pe deal, iar vîntul îmi flutura în plete ; cu
mîna rătăcită, cuprins de dorinţa visătoare a dragostei, am frînt din -tufa abia înverzită un
mugur proaspăt, deschis abia pe jumătate, l-am ţinut dinaintea ochilor, l-am mirosit (şi chiar şi
numai simţind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea ce fusese odinioară),
apoi am apucat în joacă muguraşul acela verde cu buzele care nu sărutaseră încă nici o fată şi
am început să-l mestec. Şi simţind gustul acesta acrişor, aromat, amărui, mi-am dat seama
dintr-o dată, foarte bine, de ceea ce trăiam atunci, totul se întorsese iarăşi. Am retrăit un ceas
din prima mea tinereţe, din după-amiaza duminicii din cea dintîi primă-vară cînd, plimbîndu-
mă singur, o întîlnisem pe/Rosa Kreissler, cînd am salutat-o atît de sfios şi m-aOT~4ft—-^
drăgostit atît de ameţitor de ea. '-----
Pe atunci nu făcusem decît să privesc plin de sfioasă aşteptare la frumoasa fată care urca
singură şi visătoare la deal, fără să mă fi zărit încă, îi văzusem părul strîns în două cozi groase,
dar care mai lăsau cîteva şuviţe libere de ambele părţi ale obrajilor, săltînd jucăuşe în vînt.
Observasem pentru prima oară în viaţa mea cît de frumoasă era fata aceea, cît de frumos şi de
plin de reverie se juca vîntul în părul ei mătăsos, cît de frumos şi aţîţător îi cădea rochia
subţire, albastră, peste picioarele ei tinere şi, aşa cum odată cu gustul acela iute-amărui al
mugu-
216
relui mestecat mă invadase toată dulcea şi sfioasa plăcere şi teamă a primăverii, tot aşa,
văzînd-o pe fată, m-a cuprins tot acel presentiment ucigător al iubirii, presimţirea femeii,
presentimentul zguduitor al unor imense posibilităţi şi promisiuni, al plăcerilor fără nume,
al rătăcirilor, spaimelor şi suferinţelor inimaginabile, al celei mai profunde mîntuiri şi al
vinei celei mai adinei. O, cît de arzător simţeam pe limbă gustul amărui al primăverii ! O,
ce uşor adia vîntul jucîndu-se cu şuviţele de păr care atîrnau pe lingă obrajii ei roşii ! Pe urmă
se apropiase de mine, îşi ridicase privirea şi mă văzuse, se înroşise o clipă uşor, ferindu-şi
privirea într-o parte; apoi eu i-am dat bineţe, scoţîndu-mi pălăria de catehumen şi Roşa, care
îşi revenise repede, îmi răspunse la bineţe zîmbitoâre şi cu o undă de feminitate, ridicîndu-şi
chipul, apoi porni încet mai departe, cu paşi siguri, cu aer de superioritate, înconjurată din
toate părţile de miile de dorinţe drăgăstoase ale mele, de admiraţia cu care priveam din urma
ei.
Aşjţa_se_îrţtîmplase cîndva, într-o duminică, acum treizeci şi cinci de ani, şi tot ceea ce se
întîmplase atunci re-trăiam în clipa aceasta : dealul şl oraşul, vîntul de mărţişor şi mirosul de
mugure, Roşa şi părul ei castaniu, dorul încolţit şi teama dulce, sufocantă. Totul era ca
odinioară şi mi se părea că niciodată în viaţă n-am mai iubit aşa cum o iubisem atunci pe
Roşa. Acum, însă, îmi era dat să o întîmpin altfel decît pe vremea aceea. Am văzut-o roşind
cînd mă recunoscu, am observat ce efort făcea să-şi ascundă roşeaţa, îneît mi-am dat seama
de-îndată că îi eram pe plac, că întîlnirea aceasta avea şi pentru ea aceeaşi însemnătate ca şi
pentru mine. Şi în loc să-mi scot iarăşi pălăria, în loc să stau solemn cu pălăria în mînă pînă
avea ea să treacă, am făcut de data aceasta, în ciuda spaimei şi stîngăciei mele, ceea ce-mi
poruncea să fac imboldul sîngelui, strigîndu-i: „Roşa ! Slavă Domnului că ai venit,
frumoasă fată. Îmi eşti atît de dragă." Poate că nu erau vorbele cele mai pline de duh care ar fi
putut fi spuse în clipa aceea, dar spiritul n-avea ce căuta într-o asemenea împrejurare îneît
fusese suficient şi-atît. Roşa nu făcu nici un gest domnişoresc şi nici nu plecă mai departe,
Roşa se opri şi se uită la
217
mine înroşindu-se şi mai tare ca înainte şi spunînd :: „Bună, Harry, îţi sînt dragă cu
adevărat ?" Ochii ei bruni străluceau pe chipul ei puternic, iar eu mi-am dat seama că, din
momentul în care, în duminica aceea, o lăsasem pe Roşa să plece mai departe, toată viaţa şi
dragostea mea de odinioară fuseseră false şi încîlcite şi pline de o prostească nefericire.
Acum însă, îndreptam greşeala aceea, totul lua un alt curs, totul avea să fie bine. Ne-am dat
mîinile şi, mînă în mînă, am pornit-o agale mai departe, nespus de fericiţi, foarte fîstîciţi,
nu ştiam ce să ne spunem şi ce să facem, am început să mergem mai repede şi să alergăm
jenaţi din ce în ce mai repede, pînă ce ni se tăie respiraţia, văzîndu-ne nevoiţi să ne oprim, dar
fără să ne mai fi dat drumul la mîini. Amîndoi eram încă la vîrsta copilăriei şi nu prea ştiam ce
să facem unul cu celălalt, în duminica aceea n-am apucat nici măcar să ne sărutăm, dar eram
imens de fericiţi. Stăteam şi respiram, apoi ne-am aşezat în iarbă, eu îi mîngîiam mîna,
iar ea, cu cealaltă mînă, îmi mîngia sfioasă părul, pe urmă ne-am ridicat din nou, încercînd să
ne măsurăm şi să vedem care din noi este mai înalt şi, de fapt, eu eram doar cu un deget mai
înalt decît ea, dar n-am vrut să recunosc, ci i-am spus că eram la fel de înalţi, că bunul
&umnezeu ne făcuse unul pentru altul şi că, mai tîrziu, ne vom căsători. Atunci Roşa mi-a
spus că-i miroase a violete, am îngenuncheat în iarba scundă, primăvăratecă, am căutat şi am
găsit cîteva violete cu codiţe scurte, ni le-am dăruit fiecare pe ale sale celuilalt, iar cînd se
făcu mai răcoare şi lumina cădea deja oblică peste stînci, Roşa mi-a spus că trebuie să plece
acasă, aşa că pe dată ne-am întristat foarte tare, pentru că nu aveam voie s-o însoţesc,
dar acum aveam amîndoi un secret al nostru şi acesta era lucrul cel mai de preţ pe care îl
aveam noi doi. Am rămas acolo, printre stînci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la
pămînt, pe buza unei văi abrupte, cu faţa în jos, şi am privit spre oraş, pîndind pînă ce făptura
ei mică, dulce apăru acolo, jos de tot, trecînd pe lîngă fîntînă şi pe pod. Şi acum ştiam că
ajunsese în casa ei părintească, umblînd prin camere, iar eu stăteam aici, departe de ea, dar de
la mine pînă la ea se întindea o legătură, un flux, adierea unui secret.
218

Ne-am revăzut cînd ici, cînd colo, pe stînci, la gardurile grădinilor, toată primăvara aceea, şi
ne-am dăruit, pe cînd liliacul dădea în floare, primul sărut sfielnic. Era puţin ceea ce noi,
copiii, ne puteam dărui unul celuilalt, sărutul nostru era lipsit de ardoare şi de plinătate şi n-
am îndrăznit decît să-i mîngîi încet cîrlionţii din jurul urechilor, dar ne aparţinea tot ceea ce
erau în stare să născocească iubirea şi bucuria noastră, iar cu fiecare atingere sfioasă, cu
fiecare necopt cuvînt de dragoste, cu fiecare moment de aşteptare reciprocă învăţam un nou
gen de fericire, urcam încă o mică treaptă pe scara
iubirii.
Am retrăit astfel, începînd cu Roşa şi cu violetele, toată viaţa mea sentimentală de la un capăt
la altul, căci acum mă aflam sub semnul unor cojisielatii mai favorabile. Roşa pieri pentru ca
să aparăQ^mgardl^oarele se încinse, stelele ameţiră, dar nici Rosajiî'l(jt" Irmgard nu mi-au
aparţinut, a trebuit să urc treaptă după treaptă, să trăiesc multe, să învăţjftatte, a trebuit să o
pierd din nou şi pe Irmgard şi p£ AnnapPe fiecare fată pe care o iubisem odinioară în tmereţea
mea o iubeam acum din nou, dar de data _ac£asta eram în stare să le jrig"fi"— iubirea, să
dăruiesc fiecăreia cîte ceva, să capăt de la ţîecăre cîte ceva^Dorinţe, vise şi posibilităţi care
odini-oara nu existaseră decît în fantezia mea deveniseră acum re^litate-şi eu le trăiam aievea.
O, voi toate florile acelea, |da/şi (Lore,yoi toate acelea pe care le-am iubit timp de o vară, timp
de o lună, timp de o zi!
Acum am priceput că, de data aceasta, eu eram tinerelul acela drăguţ, înflăcărat, pe care îl
văzusem alergînd mai înainte plin de zel înspre poarta dragostei, că acum trăjarrijiin plin
această părticică dinrnine, această părticica^împlinită numai in a zecea, îrnT~mia ei parte, lă-
sînd-o să crească la adăpost de toate celelalte înfăţişări ( ale eului meu, netulburată de
gînditor, netorturată de lupul de stepă, neîngrădită de poet, de fantast, de mora- i list. Nu,
acum nu mai eram altceva decît un îndrăgostit, nu respiram nici o altă fericire şi nici o altă
suferinţă decît pe acelea ale dragostei. Irmgard mă învăţaşe-4«4 să dansez, Ida să sărut, iar cea
mai frumoasă,<QŞmm£ a fost cea dintîi care, într-o seară de toamnă, sub coroana
219
fremătătoare a unui ulm, mi-a îngăduit să-i sărut sînii bronzaţi şi să beau din cupa plăcerii.
Mi-a fost dat să trăiesc multe lucruri în micul teatru al lui Pablo, dar nici a mia parte din ele nu poate fi
redată prin cuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodată îmi aparţineau, fiecare îmi dăruia
ceea ce numai ea putea să dăruie, fiecăreia îi dăruiam numai ceea ce ea ştia să ia de la mine. Mi-a fost
dat să savurez din plin dragostea, fericirea, voluptatea, rătăcirea şi suferinţa, în grădina mea înfloreau
acum, la ceasul acesta fermecat, de vis, toată iubirea pe care o pierdusem în viaţa mea, flori
gingaşe, imaculate, flori stridente, înflăcărate, flori întunecate care se ofileau repede, voluptatea
fulgerătoare, reveria interioară, melancolia încinsă, moartea înfricoşată, renaşterea radioasă. Am
regăsit femei pe care nu puteai să le cîştigi decît la iuţeală, asaltîndu-le, şi cltele pe care erai fericit să
le poţi curta îndelung şi cu multă precauţie ; mă întîmpina, iarăşi, clarobscurul fiecărui cotlon al
vieţii mele în care, odinioară, chiar şi numai pentru un singur minut, mă atrăsese glasul bărbăţiei
mele sau cînd mă încinsesem sub privirea unei femei sau cînd mă atrăsese sclipirea albă a pielii
vreunei fete, şi tot ceea ce odinioară pierdusem, recuperam acum. Fiecare dintre femeile acelea îmi
aparţinea, fiecare în felul ei. Iată, aceasta era femeia cu ochii stranii, de un castaniu închis, cu părul
deschis la culoare ca inul, lingă ea stătusem cîndva, preţ de un sfert de oră, la fereastră, pe culoarul
unui accelerat şi îmi apăruse apoi de mai multe ori în vis — nu scotea nici un cuvînt, dar ea m-a
învăţat meşteşuguri nebănuite, înspăimîntătoare, ucigătoare, în ale dragostei. Şi iată chinezoaica
suplă, calmă, cu zîmbetul ei sticlos, întîlnită în portul Marseille, cu părul ei lins, negru ca smoala, cu
ochi plutitori, şi ea ştia lucruri nemaipomenite. Fiecare îşi avea secretul ei, izul pămîntului care
o zămislise, fiecare săruta şi rîdea în felul ei, fiecare era pudică sau impudică în felul ei cu totul
deosebit. Veneau şi plecau, torentul le purta către mine, mă arunca în viitoarea lui spre ele, mă
despărţea de ele, înnotam ca în joacă, copilăreşte în torentul bărbăţiei mele, fermecat,
pîndit de primejdii, de surprize. Şi mă miram la tot pasul, cît de bogată
220
fusese viaţa mea, viaţa aceea atît de săracă şi lipsită del dragoste a mea, a lupului de stepă, cît de
bogată fusese V ea în iubiri, în ocazii, în ispitei Aproape pe toate le pier--^ dusem sau fugisem de
ele, 'mă poticnisem de ele, dar trecusem mai departe, le uitasem cu repeziciune, — dar iată, toate se
păstrau aici, fără nici o excepţie, cu sutele. Iar acum le vedeam, eram al lor, mă deschideam spre ele,
afundindu-mă în infernul lor cu licăriri trandafirii. Mi-a revenit şi oferta seducătoare pe care mi-o
făcuse Pablo cîndva, precum şi altele de mai înainte şi pe care, la vremea lor, nici măcar nu le
pricepusem, jocuri fantastice în trei şi în patru, toate mă atrăgeau acum în iureşul lor. Multe lucruri s-
au mai întîmplat, multe jocuri am mai jucat, dar cuvintele nu le pot reda în nici-un
chip.
Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al încurcăturilor ieşeam din nou la suprafaţă, calm, tăcut,
înarmat, saturat de cunoştinţe, înţelept, cu o experienţă profundă, maturizat pentru Hermina. Ea,
Hermina, apărea ca ultima figură în mitologia mea plină de făpturi, ca ultimul nume dintr-un şir infinit,
mi-am recăpătat deîndată cunoştinţa şi am pus capăt basmului iubirii, pentru că nu vroiam să mă
întîlnesc cu ea aici, în clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i aparţinea numai una dintre figurile
jocului meu de şah, ci ei îi aparţinea întregul Harry. O, acum îmi voi alcătui jocul figurilor mele în aşa
fel, încît totul să se armonizeze cu ea şi să mă poarte spre
împlinire.
Torentul mă aruncase la ţărm, mă aflam din nou în culoarul tăcut cu loje al teatrului. Ce să fac ? Am
băgat mîna în buzunar să scot figurile, dar pînă şi acest impuls mi se stinse din nou. "Universul acesta
al uşilor, al inscripţiilor, al oglinzilor magice se întindea inepuizabil în jurul meu." Fără să vreau, am
citit următoarea inscripţie care mă făcu să mă înfiorez :
CUM SA OMORI PRIN DRAGOSTE
aşa scria acolo. într-o fulgerătoare tresărire mi-a iii ţd cundă : praH
aşa scria acolo. întro fg
imaginea unei amintiri, preţ de o secundă : praHgrmînâj
stătea la o masă dintr-un restaurant, uitase "cTevmşi
221

mîncare, pierzîndu-se într-o convorbire abisală, cu o seriozitate înfiorătoare în privire, şi


spunîndu-mi că nu ^vrea să mă facă să mă îndrăgostesc de ea decît din cauză că vroia să fie omorîtă
de mîna mea.?Un val negru de teamă şi de întuneric se revărsă în mima mea, dintr-o dată mi-a reapărut
totul dinaintea ochilor, dintr-o dată . am simţit din nou, în străfundurile mele, mizeria 1 şi
destinul. Deznădăjduit, am băgat mîna în buzunar ca / să scot figurile, ca să mai pun la cale puţină
magie şi să ] modific orînduiala de pe tabla mea de şah. Dar n-am / mai găsit nici-una dintre figuri. în
locui figurilor, am scos £ din buzunar un quţib^ Speriat de moarte, am alergat pe
coridor, pe lîngă uşi, apoi dintr-o dată m-am pomenit dinaintea uriaşei oglinzi, în care am privit. In
oglindă —jfie afla, la fel de înalt ca şi mine, un lup uriaş, frumos, stătea pe loc, clipind cu sfială din
ochii lui neliniştiţi. A clipit scurt spre mine, a rîs puţin, încît colţurile botului i se dezlipiră pentru o
clipă, lăsînd să i se vadă limba roşie.
Unde era Pablo ? Unde era Hermina ? Unde era individul acela inteligent care pălăvrăgise atît de
frumos despre modelarea personalităţii ?
rSm mai privit o dată în oglindă._Eram nebun. îndărătul peretelui de sticlă nu era nici un lup care îşi
rotea limba în gură. în oglindă eram eu, era Harry, cu chipul înnegurat, părăsit de toate jocurile, obosit
de atîtea vicii, respingător de palid, dar, orice s-ar spune, un om, orice s-ar spune, un ins cu care puteai
să stai de vorbă.
„Harry", am spus eu, „ce faci acolo ?"
„Nimic", spuse cel din oglindă, „aştept doar. Aştept moartea."
„Dar unde e moartea ?" l-am întrebat eu.
„Vine", spuse celălalt. Şi din încăperile goale ale teatrului am auzit acordurile unei muzici, ale unei
muzici frumoase şi înfiorătoare, acordurile muzicii din Don Juan, care acompaniază apariţia
musafirului pietrificat. Acordurile glaciale răsunau înfiorător în clădirea aceea fantomatică, venind de
pe lumea cealaltă, venind de pe *1 tărîmid-»ejTiuritorilpr.
W „Mozarr*!" mi-am spus eu, trezind astfel cele mai dragi ŞT-fsai sublime imagini ale vieţii
mele interioarei
—j

222
Şi-atunci, în spatele meu a răsunat un hohot de rîs, un hohot de rîs limpede şi rece ca gheaţa, venit
dintr-un alt tărîm, necunoscut oamenilor, din tărîmul marilor suferinţe, un rîs iscat dintr-un umor
dumnezeiesc. M-amj^ întors, pătruns de răceala şi încîntarea acelui rîs, şi iată, Mozart se apropie de
mine, trecu rîzînd pe lîngă mine, se îndreptă agale spre una dintre uşile lojelor, o deschise şi intră
acolo, eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinereţii mele, căruia i-am dăruit toată viaţa dragostea şi
admiraţia mea. Muzica răsuna în continuare. Mozart stătea lînga balustrada lojei, nu se mai vedea
nimic din teatru, spaţiul infinit era inundat de beznă.
^Vedeţi", spuse Mozart, „merge şi fără saxofon. Cu toate că nu aş vrea să diminuez cu nimic
importanţa acestui excelent instrument."
„Unde ne aflăm ?" l-am, întrebat eu.
„Sîjitem în ultimul act din <<DojŢ__Glav^nBi»T-Lep£!rellp \ ■-a^ngenuncheat deja. O scenă
admirabilă, chiar şi muzica s0 este destuT~de bună,~~asta-i Dar nu-i aşa că, în ciuda o aspectelor ei
umane, se simte în ea adierea celuilalt tă-\ rîm, adică rîsul ?" :
„Este ultima p'artitură mare care a mai fost scrisă", am spus eu cu gravitatea unui profesor de şcoală.
„Fireşte, a venit apoi şi Schubert, a venit apoi şi-Hugo Wolf, nici pe sărmanul, minunatul Chopin nu
trebuie să-l uit. V-aţi încruntat, maestre — o, da, mai există şi Beethoyen, şi el este minunat. Dar, oricît
de frumoase ar fftoaţecrea-ţiile lor, ele conţin cgva {rawnpntar, ceva ce ameninţă să se descompună,
dar o lucrare atît de perfectă nu a mai fost turnată de oameni de la «Don Giovanni» încoace".
„Nu vă osteniţi prea mult", rîse Mozart groaznic de ironic. „Te pomeneşti că eşti şi dumneata muzician
? Ei, eu am renunţat la meseria asta, am preferat să mă retrag. Numai aşa, de plăcere, mă mai uit şi eu
cîte o dată să văd ce se mai întîmplă în sfera asta."
(jSi-a ridicat mîinile de parcă ar fi dirijat ceva, iar undeva a răsărit luna sau un alt astru palid, m-am
uitat peste balustradă şi privirea mi-a căzut în incomensurabilele adîncimi spaţiale în care pluteau
ceaţă şi nori, în care se zăreau munţi şi ţărmuri de mare, iar sub noi se întindea, cît lumea de mare, o
cîmpie care semăna cu
223

un deşert. Pe cîmpia aceasta am zărit un domn în vîrstă, cu barbă lungă, conducînd, cu chipul marcat
de suferinţă, o coloană uriaşă de cîteva zeci de mii de bărbaţi înveş-mîntaţi în negru. Imaginea era
tristă şi dezolantă, iar Mozart spuse :
„Vedeţi, acesta este Brahms. El năzuieşte spre mîn-tuire, dar mai e încă mult pînă atunci."
Am aflat că miile acelea de oameni în negru erau purtătorii vocilor şi notelor care, după sentinţa lui
dumnezeu, prisoseau în partiturile sale.
„Prea multe instrumente, o mare risipă de material", zise Mozart dînd din cap.
Şi imediat după aceea l-am văzut mărşăluind, în fruntea unei coloane la fel de mari, pe Richard
Wagner şi am simţit cum miile acelea greoaie trăgeau de el, cum sorbeau din el; l-am văzut apoi şi pe
el însuşi tîrîndu-se obosit, cu paşi de martir.
„în tinereţea mea", am remarcat eu cu tristeţe, „se considera că nu pot fi imaginate culmi mai
contrastante decît aceşti doi muzicieni."
Mozart rîse.
„Da, aşa se întîmplă întotdeauna. Privite de la o oarecare distanţă culmile extreme de genul acesta
încep, de obicei, să semene din ce în ce mai mult una cu alta. Instrumentaţia prea abundentă nu a fost,
însă, o greşeală personală a lui Wagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor."
„Cum ? Şi pentru asta ei trebuie să ispăşească atît de greu ?" am exclamat eu cu reproş în glas.
„Bineînţeles. Acesta este drumul instanţelor. Abia după ce vor fi ispăşit îndestul vina epocii lor, se va
vedea dacă va mai rămîne o contribuţie personală care să justifice răfuiala asta cu ei."
„Bine, dar ei n-au nici o vină !"
~^Fîreşte că nu. Cu ce sînt ei vinovaţi că Adam s-a înfruptat .ctyn măr, şi cu toate acestea ei trebuie să
ispăşească^/
„Bine, dar este îngrozitor."
,,FJJ^şteT~wiaţa_jesţe_Jntotdeauna Jngroziioare. Vina nu este nicidecum a noastră, şi totuşi purtăm o
anumită răspundere. Nici nu..ne=am ^îăscirţJairie Şt am Şi devenit
224
vinovaţi. Am impresia că aţi avut parte de nişte lecţiL de religie cam stranii deîndată ce nu ştiaţi acest
lucru.'y
Mă aflam într-o stare destul de mizerabilă. Mă vedeam pe mine însumi — pelerin mort de oboseală —
străbătînd pustiul lumii celeilalte, încărcat cu multele cărţi nefolositoare pe care le scrisesem, cu toate
articolele, cu toate foiletoanele, urmat de armata de zeţari care trebuiseră să lucreze la ele, de armata
de cititori care trebuiseră să înghită toate acestea. Dumnezeule ! Şi pe deasupra mai existau şi Adam şi
Mărul şi tot acel păcat originar. Aşadar, trebuia să ispăşesc pentru toate acestea în purgatoriul fără de
sfîrşit si abia după aceea s-ar putea pune întrebarea dacă, dincolo de toate aceste lucruri, mai există şi o
contribuţie personală, ceva propriu, dacă nu cumva tot ceea ce făcusem, cu toate consecinţele
respective, nu fusese decît un fel de spumă pe întinsul mării, decît un joc absurd în torentul
întîmplărilor!"
Mozart începu să rîdă tare văzîndu-mi chipul mirat. Se tăvălea de rîs şi bătea din picioare scoţînd, nişte
zgomote stridente. Şi atunci a strigat la mine : /„Hei, tînărul meu, te mănîncă limba mereu, plămînu-ţi
se umflă greu ? Ţi-e gîndul la cititori, la aceste hoituri de ciori, la sărmanii ronţăitori, la zeţarii
bezmetici, la aceşti eretici, la blestemaţii aţîţători şi de săbii ascuţători ? Rîsul te-a-pucă, balaur-nălucă,
hohot nestăpînit, scandalul s-a pornit, în pantaloni te-ai murdărit. O, inimă cu al credinciosului har, cu
cerneala ta neagră de tipar, îţi fac o luminare în dar, că eu mi-s mare ştrengar. Tresărit, plescăit,
reprezentat, farsa aranjat, din coadă a dat, nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul să te ia a
venit, să te pălmuiască şi să te muştruluiască pentru că ai înnegrit şi ai mîzg^lit, pentru că toate astea
de fapt de la alţii le-ai ciugulit.")
Bine, dar asta era prea de tot, de furie n-am mai avut nici măcar răgazul de a mai rămîne sub impresia
melancoliei. L-am apucat pe Mozart de codiţă, în vreme ce el se îndepărta în zbor, iar coada i se
alungea din ce în ce mai mult, ca o coadă de cometă de capătul .cărei a eram agăţat eu, străbătînd
lumea ca un vîrtej.'ÎDrace, dar frig mai era în lumea asta ! ^Nemuritorii ăştia suportau un aer glacial, al
naibii de rarefiaţl£Dar pe ei, nu
225
asemenea aer îi umplea de veselie — de asta am putut să-mi mai dau seama în scurtul moment
după care mi-am pierdut minţile. M-a invadat o veselie cu gust amar, o veselie tăioasă, cu
sclipiri metalice, glaciale, un chef la fel de limpede, de sălbatic şi de extraterestru de a rîde aşa
cum o făcuse Mozart. Dar în clipa aceea mi s-a tăiat respiraţia şi mi-am pierdut cunoştinţa.
Mi-am revenit, dar eram rătăcit şi zdrobit, lumina albă a coridorului se reflecta pe podeaua
netedă. Nu ajunsesem încă printre nemuritori, încă nu. Mă aflam, în continuare, în lumea
aceasta a enigmelor, a suferinţelor, a lupilor de stepă, a chinuitoarelor încurcături. Locul
acesta nu era bun deloc, nu suportam să mai ră-mîn aici. Toate acestea trebuiau să se
sfîrşească.
Dinaintea mea, în marea oglindă de pe perete, stătea Harry. Nu arăta bine deloc, arăta cam la
fel ca în noaptea de după vizita lui la profesor şi după balul de la Vulturul Negru. Dar toate
acestea se întîmplaseră de mult de tot, cu ani în urmă, cu secole în urmă ; Harry îmbătrînise,
învăţase să danseze, fusese spectatorul teatrului magic, îl auzise pe Mozart rîzînd, (nu-r mai
era teamă de dansuri, de femei, de cuţiţey Pîrcă şi omul mediocru se maturizează după ce a
parcurs cîteva secole. L-am privit îndelung pe Harry în oglindă : îl mai cunoşteam bine, mai
semăna încă, puţin de tot, cu Harry cel de cincisprezece ani care, într-o zi de duminică, se
întîlnise cu Roşa, scoţîndu-şi în faţa ei pălăria de ca-tehumen. Şi totuşi îmbătrînise de atunci
cu cîteva sute de anişori, făcuse muzică şi filozofie, se săturase de ele, trăsese la măsea vin de
Alsacia la Casca de Oţel, participase la dispute, cu savanţi cumsecade, în legătură cu Krişna,
le iubise pe Erika şi Măria, fusese prieten cu Hermina, trăsese cu puşca în automobile şi se
culcase cu chinezoaica aceea subţirică, se întîlnise cu Goethe şi cu Mozart, găurind ici şi colo
plasa timpului şi realitatea aparentă în care continua să fie prins. Chiar dacă îşi pierduse
figurile acelea drăguţe de şah, avea totuşi un cuţit ca lumea în buzunar. Dă-i înainte, bătrîne
Harry, individ bătrîn şi obosit!
226
La dracu, ce gust amar mai avea şi viaţa asta ! L-am/ scuipat pe Harry cel din oglindă şi i-am
dat un picior,(v sfărîmînd oglinda în ţăndări. Am pornit încet pe cori-J dorul răsunător,
privind cu atenţie la uşile care îmi pro-rniseseră atîtea lucruri frumoase : pe nici una dintre ele
iau se mai vedea vreo inscripţie. Am trecut încet prin faţa celor o sută de uşi ale teatrului
magic. Nu fusesem astăzi la balul mascat ? De atunci se scursese un veac. Y în curind nu vor
mai exista anii. Mai era ceva de făcutj Hermina continua să aştepte. Va fi o nuntă stranie.
Pluteam la voia întîmplării, mînat de un val tulbure, purtat, tulburat, sclav, lup de
stepă.^EajlEăcu)!
M-am oprit dinaintea ultimei uşi. Valul cel tulbure mă purtase pînă în dreptul ei. O Roşa,
tinereţe îndepărtată, o Goethe şi Mozart!
Am deschis-o. îndărătul uşii am dat de o privelişte simpla Şi frumoasa. Pe ]os, pe covoare
zăceau oToi oaV fnen~î~~goi, erau frumoasa Hermina şi frumosul" Pablo," unul lîngă
celălalt, dormind adînc,~epuizaţrSe~jocul: dragostei, un joc care pare atît de lacom şi care,
totuşi, te face să te saturi atît de repede. Oameni frumoşi, frumoşi, imagini minunate, corpuri
splendîcRT. Sub Surul stîng al Herminei se vedea-rr-pată rotundă, proaspătă, înnegrită,
rguşcătura sărutului pătimaş al dinţilor frumoşi, strălucitori, aiJuLEabJg, Acolo^unde se
vedea pata mi-am înfipt cuţitulJi__băgînd toată lama.^Peste~pîelea fragedă,~ăîBii a
KeTrminei se prelinse sîfi*ge"![Aş fi îndepărtat cu sărutările mele sîngele acesta, dacă toiul ar
fi fost altfel, dacă totul ar fi decurs altfel. Dar n-am făcut-o ; priveam doar cum curgea sîngele
şi am văzut cum i s-au deschis ochii pentru o clipă, îndureraţi, profund uimiţi. „De ce o fi
uimită ?" mi-am spus eu. Pe urmă mi-am mai spus că ar trebui să-i închid ochii. Dar ei se
închiseră iar, de la sine. Aşadar, se întîmplase. Ea se răsuci puţin într-o parte, de la subsuoară
pînă la sîn am văzut jocul unei umbre fine, delicate, de parcă voia să-mi amintească de
ceva..JIiţaxe_! Apoi a rămas nemişcată^
Am privit-o îndelung. In cele din urmă, mă deşteptă un fior şi am dat să plec. Şi-atunci am
văzut cum Pablo se ridică, am văzut cum deschide ochii, întinzîndu-şi mîinile şi picioarele,
am văzut cum se apleacă deasupra
227
frumoasei moarte şi cum zîmbeşte. Individul acesta nu va putea să fie niciodată serios, mi-
am spus eu, zîmbeşte din te miri ce. Pablo îndoi cu grijă colţul covorului şi o acoperi pe
Hermina pînă la sin, astfel încît rana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, părăsi loja. Unde se
ducea ? Oare toţi mă părăseau ? Am rămas singur cu moarta pe jumătate acoperită, cu cea pe
care o iubeam şi o invidiam. Cirlionţul de băieţandru îi atîrna pe fruntea palidă, părul ei
răspîndea un parfum delicat şi prin el se_ întrevedea licărul slab al lobului urechiuşei ei.
lată, dorinţa ei era împlinită. Înainte de a fi fost pe depUn a mea, eu îmi omorîsem iubita.
Făcusem un lucru de necrezut, iar acum căzusem în genunchi, privind-o fix şi nepricepînd
însemnătatea faptei mele, neştiind nici măcar dacă făcusem un lucru bun şi just sau
dimpotrivă. Ce-ar spune inteligentul jucător de şah, ce-ar spune Pablo despre-aşa
ceva ? Nu ştiam nimic, nu eram în stare să gîndesc. Gura rujată ardea din ce în ce mai
roşie pe chipul care se stingea. La fel a fost şi întreaga mea viaţă, la fel a fost şi stropul meu
de fericire şi de dragoste, întocmai ca gura aceasta împietrită : un pic de roşu pictat pe chipul
unui mort"}
Şi de pe chipul neînsufleţit, de pe umerii albi, neînsufleţiţi, de pe braţele albe, neînsufleţite,
adia, tîrîn-•du-se încet, un fior, o pustietate şi o singurătate glacială, o răceală din ce în ce mai
mare care începuse să-mi anchilozeze mîinile şi buzele^Oare să fi stins eu soarele ? Oare să fi
ucis eu inima a tot ceea ce însemna viată ? Să fi început oare invazia ucigătorului frig
cosmic ?J
înfiorat, mă holbam la fruntea împietrită, la cîrlion-ţul îmbăţoşat, la luciul rece, palid al
urechii. Răceala pe care o iradiau era ucigătoare, şi totuşi ea avea o frumuseţe anume : suna,
răsuna minunat, era muzică !
(Nu mai simţisem oare, odinioară, fiorul acesta care semăna, totodată, cu un fel de fericire ?
Nu mai auzisem oare<odată muzica aceasta ? Ba da, la Mozart, la nemuritori.^/
Nişte versuri pe care le găsisem cîndva, cu mult £imp în urmă, undeva, îmi veniră în minte :
228
Dimpotrivă, noi ne întîlnirăm
în eterul îngheţat, cu stele,
Noi cu ziua şi-ora o sfîrşirăm,
Nu sîntem masculi, bătrîni, femele...
Rece ni-i traiul, statornic şi drept,
Rece ca aştrii rîdem etern în înalt...
Atunci uşa lojei s-a deschis şi a intrat Mozart, fără codiţâŢ fără panluluni trei-slerturi şi iâra
ghete cu cata-T-gfpă, îmbrăcat mocte"rii. niuît l-aui 1'fclcuiKJbcut abia Jm~>ă ce l-am privit
încă o dată. fc>-a aşezat foarte aproape de mine, era cît pe ce să-l ating şi să-l avertizez să nu
se murdărească cu sîngele scurs pe podea din sinul Herminei. Şi s-a aşezat, preocupîndu-se de
cîteva aparate şi instrumente mici, răspîndite peste tot, acordînd acestui lucru o mare
importanţă, ba trăgea şi înşuruba, ba deşuruba ceva, iar în acest timp eu mă uitam cu admiraţie
la degetele lui iscusite, iuţi, pe care, cîndva, îmi dorisem să le văd cîntînd la pian. îngîndurat,
mă uitam la el, dar, de fapt, nu eram îngîndurat, ci visam, pierdut în admiraţia pentru
frumoasele şi iscusitele lui mîini, sentimentul că se afla atît de aproape de mine mă încălzea,
dar mă şi înspăimînta oarecum. De fapt, nu eram atent deloc la ceea ce făcea, la tot ceea ce
înşuruba şi trebăluia el acolo. *
Asamblase, însă, un aparat de radio pe care îl făcuse v să funcţioneze ; conecta difuzorul şi
îmi spuse : „Ascult ^-ul, Concerto grosso în fa-major de Hăndel." Clntr-adevăr, spre mirarea
şi groaza mea de nedescris, p.î1pia acgea diabolică de tablă începu să scuipe, la scurt timp
după aceea, un amestec de mucozitate bronhială şi de gumă amestecată pe care posesorii de
gramofoane şi abonaţii radioului au convenit să-i numească muzică ■— iar dincolo de rîgîitul
şi hîrîitul acela se putea recunoaşte într-adevăr, ca după un start gros de impurităţi, imaginea
veche, scumpă, structura nobilă a acestei muzici divine, compoziţia regească, respiraţia largă,
răcoroasă, sunetul saturat, larg al instrumentelor de coardej „Dumnezeule", am exclamat
îngrozit, „Mozart, ce faceţi acolo ? Oare urmăriţi cu adevărat să vă faceţi şi să-mi faceţi şi mie
una ca asta? Adică veţi îngădui să
229

ne invadeze un aparat atît de hidos, acest aşa-zis triumf îl speciei noastre, cea mai recentă armă a ei
care îi va aduce victoria în lupta pentru distrugerea artei ? De ce credeţi că e necesar, Mozart ?"
il)mul acela sinistru rîse de se prăpădi, rîsul lui suna rece^şi fantomatic, surd, dar nimicea totul în
calea lui ! Asistă cu o plăcere profundă la chinurile mele, învîrti de şurubul acela blestemat şi îndreptă
pîlnia de tablă. Rîzînd, dădu drumul acelei muzici denaturate şi otrăvite să se infiltreze în spaţii şi,
rîzînd, îmi răspunse :
,,Te rog, fără patimă, stimate vecin ! Apropo, ai băgat de seamă acel ritardando ? Ce idee, nu-i aşa ?
Da, şi-acum lasă-te pătruns, om nerăbdător ce eşti, de gîn-dul acestui ritardando — ascultă-i başii, îi
auzi ce dumnezeieşte păşesc — si îngăduie-i acestei idei — bătrî-nului Hăndei să pătrundă în inima-ţi
cuprinsă de nelinişte şi să ţi-o potolească ! Ascultă, omuleţule, fără patimă şi fără ironie, cum se
revarsă dincolo de voalul cu adevărat idioţesc al acestui aparat caraghios făptura în-depărtată a divinei
muzici ! Ţine minte, se pot trage unele învăţăminte din asta. Fii atent, tubul acesta sonor, face în
aparenţă un lucru dintre cele mai prosteşti, mai nefolositoare şi mai neîngăduite, zvîrlind fără nici un
dis-cernămînt, prosteşte şi grosolan, ba mai mult, chiar denaturat, o muzică interpretată într-un loc
oarecare alt-4 undeva, într-o încăpere străină în care nici măcar nu se potriveşte — şi totuşi, tubul
acesta nu-i poate distruge muzicii spiritul ei originar, el nu reuşeşte decît ca muzica să-i demonstreze
ce tehnică deplorabilă şi ce anostă funcţionalitate are un asemenea tub ! Ascultă cu atenţie, Mrbăţelule,
căci îţi va fi de folos ! Aşadar, destupă-ţi urechile ! Aşa. Şi acum ascultă nu numai un Hăndei siluit do
aparatul de radio, ci şi unul care, chiar şi în această formă existentă, tot divin rămîne — iată, stimabile,
ascultă şi vezi totodată admirabila parabolă a tot ceea ce este viaţă.. Ascultînd radioul, nu faci decît să
•Fsculţi şi să vezi lupta primordială dintre idee şi fenomen, dintre eternitate şi timp, dintre divin şi
omenesc, întocmai cum radioul, dragul meu, difuzează cea mai splendidă muzică din lume, timp de
zece minute, fără , nici-un discernămînt, în cele mai imposibile încăperi, în
230
saloane burgheze şi în mansarde, răspîndind-o în rîndul abonaţilor care fie stau la taclale, fie îşi
umflă burta, cască sau dorm, întocmai cum el sărăceşte muzica de frumuseţea ei senzuală,
provocîndu-i stricăciuni, zgîrie-turi, şi hîrîieli, fără ca să reuşească, totuşi, să-i înăbuşe pe deplin
spiritul — exact la fel îşi difuzează viaţa,, aşa-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, progra-
rnînd după Hăndei o conferinţă despre tehnica de mascare a bilanţului în întreprinderile industriale
mijlocii, iacînd din cele mai fermecătoare sunete orchestrale o flegmă de sunete dezagreabile,
strşcurîndu-şi peste tot tehnica, funcţionalitatea, trebuinţa şi deşertăciunea între idee şi realitate, între
orchestră şi ureche. Toată viaţa este aşa, micuţule, iar noi trebuie să o acceptăm aşa cum e şi, dacă nu
vrem să fim nişte măgari nătărăi, hai să rîdem de ea. Oamenii de genul dumitale nu au nici un drept să
profereze critici la adresa radioului şau a vieţii. Mai bine învaţă mai întîi să asculţi ! învaţă să iei în
serios ceea ce merită să fie luat în serios şi rizi de teertg""celelalte ! Sau poate că dumneata însuţi "ai
pr oce"-' datiHai bine, cu mai multă nobleţe, mai. multă inteligenţă, cu mai mult bun gust ? Da' de
unde, monsieur Harry, n-ai procedat defel aşa. Ai făcut din viaţa.dumitale istoria oribilă a unui om
bolnav, iar din talentul dumitale o nenorocire. Şi, după cum văd, n-ai ştiut cum * să te foloseşti de o
fată atît de drăguţă, de o fată atît de tînără şi de încîntătoare în alt mod, decît înfigîndu-i un cuţit în
trup, nimicind-o ! Crezi că este bnqe-ee ai făcut ?to „Bine ? Da' de unde !" lam-^xHămăteu
deznădăjduit. „Dumnezeule, totul este atît de fals, atît de infernal, atît de prostesc şi de rău ! Sînt un
dobitoc, Mozart, un dobitoc prost şi rău, bolnav şi stricat, aveţi dreptate de mii şi mii de ori. —
£_Dar în ceea ce o priveşte pe fata aceasta : ea a vrut să se întîmple aşa^ eu n-am făcut decît să-i
îndeplinesc propria ei dorinţă/
Mozart rîse surd, dar a avut amabilitatea să închidă
radioul.
Felul în care mă apăram îmi suna pînă şi mie, care eram deplin convins de justeţea lui, dintr-o dată
destul de nesăbuit. Odată, cînd Hermina — şi de lucrul acesta mi-am amintit pe dată — vorbise despre
timp şi eterni-
231
ţ4te, eu acceptasem pe loc să consider că gînd urile ei prau oglinda propriilor mele gînduri.
Considerasem, însă, fca pe ceva firesc să cred că gîndul de a se lăsa ucisă de mine fusese ideea şi
dorinţa proprie a Herminei, pe care eu n-am influenţat-o cu nimic. Dar oare de ce nu-mi dădusem
seama dinainte de ideea aceasta atît de îngrozitoare şi atît de stranie, în loc s-o bănuiesc numai şi să
cred că e ideea ei ? Poate, totuşi, pentru că era propria mea idee ? De ce o omorîsem pe Hermina
te*™?], în Tr^l-mentul în care o găsisem goală în hraţ^ţp altuia ? Rîsul surd al ltu" Mozart suna
atoateştiutor şi sarcastic.
„Harry", mi-ă" spus, „e£timjH2_jnjisj^irici~-Qare fata aceasta frumoasă să nu-şi fi dorit de la tine
nimic altceva decît o lovitură de cuţit ? Asta să i-o spui cui vrei, nu mie ! Ei, dar cel puţin ai lovit cum
trebuie, sărmana copilă e moartă de-a binelea. Poate că este timpul să-ţi dai seama de consecinţele
purtării tale galante faţă de această fiinţă. Sau vrei cumva să scapi de consecinţe ?" „Nu", am strigat
eu. „Oare nu înţelegi ? Să scap de consecinţe ! Nu-rni^d^rescnimic altceva decît să işpă^ şescT să
ispăşesc. KcTlspăşescpsa-mi plec~"câpuT sub secure şi'sa flH'ţSo'epsit şi nimicit."
Mozart mă prîvT"cu~ o iftmie insuportabilă. „Ce patetic mai eşti ! Dar tot vei învăţa ce-i umorul,
fcEIârry. Umorul este întotdeauna un umor negru, iar dacă va fi necesar îl vei învăţa şi în
ceasuri negre. Eşti pregătit pentru aşa ceva ? Da ? Bine, atunci ,intră la procuror şi
supune-te procedurii acelui întreg aparat, lipsit de orice pic de umor, al oamenilor justiţiei pînă cînd,
cu sînge rece, ţi se va tăia capul într-o închisoare, în zori de zi. Aşadar, eşti pregătit pentru aşa ceva ?"
Dinaintea mea s-a aprins fulgerător o inscripţie :
"S DECAPITAREA LUI HARRY
g eu am dat din cap în semn că sînt de acordi Eram într-o curte pustie, între patru ziduri cu ferestruici
zăbrelite, ghilotina era aranjată cu grijă, erau prezenţi o duzină de domni îmbrăcaţi cu gherocuri şi
robe de magistraţi, iar la mijloc stăteam eu, zgribulit, în aerul ce-
232
nuşiu al zorilor de ziuă, ou inima strînsă, îmi era deplorabil de frică, dar eram pregătit, eram de acord.
La comandă, am făcut un pas înainte, apoi am îngenuncheat, îa comandă. Procurorul şi-a scos chipiul,
şi-a dres glasul, iar toţi ceilalţi domni şi-au dres şi ei glasul. Ţinea în mînă o hîrtie festivă, despăturită,
din care citi :
„Domnilor, în faţa dumneavoastră se află Harry Hal-ler, acuzat şi găsit vinovat de a fi abuzat în mod
necugetat de teatrul nostru magic. Acest Haller nu a ofen-I sat numai marea artă, confundînd frumoasa
noastră galerie de imagini cu aşa-numita realitate şi înfigînd imaginea, reflectată în oglindă, a unui
cuţit în imaginea, , reflectată în oglindă, a unei fete, omorînd-o, ci a do-\ vedit, pe deasupra, şi
intenţia de a se folosi de teatrul ] nostru, într-un mod cu totul lipsit de umor, ca de un l / mecanism
destinat sinuciderii. Prin urmare, îl condam-/ năm'pe Haller şi-l pedepsim să trăiască veşnic^şi îi re-/
tragem permisul de intrare în teatrul nostru pe o du-t rată de douăsprezece ore. JAcuzatul nu poate fi
absolvit, xte asemenea, nici de pedeapsa ca noi să rîdem cu poftă de el. Şi acum, domnilor, să acordăm
glasurile : unu — doi — trei !"
Şi, la trei, toţi cei de faţă au început să rîdă deodată, rîdeau într-un cor înalt, rîdeau îngrozitor, era ceva
insuportabil pentru un om, era un rîs de pe lumea cealaltă. \:
Cînd mi-am revenit, Mozart stătea lîngă mine, la fel
ca mai înainte, mă bătu pe umăr şi-mi zise : „Ai auzit
care este sentinţa. Aşadar, va trebui să te ohismiipşJj__siL
asculţi în continuare muzica radiofonică a vîeţîrţ Iţi va
face bine. 'lalentul tău este destul de modest, prostu-
ţule drag, dar cred că încetul cu încetul ai cam priceput ce
\ ţi se cere. Trebuie să înveţi să rîzi, iată ce ţi se cer
nTrebuie să pricepi latura umoristică a vieţii, umorul ne-
Igru al acestei vieţi. Dar, fireşte, eşti pregătit pentru
orice, numai pentru ceea ce ţi se cere nu ! Eşti pregătit
să omori, eşti pregătit să te laşi decapitat în mod festiv,
sînt sigur că ai fi pregătit să te şi mortifici şi să te şi
autoflagelezi vreme de o sută de ani. Sau greşesc
cumva ?"
233

„O, fireşte că sînt pregătit din toată inima", am exclamat eu în suferinţa mea.
„Fireşte ! Participi la orice reprezentaţie idioată şi fără pic de umor, eşti un om mărinimos, participi la
tot ceea ce este patetic şi onest! Ei iată, eu nu iau parte la aşa ceva, nu dau ni ci-o para chioară pe
ispăşirea-ţi romantică, joţi doreşti să fii executat, îţi doreşti să ţi se reteze cap"ul, om furios ce eşti !
Pentru un ideal atît de idiot ai mai înjunghia încă vreo zece persoane. Doreşti să mori, eşti un laş, pu
mai doreşti să trăieşti, La^năToa, tocmai de aceea va trebui să trăieşti ! Ăi merita să fii condamnat la
cea mai grea pedeapsă."
„O, dar care ar fi această pedeapsă ?"
„Am putea să înviem din nou fata, de exemplu, şi să o căsătorim cu dumneata."
„Nu, n-aş fi de acord cu aşa ceva. S-ar întîmpla o nenorocire."
„De parcă tpt ceea ce ai făcut n-ar fi o nenorocire destul de marej Dar acum trebuie să punem capăt
tuturor gesturilor patetice şi tuturor loviturilor teatrale. /"E cazul să fii rezonabil ! Trebuie să
trăieşti SL să înveţi I să rîzi. Trebuie să înveţi să asculţi această blestemată* Hmuzică radiofonică a
vieţii, trebuie să admiri spiritul /care se ascunde dincolo de ea, trebuie să înveţi să rîzi 'de
disonanţele ei. Gata, nici nu ţi se cere mai mult de-atît."
încet, strîngînd din dinţi, l-am întrebat : .TSi dacă ţe£uz-? Şi dacă, domnule Mozart, nu vă recunosc
dreptul lîe a-i da dişDoziţiuni unui lup de--s±epă şi de a interveni în destinul luîT3 ~~
„Atunci", spuse Mozart paşnic, „ţi-aş propune să mai fumezjjLLni... din plăcutele melej^igărî." Şi
zicînd aceasta, scoase ca prin farmec" o ţigara"mnrjuzunarul vestei, ofe^ rindu-mi-o, dar parcă, dintr-o
dată, nu mai era Mozart,
ci cel care mă privea acupt.....cu^nişte ochi calzi, exotici,
negri, era prietenul meu(Pablo) şi semăna ca un frate geamăn cu omul care mă irTVaţase jocul cu
figurile de şah.
„Pablo", am exclamat eu tresărind. .,Pablo, unde ne aflăm?"
Pablo mi-a dat ţigara şi mi-a oferit foc.
„Ne aflăm", zîmbi el, „în teatrul meu magic şi, în caz că vrei să înveţi tangoul sau să te faci general
sau să stai de vorbă cu Alexandru cel Mare, toate acestea îţi vor sta la dispoziţie data viitoare. Dar
trebuie să-ţi spun, Harry, că m-ai cam dezamăgit. Te-ai cam pierdut cu firea, ai lezat umorul micului
meu teatru, făcînd porcăria asta, ai înjunghiat cu c"ţjt"' ş< np-aj murdăriţjfru-A moaşa lume a
imaginilor cu petele astea~~de realitate.
N^a~fosT"cîraguţ din partea ta. Sa speram dă' ct*l pillill aî făcut toate acestea din gelozie, cînd ai
văzut-o pe Hermina culcată lîngă mine. Cu o asemenea figură n-ai ştiut, din păcate, cum să umbli —
credeam că ai învăţat mai bine jocul acesta. Nu-i nimic, se poate îndrepta,"
O apucă pe Hermina care, în mîinile lui, luă dimensiunile pitice ale unei figuri de joc şi o vîrî în
acelaşi buzunar" al vestei din care, cu puţin timp mai înainte, scosese şi ţigara.
Fumul greu, dulceag, mirosea plăcut, simţeam un gol în mine şi eram pregătit pentru un somn de un an
întreg.
Da, am înţeles totul, l-am înţeles pe Pablo, l-am în^O ţeles pe Mozart, îndărătul mea am auzit, undeva,
un îngrozitor hohot de rîs, ştiam că în buzunar aveam toate acele sute de mii de figuri ale jocului vieţii,
al cărui sens ,îl intuiam, cutremurîndu-mă, simţeam în mine voinţ
a lua jocul, încă o dată, de la capăt, de a gusta, inc o dată, ameţeala piscurilor sale, de a mă cutremura,
încă o dată, de absurditatea lui, de a străbate încă o dată, iară şi iară, infernul dinlăuntrul meu.
Odată şi odată vojLjuca mai bine acest joc cu figuri. , Poate că odată şi odată voi învăţa să rîd. Mă
aştepta Pablo. Mă aştepta Mozart.

234

SIDDHARTHA
O poemă indiană

- 'C ' }

PARTEA ÎNTÎI
Dragă, stimate Romain Rolland,
încă din toamna anului 1914, cînd am început să resimt şi eu simptomul — de dată recentă —
al sufocării spiritualităţii şi cînd ne-am dat mîna unul aîtuîă" de pe ţărmuri streine,
încrezători în identitatea
unor necesităţi suprarationale, încă de pe atunci am
nutrit dorinţa de a vă oferi o dată un semn al dragostei
mele şt, totodată, o probă a activităţii mele, ca de
altfel şi posibilitatea de a arunca o privire în lumea
gîndurilor mele.
Fiţi aşadar, atît de amabil şi primiţi dedicaţia
la prima parte a încă neterminatei mele poeme indiene,
pe care V-o oferă al Dumneavostră
HERMANN HESSE

Fiul brahmanului
LA UMBRA CASEI, LA SOARE PE MALUL FLU-viului, în preajma bărcilor, la umbra
pădurii de salvie, la umbra smochinului, Siddhartha, tînărul şoim, frumosul fiu de
brahman, creştea împreună cu prietenul său Govinda, fiu de brahman. Soarele îi bronza
umerii albi pe malul fluviului, la scălcTit, Ta"*ritualul sfînt al spălării trupului, al jertfirilor
sacre,^unihra-i se strecura în ochii săi negri în crîngul de mango, la jocurile băieţilor, la
cîntecul mamei, la ritualul sacrelor jertfiri, la pildele învăţatului său tată, în timpul discuţiilor
purtate de înţelepţi. Siddhartha lua parte încă de multă vreme la discuţiile înţelepţilor,
exersa împreună cu Govinda lupta'retorică, exersa împreună cu Govinda arta
contemplării, serviciul meditării profunde. începuse chiar să înţeleagă cum să
rostească cuvîntul cuvintelor, cu-vîntul Om, cum să se pătrundă de el cu toată fiinţa în
timpul inspirării şi cum să-l scoată din sine în timpul expirării, încordîndu-şi sufletul şi
aureolîndu-şi fruntea cu strălucirea unei gîndiri limpezi. începuse chiar să priceapă a-l şti în
străfundurile fiinţei sale pe Atrnan indestructibilul, cel de o fiinţă cu Cosmosul.
Inima tatălui său tresaltă de bucurie văzînd cum iiul său învăţa însetat de cunoaştere, văzînd
cum din el avea să crească un mare înţelept şi preot, un adevărat prinţ printre brahmani.
Pieptul mamei sale tresaltă de plăcere cînd îl privea, cînd îl vedea păşind, cînd vedea cum se
aşeza şi se ridica frumosul şi puternicul Siddhartha, păşind cu picioarele sale suple şi dîndu-i
bineţe cu o cuviinţă deplină.
240
în inimile tinerelor fiice de brahmani se înfiripa dragostea atunci cînd Siddhartha trecea pe
uliţele oraşului cu fruntea lui strălucitoare, cu ochii săi regeşti, cu mij-locelul său mlădios.
însă mai mult decît toţi îl îndrăgea prietenul său Govinda, fiul de brahman. îndrăgea ochii lui
Siddhartha, vocea sa plăcută, îi îndrăgea mersul şi cuviinţa deplină a mişcărilor sale, îndrăgea
tot ceea ce făcea şi spunea Siddhartha, dar peste poate îi îndrăgise spiritul, gîndu-rile sale
înalte, înflăcărate, voinţa sa aprinsă, înalta sa predestinare. Căci Govinda ştia : acesta nu va fi
să devină un brahman oarecare, nici un leneş oficiant de jertfiri, nici un lacom neguţător de
incantaţii magice, nici un orator încrezut, sec, nici un preot răutăcios, şarlatan şi nici o oaie
proastă şi supusă în turma celor mulţi. Nu, şi nici el, Govinda, nu voia să devină aşa ceva,
adică un brahman ca zeci de mii de alţi brahmani. El voia să-l urmeze pe îndrăgitul şi
minunatul Siddhartha. Şi chiar de-ar fi ca Siddhartha să devină cîndva un zeu, şi chiar de-ar fi
ca acesta să păşească în rînclul celor plini de strălucire, el, Govinda, tot va şti cum să-l
urmeze, ca prieten al său, ca însoţitor al său, ca servitorul său, ca purtătorul suliţelor sale, ca o
umbră a sa.
Şi astfel, toţi îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toţi el era izvor de bucurie, pentru toţi el era
izvor de plăcere.
Dar el, Siddhartha, nu ştia ce e aceea bucurie, nu ştia ce e aceea plăcere. Preumblîndu-se pe
aleile cu trandafiri ale grădinii de smochini, stînd în umbra albăstrie a crîngului contemplării,
spălîndu-şi mîinile şi picioarele în baia zilnică a ispăşirilor, aducînd jertfe în umbra deasă a
pădurii de mango, săvîrşindu-şi mişcările cu deplină cuviinţă, iubit de toţi, el, bucuria tuturor,
nu purta în inimă nici o bucurie. Din apa fluviului îl învă-luiau, în curgerea lor, visuri şi
gînduri neostoite cu care îl bîntuiau stelele nopţii sau stropii razelor de soare, din fumul
jertfelor, din nimbul versurilor din Rig-Veda, din sorbirea învăţăturilor bătrînilor brahmani îl
năpădeau visele şi neliniştea ce sălăşluiau în sufletul său.
Siddhartha începuse să întreţină în el nemulţumirea, începuse să simtă că nici dragostea tatălui
său, nici dragostea mamei sale şi nici dragostea prietenului său nu-l
241

vor face fericit mereu, pe vecie, ele nu-l vor potoli; nu-l vor sătura, nu-i vor fi îndestulătoare. începuse să-şi dea
seama că preacinstitul său tată şi ceilalţi învăţători ai săi, că înţelepţii brahmani îi împărtăşiseră deja tot ceea ce
ştiau ei mai mult şi mai bine, că-şi vărsaseră preaplinul în ulciorul său însetat, dar iată, ulciorul nu i se umpluse,
spiritul îi era cuprins de nemulţumire, sufletul nu i se liniştise, inima nu-i fusese potolită. Spălarea trupului era
binevenită, dar ele erau apă, nu te spălau de păcate, nu vindecau setea spiritului, nu destrămau teama inimii.
Nimic nu era mai presus de jertfiri şi de invocarea zeilor, dar oare asta să fi fost totul ? Aduceau jertfirile
fericirea ? Şi care va fi fiind adevărul în privinţa zeilor ? Fusese într-adevăr Prajapati cel care crease lumea ? Nu
o crease oare Atman, El Unicul, Singurul ? Nu erau zeii cumva nişte creaturi plămădite la fel ca mine şi ca tine,
supuse timpului, deşarte ? Era, aşadar, bine, era oare just să aduci jertfe zeilor, era acest lucru ceva plin de tîlc,
ceva suprem ? Cui altceva i se cuvenea să-i aduci jertfe, cui altcuiva se cuvenea să-i exprimi toată admiraţia dacă
nu Lui, Unicului, lui Atman ? Şi unde putea fi găsit Atman, unde sălăşluia El, unde îi bătea eterna inimă, unde
altundeva dacă nu în propriul nostru eu, în străfundurile acestuia, în indestructibilul pe care fiecare îl poartă în
sine însuşi ? Dar, iarăşi unde sălăşluia oare acest eu, unde erau aceste străfunduri şi unde lucrul cel mai de pe
urmă ? Căci acesta nu era, după cum propovădiiiau înţelepţii înţelepţilor, nici carne, nici mădular, nu era nici
gîndire, nici conştiinţă. Unde, aşadar, unde sălăşiuia ? Există oare o altă cale care merită să o cauţi în afară de
aceea de a pătrunde pînă la eul nostru, pînă la mine însumi, pînă la Atman ? Dar vai, nimeni riu-ţi arăta această
cale, nimeni nu o cunoştea, nici tatăl său, nici învăţătorii sau înţelepţii, nici imnele sfinte ale jertfirii ! Ştiau de
toate cele brahmanii şi cărţile lor sfinte, ştiau cîte şi mai cîte, s-au preocupat de toate cele şi chiar de mult mai
multe, aveau cunoştinţe despre facerea lumii, despre apariţia vorbirii, a hranei, a inspirării, a expirării, despre
alcătuirea simţurilor, despre faptele zeilor — infinit de multe lucruri ştiau ei, dar ce valoare mai avea oare să ştii
toate
242
wfJW '^^v'-''-
aceste lucruri atîta timp cît nu se şWa nimic despre Unul şi Unicul, despre lucrul cel mai de seamă, despre
singurul lucru de seamă ?
Desigur, multe versuri din cărţile sfinte, mai ales din Upanişadele lui Samaveda, pomeneau despre aceste
străfunduri, despre lucrul cel mai de pe urmă, ce splendide erau aceste versuri. LSufletul tău este lumea
întreagă", aşa se spunea acolo, şi toF acolo se mai spunea că omul pătrunde pînă în străfundurile sale în somn, în
somnul' adînc, sălăşluind în Atman. O minunată înţelepciune găseai în aceste versuri, toată ştiinţa celor mai mari
înţelepţi fusese strînsă aici, în aceste cuvinte magice, pure ca mierea adunată de albine. Nu, imensele
cunoştinţe strînse şi păstrate aici de nenumărate generaţii de înţelepţi brahmani nu puteau fi tratate cu dispreţ. —
Dar unde erau brahmanii, unde preoţii, unde înţelepţii sau penitenţii care reuşiseră nu numai să ştie, ci şi să tră-
ia_scă^ ştiinţa aceasta cea mai profundă ? Unde era oare acela care ştia să transpună, în mod miraculos, sălăşlui-
rea în Atman din somn în starea de trezie, în viaţă, la fiecare pas, în cuvînt şi în faptă ? Siddhartha cunoştea mulţi
brahmani preacinstiţi, mai ales pe preacuratul, învăţatul şi peste toate preacinstitul său tată-, Acesta merita toată
admiraţia, se purta cu .calm şi nobleţe, viaţa îi era curată, vorba înţeleaptă, sub fruntea lui sălăşluind gînduri
subtile şi nobile — dar pînă şi el,*cel care ştia atîtea lucruri, ducea el oare o viaţă împăcată, îşi găsise el oare
liniştea, nu era şi el numai un căutător, un însetat ? Nu trebuia să soarbă şi el, iară şi iară, ca orice însetat,
din izvoare sfinte, din jertfe, din cărţi, din repli- i cile alternante ale brahmanilor ? De ce .jnai trebuia şi \ el,
cel căruia nu i se putea reproşa nimic, să-şi spele • zilnic păcatele, să se străduiască zilnic spre a se purifica, ■
luînd-o în fiecare zi de la capăt? Nu sălăşluia Atman într-însul, nu ţîşnea oare chiar din inima lui izvorul
izvoarelor ? Acest izvor al izvoarelor trebuia să-l găseşti, trebuia să-l găseşti în propriul tău eu şi să ţi-l însuşeşti !
Restul nu era decît căutare, nu era decît ocoliş, nu era decît rătăcire. "•>•■ c
Acestea erau gîndurile lui Siddhartha, aceasta era setea lui, aceasta era suferinţa lui.
243

Adeseori recita cu glas tare, dintr-o upanişadă a lui Chandogya, următoarele cuvinte : „Cu
adevărat, numele brahmanului este Satyam — într-adevăr, cel ce ştie acest lucru pătrunde în
fiece zi în lumea cerurilor". Deseori i se părea că lumea cerurilor este aproape, dar niciodată
nu o atinsese pe deplin, nicicînd nu-şi potolise setea pînă la capăt. Iar dintre toţi înţelepţii şi
dintre toţi înţelepţii înţelepţilor pe care îi cunoscuse el şi de a căror învăţătură profitase, dintre
toţi aceştia nu atinsese nici unul această lume a cerurilor, nu-şi potolise nici unul pe deplin
această sete eternă.
„Govindă", grăi Siddhartha către prietenul său, „dragă Govinda, hai să mergem sub smochin
şi să exersăm me-ditarea profundă."
Şi-au mers ei la smochin, aşezîndu-se Siddhartha colea, Govinda la douăzeci de paşi mai
încolo. In timp ce se aşeza, fiind gata să pronunţe cuvîntul Om, Siddhartha murmură repetînd
versul :
„Om este arcul, săgeata e sufletul,
Brahman este ţinta săgeţii,
iată unde trebuie să nimereşti fără abatere."
După ce se scurse răgazul obişnuit al exerciţiului de meditare profundă, Govinda se ridică.
Era pe înserate, venise seara, ora la care se săvîrşea spălatul trupului. Strigă numele lui
Siddhartha. Siddhartha nu răspunse. Siddhartha şedea cufundat pe gînduri, ochii săi fixau o
ţintă foarte îndepărtată, vîrful limbii sale se întrezărea printre dinţi, părea că nu mai respiră.
Şedea aşa, înfăşurat în mantia reflectării profunde, gîndindu-l pe Om cu sufletul trimis
înainte-i, ca o săgeată, înspre Brahman.
Odată trecură prin oraşul lui Siddhartha nişte__saz„ mani, asceţi aflaţi în pelerinaj, trei bărbaţi
stinşi, uscăţivi, nicfvfrstnici, nici tineri, cu umerii năclăiţi de praf şi de sînge, aproape goi,
pîrjoliţi de soare, învăluiţi în singurătate, străini de lume, duşmani ai acesteia, nişte străini,
şacali costelivi în împărăţia oamenilor. In urma
244
lor adia mireasma fierbinte a pasiunii amuţite,.-a devoţiunii distrugătoare, a nemiloasei
abandonări de sine. Seara, după ora de contemplare, Siddhartha grăi către Govinda : „Mîine în
zori, prietene, Siddhartha va pleca la şamani. El se va face şaman." La auzul acestor cuvinte
Govinda păli, căci citi pe chipul imobil al prietenului său hoţărîrea neabătută, întocmai ca
săgeata ţîş-nită dintr-un are. Govinda pricepu imediat, de la prima privire : iată deci începutul,
Siddhartha porneşte pe drumul său, destinul său începe să încolţească şi, odată cu al lui, şi ai
meu. Şi se făcu palid" precum o coajă de banană uscată.
„O, Siddhartha", strigă el, „îţi va îngădui oare tatăl tău aşa ceva ?" Siddhartha se uită la el ca
un om care se trezeşte. Cu iuţeala săgeţii citi în sufletul lui Govinda, îi citi teama şi-i citi
devotamentul.
„O, Govinda", grăi el încet, „să nu facem risipă de cuvinte. Mîine, odată cu ivirea zorilor, îmi
voi începe viaţa de şaman. Să nu mai vorbim despre asta."
Siddhartha intră în încăperea în care tatăl său şedea pe o rogojină din rafie, trecu în spatele
tatălui său şi se opri acolo, aşteptînd pînă cînd tatăl său îşi dădu seama că îndărătul lui se află
cineva. Brahmanul grăi : „Tu eşti, Siddhartha ? Spune-mi aşadar, ce te-a adus la mine."
Siddhartha grăi : „Cu îngăduinţa ta, tată. Am venit să-ţi spun că simt chemarea de a-ţi părăsi
casa şi de a intra în rîndui asceţilor. Dorinţa mea este de a mă face şaman. Te-aş ruga să nu-mi
fii potrivnic."
Brahmanul tăcu, tăcu pînă ce prin ferestruică se pre-umblau stelele, schimbîndu-şi poziţiile, şi
abia atunci se puse capăt tăcerii din încăpere. Fiul stătea mut, nemişcat, cu braţele încrucişate,
tatăl şedea pe rogojină mut, nemişcat, iar stelele treceau pe cer. Atunci tatăl grăi : „Nu se cade
ca un brahman să rostească vorbe de furie şi mînie. Dar inima mea este pătrunsă de o mare
nemulţumire. N-aş vrea să mai aud din gura ta pentru a doua oară această rugăminte."
încet, brahmanul se ridică, Siddhartha stătea mut, cu braţele încrucişate.
„Ce mai aştepţi ?" îl întrebă tatăl.
245

Siddhartha grăi : „Ştii tu ce."


Cuprins de nemulţumire, tatăl ieşi din încăpere, se duse cuprins de nemulţumire la culcuşul său şi se
întinse.
Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahmanul se sculă după o oră, umblă de colo-colo, apoi ieşi
afară din casă. Se uită prin ferestruica încăperii şi—1 văzu pe Siddhartha stînd înăuntru, cu braţele
încrucişate, neclintit, în acelaşi loc. Vestmîntul lui de culoare deschisă avea
0 sclipire palidă. Cu inima cuprinsă de nelinişte tatăl se întoarse la culcuşul său.
Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahmanul se sculă din nou după o oră, umblă de colo-colo, păşi
pînă în faţa casei, văzu că răsărise luna. Privi prin fereastra încăperii, Siddhartha stătea neclintit, în
acelaşi loc, cu braţele încrucişate, fluierele picioarelor sale goale străluceau in lumina lunii. Cu inima
cuprinsă de îngrijorare tatăl se culcă din nou.
Reverii "3upa~rr-oră, apoi reveni după două ore, privi prin fereastră, îl văzu pe Siddhartha stînd în
lumina lunii, în sclipirea stelelor, în beznă. Reveni din oră în oră, tăcut, privi în încăpere, îl văzu pe cel
care stătea fără să se mişte din loc, inima i se umplu de mînie, inima
1 se umplu de nelinişte, inima i se umplu de şovăială, de suferinţă.
La ultimul ceas al nopţii, înainte de venirea zorilor, se întoarse, intră în încăpere, îl văzu pe tînăr stînd
în picioare şi i se păru mare Şî străin.
„Siddhartha", grăi "el, „ce mai aştepţi ?"
„Ştii tu ce."
„Vrei să stai mereu aşa, aşteptînd să se facă ziuă, să vină amiaza, să vină seara ?"
„Voi sta şi voi aştepta."
„Vei obosi, Siddhartha."
„Voi obosi."
„Vei adormi, Siddhartha."
„Nu voi adormi."
„Vei muri, Siddhartha."
„Voi muri."
„Vrei mai degrabă să mori decît să-l asculţi pe tatăl tău ?"
246
„Siddhartha l-a ascultat întotdeauna pe tatăl său.'4
„Aşadar, vei renunţa la planurile tale ?"
„Siddhartha va face întocmai ceea ce-i va spune Latăl
său."
Prima rază a zilei lumină încăperea. Brahmanul observă că genunchii lui Siddhartha tremurau uşor. Pe,
chipul lui Siddhartha nu zări nici un tremur, ochii lui priveau în depărtare. Atunci tatăi îşi dădu seama
că, încă din acele clipe, Siddhartha nu mai era în preajma lui, acasă, că încă din acele clipe Siddhartha
îl părăsise. Tatăl atinse umărul lui Siddhartha. „Mergi în pădure", grăi el, „şi fă-te şaman. Dacă va fi
să-ţi afli mântuirea în pădure, să vii să mă înveţi şi pe "mine cum să-mi aflu mîntuirea. Dacă vei fi
dezamăgit, întoarce-te şi, împreună, vom aduce jertfe zeilor. Acum du-te de-ţi sărută mama şi spune-i
unde vrei să pleci. Iată că pentru mine a sosit ceasul la care trebuie să mă duc la rîu pentru a
săvîrşi prima spălare a trupului." îşi retrase mîna de pe umărul fiului său şi ieşi afară. Cînd încercă să
facă primul pas, Siddhartha se clătină într-o parte. Reuşi să-şi stăpînească picioarele printr-un efort de
voinţă, se înclină în faţa tatălui său şi se duse la mamai sa pentru a face întocmai cum îi spusese tatăl.
Cînd se lumină de ziuă părăsi, agale, tihnitul oraş, picioarele îi erau anchilozate, în dreptul ulţîînet—
eoiibe zări apărînd o umbră care se furişase pînă acolo, ală-turîndu-se acum pelerinului — era
G'ovinda. „Ai venit", grăi Siddhartha zîmbind. „Am venit", grăi Govinda.
La şamani
In seara aceleiaşi zile îi ajunseră din urmă pe asceţi, p9"~nscăţivii şamani, faţă de care se obligară să-i
însoţească "şi să-i asculte cu supuşenie.
Siddhartha îşi dărui vestmîntul unui brahman sărac de pe stradă. Nu mai avea pe el decît o bucată de
pînză
247

în jurul şoldurilor şi o pelerină dintr-o bucată de stofă pămîntie. Nu mînca decît o dată pe zi, niciodată
mîn-care gătită. Posti cincisprezece zile. Posti douăzeci şi opt de zile. Carnea de pe şolduri şi din
obraji i se topi. Din ochii săi măriţi se revărsau flăcările unor vise fierbinţi, la degetele uscăţive îi
crescură unghii lungi, pe bărbie îi crescu o barbă uscată, ţepoasă. Privirea îi îngheţa cînd în cale îi
ieşeau femei ; gura i se schimonosea de dispreţ cînd mergea printr-un oraş cu oameni frumos
îmbrăcaţi. Vedea cum negustorii fac negoţ, cum bogătaşii se duc la vînătoare, cum cei încercaţi de
durere îşi plîng morţii, cum se ofereau tîrfele, cum doctorii se îngrijeau de bolnavi, cum preoţii
stabileau ziua semănatului, cum se iubeau îndrăgostiţii, cum mamele îşi alăptau pruncii — dar la toate
acestea nu merita să priveşti nici măcar cu un singur ochi, totul era minciună, totul emana un miros
greu, totul mirosea greu a minciună, totul voia să lase impresia unui sens anume, impresia de fericire,
pe cînd în fond totul nu era decît o nemărturisită descompunere. Lumea avea un gust amar. Viaţa era
un chin.
Siddhartha nu avea decît un scop, unul singur : să se golească, să se deşerte de sete, de dorinţă, de vise,
de bucurie şi suferinţă. Să moară de la sine, să nu mai fie un eu, să-şi găsească liniştea cu inima
deşertată, să fie pregătit, în gîndirea sa depersonalizată, pentru minune — iată care era scopul său.
Invingîndu-şi şi omorîndu-şi orice strop al propriului său eu, reducînd la tăcere orice ispită, orice ghes
al inimii, numai astfel putea să trezească în el lucrul cel mai de pe urmă, lucrul cel mai profund al
fiinţei, ceea ce nu mai ţinea de eu, marea taină. *" ■ '**
Tăcut, Siddhartha stătea în arşiţa perpendiculară a soarelui, arzînd de durere, arzînd de sete, şi stătu
aşa, pînă nu mai simţi nici durerea, nici setea. Stătu tăcut cît dură perioada ploilor, din păr apa i se
prelingea pe umerii cuprinşi de frig, pe şoldurile şi picioarele cuprinse de frig, stătu aşa pocăindu-se
pînă ce umerii şi picioarele nu mai simţiră frigul, pînă ce tăcură, pînă se liniştiră. Orbecăia tăcut printre
ramurile cu spini, din pielea arsă îi picura sîngele, din "buboaie i se scurgea
248
puroiul şi Siddhartha stătea încrîncenat, stătea nemişcat, pînă ce ntf-i mai curse sînge, pînă nu-l mai
înţepa nimic, pînă nu-l mai ardea nimic.
Siddhartha stătea drept, învăţînd să-şi reducă respiraţia, învăţînd să se mulţumească cu puţină
respiraţie, învăţînd să-şi oprească respiraţia. începînd cu respiraţia, el învăţă să-şi potolească bătăile
inimii, învăţă să-şi reducă bătăile inimii pîhă ce se răreau, pînă ce acestea aproape că nu se mai
auzeau.
Sub îndrumarea celui mai vîrstnic şaman, Siddhartha
^ exersa abandonarea de sine, exersa meditarea profundă ' T3upă~nişte reguli noi ale şamanilor. Un
bîtlan porni în zbor peste pădurea de bambuşi — şi Siddhartha închise bâtlanul în sufletul său, zbură
peste păduri şi munţi, se făcu bîtlan, se hrănea cu peşti, suferea de foame ca un bîtlan, grăia cu
croncănit de bîtlan, murea de moartea bîtlanilor. Pe nisipul unei plaje zăcea un şacal mort, şi sufletul
lui Siddhartha se strecură în cadavrul acestuia, deveni şacal mort, zăcea pe plajă, se umfla, se împuţea,
putrezea, era sfîşiat de hiene, pielea îi era sfîrtecată de vulturi, devenea schelet, se făcea praf spulberat
peste cîmpie. Şi sufletul lui Siddhartha se întorcea, murea, putrezea, se făcea praf şi pulbere, gustînd
astfel din beţia tulbure a mişcării ciclice, stătea, bîntuit de o riotiă sete, ca un vînător pîndind o ieşire
posibilă din această mişcare ciclică, aflînd sfîrşitul tuturor pricinilor acolo ■unde ar fi putut să înceapă
veşnicia cea fără de sufe-
)t' rinţă. îsi ucise toate simţurile, îşi ucise toate amintirile, se strecură afară din propriul său eu şi luă o
mie de alte înfăţişări, de animal, de stîrv, de piatră, de lemn, ■de apă, regăsindu-se de fiecare dată şi
deşteptîndu-se, indiferent dacă strălucea soarele sau luna, era»iarăşi un eu, se avînta în mişcarea
ciclică, simţea că-i este sete, îşi înfrîngea setea, simţea din nou că îi este sete.
Siddhartha învăţă multe lucruri la şamani, învăţă să
I străbată multe drumuri care să-l îndepărteze de pro-
pjiul său eu. Parcurse drumul abandonării de sine grin
durere, suportînd şi înfrîngînd prin vrerea sa durerea,
foamea, setea, oboseala. Parcurse drumul abandonării de
sine golind simţul de toate închipuirile, cu ajutorul
igîndirii. învăţă să parcurgă aceste drumuri precum şi
249
altele, îşi părăsi de mii de ori propriul său eu, stăruind ore întregi şi zile întregi în non-eu. Dar chiar
dacă drumurile îl duceau departe de propriul său eu, la capătul lor revenea la acelaşi eu. Chiar dacă
Siddhartha se' sus-trăgea ele mii de ori propriului său eu, fiind neant, animal, piatră, întoarcerea era
inevitabilă, după cum inevitabil era ceasul la care se regăsea, în lumina soarelui sau în lumina lunii, în
umbră sau în ploaie, fiind iarăşi un eu şi iarăşi Siddhartha, simţind din nou chinul impusei mişcări
ciclice.
Alături de el trăia Govinda, umbra sa, parcurgînd aceleaşi drumuri, făcînd aceleaşi eforturi. Rareori îşi
vorbeau unul altuia altfel decît o cereau serviciile divine şi exerciţiile. Cîteodată mergeau împreună
prin sate ea să cerşească hrană pentru ei şi pentru învăţătorii lor.
„Ce crezi, Govinda", grăi Siddhartha în timpul unei asemenea preumblări, „ce crezi, am făcut vreun
progres ? Ne-am atins vreun scop ?"
Govinda răspunse : „Am învăţat şi continuăm să învăţăm. Tu, Siddhartha, vei deveni un mare şaman.
Ai învăţat repede orice exerciţiu, bătrînii şamani te-au admirat adeseori. Ai să fii un sfînt, o,
Siddhartha." •
Siddhartha grăi : „Mi se pare că nu-i chiar aşa, prietene. Ceea^ce am învăţat pînă azi aici, la şamani, o,
Govinda, aş fi putut învăţa mai repede şi mai simplu. Lucrurile astea le-aş fi putut învăţa în orice
crîşmă din cartierul tîrfelor, prietene, în mijlocul cărăuşilor şi al jucătorilor cu zarurile."
Govinda grăi : „Siddhartha glumeşte, desigur, • pe seama mea. Cum ai fi putut învăţa printre sărmanii
aceia să meditezi profund, să-ţi ţii respiraţia, să rezişti la foame şi ia durere ?"
Şi Siddhartha spuse încet, de parcă ar fi grăit cîte sine însuşi : „Ce este meditarea profundă ? Ce
înseamnă să-ţi părăseşti corpul ? Ce este postitul ? Ce înseamnă să-ţi ţii respiraţia ? Este o evadare din
propriul eu, o scurtă scăpare de chinul existenţei ca eu, este o scurtă alinare a durerii şi a absurdităţii
vieţii. O asemenea evadare, aceeaşi scurtă alinare îi este dată şi bouarului cînd, poposind la un han,
bea cîteva căuşe de vin de orez sau de lapte de cocos fermentat. Atunci nu-şi mai
250
«imte şinele, atunci nu mai simte durerile vieţii, atunci îi este dată alinarea. Picotind deasupra căuşului
său cu vin de orez, el trăieşte aceleaşi momente ca Siddhartha şi Govinda cînd aceştia îşi părăsesc
trupurile, poposind în non-eu. Aşa e, o, Govinda."
Govinda grăi : „Vorbeşti şi tu aşa, o, prietene, dar tu
- ştii doar că Siddhartha nu e cărăuş, că un şaman nu
este un beţivan. într-adevăr, beţivanul îşi află alinarea,
-ţşi află un scurt refugiu, un scurt repaus, dar el îşi re-
j vine din această amăgire şi vede că totul este din nou
^ la fel cum a fost, el nu a devenit mai înţelept, n-a adu-
Jnat cunoştinţe noi, nu s-a ridicat pe noi trepte."
' Şi Siddhartha grăizîmbind : „Nu ştiu, n-am fost ni-3i€iodată mare băutor. Dar că eu, Siddhartha, îmi
aflu în exerciţiile şi meditările mele profunde doar o scurtă alinare şi că sînt la fel de departe de
înţelepciune, de mîn-tuire ca p"e vremea cînd mă aflam în pîntecul mamei, iată, lucrurile acestea le
ştiu, o, Govinda, iată ce ştiu."
Şi altă dată, pe cînd Siddhartha şi Govinda ieşeau din pădure ca să cerşească în sat ceva de mîncare
pentru fraţii şi învăţătorii lor, Siddhartha începu să vorbească zicî'nd : „Ne aflăm noi oare pe dramul
cel bun, o, Govinda ? Ne apropiem noi oare de cunoaştere ? Ne apropiem noi oare de mîntuire ? Nu
cumva ne învîrtim în cerc tocmai noi, cei care voiam să scăpăm de mişcarea ciclică ?"
Govinda grăi : „Am învăţat multe, Siddhartha, mai avem multe de învăţat. Noi nu ne învîrtim în cerc,
noi mergem în sus, cercul este o spirală, noi ami urcat deja cîteva trepte."
Siddhartha răspunse : „Ce vîrstă are, după părerea ta, cel mai vîrstnic şaman, venerabilul nostru
învăţător ?"
Govinda grăi : „Se pare că cel mai vîrstnic are şaizeci de ani."
La care Siddhartha zise : „A atins vîrsta de şaizeci de ani şi n-a ajuns în Nirvana. El va împlini
şaptezeci, optzeci de ani, şi tu şi eu vom ajunge la fel de bătrîni şi vom exersa, vom posti şi vom
medita. Dar în Nirvana nu vom ajunge, nici noi, nici el. O, Govinda, cred că nici unul, nici unul dintre
toţi şamanii de pa lume nu va ajunge în Nirvana. Ne aflăm mîngîiere, ne aflăm aii-
251
ftai
nare, învăţăm nişte deprinderi prin care ne înşelăm. Esenţialul însă, drumul drumurilor,
nu-l găsim."
„Nu spune asemenea vorbe înfricoşătoare, Sidd-hartha !« grăi Govinda. „Cum adică, dintre atîţia
bărbaţi învăţaţi, dintre atîţia brahmani, dintre atîţia şamani severi şi venerabili, dintre atîţia bărbaţi care
caută atît de mult, cu atîta zel interior, cu atîta sfinţenie, să nu fie unul care să afle drumul
drumurilor ?"
Siddhartha însă spuse cu o voce încărcată în egală măsură de mîhnire şi ironie, cu o voce şoptită, întru-
cîtva tristă, întrucîtva zeflemitoare : „Govinda, prietenul tău va părăsi în curînd poteca aceasta a
şamanilor pe care a mers atîta timp împreună cu tine. Mă chi-nuie seţea^ o, Govinda, şi pe acest drum
lung al săma-nîlor~setea nu mi s-a potolit cîtuşi de puţin. Întotdeauna am fost însetat de cunoaştere,
am fost cotropit mereu de întrebări. An de an i-am întrebat pe brahmani, an de an am întrebat sfintele
Vede, an de an i-am întrebat pe evlavioşii şamani. O, Govinda, poate că ar fi fost la fel de bine, ar fi
fost la fel de înţelept şi la fel de folositor dacă aş fi întrebat pasărea rinocerilor sau un cimpanzeu. N-
am ajuns la nici un liman, am avut nevoie de mult timp ca să pricep, o, Govinda, următorul lucru : că
nimic nu se poate învăţa ! Eu cred că nu există cu adevărat acel lucru pe ca're noi îl numim 'a învăţa'.
Nu există, prietene, decît o singură ştiinţă, aflată pretutindeni, aceasta este Atman, ea este prezentă în
mine şi în tine şi în orice fiinţă. Şi astfel încep să cred : ştiinţa aceasta nu are alt duşman mai straşnic
decît voinţa de a şti, decît învăţatul."
Govinda se opri în drum, îşi ridică mîinile şi grăi : „Nu-ţi înspăimînta prietenul, Siddhartha, cu
asemenea vorbe ! Căci adevăr grăiescu-ţi, cuvintele tale trezesc teama în inima mea. Şi-apoi gîndeşte-
te numai : ce s-ar alege de sfinţenia rugăciunilor, ce s-ar alege de vene-rabilitatea tagmei brahmanilor,
de cuvioşenia şamanilor dacă ar fi aşa cum zici tu, dacă nu ar exista posibilitatea de a învăţa ? Ce s-ar
alege, aşadar, Siddhartha, de tot ceea ce e sfînt, valoros şi venerabil pe acest pă-mînt?!"
.
252
Şi Govinda şopti un vers, ca pentru sine însuşi, un vers dintr-o upanişadă :
„Cel ce se cufundă gînditor, cu sufletul purificat
în Atman,
De negrăit în cuvinte e fericirea inimii sale."
Siddhartha însă tăcea. Se gîndea la cuvintele pe care 5 le spusese Govinda, şi gîndi cuvintele pînă la
capătul lor.
Da, se gîndea el stînd cu capul plecat, ce s-ar alege din tot ceea ce ni se părea sacru ? Ce-ar mai rămîne
? Ce rezistă ? Şi clătină din cap.
Odată, pe cînd cei doi tineri se aflau cam de vreo trei ani printre şamani, trăind şi exersînd cu ei,
ajunsese la urechile lor, „_pe diverse căi, pe ocolite, o veste, un zvon, o legendă : Se spunea că s-ar fi
ivit cineva, pe nume ("rotama. Sublimul, Buddha, că acesta şi-ar fi învins in el suferinţa lumii, oprind
roata renaşterilor. Se zicea că merge prin ţară, propovăduindu-şi învăţătura, înconjurat de apostoli,
lipsit de averi, de casă, de femeie, purtînd mantia galbenă a unui ascet, dar cu fruntea înseninată, era
Un Preafericit în faţa căruia se plecau şi brahmani şi bogătaşi, transformîndu-se în adepţii săi. Această
legendă, acest zvon, acest basm se făcea auzit trimiţîndu-şi izul ici şi colo ; în oraşe brahmanii vorbeau
despre el, în păduri vorbeau şamanii, numele lui Gotama, al lui Buddha ajungea mereu şi mereu la
urechile tinerilor, fie de bine, fie de rău, fie proslăvit, fie hulit.
întocmai cum intr-o ţară bîntuită de ciumă se răs-pîndeşte vestea că ici sau colo ar exista un om, un în-
ţeleptj un om care ştie multe şi ale cărui vorbe sau a cărui răsuflare ar fi suficiente pentru a vindeca de
această molimă pe oricare dintre victimele ei, aşa cum această veste străbate apoi ţara, încît fiecare
vorbeşte despre ea, mulţi dîndu-i crezare, alţii îndoindu-se de ea, mulţi însă pornind la drum deîndată
pentru a i se adresa înţeleptului şi pentru a-i solicita ajutorul, tot astfel străbătea ţara şi legenda aceea,
legenda aceea cu iz de arome, privitoare la Goţama/la Buddha, înţeleptul din 'neamul Sakya. După
cum afirmau credincioşii, acesta poseda ştiinţa supremă, îşi amintea de vieţile sale anterioare,
ajunsese în Nirvana şi nu se mai întorcea
253
niciodată în mişcarea ciclică, nu se mai amesteca în şu-voiul tulbure al înfăţişărilor. Se
relatau"multe lucruri minunate şi incredibile despre el, săvîrşise minuni, îl învinsese pe
diavol, vorbise cu zeii. Dar duşmanii şi necredincioşii spuneau că acest Gotama ar fi un
şarlatan, că şi-ar petrece zilele trăind bine, dispreţuindu-şi victimele, că ar fi lipsit de erudiţie
şi că n-ar avea habar nici de exerciţiu, nici de mortificare.
Dulce mai suna legenda aceasta despre Buddha şi ce farmec mai răzbătea din aceste relatări !
Lumea era bolnavă, viaţa era greu de suportat — şi iată, se părea că de aici ţîşnea un izvor, se
părea că de aici răsună o chemare~ plină de alinare, de blîndeţe, de promisiuni nobile.'în toate
ţinuturile Indiei, pretutindeni acolo unde se făcea auzit zvonul despre Buddha, tinerii îşi
ciuleau urechile, se pătrundeau de dor, de speranţă, iar fiii de brahmani din oraşe şi sate îl
primeau bucuroşi pe orice pelerin, pe orice străin care le aducea vreo veste despre el,
Sublimul, despre Sakyamuni. Legenda pătrunsese şi pînă la şamanii din pădure, şi pînă la
Siddhartha, şi pînă la Govinda, pătrunsese încet, picătură cu picătură, fiecare picătură fiind
încărcată, de speranţă, fiecare picătură fiind încărcată de îndoială. Nu vorbeau despre acest
lucru, căci cel mai vîrstnic dintre şamani nu era un adept al acestei legende. El auzise că acel
aşa-zis Buddha fusese cîndva ascet, că trăise în pădure, dar că revenise la traiul bun şi la
plăcerile lumeşti, aşa că nu dădea nici doi bani pe acest Gotama.
„O, Siddhartha", grăi odată Govinda către prietenul său. „Astăzi am fost în sat şi un brahman
m-a invitat în casa lui, iar în casa lui era un fiu de brahman din Magadha care îl văzuse pe
Buddha cu propriii săi ochi, ascultîndu-l cum propovăduia. Şi adevăr grăiescu-ţi, mă durea
răsuflarea în piept şi-mi ziceam : Ce bine-ar fi ca şi eu, ce bine-ar fi ca şi noi amîndoi,
Siddhartha şi cu mine, să apucăm să trăim clipa în care vom asculta învăţătura din gura
acestui neprihănit ! Vorbeşte, prietene, o pornim şi noi într-acolo ca să ascultăm învăţătura din
gura lui Buddha ?"
Siddhartha grăi : „M-am gîndit mereu că Govinda va rămîne la şamani, am crezut mereu că
scopul său este
254
de a ajunge la vîrsta de şaizeci şi de şaptezeci de ani şi de a practica în continuare artele şi
exerciţiile care dau strălucire şamanilor. Dar iată că l-am cunoscut grea puţin pe Govinda,
câ__am ştiut puţine lucruri despre inima lui. Aşadar, scumpul me"u~vfei sa porneşti pe un nou
drum şi să te duci acolo unde Buddha îşi propovă-■thrreşte învăţătura ?"
Govinda grăi : „îţi cam place să zeflemiseşti. N-ai decit să fii mereu zeflemitor, Siddhartha!
Nu simţi şi tu cum încolţeşte în tine chemarea, plăcerea de a asculta această învăţătură ? Nu
mi-ai spus tu cîndva că nu vei mai merge multă vreme pe calea şamanilor ?"
La aceasta Siddhartha rîse în felul său, în vreme ce în tonul vocii sale se ivi o umbră de
mîhnire şi de ironie, apoi zise : „Drept grăit-ai, o, Govinda, drept, şi bine adusu-ţi-ai aminte.
Ar trebui să-ţi mai aduci aminte şi de un alt lucru pe care l-ai auzit de la mine, anume -, de
faptul că am devenit suspicios, că am obgsji^dg atîta o învăţătură şi de atîta învăţat şi că nu
prea mai cred în vorbele pe care ni le oferă învăţătorii. Dar desigur, dra-gur"meu, sînt gata să
ascult acea învăţătură ■— cu toate că în inima mea am credinţa că noi am gustat deja din
fructul cel mai bun al acelei învăţături."
Govinda grăi : „Inima mi se umple de bucurie vă-zînd că eşti dispus să faci acest lucru. Dar
spune-mi, cura e oare posibil : cum adică ne-a oferit deja învăţătura lui Gotama fructul ei cel
mai bun, şi asta încă înainte de a o fi ascultat ?"
Siddhartha grăi : ,,Hai să gustăm din acest fruct şi să vedem ce-o să mai fie de-acum încolo,
Govinda ! însă fructul pe care i-l datorăm de pe acum lui Gotama reprezintă îndemnul de a ne
îndepărta de şamani! Hai să aşteptăm cu inima liniştită, prietene, hai să vedem dacă el ne mai
poate oferi şi altceva mai bun."
în aceeaşi zi, Siddhartha îi aduse la cunoştinţă celui mai în vîrstă dintre şamani hotărîrea sa,
spunîndu-i că ar vrea să plece de la el. Făcu acest lucru cu politeţea şi modestia care se cuvin
unui discipol mai tînăr. Şamanul însă fu cuprins de mînie auzind că cei doi tineri voiau să-l
părăsească, ridică tonul, folosind cuvinte grele, de ocară.
255
Govinda se sperie şi se fîstîci, Siddhartha însă îşi apropie gura de urechea lui Govinda şi-i
şopti : „Iată, am să-i arăt bătrînului că am învăţat ceva de la el." Se postă în faţa şamanului,
aproape de el, şi, concentrîn-du-şi sufletul, îi prinse privirea într-a sa, îl supuse şi-l amuţi,
înfrîngîndu-i voinţa, făcîndu-l să asculte de voinţa sa şi poruncindu-i să facă fără să crîcnească
tot ceea ce-i cerea el. Bătrînul amuţi, ochiul îi încremeni, voinţa îi fu paralizată, braţele îi
atîrnau în jos, cedase, lipsit de orice putere, farmecelor lui Siddhartha. Gîndurile lui
Siddhartha îl luară însă pe şaman în stăpînirea lor şi acesta trebui să execute ceea ce acestea îi
porunceau. Astfel, bătrînul se înclină de mai multe ori, făcu nişte gesturi de binecuvîntare şi le
adresă, bîlbîindu-se, evlavioase urări de drum bun. Iar tinerii îi mulţumiră în-torcîndu-i
plecăciunile, îi adresară urările lor şi, salu-tîndu-l, îşi văzură de drum.
Pe drum, Govinda grăi : „O, Siddbartha, ai învăţat
■ la şamani mai multe lucruri decît am crezut eu. Căci
este greu, este foarte greu să-l vrăjeşti pe un bătrîn
şaman. Adevăr grăiescu-ţi, dacă ai fi rămas acolo ai fi
învăţat în curînd cum să calci pe apă."
„Nu simt dorinţa de a călca pe apă", spuse Siddhartha. „N-au decît să se mulţumească bătrînii
şamani cu astfel de meşteşug."
Gotama -
"U O\C
în oraşul Savathi, numele sublimului. Buddha era cunoscut de toţi copiii, fiecare casă era
dispusă să umple cu pomană talgerele adepţilor lui Gotama care cerşeau în tăcere. Locul
preferat al lui Gotama se afla în apropierea oraşului, în crîngul Jeţavana care-i fusese dăruit
lui şi celor ai săi de către Anathapindika, un devotat admirator al Sublimului.
Căutînd locul unde se afla Gotama, celor doi tineri asceţi li se dădea răspunsuri şi detalii care
îi îndreptau spre regiunea aceasta. Ajungînd în Savathi, li se oferiră
256
bucate de îndată ce poposiră, cerînd de pomană, dinaintea uşii unei case, mîncară, şi
Siddhartha o întrebă pe femeia care le oferise bucatele :
..Milostivă femeie, am vrea nespus, nespus de mult să aflăm pe unde se preumblă Buddha cel
preasfînt, căci noi sîntem doi şamani din pădure şi am venit să-l vedem pe cel fără de prihană
şi să-i ascultăm învăţătura chiar din gura lui."
Femeia grăi : „Adevărat, aţi nimerit tocmai la locul potrivit, şamani din pădure. Aflaţi că
Sublimul se află în Jetavana, în grădina lui.Anathapindika. Acolo să înnoptaţi şi voi,
pelerinilor, căci acolo este loc destul pentru nenumăraţii oameni veniţi în pilcuri pentru a
asculta învăţătura din gura lui."
Govinda se bucură, exclamînd plin de bucurie : „Ce bine, am ajuns unde am vrut şi drumul
nostru a luat sfîrşit ! Dar ia spune-ne, mamă a pelerinilor, îl cunoşti pe Buddha, l-ai văzut cu
ochii tăi ?"
Femeia grăi : „L-am văzut de multe ori pe Sublimul. De multe ori l-am văzut mergînd ziua,
mergînd pe uliţe tăcut, în mantia lui galbenă, întinzîndu-şi în tăcere talgerul pentru pomană şi
plecînd mai departe cu el plin." Govinda o asculta încîntat, vrînd să o mai întrebe multe
lucruri şi să mai audă ce spune. Dar Siddhartha îl avertiză că trebuie să-şi cotinue drumul. îi
mulţumiră femeii şi merseră fără a mai fi nevoie să întrebe pe ce drum să o apuce, că nu puţini
erau pelerinii şi călugării din comunitatea lui Gotama care străbăteau drumul spre Jetavana.
Ajunseră acolo pe înnoptate, în permanenţă soseau acolo alţi oameni, strigînd şi vorbind,
căutînd şi primind adăpost. Cum erau obişnuiţi cu viaţa în pădure, cei doi şamani îşi găsiră
repede şi fără prea multă zarvă un locşor unde se cuibăriră, odihnindu-se acolo pînă în zori.
Cînd răsări soarele, observară cu mirare _ce__£ea|gU mare de credincioşi şi de curioşi
înnoptase aici. Pe toate potecile splendidului crîng umblau călugări în vestminte galbene,
aşezîndu-se ici şi colo pe sub copaci, cufun-dîndu-se în contemplare sau în discuţii religioase,
iar grădinile umbroase făceau impresia unui oraş, atît erau
257
de pline de oameni care mişunau ca albinele. Majoritatea călugărilor plecau în oraş, luînd cu ei
talgerele pentru pomană. Acolo strîngeau bucate pentru singura masă din zi, pentru masa de prînz.
însuşi prealuminatul Buddha obişnuia să pornească de dimineaţă la pomană.
Siddhartha îl văzu şi—1. recunoscu pe loc de jsarcă i l-ar fi arătat un zeu. 11 văzu pe bărbatul acela
modest, îmbrăcat în rasa lui galbenă, ţinînd în mînă talgerul pentru pomană şi păşind agale.
„Priveşte!" îi zise Siddhartha încet lui Govinda. „Acesta este Buddha."
Govinda se uită cu atenţie la călugărul în rasă galbenă care nu părea să se deosebească prin nimic de
sutele de călugări. Curînd îşi dădu seama şi Govinda : Da, el e. Şi îl urmară, privindu-l cu atenţie.
Buddha îşi vedea de drum, modest, cufundat în gîn-durI7~chipul său calm nu trăda nici iveselie, nici
tristeţe, părea doar că zîmbeşte uşor în sinea lui. Buddha mergea zîmbind pe ascuns, calm, liniştit,
semănînd foarte mult cu un copil sănătos, îşi purta vestmîntul şi păşea la fel ca toţi călugării săi, după
reguli precise. Dar chipul său, mersul său, privirea sa lăsată calm în jos; mîna sa atîrnînd calm în jos,
ba chiar ijgcare deget al mîinii sale atîrnînd calm în jos iradiau pace, iradiau perfecţiune, nu căutau
nimic, nu imitau, respirau uşor într-o linişte care nu se ofileşte niciodată, într-o lumină care nu se
ofileşte niciodată, într-o pace inviolabilă.
Astfel mergea Gotama spre oraş pentru a aduna pomană şi cei doi şamani îl şi recunoscură după
deplinătatea liniştii sale, după calmul fiinţei sale în care nu puteai citi nici un fel de căutare, nici o
voinţă, nici un efort de imitare, ci numai lumină şi pace.
„Azi vom asculta învăţătura din gura lui", spuse Govinda.
Siddhartha nu răspunse. învăţătura nu-i trezea curiozitatea, nu credea că aceasta îl va îmbogăţi cu ceva
nou, căci, ca şi Govinda, auzise şi el, iară şi iară, ce conţinea această învăţătură a lui Buddha, chiar
dacă indirect, dintr-o a doua şi a treia sursă. Se uită însă^cu atenţie la capul lui Gotama, la umerii săi,
la picioarele sale, la mîna lui ce atîrna calm în jos şi avu impresia că fie-
258
care falangă de la fiecare deget al acestei mîini era învăţătura însăşi, iradiind, respirînd, emanînd,
răspîndind cu strălucire adevărul. Bărbatul acesta, acest Buddha, era întruchiparea adevărului, chiar şi
în cea mai mică mişcare a degetelor sale. Omul acesta era un sfînt. Siddhartha nu venerase niciodată
un om atît de mult, nu iubise niciodată un om atît de mult ca pe acesta.
îl urmară amîndoi pe Buddha pînă în oraş şi se întoarseră tăcuţi, căci astăzi intenţionau să se abţină de
la mîncare. Văzură cum se întorcea Gotama, îl zăriră luînd masa în mijlocul apostolilor săi — din cit
mînca el nu se putea sătura nici măcar o pasăre — şi îl văzură cum se retrase în umbra arborilor
mango.
Seara însă, cînd zăpuşeala se mai potoli şi tabăra se învioră, se adunară cu toţii să-l asculte pe Buddha
propovăduind. îi ascultară'vocea, şi pînă şi aceasta era desăvîrşită, era pătrunsă de o linişte deplină, era
pătrunsă de pace. Gotama propovădui învăţătura despre suferinţă, despre originea suferinţei, despre
calea de a suprima suferinţa. Discursul său liniştit curgea calm şi limpede. Viaţa era plină de suferinţă,
lumea era plină de suferinţă, dar fusese găsită şi mîntuirea de suferinţă: mîntuirea aceasta şi-o afla
acela care mergea pe drumul lui Buddha.
Sublimul grăia cu o voce domoală dar sigură, propovăduia cele patru propoziţii principale, cărarea
octuplă, urma cu răbdare cursul obişnuit al învăţăturii, al exemplelor, al recapitulărilor, vocea sa plutea
limpede şi calmă deasupra celor ce-l ascultau, ca o lumină, ca un cer plin de stele.
Cînd Buddha îşi termină discursul — între timp se înnoptase deja — cîţiva pelerini se prezentară la el,
ru-gîndu-l să fie primiţi în comunitate, căutîndu-şi astfel refugiul în învăţătură. Şi Gotama îi primi
spunîndu-le : „Iată, aţi ascultat învăţătura, iată, v-am dezvăluit-o. Veniţi deci şi mergeţi să puneţi capăt
tuturor suferinţelor sfintindu-vă." ~
Şi iată, se prezentă la el şi Govinda cel sfios grăind:' J? „Şi eu vreau să-mi găsesc refugiul la tine,
Sublimule, şi la învăţătura ta." Şi rugă să fie primit în rîndul apostolilor şi el fu primit.

259
Imediat după aceea, cînd Buddha se retrase căutînd odihna nopţii, Govinda i se adresă lui Siddhartha
zicînd cu zel : „Siddhartha, nu mi se cuvine să-ţi fac vreun reproş. Amîndoi l-am ascultat pe cel
sublim, amîndoi i-am auzit învăţătura. Govinda a ascultat învăţătura şi şi-a căutat refugiul într-insa.
Dar tu, venerabile, nu vrei să urmezi şi tu calea mântuirii? Mai eziţi cumva, vrei să mai aştepţi ?"
La auzul cuvintelor lui Govinda, Siddhartha parcă se trezi din somn. Privi îndelung la Govinda. Apoi
grăi încet, iar în vocea lui nu era nici o urmă de ironie : „Govinda, prietene, acum ai făcut pasul, ţi-ai
ales deja /calea;__Tu, Govinda, mi-ai fost mereu prieten, ai mers mereula un pas în urma mea. Deseori
îmi spuneam : Oare Govinda n-o să facă niciodată singur un pas, fără mine.Min imboldul propriului
său suflet ? Şi iată, acum eşti un bărbat în toată firea, ţi-ai ales singur calea. Mergi pe ea pînă la capăt,
prietene ! îţi doresc să-ţi afli mîntuirea !" -w--------- , ■» "
Govinda, neînţelegînd încă pe deplin, îşi repetă întrebarea pe un ton care trăda nerăbdarea : „Grăieşte,
dragul meu, te rog ! Spune-mi că nu se poate altfel, că şi tu, învăţatul meu prieten, îţi vei căuta refugiul
la sublimul Buddha!"
Siddhartha îşi puse o mînă pe umărul lui Govinda : „Govinda, n-ai auzit binecuvîntarea mea. Iată, ţi-o
repet : Mergi pe această cale pînă la capăt! îţi'doresc să-ţi afli mîntuirea !"
în acest moment, dîndu-şi seama că prietenul său îl părăsise, Govinda începu să plîngă.
„Siddhartha", strigă el cu tristeţe.
Siddhartha îi vorbi prieteneşte : „Nu uita, Govinda, că de-acum faci parte din rîndul şamanilor lui
Buddha. Te-ai lepădat de casă şi de părinţi, te-ai lepădat de originea ta şi de orice avere, te-ai lepădat
de propria ta voinţă, te-ai lepădat de prietenie. Aşa o cere învăţătura, aşa o cere Sublimul. Tu însuţi ai
fost acela care ai vrut să fie aşa. De mîine, Govinda, am să te părăsesc."
Cei doi prieteni se mai plimbară încă multă vreme prin dumbravă, şezură multă vreme culcaţi,
fără ca
260
somnul să-i prindă. Iar Govinda încercă iară şi iară să-şi descoasă prietenul, rugîndul să-i spună de ce
nu voia să-şi caute refugiul în învăţătura lui Gotama şi ce avea el să-i reproşeze acestei învăţături. însă
Siddhartha refuză de fiecare dată să-i răspundă zicînd : „Fii mulţumit, Govinda ! învăţătura Sublimului
este foarte bună, cum aş putea eu să-i reproşez ceva ?"
Unul dintre cei ce călcau pe urmele lui Buddha, unul dintre călugării lui cei mai în vîrstă, trecu cu
noaptea în cap prin grădină, strigîndu-i la el pe toţi aceia care, de curînd, îşi găsiseră refugiul în
învăţătura lui Buddha pentru a-i îmbrăca în vestmîntul galben şi pentru a-i iniţia în primele învăţături
şi îndatoriri ale noii lor poziţii. Govinda se despărţi atunci cu greu de prietenul său din tinereţe,
îmbrăţişîndu-l, şi se ataşă alaiului de novici.
Siddhartha însă căzuse pe gînduri şi se plimba prin crîng.
/"'
Acolo îl întîlni pe sublimul Gotama, îl salută cu evla-vie, în timp ce privirea lui Buddha era atît de
plină de bunătate, atît de calmă, încît tînărul prinse curaj şi-i ceru Sublimului permisiunea de a sta de
vorbă cu el. Tăcut, Sublimul dădu aprobator din cap.
Siddhartha grăi : „O, Sublimule, ieri mi-a fost dat să-ţi ascult strania învăţătură. Venisem de departe,
împreună cu prietenul meu, pentru a-ţi auzi învăţătura. Şi iată, prietenul meu va rămîne în rîndul
adepţilor tăi, căci la tine şi-a găsit el refugiul. Eu însă îmi voi continua pelerinajul."
„Cum doreşti", grăi cuviincios preacucernicul.
„Cuvintele mele sînt cam îndrăzneţe", continuă Siddhartha ,„dar n-aş vrea să te părăsesc, Sublimule,
fără să-ţi fi împărtăşit cu toată sinceritatea, gîndurile mele. Aş putea oare, preacucernice, să mă mai
bucur cîteva clipe de atenţia ta ?"
Buddha dădu din cap aprobator.
j, Siddhartha grăi : „O, preacucernice, în învăţătura ta am admirat înainte de toate un lucru. în
învăţătura ta totul este perfect de limpede, totul se justifică, arătîn-du-se că lumea este un lanţ
desăvîrşit care nu se rupe niciodată şi nicăieri, un lanţ etern alcătuit din cauze
261
şi efecte. Nicicînd nu a fost pătruns acest lucru atît de clar şi niciodată nu a fost prezentat atît de
ireproşabil; într-adevăr, inima din trupul fiecărui brahman îşi accelerează bătăile în momentul
în care, parcurgîndu-ţi învăţătura, recunoaşte că lumea este un întreg format din legături logice,
fără lacune şi limpede ea un cristal, nedepinzînd de hazard, nedepinzînd de zei. C-o fi bună sau rea, că
viaţa în această lume o fi suferinţă sau bucurie, o putem trece pu vederea, s-ar prea putea ca acest lucru
să nu fie esenţial — dar unitatea lumii, interdependenţa a tot ceea ce se întîmplă, cuprinderea a tot ceea
ce este mare şi mic într-un acelaşi şuvoi, într-o aceeaşi Tege a cauzelor, a devenirii şi morţii, iată lucrul
care reiese limpede din sublima ta învăţătură, o, preadesăvîrşitule. Şi totuşi, această unitate şi
interdependenţă logică a tuturor lucrurilor prezintă, conform propriei tale învăţături, o breşă într-
un punct anume, iar prin această mică breşă lumea unităţii este invadată de ceva străin, de ceva
nou, de ceva ce nu existase mai înainte, ceva ce nu poate fi nici arătat, nici demonstrat : punctul
acesta este învăţătura ţa despre dezlegarea de lume, despre mîntuire. Dar prin această
mică breşă, prin această ruptură, legea eternă şi unitară a lumii este din nou distrusă şi anulată. Te
rog să mă ierţi că am îndrăznit să dau glas acestei obiecţii."
Gotama îl ascultase în tăcere, nemişcat. Şi iată, cu vocea lui blinda, cu vocea lui prietenoasă şi limpede
el, Desăvîrşitul, grăi : „O, fiule de brahman, tu ai ascultat învăţătura şi, spre lauda ta, ai reflectat
profund asupra ei. In ea ai descoperit o lipsă, un defect. Ar trebui să continui să reflectezi asupra ei.
Cum eşti însetat de cunoaştere, dă-mi voie însă să te previn în legătură cu jungla părerilor şi cu
disputele cu vorbe. Nu părerile sînt importante, ele pot fi frumoase sau respingătoare, '■ inteligente
sau nebuneşti, oricine le poate îmbrăţişa sau detesta. Insă învăţătura pe care ai ascultat-o de ia mine nu
este o părere a mea, iar ţelul ei nu este să ofere unor însetaţi de cunoaştere explicaţii asupra alcătuirii
lumii. Ţelul ei este un altul; ţelul ei este mîntuirea de suferinţă. Acest lucru este propovăduit de
Gotama şi nimic altceva."
262
„Te rog să nu te mînîi pe mine, Sublimule", spuse tînărul „Nu ţi-am vorbit astfel pentru a căuta ceartă
cu tine sau vreo dispută a vorbelor. Cu adevărat grăit-ai spunînd că părerile sînt lipsite de importanţă.
Dar dă-mi voie să-ţi mai spun ceva : Nici o clipă nu m-am îndoit de tine. Nu m-am îndoit nici o clipă
că tu eşti Buddha, că ai atins cel mai înalt ţel pe care îl caută atîtea mii de brahmani şi fii de brahmani.
Tu ţi-ai găsit mîntuirea de moarte. Ţi-ai_ aflat-o prin propria ta căutare, pe propriul tău drum, prin
reflecţii, prin gîndire profundă, prin cunoaştere, prin iluminare. Nu prin învăţătură ţi-ai găsit-o ! Şi
nimeni, după părerea mea, o, Sublimule, nu-şi va afla mîntuirea printr-o învăţătură. Şi jii-mănui nu-i
vei putea împărtăşi prin cj^gJS^gjJBHB»-^ învăţătură ceea ce ţi s-a întîmplat ţie, pfeicucernice, la
ceasul iluminării tale! Învăţătura lui Buddha conţine multe lucruri, ea propovăduieşte multe lucruri, să
trăieşti cum se cuvine, să te fereşti de ceea ce este rău. Dar această învăţătură atît de limpede, atît de
venerabilă, nu conţine un lucru : ea nu conţine taina a ceea ce Sublimului însuşi, singurul dintre atîtea
sute de mii, i-a fost dat să trăiască. Iată deci la ce mă gîndeam şi ce am înţeles eu ascultîndu-ţi
învăţătura. Iată de ce îmi voi continua călătoria : nu pentru a căuta o altă învăţătură, o învăţătură mal
bună, căci eu ştiu că aceasta nu există, ci pentru a părăsi toate învăţăturile şi pe toţi propovăduitorii lor,
atingîndu-mi singur scopul sau murind. Adesea însă mă voi gîndi, 6, Sublimule, la această zi. la ceasul
acesta în care am văzut cu ochii mei un sfînt."
Ochii lui Buddha priveau tăcuţi în pămînt, chipul său impenetrabil iradia în tăcere un calm desăvîrşit.
„Fie ca gmdurile tale să nu însemne rătăcire", grăi preacu-cernîcul cu glas domol. „Fie ca tu să-ţi
atingi ţelul ! Dar spune-mi : ai văzut ceata mea de şamani, de fraţi, ai mei care şi-au găsit refugiul în
învăţătura mea ? Şi crezi tu, străine şaman, că pentru toţi aceştia ar fi mai bine să-şi părăsească
învăţătura şi să se întoarcă la viaţa lumească şi a plăcerilor ?"
„Departe de mine un asemenea gînd", exclamă Sid-dhartha. „N-au decît să rămînă toţi la această
învăţă-
263

tură, eu le doresc să-şi atingă ţelul ! Nu stă în puterea mea să mă pronunţ asupra vieţii altora ! Numai
şi nu-. mai asupra vieţii mele trebuie să mă pronunţ, numai
pe aceasta trebuie să o aleg sau să o refuz. Noi, şamanii, căutăm, o, Sublimule, mîntuirea de propriul
nostru eu. Mă tem că dacă aş deveni discipolul tău, o, prea-cucernice, mi s-ar putea întîmpla ca
propriul meu eu să nu-şi găsească liniştea şi să nu fie mîntuit decît într-un mod aparent, înşelător,
continuînd în realitate să existe şi să ia amploare, căci, într-un asemenea caz, învăţătura, supuşenia
mea, dragostea mea faţă de tine, comunitatea călugărilor s-ar transforma într-un alt eu al meu !"
Gotama privi în ochii străinului cu un zîmbet uşor, cu o limpezime de neclintit, cu prietenie, apoi îşi
lua rămas bun de la el printr-un gest abia perceptibil.
„Eşti inteligent, samanule", grăi preacucernicul. „Ştii să grăieşti înţelept, prietene. Fereşte-te de prea
multă înţelepciune !"
Buddha se îndepărtă, iar privirea şi zîmbetul său fugar îi rămaseră lui Siddhartha întipărite în minte
pentru totdeauna. „N-am văzut pînă acum nici un om care să aibă o astfel de privire, un astfel de
zîmbet, care să şadă şi să păşească în felul acesta", îşi spuse el în gînd, şi iată, îmi doresc să pot să
privesc şi să zîmbesc, să şed şi să păşesc şi eu în felul acesta, la fel de liber, la fel de venerabil, la fel
de nebăgat în seamă, la fel de sincer, la fel de copilăreşte şi de misterios. într-adevăr, în felul acesta nu
priveşte decît omul care a pătruns în cele mai adinei cotloane ale sinelui său. Ei bine, voi căuta să
pătrund şi în cele mai adinei cotloane ale sinelui meu."
Am văzut un om, îşi spunea Siddhartha, un singur om în faţa căruia a trebuit să-mi plec privirea. Nu-
mi voi mai pleca privirea în faţa nimănui, a nimănui. Nu mă va ispiti, aşadar, nici o învăţătură dacă
pînă şi învăţătura unui astfel de om nu a reuşit să mă ispitească.
Buddha m-a păgubit de multe lucruri, îşi spunea Siddhartha, m-a păgubit, dar mi-a făcut în schimb un
(cfar mult mai mare. M-a păgubit de prietenul meu, de ^cel
264
\

care credea în mine şi care acum crede în el, de cel care era umbra mea şi care acum este umbra lui
Gotama. în schimb mi l-a dăruit pe Siddhartha, pe mine însumi.
Trezire
Părăsind crîngul în care rămînea desăvîrşitul Buddha, în care rămînea Govinda, Siddhartha avu
sentimentul că în urma lui, în acest crîrig,* îi rămînea şi viaţa lui de pînă atunci, că ea se desprinsese
de el. Păşind agale înainte reflectă la acest sentiment copleşitor. Reflectă profund, se cufundă în acest
sentiment ca într-o apă adîncă, pînă la fund, pînă acolo unde cauzele se potolesc căci, după cum i se
părea lui, 4[îndirea însemna tocmai descoperirea cauzelor, căci numai în acest fel sentimentele se
transformau în cunoştinţe durabile şi reale, în-cepînd să iradieze ceea ce se ascundea într-însele.
Păşind agale înainte, Siddhartha reflecta, îşi dădu seama că nu mai era un adolescent şi că devenise
bărbat în toată firea. îşi dădu seama că ceva se desprinsese tle'"el tocmai cum pielea veche se
desprinde de pe trupul unui şarpe, că ceva încetase să mai sălăşluiască în-tr-însul, ceva oe-l însoţise
de-a lungul întregii sale adolescente şi ţinuse de fiinţa lui: dorinţa de a avea învăţători şi de a asculta
învăţături. îl părăsise chiar şi pe acest ultim învăţător care-i ieşise în cale, pe cel mai mare şi mai
înţelept învăţător, pe Buddha, Sfîntul Sfinţilor, şi de acesta trebuise să se despartă căci, iată, nici
învăţătura lui nu o mai putea accepta. W Gîndindu-se la toate acestea păşea agale înainte, în-trebîndu-
se în sinea lui: Oare ce voiai să înveţi din învăţături şi de la învăţători, ce nu au putut să te înveţe oare
ei, cei care te-au învăţat atîtea lucruri ? Şi îşi răspundea : „Voisem să învăţ care este sensul şi care
esenţa eu-lui. Voiam să mă descotorosesc de acest eu, pe acest ^eu voiam să-l înfring. Dar n-am putut
să-l înving, n-am reuşit decît să fug de el, să4 amăgesc, să mă ascund de el. într-adevăr, nici un alt
lucru de pe lumea asta nu
265
m-a preocupat în gîndurile mele într-o asemenea măsură precum acest eu al meu, enigma aceasta care
constă in faptul că trăiesc, că sînt unic, deosebit şi izolat de toţi ceilalţi, că eu sînt Siddhartha ! Şi
despre nici un alt lucru de pe lumea asta nu ştiu mai puţin ca despre mine, despre Siddhartha !
"""Pătruns de acest gînd, se opri din mersul său lent, iar din gîndul acesta ţîşni deîndată un altul, un alt
gînd care suna altfel : Dacă nu ştiu nimic despre mine, dacă Siddhartha mi-a rămas atît de străin şi de
necunoscut, apoi aceasta nu se datoreşte decît unei singure cauze : Mi-era teamă de mine, voisem să
fug de mine ! îl căutam pe Atman, îl căutam pe Brahman, eram înclinat să-mi sfîrtec propriul meu eu
în bucăţi, să-i desfac învelişurile, pentru a descoperi în cele mai adînci şi mai necunoscute cotloane ale
sale miezul ascuns dedesubtul tuturor învelişurilor, pe Atman, viaţa, dumnezeiescul, lucrul cel mai de
pe urmă. Dar în toiul acestor strădanii «v m-am pierdut pe mine însumi.
Siddhartha deschise ochii privind în jurul său, un zîmbet îi invada chipul, iar sentimentul profund al
trezirii din vise* îndelungate îl furnică pînă în vîrfur'de-getelor. Şi începu deîndată să meargă din nou,
mergea repede, întocmai ca un om care ştie ce are de făcut.
Oh, se gîndea el răsuflînd uşurat, adînc, de-acuffi înainte n-o să-mi mai scape Siddhartha ! N-o să-mi
mai încep gîndurile şi viaţa cu Atman şi cu suferinţele lumii. Nu vreau să mă mai ucid şi nici să mă
mai sfîşii în bucăţi pentru ca, îndărătul ruinelor, să descopăr taina. Nici Yoga-Veda, nici Atharva-Veda
nu mă vor mai învăţa, nici asceţii şi nici o altă învăţătură. Vreau să învăţ de la mine însumi, vreau să-
mi fiu mie însumi discipol, vreau să mă cunosc pe mine însumi, să cunosc taina aceasta numită
Siddhartha. -^
Privea în jurul său de parcă vedea lumea pentru prima oară. Cît de frumoasă mai era lumea, cît de
multicoloră era lumea, cît de stranie şi de enigmatică era lumea ! într-însa, aici, se afla albastrul, aici se
afla şi galbenul, aici se afla verdele, aici curgeau cerul şi fluviul, străjuiau pădurile şi munţii, totul era
frumos, totul era enigmatic şi magic, iar în mijlocul tuturor aces-
266
tor lucruri se afla el, Siddhartha, cel care se trezea, cel care se afla pe drumul spre sine însuşi. Toate
aceste lu-■Truri, tot acest galben şi albastru, fluviul şi pădurea, pătrundeau pentru prima oară prin
ochii săi în Siddhartha, ele nu mai erau farmece de-ale lui Mara, nu mai erau vălul lui Maja, nu mai
reprezentau diversitatea absurdă şi întîmplătoare a lumii fenomenelor, a acelei lumi care i se părea
demnă de tot dispreţul brahmanului cu gîndire profundă, căci, căuţînd_unitatea, el respinsese
diversitatea. Albastrul eră albastru"" fluviul eTa fluviu, şi chiar dacă în Siddhartha trăia pe ascuns, în
albastru şi în fluviu, acei ceva unic şi dumnezeiesc, felul şi sensul dumnezeiescului constau tocmai în
aceea că el era ici galben, dincolo albastru, ici cer, dincolo pădure şi aici Siddhartha. Sensul şi esenţa
nu se ascundeau îndărătul lucrurilor, ci se aflau într-însele, în toate cele.
„Cît de surd şi cît de qbtuz am mai fost !" îşi spunea el păşind grăbit înainte. \„Cînd cineva citeşte o
scriere, căutînd să-i pătrundă înţelesul, nu-i dispreţuieşte semnele şi literele, numind-o o amăgire, un
hazard sau o coajă lipsită de orice valoare, ci o citeşte, o studiază şi o îndrăgeşte literă cu literă. Insă
eu, cercare voiam să citesc cartea lumii şi cartea propriei mele'fiinţe, eu, aşadar, am dispreţuit, de
dragul unui înţeles presupus dinainte, semnele şi literele, numind lumea fenomenelor *o~amăgire,
numindu-mi ochiul şi limba fenomene lipsite de orice valoare. Ei bine nu, toate acestea aparţin acum
trecutului, căci, iată, m-am trezit, m-am trezit cu adevărat, născîndu-mă abia astăzi.
La gîndul acesta Siddhartha se opri din nou din mers, brusc, de parcă dinaintea lui, pe drum, s-ar fi ivit
un şarpe.
Iată, dintr-o dată înţelesese încă un lucru : el, trezit acum cu adevărat şi tocmai renăscut, trebuia să-şi
reîn-ceapă viaţa, să o ia de la capăt. Abia în dimineaţa aceleiaşi zile cînd părăsise Jetavana, crîngul în
care sălăşluia Sublimul, cînd începuse să se trezească şi să păşească pe calea ce urma să-l poarte spre
sine însuşi, avusese intenţia — lucru care i se păru foarte firesc şi de la sine înţeles — ca, după atîţia
ani de asceză, să se în-

toarcă acasăjla tatăl său. Acum însă, tocmai în momentul în" care se oprise din mers de parcă dinaintea
lui, pe drum, ar fi zărit un şarpe, se trezi şi înţelese de-a bi-nelea : Eu nu mai sînt cel care am fost, nu
mai sînt ascet, nu mai sînt preot, nu mai sînt brahman. Ce să fac oare acasă, la tatăl meu ? Să studiez ?
Să aduc jertfe ? Să exersez meditarea profundă ? Bine, dar toate acestea aparţin acum trecutului, nimic
din toate acestea nu-mi mai străjuie drumul. . __
Siddhartha se opri încremenit, inima îi îngheţă preţ de o clipă, preţ de o răsuflare, o simţea tremurîndu-
i în piept de frig ca o mică vietate, ca o pasăre sau ca un iepure, căci îşi dădu seama cît de singur era.
Ani şi ani de zile rătăcise pe drumuri şi nici nu băgase de seamă lucrul acesta. Acum îl băgase de
seamă. Căci chiar şi în clipele celei mai profunde meditări el continuase întotdeauna să fie fiul tatălui
său, să fie un brahman din rîndul celor supuşi, să fie un om al spiritului. Acum însă
Xnu mai rămăsese din el decît Siddhartha,"*ceT~câre se trezise, "şi nimic altceva.«Jlnspiră adînc şi,
preţ de o clipă, fu invadat de frig şi se înfiora. Nimeni pe lume nu mai era atît de sigur ca el. Nu
existase niciodată vreun nobil care să nu fi făcut parte din rîndul nobililor, nu existase niciodată vreun
meşteşugar care să nu fi făcut parte din rîndul meşteşugarilor, toţi aceştia îşi găsiseră astfel un refugiu,
du-cînd acelaşi trai, vorbind aceeaşi limbă. Nu existase niciodată vreun brahman care să nu se fi
numărat printre brahmani şi să nu fi trăit împreună cu ei, nu existase niciodată vreun ascet care să nu-
şi fi găsit refugiul în rîndul şamanilor, căci pînă şi cel mai izolat pustnic nu trăia singur în singurătate,
nici el nu era lipsit de o-apartenenţă anume, deoarece şi el făcea parte dintr-o anumită grupare socială
care constituia originea lui. Go-vinda se călugărise, avînd acum mii de fraţi, călugării care purtau
acelaşi veştmînt, aveau aceeaşi credinţă,
^^jyorbeau aceeaşi limbă. Dar el, Siddhartha, mai avea el oare vreo apartenenţă ? Traiul' cui îl mai
împărtăşea el? Limba cui o mai vorbea el ?
^* 268
Din clipa în care lumea din jurul său se topi, dispăru, în care el se simţea singur ca o stea de pe cer, din
această clipă de frig şi deprimare apăru Siddhartha un eu mai pronunţat decît pînă atunci, mai
condensat. î?i Ssimţi că aceasta fusese ultima tresărire a trezirii, ultima durere a naşterii sale. Apoi o
porni din nou la drum, păşind repede, nerăbdător, dar nu mergea nici spre casa şi nici spre tatăl său,
pentru el nu mai exista cale de întoarcere.

PARTEA A DOUA
Dedicată lui Wilhelm Gundert, _ vărul meu din Japonia

Kamala
In drumul său Siddhartha învăţa multe lucruri noi la fiecare pas, căci lumea se schimbase şi
inima îi era fermecată. Privea cum soarele răsare deasupra munţilor împăduriţi şi apune
deasupra îndepărtatului ţărm cu palmieri. Noaptea privea pe cer stelele în rînduiala lor şi
secera lunii care plutea ca o luntre pe o apă albastră. Privea copacii, stelele, animalele, norii,
curcubeiele, stîn-cile, ierburile, florile, rîurile şi fluviile, sclipirea de rouă pe tufele
somnoroase, îndepărtaţii munţi înalţi, albaştri şi palizi; păsările şi albinele cîntau ; vîntul se
zbenguia argintiu prin lanurile de orez. Toate acestea, cu miile şi miile, de toate culorile,
existaseră dintotdeauna, soarele şi luna străluciseră dintotdeauna, fluviile vuiseră şi albinele
zumzăiseră dintotdeauna, dar pentru Siddhartha toate acestea nu fuseseră mai înainte decît un
văl trecător şi înşelător dinaintea ochilor săi, privit cu neîncredere şi sortit să fie pătruns cu
gîndul şi nimicit pentru faptul că el nu era esenţa, aceasta neexistînd decît dincolo de lumea
vizibilă. Acum însă, ochiul său descătuşat poposise dincoace, aici, privea şi începea să
cunoască tot ceea ce putea fi văzut, îşi căuta un loc de popas în sinul acestei lumi, nu mai
căuta esenţa, nu mai tindea să atingă tărîmul celălalt. Lumea era frumoasă dacă o priveai aşa,
fără să cauţi nimic, aşa, simplu, aşa, copilăreşte. Luna şi stelele erau o frumuseţe, o frumuseţe
erau rîul şi malul, pădurea şi stînca, capra şi cărăbuşul auriu, floarea şi fluturele. Frumos şi
plăcut mai era să mergi astfel prin lume,'atît de copilăreşte, atît de treaz, receptiv la tot ceea ce
era atît de aproape, fără urmă de îndoială. Altfel îţi ardea soarele în creştetul
272
capului, altfel te răcoreai la umbra pădurii, alt gust aveau rîul şi apa din ulcior, alt gust aveau
bostanul şi banana. Scurte mai erau zilele, scurte mai erau nopţile, orele treceau iute ca nişte
pînze pe mare, sub ele se afla o-corabie încărcată cu comori, încărcată cu bucurii. Siddhartha
zări o ceată de maimuţe căţărîndu-se prin arcada de coroane a pădurii, sus, printre ramuri, şi
auzi o melodie de dor, sălbatică. Siddhartha văzu cum un berbec fugărea o oaie şi cum se
împreună cu ea. într-un lac năpădit de stuf zări o ştiucă, vînînd minată de foamea ce o
cuprindea spre seară, în timp ce peştişorii ţîşneau din apă, fugind în cîrduri din faţa ei, fîlfiind
şi sclipind, iar din vîrtejurile de apă vijelioase pe care le provoca nestăvilitul vînător se
răspîndea un iz pătrunzător de putere şi pasiune.
Toate acestea fuseseră dintotdeauna, dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le
vedea pe toate şi simţea că le aparţine. Prin ochiul său se strecurau lumina şi umbra, în inima
sa pătrundeau stelele şi luna.
Pe drum îşi mai aminti de tot ceea ce-i fusese dat să trăiască în grădina Jetavana, de învăţătura
pe care o ascultase acolo, de dumnezeiescul Buddha, de despărţirea sa de Govinda, de discuţia
sa cu Sublimul. îşi aduse aminte şi de propriile sale cuvinte pe care le rostise în faţa
Sublimului, de fiecare cuvînt, şi-şi dădu seama cu mirare că spusese atunci lucruri pe care el,
de fapt, nici nu le ştiuse la vremea aceea. Ceea ce-i spusese lui Go-tama — anume că taina şi
comoara lui, ale lui Buddha, nu ar consta în învăţătura sa, ci în ceea ce nu încape în rostire şi
în ceea ce nu poate fi propovăduit, lucruri a căror revelaţie o avusese el în ceasul iluminării
sale — toate acestea îl preocupau acum în efortul său de a trăi. Iată că începuse deja să aibă
revelaţia lor. Acum' urma să aibă şi revelaţia sinelui său. Ştiuse de altfel de multă vreme că
şinele său este Atman, adică ceva de o aceeaşi esenţă eternă ca şi Brahman. Dar niciodată nu-
şi aflase şinele cu adevărat, şi asta fiindcă voise să-l prindă în plasa gîndului. Şi dacă trupul
său nu-i era şinele, nefiindu-i şinele nici jocul simţurilor, atunci acesta nu putea fi nici
gîndirea, nici mintea, nici înţelepciunea dobîndită, nici arta însuşită de a trage con-
273
duzii şi de a ţese noi gînduri din lucruri deja gîndite. Si bine nu, şi această lume a gîndurilor se afla tot
dincoace, aici, iar suprimarea întîmplătorului eu al simţurilor şi îmbinarea întîmplătorului eu al
gîndurilor şi al erudiţiei nu puteau duce nici ele la nici un liman. Atît gîndurile cît şi simţurile erau
lucruri frumoase, îndărătul şi al unora şi al celorlalte se ascundea ultima raţiune, amîndouă trebuiau
ascultate, trebuia să le faci jocul amîndurora, nu se putea nici să le dispreţuieşti pe unele, nici să le
supraapreciezi pe celelalte, trebuia să le asculţi şi unora şi celorlalte glasurile tainice ale celor mai
adinei cotloane. Nu-şi mai dorea nimic altceva decît ceea ce-i poruncea glasul, nu mai poposea decît
acolo unde îl sfătuia glasul să poposească. De ce se aşezase Gotama atunci, în ceasul ceasurilor, sub
copacul sub care el avea să cunoască iluminarea ? Auzise un glas, glasul propriei sale inimi, care îi
poruncise să poposească sub acel copac, iar el se supusese acelui glas, renunţînd la mortificare, jertfiri,
băi sau rugăciuni, renunţînd la hrană şi băutură, la somn sau la vise. Era deci bine să te supui astfel nu
unei porunci din exterior, ci numai acestui glas, de nimic altceva nu era nevoie decît să fii pregătit
pentru asta şi atît.
In noaptea în care dormi lîngă un fluviu, în coliba de paie a unui luntraş, Siddhartha avu un vis : în fata
lui stătea Govinda în vestmînt galben de ascet. Govinda avea o mină tristă şi îl întreba plin de tristeţe :
„De ce m-ai părăsit ?" Şi-atunci îl îmbrăţişa pe Govinda, îl cuprinse în braţe, strîngîndu-l la pieptul său
şi sărutîn-du-l, cînd iată că Govinda nu mai era Govinda, ci o femeie, iar din vestmîntul femeii răsărea
un piept plin, ia acest piept sugea Siddhartha, iar laptele acestui sîn avea un gust dulce şi întăritor.
Avea un gust de femeie şi de bărbat, de soare şi pădure, de animal şi floare, de tot felul de fructe, de tot
felul de plăceri. Te ameţea şi te făcea să-ţi pierzi cunoştinţa. — Cînd Siddhartha se trezi, fluviul
sclipea palid prin uşa colibei, iar în pădure răsuna sumbru strigătul tenebros şi plin de armonie al unei
cucuvele.
Cînd se crăpă de ziuă, Siddhartha îl rugă pe luntraş, gazda sa, să-l treacă fluviul. Luntraşul îl luă pe
pluta
274
"
sa de bambus şi-l trecu fluviul ; apa întinsă sclipea ro-şietic în lumina dimineţii.
„Ce frumos e fluviul acesta", îi spuse el însoţitorului său.
„Da", spuse luntraşul, „e un fluviu foarte frumos, îl iubesc mai presus de orice. L-am ascultat adeseori,
m-am uitat adeseori în ochii săi şi de fiecare dată am avut de învăţat cîte ceva de la el. De la un fluviu
se pot învăţa multe lucruri."
„îţi mulţumesc, binefăcătorule", grăi Siddhartha în timp ce cobora pe celălalt mal. Nu am nici un dar
cu care să-ţi răsplătesc ospitalitatea, dragul meu, nu-ţi pot oferi nici o răsplată. Sînt un pribeag, fiu de
brahman,, un şaman."
„Am observat acest lucru", grăi luntraşul, „şi nu aşteptam nici să mă răsplăteşti şi nici să-mi dărui
ceva.. Darul mi-l vei face altă dată."
„Crezi ?" zise Siddhartha vesel.
„Desigur. Tot de la fluviu am învăţat şi lucrul acesta : totul se reîntoarce ! Şi te vei reîntoarce şi tu, sa-
manule. Şi-acum, cu bine ! Fie ca prietenia ta să-mi fie răsplata. Gîndeşte-te şi la mine atunci cînd vei
aduce jertfe zeilor."
Se despărţiră zîmbind. Siddhartha se bucura, zîmbind, de prietenia şi amabilitatea luntraşului. „E la fel
ca şi Govinda", îşi spuse el zîmbind, „toţi cei pe care îi în-tîlnesc în drumul meu sînt la fel ca Govinda.
Toţi îmi sînt recunoscători, cu toate că ei ar putea să revendice-recunoştinţă. Toţi se supun, toţi vor să-
ţi fie prieten,, să te asculte cu plăcere şi să gîndească puţin. Ce copii sînt oamenii !"
Pe la vremea amiezii trecea printr-un sat. Pe uliţă,. în faţa colibelor din chirpici, se zbenguiau copiii,
jucîn-du-se cu seminţe de bostan şi cu scoici, strigînd şi în-căierîndu-se, dar fugind sfioşi din faţa
străinului şaman. La capătul satului drumul trecea printr-un rîu, iar la malul rîului stătea în genunchi o
femeie tînără, spălînd rufe. Cînd Siddhartha îi dădu bineţe, ea îşi înălţă capul,, zîmbind, şi-l privi de
jos pînă sus, astfel că el văzu cum îi strălucea albul ochilor. Siddhartha îi spuse cuvinte de
binecuvîntare, după cum era obiceiul drumeţilor, şi o
275

întrebă cît mai avea de mers pînă să ajungă in marele oraş. Atunci ea se ridică şi se apropie de
el, gura fragedă, frumoasă strălucea pe chipul ei tînăr. începu să glumească cu el, îl întrebă
dacă mîncase ceva şi dacă e adevărat că şamanii dorm singuri în pădure, neavînd voie să ţină
femei pe lîngă ei. Zicînd acestea, îşi aşeză piciorul stîng pe cel drept al lui, făcînd acea
mişcare a femeii care-şi invită bărbatul la acele plăceri ale dragostei pe care manualele îl
numesc „căţăratul în copac';. Siddhartha simţi cum i se încinge sîngele şi, aducîndu-şi aminte
în momentul acela de visul său, se aplecă puţin spre femeie şi-i sărută cu buzele vîrful
maroniu al sî-nului. Cînd îşi ridică privirea, îi văzu chipul zîmbind, inundat de dorinţă, îi văzu
ochii micşoraţi care-l conjurau plini de dor.
Şi Siddhartha simţi dorinţa şi izvorul sexului său se trezi la viaţă ; cum însă nu se mai atinsese
niciodată de o femeie, ezită un moment, în vreme ce mîinile sale erau gata să o cuprindă. Şi în
acest moment auzi, cutre-murîndu-se, un glas izvorît din străfundurile sale, iar glasul acela
spunea nu. De pe chipul zîmbitor al tinerei femei dispăru orice farmec, el nu mai vedea decît
privirea umedă a unei femele cuprinse de călduri. îi mîn-gîie obrajii cu blîndeţe şi, cu paşi
agale, îi întoarse spatele femeii dezamăgite, dispărînd în hăţişul de bambus.
în aceeaşi zi ajunse, înainte de a se însera, într-un oraş mare şi se bucură, căci dorea
apropierea oamenilor. Trăise vreme îndelungată prin păduri, iar coliba de paie a luntraşului în
care dormise astă-noapte fusese, după multă vreme, primul acoperiş sub care adăstase.
La marginea oraşului, lîngă un crîng frumos împrejmuit de un gard, drumeţului îi ieşi în cale o
mică ceată de servitori şi servitoare care duceau coşuleţe. în mijlocul lor, purtată de patru
oameni pe o lectică împodobită, şedea pe o pernă roşie sub o umbrelă multicoloră o femeie,
stăpîna. Siddhartha se oprise la intrarea în acest crîng al desfătărilor, privind alaiul, servitorii,
fetele, coşurile, lectica, iar în lectică o văzu pe femeia aceea. Sub părul negru aranjat într-un
coc înalt îi zări chipul deosebit de luminos, deosebit de fraged, deosebit de inteligent, gura de
un roşu fraged, semănînd
276
cu o smochină abia ieşită din floare, sprîncenele îngrijite, vopsite şi arcuite înalt, ochii de
culoare închisă, inteligenţi şi atenţi, gîtul alb, lung, ţîşnind din vestmîntul verde şi auriu,
mîinile albe şi lungi, subţiri, cu brăţări de aur mai sus de încheieturi. Siddhartha văzu cît era
de frumoasă, iar inima lui se înveseli. Cînd lectica se apropie de el, se înclină adînc, apoi,
îndreptîndu-şi spinarea, privi la chipul alb şi drăgălaş, citi pentru o clipă în ochii inteligenţi cu
arcade înalte, simţind adierea unui parfum necunoscut de el. Frumoasa femeie dădu din cap
zîmbind o clipă, apoi dispăru în crîng împreună cu servitorii.
Aşadar, intru în acest oraş, îşi spuse Siddhartha, sub semne de bun augur. Simţea chemarea de
a intre deîn-dată în acel crîng, se gîndi însă bine şi-şi dădu seama abia acum de felul în care îl
priviseră servitorii şi fetele — plini de dispreţ, plini de neîncredere, distanţi.
„Mai sînt încă şaman", îşi spuse el, mai sînt încă ascet şi cerşetor. Trebuie să devin alt om,
căci aşa cum sînt nu am voie să intru în crîngul acesta. Şi rîse.
Pe primul om care-i ieşi în cale îl întrebă ce hram purta crîngul acela şi cum se numea această
femeie şi află că era crîngul Kamalei, vestita curtezană care, în afară de acest crîng, mai avea
în stăpînire şi o casă în oraş.
Apoi intră în oraş. Acum avea un ţel precis.
Urmărindu-şi ţelul se lăsă absorbit de oraş, furat de torentul străzilor, stînd nemişcat prin
pieţe, odihnin-du-se apoi pe treptele de piatră de pe malul fluviului. Spre seară se împrieteni
cu un ajutor de bărbier pe care îl văzuse lucrînd la umbra unei bolţi; îl revăzu rugîndu-se în
templul lui Vişnu şi îi povesti unele în-tîmplări legate de Vişnu şi Lakşmi. în noaptea aceea
dormi lîngă bărcile de la malul fluviului, iar dimineaţa, înainte ca primii muşterii să intre în
frizerie, îl rugă pe ajutorul de bărbier să-i radă barba, să-i scurteze şi să-i pieptene părul şi să
i-l ungă cu un ulei bun. Apoi se duse şi se scaldă în fluviu.
Spre seară, cînd frumoasa Kamala se apropia în lectică de crîngul ei, Siddhartha se postase
deja la intrare şi se înclină, iar curtezana îi adresă un salut. Făcu un
277
semn servitorului care încheia coloana şi-l rugă să-şj anunţe stăpîna că un tînăr brahman doreşte
nespus de mult să stea de vorbă cu ea. La scurtă vreme după aceea servitorul se întoarse şi-l pofti să-l
urineze, con-ducîndu-l tăcut într-un pavilion în care Kamala stătea întinsă pe un pat comod. Apoi
rămase singur cu ea.
„Nu eşti tu acela care stătea ieri afară şi mi-a dat bineţe ?" întrebă Kamala.
„Aşa este, te-am văzut încă de ieri şi ţi-am dat bineţe."
„Dar ieri parcă aveai barbă şi păr lung, plin de praf."
„Cît de bine ai băgat de seamă, pe toate le-ai observat. Atunci l-ai văzut pe Siddhartha, fiul de
brahman care-şi părăsise locurile natale pentru ca să se facă şaman şi a şi fost şaman timp de trei ani.
Acum însă am părăsit acea cale, am venit aici în oraş şi tu ai fost prima care mi-a ieşit în drum înainte
de a pune piciorul în oraş. Am venit la tine, Kamala, pentru a-ţi spune toate acestea ! Tu eşti prima
femeie cu care Siddhartha vorbeşte fără să-şi plece ochii. Niciodată nu-mi voi mai pleca ochii cînd în
cale îmi va ieşi o femeie frumoasă."
Kamala zîmbea, jucîndu-se cu evantaiul său din pene de păun. Şi îl întrebă : „Şi Siddhartha n-a venit la
mine decît pentru a-mi spune lucrul acesta ?"
„Pentru a-ţi spune lucrul acesta şi pentru a-ţi mulţumi că eşti atît de frumoasă. Şi-aş vrea să te mai rog,
Kamala, dacă nu te superi, să-mi fii prietenă şi să-mi dai lecţii, căci eu nu ştiu încă nimic din arta
aceasta in care tu eşti meşteră."
Auzind aceasta, Kamala rîse cu glas tare.
„Nu mi s-a mai întîmplat niciodată, prietene, ca un şaman din pădure să vină să ia lecţii de la mine !
Niciodată nu mi s-a mai întîmplat ca un şaman cu părul lung, încins în jurul coapselor cu o bucată de
pînză zdrenţuită, să vină la mine ! Mulţi tineri vin la mine, printre ei aflîndu-se şi fii de brahmani, dar
ei vin îmbrăcaţi frumos, vin cu încălţări frumoase, părul lor miroase frumos, iar în pungă au parale.
Iată cum arată, samanule, tinerii care vin la mine."
Siddhartha grăi : „După cum vezi am şi început să învăţ de la tine. Chiar ieri am învăţat ceva. Mi-am
ras
278

barba, mi-am pieptănat părul, dîndu-mi-l cu ulei. Ceea ce îmi mai lipseşte mie, fiinţă adorabilă, nu este
decît un fleac : îmbrăcăminte bună, încălţări bune, parale în pungă. Află că Siddhartha şi-a pus în gînd
lucruri mult mai grele decît aceste nimicuri şl a realizat ceea ce şi-a pus în gînd. Şi cum oare n-aş reuşi
să realizez şi ceea ce mi-am pus ieri în gînd : să-ţi fiu prieten şi să aflu de la tine plăcerile dragostei !
Vei vedea cît de uşor voi prinde totul, Kamala, căci am învăţat eu lucruri mai grele decît ceea ce
trebuie să mă înveţi tu. Aşadar, am priceput: Siddhartha nu-ţi este pe plac aşa cum e el acum, cu ulei în
păr, dar fără îmbrăcăminte, fără încălţări, fără parale ?"
Kamala exclamă rîzînd : „Nu, mult stimate, nu-mi este încă pe plac. Trebuie să aibă haine, haine bune,
şi încălţări, încălţări frumoase, şi mulţi bani în pungă şi daruri pentru Kamala. Ei, acum iată că o ştii şi
pe asta, samanule din pădure, nu-i aşa ? Ai băgat la cap ?"
„Am băgat prea bine la cap", exclamă Siddhartha. „Cum să nu bag la cap ceea ce rosteşte o asemenea
gură! Gura ta este ca o smochină proaspăt ieşită din floare, Kamala. Şi gura mea e roşie şi proaspătă,
se va potrivi cu a ta, ai să vezi. — Dar spune-mi, frumoasă Kamala, nu ţi-e teamă deloc de şamanul
din pădure care a venit să ia lecţii de dragoste ?"
„De ce m-aş teme de un şaman, de un prostănac de şaman din pădure venit din rîndul şacalilor, şi care
habar nu are ce-i o femeie ?"
,,O, şamanul acesta este puternic şi nu se teme de nimic. El ar putea să te ia cu forţa, frumoasă fată. El
ar putea să te răpească. El ar putea să te facă să ştii ce-i durerea."
„Nu, samanule, nu-mi este teamă de aşa ceva. Oare a existat vreodată un şaman sau un brahman care
să se fi temut că ar putea yeni cineva să pună mîna pe el şi să-i fure erudiţia şi cucernicia şi
profunzimea gîndirii ? Nu, căci acestea îi aparţin lui şi numai lui, iar el dă numai ceea ce vrea să dea şi
numai cui vrea să dea. Şi tot aşa, aidoma se întîmplă şi cu Kamala şi cu plăcerile dragostei. Kamala are
o gură frumoasă şi roşie, dar încearcă
279

să i-o săruţi împotriva voinţei Kamalei şi nu vei simţi nici un strop din dulceaţa acestei guri
care ştie să dăruie ■atîta dulceaţă ! Tu bagi uşor la cap, Siddhartha, învaţă deci şi lucrul acesta
: dragostea poţi să o cerşeşti, să o cumperi, să o primeşti în dar, să o găseşti pe stradă, dar nu o
poţi fura. Te-ai gîndit, aşadar, la o cale greşită. Nu, ar fi păcat ca un tînăr drăguţ ca tine să facă
un pas atît de greşit."
Siddhartha se înclină zîmbind. „Ar fi păcat, Kamala, cită dreptate ai ! Ar fi într-adevăr foarte
păcat. Nu, nu vreau să pierd nici un strop din dulceaţa gurii tale şi nici tu nu vei pierde nici
unul din dulceaţa gurii mele ! Aşadar, ne-am înţeles : Siddhartha se va întoarce atunci cînd va
avea ceea ce acum încă îi mai lipseşte : haine, încălţări, bani. Dar spune-mi, graţioasă Kamala,
n-ai putea să-mi mai dai un sfat ?"
„Un sfat ? De ce nu ? Cine ar putea refuza să-i dea un sfat unui şaman sărman şi neştiutor,
venit din pădure, de printre şacali ?"
„Dragă Kamala, sfătuieşte-mă aşadar: încotro s-o apuc pentru a obţine cel mai repede cele trei
lucruri ?"
„O, prietene, mulţi doresc să afle asta. Tu nu trebuie să faci decît ceea ce ai învăţat, cerînd în
schimb parale, haine şi încălţări. Un om sărac nu poate să facă rost de bani într-alt fel. Ce ştii
tu să faci ?"
„Ştiu să gîndesc. Ştiu să aştept. Ştiu să ţin post."
„Altceva nimic ?"
„Nimic. Ba da, ştiu să scriu versuri. Mi-ai da oare o sărutare în schimbul unei poezii ?"
„Ţi-aş da-o dacă poezia ta o să-mi placă. Cum se numeşte ?"
După ce se reculese un moment, Siddhartha spuse versurile acestea :
„în crîngul ei umbros a intrat frumoasa Kamala,
La intrarea în crîng stătea, ars de soare, şamanul.
Şi-acela, văzînd floarea de lotus, adînc
Se înclină, şi Kamala îi mulţumi cu un zîmbet.
Mult mai plăcut, îşi spuse tînărul, decît să aduci jertfe
zeilor, Mult mai plăcut e să-i aduci jertfe frumoasei Kamala."
Kamala băitu tare din palme, încît îi sunau brăţările
de aur.
„Frumoase mai sînt versurile tale, şaman ars de soare, şi n-o să am într-adevăr nimic de
pierdut dacă am să te răsplătesc cu un sărut."
Din ochi îl atrase spre ea, el îşi aplecă chipul spre al ei, punîndu-şi gura sa pe gura ce semăna
cu o smochină proaspăt ieşită din floare. Kamala îl sărută îndelung, iar Siddhartha simţi cu
uimire cum ea îl învăţa, cu cîtă înţelepciune proceda, cît de bine îl stăpînea res-pingîndu-l,
îmbiindu-l, iar el bănui că după acest prim sărut aveau să urmeze un şir de sărutări bine
gîndite, experimentate, unul mai diferit decît altul, pe care el avea să le savureze. Se opri apoi,
respirînd adînc, şi în momentul acesta semăna cu un copil uimit de bogăţia de cunoştinţe pe
care merita să ţi le însuşeşti aşa cum îi apăreau ele înaintea ochilor.
„Versurile tale sînt foarte frumoase", exclamă Kamala, „de-aş fi bogată te-aş răsplăti
dăruindu-ţi monezi de aur. Dar cu versuri îţi va fi foarte greu să faci rost ■ de atîtea parale cîte
îţi trebuie ţie. Căci îţi trebuie multe parale dacă vrei să fii prietenul Kamalei."
„Cît de bine ştii să săruţi tu, Kamala", bîlbîi Siddhartha.
„Da, mă pricep la aşa ceva, de aceea nu duc lipsă nici de haine, nici de încălţări, nici de
brăţări, nici de toate lucrurile frumoase. Dar ce se va alege de tine ? Nu ştii decît să gîndeşti,
să ţii post şi să faci versuri ?"
„Mai ştiu şi cîntecele de la ritualul jertfirilor", zise Siddhartha, „dar nu mai vreau să le cînt.
Ştiu şi des-cîntece, dar nu mai vreau să le rostesc. Am citit cărţile..."
„Ia stai", îl întrerupse Kamala. „Ştii să citeşti ? Ştii să scrii ?"
„Fireşte că ştiu. Mai sînt cîte unii care ştiu să facă şi asemenea lucruri."
„Cei mai mulţi nu ştiu. Nici eu nu ştiu. E foarte "bine că tu ştii să citeşti .şi să scrii, e foarte
bine. Chiar şi de descîntece vei mai avea nevoie."
în acest moment veni în fugă o servitoare şi îi şopti stăpînei ceva la ureche.
280
281
„Mi-a venit cineva în vizită", exclamă Kamala. „Fugi„ dispari, Siddhartha, nimeni nu trebuie
să te vadă aici,. să ţii minte lucrul acesta ! Mîine am să te văd din nou."
Fetei îi porunci însă să-i dea evlaviosului brahman un vestmînt alb. Siddhartha se şi văzu
împins de fata care-l duse, pe căi ocolite, într-o căsuţă aflată în grădină, îi dărui un vestmînt,
apoi îl conduse pînă la un tufiş, îndemnîndu-l stăruitor să dispară cît mai repede din acel
crîng, fără să fie văzut de nimeni.
Cu mulţumire în suflet, făcu ceea ce i se poruncise. Cum era obişnuit cu pădurile ieşi din crîng
fără nici un zgomot, sărind peste gardul viu al tufişurilor. Cu mulţumire în suflet se întoarse în
oraş, ducînd vestmîn-tul înfăşurat sub braţ. La un han la care trăgeau drumeţii se aşeză la uşă,
cerşi tăcut ceva de mîncare, în tăcere cineva îi dădu o bucată de plăcintă de orez. S-ar putea ca
începînd chiar de mîine, se gîndi el, să nu mai rog pe nimeni să-mi dea de mîncare.
în el se aprinse dintr-o dată flacăra mîndriei. Nu mai era şaman, nu se mai cădea să cerşească.
Dădu plăcinta de orez unui cîine şi rămase flămînd.
Ce simplă este viaţa pe care o trăim aici, în lume", se gîndea Siddhartha. „Nu prezintă nici un
fel de greutăţi. Şi ce greu, ce obositor şi la urma urmelor cît de deprimant era totul pe vremea
cînd eram şaman. Acum totul este uşor, uşor ca lecţiile de sărutat pe care mi le dă Kamala. N-
am nevoie decît de haine şi de parale,, şi-atîta tot, iată nişte ţeluri mărunte, apropiate, care nu
te fac să-ţi pierzi somnul."
Iscodise de mult unde se afla casa Kamalei din oraşr aşa că a doua zi se şi înfiinţa acolo.
„Totul merge strună", îi strigă ea întîmpinîndu-l. „Kamaswami, cel mai bogat negustor din
oraş, te aşteaptă. Dacă o să-i placi te va lua în slujba lui. Bagă de seamă, şaman ars de soare.
Prin gura altora i-am dat veşti despre tine. Fii amabil faţă de el, căci e foarte puternic. Dar nici
prea modest să nu fii! Nu vreau să devii servitorul lui, ci să ajungi în acelaşi rang cu el, altfel
n-am să fiu mulţumită de tine. Kamaswami dă semne de bătrîneţe şi de comoditate. Dacă o să-
i placi o să-ţi dea în grijă multe lucruri."
282
Siddhartha îi mulţumi rîzînd, iar cînd Kamala află că nu mîncase nimic nici ieri, nici azi dădu
poruncă să i se aducă pâine şi fructe, omenindu-l.
„Ai avut noroc*, îi spuse ea la despărţire, „uşile ţi se deschid una după alta. Cum vine asta
oare ? Faci •cumva farmece ?"
Siddhartha spuse : „Ieri îţi spuneam că mă pricep să gîndesc, să aştept şi să ţin post, dar tu ai
fost de părere că aceste lucruri nu-mi sînt de nici un folos. Ba îmi sînt de mare folos, Kamala,
vei vedea. Vei vedea că prostănacii de şamani din pădure învaţă şi ştiu multe lucruri pe care
voi nu le ştiţi. Acum două zile mai eram încă un cerşetor amărît, ieri am sărutat-o pe Kamala
şi în curînd voi fi negustor şi voi avea parale şi toate acele lucruri pe care tu le preţuieşti."
„Ei, da", recunoscu ea. „Dar ce te-ai face fără mine ? Ce s-ar alege de tine dacă nu te-ar ajuta
Kamala ?"
„Dragă Kamala", spuse Siddhartha ridicîndu-se în picioare, „primul pas l-am făcut venind la
tine în crîng. Eram hotărît să iau lecţii de dragoste de la cea mai frumoasă femeie. Din
momentul în care am luat această hotărîre am avut şi certitudinea că mi-o voi îndeplini. Ştiam
că tu mă vei ajuta, am ştiut acest lucru încă din clipa în care m-ai privit prima dată, atunci cînd
stăteam ia intrarea în crîng."
„Şi dacă eu n-aş fi vrut s-o fac ?
„Iată însă că ai vrut. Ascultă, Kamala : dacă arunci o piatră în apă, ea se scufundă pînă la fund
pe drumul cel mai scurt. La fel se petrec lucrurile şi atunci cînd Siddhartha îşi propune un ţel,
cînd Siddhartha ia o hotărîre. Siddhartha nu întreprinde nimic, el aşteaptă, gîn-deşte, posteşte,
dar el pătrunde şi străbate lucrurile lumii la fel cum trece piatra prin apă, fără nici un efort,
fără să se clintească ; este atras, lăsîndu-se antrenat în cădere. Ţelul său este acela care îl
atrage şi care nu permite să-i pătrundă în suflet nimic din ceea ce ar putea să contravină acelui
ţel. Iată ce lucru a învăţat Siddhartha la şamani. Zănatecii consideră că acest lucru ar fi o
vrăjitorie şi sînt de părere că el e opera unor demoni. Dar demonii nu au nici un amestec, aşa
cev nici nu există. Oricine poate să facă o asemenea vrăji-
283
torie, oricine poate să-şi atingă ţelurile cu condiţia să poată gîndi, să poată aştepta, să
poată posti."
Kamala îl asculta. îi era dragă vocea lui, îi era dragă privirea ochilor lui.
„Poate că aşa o fi", spuse ea încet, „aşa cum spui tu,, prietene. Dar poate că la fel de adevărat
este şi faptul că Siddhartha este un bărbat chipeş, că femeilor le place privirea lui şi că din
această cauză îi tot iese fericirea în cale."
Sărutînd-o, Siddhartha îşi luă rămas bun. „Aşa să fie cum zici tu, dascălul meu. Fie ca privirea
mea să-ţi fie mereu pe plac, fie ca, datorită ţie, fericirea să-mi iasă mereu în cale !"
Printre oamenii-copii
Siddhartha o porni la drum spre negustorul Kamas-wami, cineva îi arătă o casă bogată, acolo
servitorii îl conduseră pe lîngă covoare de mare preţ într-o încăpere în care îl aşteptă pe
stăpînul casei.
Kamaswami intră, era un bărbat mlădios, cu mers repezit, părul îi încărunţise de tot, ochii săi
erau foarte inteligenţi şi precauţi, iar gura îi era rîvnitoare. Stăpînul şi oaspetele său se salutară
cu amabilitate.
„Mi s-a spus", deschise vorba negustorul, „că eşti brahman, un om învăţat, şi că eşti în
căutarea unei slujbe la un negustor. Ai ajuns la ananghie, brahmanule,. de cauţi de lucru ?"
„Nu", *spuse Siddhartha, „nu am ajuns la ananghie şi nici n-am fost vreodată la ananghie.
Află că vin de la şamani, în mijlocul cărora am trăit multă vreme."
„Dar cum poţi spune că nu eşti la ananghie dacă vii de la şamani ? Că doar şamanii n-au nici
un fel de avere,, nu-i aşa ?"
„într-adevăr, nici eu nu am nici un fel de avere", spuse Siddhartha, „dacă te referi la aşa ceva.
Fireşte că nu am nici un fel de avere. Dar chiar eu, de bună
284
voie, nu vreau să am nici o avere, aşadar, nu sînt la
■ananghie."
„Dar dacă nu ai nici o avere, din ce vrei să trăieşti ?"
„La asta încă nu m-am gîndit, stăpîne. Mai bine de
trei ani nu am avut nici un fel de avere şi nici nu mi-a
trecut prin gînd să-mi pun întrebarea din ce trăiesc."
„Aşadar, ai trăit din ceea ce aveau alţii."
„Se pare că aşa e. Dar şi negustorul trăieşte din ceea
ce au alţii."
„Adevăr grăit-ai. Totuşi el nu ia nimic pe degeaba de la ceilalţi; le dă în schimb mărfurile
sale."
„într-adevăr, se pare că aşa este. Fiecare ia, fiecare dă, aşa e viaţa."
„Dar dă-mi voie să te întreb : dacă tu nu ai nici un fel de avere ce ai de gînd să oferi ?"
„Fiecare oferă ceea ce are. Războinicul îşi oferă forţa, negustorul oferă marfă, învăţătorul
învăţătură, ţăranul orez, pescarul peşte."
„Prea bine. Dar ce poţi tu oare să oferi ? Ce ai învăţat şi ce ştii tu ?"
„Ştiu să gîndesc. Ştiu să aştept. Ştiu să postesc."
„Âsta-i tot ?"
„Aşa cred, asta-i tot!"
„Şi la ce-ţi folosesc toate acestea ? De pildă, la ce-ţi
foloseşte postitul ?"
„Postitul este un lucru foarte bun, domnule. Cînd cineva nu are ce mînca, lucrul cel mai
înţelept pe care îl poate face este să postească. Dacă, să spunem, Siddhartha n-ar fi învăţat
să postească, el ar fi trebuit să accepte orice slujbă, chiar astăzi, fie la tine, fie în altă parte,
căci foamea l-ar constrînge să facă acest lucru. Aşa însă, Siddhartha poate să aştepte liniştit,
el nu ştie ce-i nerăbdarea, el nu ştie ce-i ananghia, poate rezista multă vreme asaltului
foamei, rîzîndu-şi de ea. Iată la ce-ţi poate folosi postitul, domnule."
„Ai dreptate samanule. Aşteaptă o clipă." Kamaswami ieşi şi reveni apoi cu un sul pe care îl
întinse oaspetelui său întrebîndu-l: „Poţi să-l citeşti ?" Siddhartha privi cu atenţie sulul care
conţinea textul unui contract de cumpărare şi începu să-l citească cu glas tare.
285
„Minunat", spuse Kamaswami. „Ai vrea acum să scriii ceva pe această foaie ?"
Ii dădu o foaie şi un condei, iar Siddhartha scrise ceva, înapoindu-i foaia.
Kamaswami citi : „E bine cînd ştii să scrii, dar e mai bine cînd ştii să gîndeşti. E bine cînd eşti
inteligent, dar e mai bine cînd eşti răbdător."
„Ştii să scrii excelent", îl lăudă negustorul. „Va trebui să mai vorbim despre unele lucruri.
Pentru astăzi te rog să fii oaspetele meu şi primeşte să fii găzduit în această casă."
Siddhartha mulţumi şi acceptă oferta, aşa că acum locuia în casa negustorului. I s-au adus
haine şi încălţări, iar un servitor îi pregătea zilnic baia. De două ori pe zi i se servea o masă
consistentă, dar Siddhartha nu mînca decît o dată pe zi, refuzînd carnea şi vinul. Kamaswami
îi vorbi despre negoţul său, îi arătă mărfurile şi magazinele, îi arătă caietele cu diverse
socoteli. Siddhartha învăţă multe lucruri noi, mai mult asculta decît vorbea. Şi, cu gîndul la
vorbele Kamalei, nu se supunea niciodată negustorului, făcîndu-l pe acesta să-l trateze ca pe
egalul său, ba chiar ca mai mult decît egalul său. Kamaswami făcea negoţ cu multă prudenţă
şi deseori cu pasiune, Siddhartha însă considera toate acestea drept un joc, dîndu-şi silinţa să-i
înveţe cît mai bine regulile,, fără ca inima să-i fie afectată de conţinutul acestui joc.
Nu poposise de multă vreme în casa lui Kamaswami, cînd iată că deveni asociat în negoţul
stăpînului acestei case. Zi de zi însă, la ceasul pe care ea îl fixa, o vizita pe frumoasa Kamala,
îmbrăcat în haine frumoase, cu încălţări frumoase, iar în scurt timp începu chiar să-I aducă şi
cadouri. Gura ei roşie, înţeleaptă, îl învăţă multe lucruri. Mîna ei fragedă, mlădioasă îl învăţă
multe lucruri. Era încă un novice în ale dragostei şi era tentat să se arunce orbeşte, cu o poftă
nepotolită, în braţele plăcerilor ca într-un abis fără fund, Kamala îl iniţie temeinic în
învăţătura ei după care nu poţi obţine plăcerea fără să oferi şi tu plăcere, căci fiecare gest,
fiecare mîngîiere, fiecare atingere, fiecare clipă, fiecare părticică a trupului îşi are propria sa
taină dătătoare de fericire celor care se pricep să o trezească.
286
TCamala îl învăţă că îndrăgostiţii nu trebuie să se despartă unul de celălalt după celebrarea
iubirii fără să resimtă o admiraţie reciprocă, fără să se fi lăsat învinşi în aceeaşi măsură în care
au fost învingătqri, astfel încît nici unul din ei să nu resimtă suprasaturaţia, deşertăciunea sau
sentimentul nefast că ar fi abuzat de celălalt sau că celălalt ar fi făcut abuz de el. Petrecu ore
minunate împreună cu frumoasa şi inteligenta artistă, devenind elevul ei, amantul ei, prietenul
ei. în tovărăşia Kamalei întrezărea valoarea şi sensul vieţii sale prezente, nicidecum în
negoţul lui Kamaswami.
Negustorul îi încredinţa scrierea unor contracte şi scrisori importante, se obişnui să se
consulte cu el în toate chestiunile mai importante. El băgă repede de seamă că
Siddhartha nu se prea pricepea la orez sau lînă, la navigaţie sau negoţ, dar că avea o mînă
norocoasă şi că liniştea şi calmul lui Siddhartha, arta lui de a asculta şi de a înţelege
oameni necunoscuţi le depăşeau pe ale sale. „Brahmanul acesta", îi spuse el unui prieten, „nu
e deloc un bun negustor şi n-o să fie niciodată aşa ceva, sufletul său nu pune pic de pasiune în
afaceri. Dar el deţine secretul oamenilor cărora succesul le vine de la sine, fie pentru că sînt
născuţi într-o zodie norocoasă, fie pentru că fac farmece sau unele lucruri învăţate de la
şamani. Ai mereu impresia că afacerile sînt pentru el un joc, nu se lasă niciodată furat de ele,
nu se lasă niciodată subjugat de ele, nu-i e teamă niciodată de eşec, pagubele nu-i
produc nici o umbră de
tristeţe."
Prietenul acela îi dădu negustorului următorul sfat: „Oferâ-i a treia parte din cîştigul afacerilor
pe care ţi le face, dar pune-l totodată să suporte o aceeaşi parte în cazul în care se produce
vreo pagubă. în felul acesta îl vei face să fie şi mai sîrguincios."
Kamaswami ii urmă sfatul. Dar Siddhartha nici nu se sinchisea de aşa ceva. Cînd obţinea un
cîştig, îl accepta cu indiferenţă ; cînd suferea un eşec, rîdea zicînd : „Ia te uită, de data asta
mi-a mers prost !"
Se părea într-adevăr că afacerile îl lăsau indiferent.
O dată se duse într-un sat ca să cumpere o recoltă bogată de orez. Cînd sosi el, orezul fusese
deja vîndut
287
unui alt negustor. Cu toate acestea, Siddhartha mai rămase cîteva zile în satul acela, îi ospăta
pe ţărani, le dărui copiilor acestora monezi de cupru, participă la sărbătoarea prilejuită de o
nuntă şi se întoarse pe deplin mulţumit din călătoria sa. Kamaswami îi făcu reproşuri pentru
faptul că nu se întorsese deîndată, pierzînd timp şi bani. Siddhartha îi răspunse : „Nu mă mai
certa, dragă prietene ! Cearta nu duce niciodată la nimic. Dacă s-au produs pagube, sînt gata
să le suport. în ceea ce mâ priveşte sînt foarte mulţumit de această călătorie. Am cunoscut o
sumedenie de oameni, m-am împrietenit cu unul dintre brahmani, copiii au călărit pe
genunchii mei, ţăranii mi-au arătat cîmpurile lor, nimeni nu m-a tratat ca pe un negustor."
„Toate-s bune şi frumoase", exclamă supărat Kamaswami, „dar trebuie să-ţi spun că tu eşti
totuşi negustor ! Sau poate ai plecat în această călătorie numai cu gînduî de a te distra ?"
„Fireşte", rîse Siddhartha, „fireşte că am plecat în această călătorie cu gîndul de a mă distra.
Cu ce alt gînd ? Am cunoscut oameni şi locuri, am văzut acolo ce înseamnă bunăvoinţa şi
încrederea, mi-am făcut prieteni. Vezi tu, dragul meu, dacă ai fi fost tu în locul meu te-ai fi
întors deîndată ce ai fi văzut că ai pierdut şansa de a cumpăra ceva, te-ai fi întors acasă
supărat, în mare grabă iar timpul şi banii ar fi fost pierduţi cu adevărat. Aşa însă eu am
petrecut zile frumoase, am avut ce învăţa, m-am desfătat în plăceri nu am pricinuit nimănui
nici o pagubă, nici mie, nici altora, cum s-ar fi întîmplat dacă m-aş fi supărat şi m-aş fi grăbit.
Iar dacă o fi să mă mai duc acolo, poate pentru a cumpăra mai tîrziu o altă recoltă sau cine ştie
în ce alt scop, oamenii aceia prietenoşi mă vor primi cu bunăvoinţă şi cu veselie, iar eu mă voi
felicita pentru faptul că atunci nu m-am grăbit şi nu mi-am stricat buna dispoziţie ! Să
schimbăm vorba, prietene, nu-ţi face sînge rău certîndu-mă ! De vei considera într-o bună zi
că, iată, acest Siddhartha te păgubeşte, nu va trebui decît să rosteşti un singur cuvînt şi
Siddhartha îşi va vedea de drum. Pînă atunci însă, hai să ne arătăm mulţumiţi unul de altul."
288
La fel de zadarnice se dovediră şi încercările negustorului de a-l convinge pe
Siddhartha că mănîncă pîinea lui, pîinea lui Kamaswami. Siddhartha ştia că îşi mănîncă
propria lui pîine, ba mai mult, că amîndoi mîn-cau din pîinea altora, din pîinea tuturor. El mi-
şi pleca urechea la nici una din grijile lui Kamaswami, iar Kamaswami avea tare multe griji.
Dacă o afacere oarecare era ameninţată de eşec, dacă un transport de mărfuri părea
pierdut, dacă un datornic lăsa impresia că nu-şi poate plăti datoriile, Kamaswami nu
reuşea niciodată să-şi convingă asociatul că ar mai fi avut vreun sens să rosteşti cuvinte de
îngrijorare sau de mînie, să-ţi încrunţi fruntea sau să dormi agitat. într-o zi, cînd Kamaswami
îi spuse că, în fond, tot ceea ce ştia Siddhartha învăţase de la el, acesta îi răspunse : „Nu face
astfel de glume pe seama mea, să nu crezi că sînt prost ! De la tine am învăţat cît costă un coş
plin cu peşte şi cîtă dobîndă pot să cer pentru nişte parale împrumutate. Cam la atît se reduc
cunoştinţele tale ! Dar să gîndesc — aşa ceva n-am învăţat de la tine, scumpul meu
Kamaswami, ba mai degrabă caută tu să înveţi de la mine lucrul acesta." Şi într-adevăr,
sufletul său nu-i era deloc la negoţ. Afacerile erau bune numai pentru că îi aduceau banii
pentru Kamala, ba chiar îi aduceau mai mult decît îi trebuia. De altfel, pe Siddhartha nu-l
interesau decît oamenii, numai aceştia îi trezeau curiozitatea deoarece preocupările,
meşteşugurile, grijile, plăcerile şi nebuniile lor îi fuseseră odinioară străine şi departe de el
precum luna. Oricît de uşor i-ar fi venit să vorbească cu toată lumea, să trăiască împreună cu
toată lumea, să înveţe de la toată lumea, îşi dădu totuşi seama că există ceva ce-l
deosebea de ceilalţi oameni, iar acest ceva decurgea din însuşi statutul său de
şaman. Vedea cum oamenii trăiesc de pe o zi pe alta într-un chip copilăresc sau animalic,
într-un chip care îi era drag, dar pe care îl şi dispreţuia în acelaşi timp. îi vedea cum se zbat,
cum suferă şi cum le încărunţeşte părul pentru nişte lucruri care lui nu-i păreau să merite
un asemenea preţ, pentru bani, pentru mici plăceri, pentru mici onoruri, îi vedea cum se ceartă
şi se jignesc unii pe alţii, îi vedea plîngînd de nişte dureri peste care un şaman
289
trece cu zîmbetul pe buze şi suferind de nişte lipsuri pe care un şaman nici nu le cunoaşte.
Era receptiv la tot ceea ce îi ofereau aceşti oameni. Pentru el era binevenit neguţătorul care îi oferea
spre cumpărare pînza sa, binevenit era datornicul care îi cerea un împrumut, binevenit era cerşetorul
care îi depăna o oră întreagă povestea sărăciei sale şi care nici pe departe nu era atît de sărac ca oricare
dintre şamani. Pe neguţătorul străin nu-l trata altfel decît ca pe servitorul care îl bărbierea sau ca pe
vînzătorul ambulant căruia îi trecea cu vederea faptul că-l înşela cu cîteva monezi mărunte cînd îi
vindea banane. Cînd Kamaswami venea la el să i se plîngă de grijile sale sau să-i. facă reproşuri în
legătura cu anumite afaceri, el îl asculta cu curiozitate şi cu chipul luminat, era uimit de el, încerca să-l
înţeleagă, uneori îi dădea chiar oarecare dreptate, dar numai în măsura în care aceasta i se părea lui
indispensabilă, întorcîndu-i apoi spatele şi dedicîndu-se primului om care îl căuta. Şi venea multă lume
la el, mulţi veneau pentru a face negoţ cu el, mulţi pentru a-l trage pe sfoară, mulţi pentru a-l iscodi,
mulţi pentru a-i trezi mila, mulţi pentru a-i cere un sfat. El dădea sfaturi, compătimea, dăruia, se lăsa
cîte puţin tras pe sfoară, şi tot acest joc şi toată această pasiune cu care oamenii practicau un asemenea
joc îl preocupau în gîndurile sale la fel de mult pe cît îl preocupaseră cîndva zeii şi învăţătura
brahmană.
Din cînd în cînd auzea în străfundul pieptului său un glas uşor, firav, care-l avertiza încet, i se jeluia
încet, iar el abia dacă-l mai auzea. După aceea îşi dădea seama, preţ de un ceas, că ducea o viaţă
ciudată, că făcea o droaie de lucruri care nu erau decît un joc, că era vesel şi că uneori simţea că se
bucură, dar şi că viaţa adevărată trecea pe lîngă el, fără să-l atingă. întocmai cum cineva se joacă cu
nişte mingi, tot aşa se juca el cu afacerile, cu oamenii din preajma sa pe care îi privea cu o plăcere
aparte, dar cu inima, cu izvorul fiinţei sale, nu participa deloc la toate acestea. Izvorul acela curgea
parcă undeva departe de el, curgea şi tot curgea invizibil, nemaiavînd nimic de-a face cu viaţa lui. Şi
de cîteva ori se cutremură la astfel de gînduri şi-şi dori să-i fie
290
dat şi lui să participe la toată această copilărească agitaţie zilnică, cu toată pasiunea, din toată inima, să
trăiască cu adevărat şi nu numai să asiste de pe margine, ca un spectator.
Revenea mereu la frumoasa Kamala, învăţînd arta dragostei, exersînd cultul plăcerilor în care, mai
mult ca în orice altceva, se contopeau gesturile de dăruire şi primire, vorbea cu ea, învăţa de la ea, îi
dădea sfaturi, îi asculta sfaturile. Ea îl înţelegea mai bine decît îl înţelesese cîndva Govinda, căci ea
semăna mai mult cu el.
Odată el îi spuse : „Eşti la fel ca mine, eşti altfel decît majoritatea oamenilor. Eşti doar Kamala şi
nimic altceva, iar în tine, înlăuntrul tău e o linişte, e un refugiu în care te poţi afunda cu simţămîntul
permanent de a fi acasă, sentiment pe care îl am şi eu. Nu toţi oamenii pot oferi aşa ceva, chiar dacă, în
fond, oricine ar putea să facă acelaşi lucru."
„Nu toţi oamenii sînt inteligenţi", spuse Kamala.
„Nu", spuse Siddhartha, „nu aceasta e cauza. Kamaswami e la fel de inteligent ca şi mine, şi
totuşi nu-şi află refugiul în el însuşi. Şi-l găsesc în schimb alţi oameni care, dacă e să-i judecăm după
mintea lor, sînt ca nişte copii mici. Cei mai mulţi oameni, Kamala, sînt precum frunzele care se
scutură, plutind şi rostogolindu-se\ în aer, clătinîndu-se şi legănîndu-se pînă ajung la pă- \ mînt. Alţii
însă, cîţiva la număr, sînt ca stelele cu tra- \ iectorie fixă, neatinse de vînt, ei poartă într-înşii propria )
lor lege şi propria lor traiectorie. Din atîţia învăţaţi şi şamani din cîţi, slavă zeilor, am cunoscut,
numai unul se trăgea din această spiţă, era un om desăvîrşit pe care n-am să-l pot uita niciodată. E
vorba de Gotama, Sublimul, cel care îşi propovăduieşte învăţătura. Mii de apostoli îi ascultă zi de zi
învăţătura, îi urmează oră de oră preceptele, dar toţi laolaltă nu sînt decît nişte frunze care se
scutură, n-au în ei înşişi nici o învăţătură şi nici o lege."
Kamala îl privea zîmbitoare. „Iar vorbeşti despre el", spuse ea, „iar te bîntuie gîndurile tale de şaman."
Siddhartha tăcu, apoi reluară jocul dragostei, unul dintre cele treizeci sau patruzeci de jocuri diferite pe
care le ştia Kamala. Trupul ei se mlădia ca cel al unui jaguar,
291
ca arcul unui vînător ; învăţînd de la ea cum să faci dragoste descopereai multe plăceri, multe
taine. Se juca multă vreme cu Siddhartha, atrăgîndu-l, respingîndu-l, forţîndu-l, încolăcindu-l,
bucurîndu-se de măiestria lui pînă cînd acesta, înfrînt şi epuizat, se odihnea lîngă ea.
Curtezana se aplecă deasupra lui, uitîndu-se lung la chipul lui, privind în ochii lui obosiţi.
„Eşti cel mai bun amant din cîţi am cunoscut", spuse ea căzînd pe gînduri. „Eşti mai puternic
decît ceilalţi, mai mlădios, mai supus. Ai învăţat bine arta mea, Siddhartha. Peste ani, cînd voi
fi mai în vîrstă, aş vrea sâ am un copil de la tine. Şi cu toate acestea, dragul meu, tu ai rămas
tot un şaman, şi cu toate acestea tu nu mă iubeşti, tu nu iubeşti pe nimeni. Nu-i aşa ?"
„Se prea poate'1, spuse Siddhartha obosit. „Sînt şi eu la fel ca tine. Nici tu nu iubeşti — căci
altfel cum ai mai putea să practici dragostea ca pe o artă ? Poate că oamenii de felul nostru nu
pot să iubească. De aşa ceva nu sînt în stare decît oamenii-copii; iată în ce constă secretul lor."
Sansara
Siddhartha duse multă vreme o viaţă lumească, o viaţă de plăceri, dar nu se lăsă subjugat de
ea. Simţurile sale reprimate în anii fierbinţi cînd fusese şaman se redeşteptară, se înfruptă din
bogăţii, se înfruptă din plăceri, savura gustul puterii ; cu toate acestea continuase să rămînă, în
inima lui, un şaman, lucru pe care înţeleaptă Xamala îl înţelesese foarte bine. Arta gîndirii, a
aşteptării, a postitului continua să-i influenţeze viaţa, oamenii lumii, oamenii-copii continuau
să rămînă pentru el nişte străini de care nu se putea apropia.
Anii treceau, iar Siddhartha, prins de traiul cel bun, nu le mai simţea scurgerea. Se
îmbogăţise, avea de multă vreme o casă, servitori proprii şi o grădină în afara oraşului, pe
malul fluviului. Oamenii îl îndrăgiseră, veneau la el ori de cîte ori aveau nevoie de bani sau de
un sfat, dar, în afară de Kamala, nici unul nu-i era apropiat.
292
Starea aceea înălţătoare şi luminoasă de trezie pe care, aflat în culmea tinereţii sale, o
trăise în zilele ce au urmat după predica lui Gotama, după despărţirea sa de Govinda,
aşteptarea aceea încrîncenată, acea mîndră singurătate în lipsa învăţăturilor şi predicatorilor,
disponibilitatea aceea mlădioasă de a asculta dumnezeiescul glas din propria sa inimă se
transformaseră încetul cu încetul într-o amintire, fuseseră ceva efemer ; izvorul sfînt
care, cîndva, îl simţise foarte aproape, care susurase cîndva în el însuşi, curgea acum departe,
încet. Este adevărat că multe din cele ce învăţase de la şamani, de la Gotama, de la tatăl său,
brahmanul, mai dăinuiseră încă multă vreme într-însul : viaţa raţională, bucuria de a
gîndi, orele de meditare profundă, cunoaşterea tainică a sinelui, a eternului său cu care nu este
nici trup, nici conştiinţă. Unele din aceste lucruri mai dăinuiau într-însul, dar se afundau unul
după altul, acoperindu-se de praf. întocmai ca roata olarului care, după ce o porneşti, se mai
învîrteşte încă multă vreme, obosind încetul cu încetul şi oprindu-se apoi din rotirea sa, tot aşa
se mai învîrtise multă vreme în sufletul lui Siddhartha roata ascezei, roata gîndirii, roata
deosebirilor, ba chiar continua să semai învîrtească, dar seînvîrtea încet, cu ezitări, gata-gata
să se oprească. încetul cu încetul, aşa cum umezeala pătrunde într-un buştean uscat,
invadîndu-l încet-încet şi făcîndu-l să putrezească, în sufletul lui Siddhartha
pătrunseseră lumea şi inerţia, invadîndu-i sufletul încet-încet, îngreuindu-i-l, obosindu-i-l,
adormin-du-i-l. în schimb, simţurile sale se deşteptaseră la viaţă, învăţase şi aflase multe
lucruri.
Siddhartha învăţase să facă negoţ, să-şi exercite puterea asupra oamenilor, să se distreze cu o
femeie, învăţase să poarte vestminte frumoase, să poruncească servitorilor, să se scalde în băi
frumos mirositoare. învăţase să mănînce bucate fragede, gătite cu grijă, să mă-nînce peşte,
carne şi păsări, condimente şi dulciuri, să bea vinul care te moleşeşte învăluindu-te în uitare.
învăţase jocul cu zarurile, învăţase să joace şah, să privească la dansatoare, să fie purtat cu
lectica, să doarmă într-un pat moale. Dar continua să simtă că e altfel decît ceilalţi, că le este
superior, îi privea mereu cu o
293

umbră de ironie, cu puţin dispreţ ironic, adică tocmai cu acelaşi dispreţ pe care îl resimte în
permanenţă un şaman faţă de fiii lumii. Ori de cîte ori Kamaswami bolea, ori de cîte ori era supărat,
ori de cîte ori se simţea jignit, ori de cîte ori era abătut din cauza grijilor sale de negustor, Siddhartha
trata toate aceste lucruri cu ironie. Numai încetul cu încetul, pe nebăgate de seamă, odată cu scurgerea
anotimpurilor recoltelor şi ploilor, ironia sa se tocise, superioritatea sa mai cedase. Numai încetul cu
încetul, pe măsură ce bogăţiile sale creşteau, Siddhartha însuşi împrumutase cîte ceva din felul de a fi
al oameni-lor-copii, cîte ceva din infantilitatea şi înfricoşarea lor. Şi cu toate acestea îi invidia, iar
invidia lui era cu atît mai mare, cu cît el le semăna mai mult. li invidia pentru că ei aveau ceva ce lui îi
lipsea, pentru importanţa pe care erau în stare să o acorde vieţii lor, pentru pasiunea cu care îşi trăiau
bucuriile şi spaimele, pentru fericirea incertă, dar dulce, a capacităţii lor eterne de a se îndrăgostti.
Oamenii aceştia erau întotdeauna îndrăgostiţi de ei înşişi, de femeile, de copiii lor, de cinste sau de
bani, de planuri sau de speranţe. Dar acesta era un lucru pe care el nu-l putea învăţa de la ei — un
lucru simplu, o bucurie copilărească şi o nesăbuinţă copilărească; învăţase de la ei tocmai ceea ce era
mai neplăcut, ceea ce el însuşi dispreţuia. Se întîmpia tot mai des ca dimineaţa, după o seară de chef,
să stea culcat multă vreme, obosit, simţind că se sufocă. Se întîmpia chiar să se supere şi să se
enerveze cînd Kamaswami îl plictisea cu grijile sale. Se întîmpia chiar să rîdă mult prea tare cînd
pierdea la jocurile de zaruri. Chipul lui continua să fie mai inteligent şi mai pătruns de spirit decît al
celorlalţi, dar rareori apărea pe el un zîmbet; pe el răsăreau una după alta trăsăturile întîlnite atît de des
pe chipul oamenilor bogaţi, adică semnele insatisfacţiei, bolnăviciunii, mîhnirii, inerţiei, răcelii.
Încetul cvi încetul i se strecura în suflet boala bogătaşilor. Întocmai ca un văl, ca o ceaţă subţire, peste
Siddhartha se cobora încetul cu încetul oboseala care, puţin cîte puţin, devenea — de la o zi la alta —
tot mai puternică, de la o lună la alta tot mai tulbure, de la an la an tot mai grea. Întocmai cum o rochie
nouă se învecheşte cu
timpul şi frumoasa ei Culoare păleşte cu timpul, pătîn-du-se, boţindu-se, rupîndu-se pe la tivuri şi
începînd să-şi arate urzeala, tot aşa se învechise şi viaţa aceea nouă pe care Siddhartha o începuse după
despărţirea sa de Govinda, pierzîndu-şi, odată cu anii care zburau, culoarea şi strălucirea, adunînd pe
ea cute şi pete, în timp ce deziluzia şi scîrba îl păşteau ascunse în străfundurile sale, ieşind la iveală, ici
şi colo, în toată hidoşenia lor. Siddhartha nu băga de seamă acest lucru. Băgă numai de seamă că
glasul luminos şi plin de siguranţă din străfundurile sale care se trezise cîndva într-însul, însoţin-du-l
mai apoi mereu în momentele sale de glorie, glasul acela începuse să amuţească.
Lumea pusese stăpînire pe el, puseseră stăpînire pe el plăcerea, dorinţa, inerţia, iar mai apoi chiar şi
viciul acela pe care el îl dispreţuise şi îl batjocorise întotdeauna cel mai mult, considerîndu-l viciul cel
mai nebunesc : setea de cîştig. Proprietăţile, averea şi bogăţia puseseră şi ele stăpînire pe el în cele din
urmă, încetînd să mai fie pentru el un joc sau un fleac, transformîndu-se în lanţuri şi povară. In această
ultimă dependenţă dintre cele mai mizerabile căzuse Siddhartha într-un chip ciudat şi viclean : prin
jocul cu zaruri. Căci încă de pe vremea cînd în inima lui încetase să mai fie şaman, Siddhartha
începuse să practice cu o furie şi pasiune cres-cîndă jocul pe bani şi lucruri de valoare, joc la care
odinioară participase zîmbitor, indiferent, ca la un obicei al oamenilor-copii. Era un jucător de temut,
puţini erau aceia care îndrăzneau să se măsoare cu el, atît de mari şi de provocatoare erau mizele sale.
Practica jocul acesta pentru că inima i se afla într-o stare jalnică şi pentru că, pierzînd şi aruncînd pe
fereastră gunoiul acela de bani, era cijprins de o bucurie vecină cu furia, căci nu-şi putea manifesta în
nici un alt chip mai limpede şi mai sarcastic dispreţul faţă de avuţie, faţă de acest idol al negustorilor.
Aşa încît juca pe sume mari, fără cruţare, urîndu-se pe el însuşi, bătîndu-şi joc de el însuşi, băga miile
în buzunar, arunca miile, pierdea bani, pierdea bijuterii, pierdu o casă de la ţară, cîştiga iar, pierdea iar.
Teama aceea, teama aceea îngrozitoare şi apăsătoare care îl încerca in timpul jocului cu zarurile, în
timp ce tremura gîndin-
294
295
du-se la soarta mizelor sale, ei bine, începuse să îndrăgească teama aceea, căutînd să şi-o
împrospăteze, să şi-o accentueze, să şi-o aţîţe din ce în mai mult, căci numai în felul acesta putea să
mai simtă ceva ce aducea a fericire, ceva ce semăna cu o uşoară beţie, ceva ce aducea a viaţă mai
intensă în acel univers al traiului său îmbibat de saturaţie, de nepăsare şi de monotonie. Şi de fiecare
dată cînd pierdea mai mult îşi punea în gînd să obţină noi bogăţii, făcea negoţ cu mult sîrg, constrîngea
datornicii cu mai multă străşnicie să-şi plătească datoriile, căci voia să mai joace, voia să arunce alţi
bani pe fereastră, să-şi arate din nou dispreţul său faţă de averi. Siddhartha începu să-şi piardă calmul
cînd suferea pierderi, începu să-şi piardă răbdarea faţă de datornicii neglijenţi, începu să-şi piardă
mărinimia faţă de cerşetsri, îi pieri orice chef de a mai dărui şi împrumuta bani celor care îi cereau
împrumuturi. El, cel care printr-o singură zvîrlitură de zar pierdea rîzînd zeci de mii, devenise sever şi
meschin în negoţ, ba uneori visa bani şi noaptea ! Şi ori de cîte ori se trezea din această detestabilă
vrajă, ori de cîte ori îşi privea chipul îmbătrînit şi urîţit în oglinda de pe unul din pereţii dormitorului
său, ori de cîte ori era cuprins de ruşine şi scîrbă, o lua din nou la fugă, refugiindu-se în jocul de noroc,
refugiindu-se în beţia voluptăţii, a vinului, de unde revenea supunîndu-se iar instinctului de a strînge şi
de a face noi achiziţii. învîr-tindu-se mereu în acest cerc fără noimă îl năpădeau oboseala, bătrîneţea,
boala.
Şi atunci avu un vis care dădu semnalul de alarmă. îşi petrecuse seara la Kamala, în frumoasa ei
grădină. Discutaseră şezînd pe sub copaci, iar Kamala rostise nişte cuvinte care îl puseseră pe gînduri,
nişte cuvinte îndărătul cărora se ascundeau tristeţea şi oboseala. îi rugase să-i spună ceva despre
Gotama, ascultînd cu nesaţ ceea ce îi spunea despre ochii săi curaţi, despre gura sa calmă şi frumoasă,
despre zîmbetul său plin de bunătate, despre mersul său paşnic. îi povesti astfel multă vreme despre
sublimul Buddha, iar Kamala îi zise oftînd : ,,O dată, poate nu peste multă vreme, îi voi urma şi eu pe
acest Buddha. Am să-i dăruiesc grădina mea şi îmi voi găsi refugiul în învăţătura lui."
296
După aceasta însă îl aţîţă şi îl prinse în lanţurile jocului iubirii cu o ardoare dureroasă, muşcîndu-l şi
plîngînd, de parcă ar fi vrut să stoarcă şi ultima picătură de dulceaţă din această plăcere deşartă şi
trecătoare. Siddhartha nu-şi dăduse seama niciodată cu o atît de stranie claritate cît de mult se înrudeau
voluptatea şi moartea. Apoi stătu culcat lîngă ea, încît chipul Kamalei se afla foarte aproape de el, iar
dedesubtul ochilor şi în colţurile gurii ei descifra, mai limpede ca oricînd, nişte semne de nelinişte,
nişte semne alcătuite din linii subţiri, din brazde uşoare, nişte semne amintind de toamnă şi de vîrstă
înaintată, iar Siddhartha observase că şi lui îi apăruseră ici şi colo, printre firele de păr negru, cîteva
fire de păr alb căci intrase şi el în cel de-al patrulea deceniu al vieţii. Pe chipul ei frumos se întipărise
oboseala şi un început de ofilire, ca de altfel şi o teamă ascunsă, nerostită, poate încă nedesluşită :
teama de bă-trîneţe, teama de toamnă, teama de inevitabilitatea morţii. Se despărţi de ea oftînd, în
suflet i se strecura-seră dezgustul şi o teamă ascunsă.
După aceea, Siddhartha îşi petrecu noaptea acasă, în tovărăşia dansatoarelor şi a vinului, arboră un aer
de superioritate faţă de cei de acelaşi rang cu el, ceea ce, de altfel, nu mai corespundea de mult
realităţii, bău vin mult şi se culcă tîrziu după miezul nopţii, obosit şi totuşi surescitat, gata să cadă
pradă plînsului şi deznădejdii : se chinui multă vreme să adoarmă, dar inima i se umpluse de o mizerie
devenită insuportabilă, i se umpluse de o scîrbă care îl invada întocmai ca gustul călduţ, respingător al
vinului, ca muzica prea dulceagă, şi dezolantă, ca zîmbetul moleşitor al dansatoarelor, ca mirosul
dulceag al părului şi sinilor lor. Mai mult decît de orice altceva îi era scîrbă de el însuşi, de părul său
parfumat, de mirosul de vin emanat de gura sa, de oboseala şi lipsa de vlagă a pielii sale. întocmai cum
cel care a mîncat sau a băut prea mult ar vrea să vomite, chiar şi cu preţul celor mai mari chinuri,
bucurîndu-se că în felul acesta, se va uşura, tot aşa, îşi dorea şi el, cel care, cuprins de un val de scîrbă,
nu putea să doarmă noaptea, să scape de aceste desfătări, de aceste apucături, de toată această viaţă
lipsită de sens, de el însuşi.
297
Abia la ivirea zorilor, cînd începu să se anime strada pe care locuia, reuşi să moţăie puţin, fiind cuprins
pentru cîteva clipe de o plăcută ameţeală, de o undă de somn. In momentele acelea avu un vis :
Kamala ţinea într-o colivie de aur o pasăre cîntătoare mică şi foarte rară. Despre această pasăre visă el.
Şi iată ce anume : Pasărea aceasta care de obicei cînta în orele dimineţii amuţise, şi văzînd el aceasta
se apropie de colivie şi privi înăuntru, iar acolo văzu că micuţa pasăre zăcea moartă, ţeapănă, pe jos. O
scoase afară, cîntărind-o o clipă în palmă, apoi o aruncă afară, în stradă, şi în acelaşi moment se sperie
îngrozitor, începu *să-l doară inima de parcă, odată cu această pasăre moartă, aruncase şi tot ceea ce
avusese mai valoros şi mai bun în el.
Trezindu-se brusc din acest vis se simţi cuprins de o tristeţe adîncă. Avu impresia că-şi trăise viaţa într-
un mod lipsit de orice valoare, lipsit de orice sens ; în mîini nu-i mai rămăsese nimic viu, nimic de
preţ, putea să renunţe acum la toate. Era singur şi gol ca un naufragiat aruncat la ţărm.
Bîntuit de gînduri negre, Siddhartha se duse într-una din grădinile sale, încuie toate porţile, se aşeză
sub un copac mango, simţind cum în inimă i se cuibărea moartea şi în piept groaza, şi astfel şezu
acolo, simţind cum moare, cum se ofileşte, cum i se apropie sfîrşitul. încetul cu încetul îşi adună
gîndurile şi parcurse cu spiritul, încă o dată, tot drumul vieţii sale, de la primele zile de care el îşi
mai putea aduce aminte. Cînd avusese oare parte de fericirea, de plăcerea adevărată ? O,
fireşte, avusese parte de cîteva ori de acest simţămînt. Se înfruptase din el în anii copilăriei cînd
reuşise să obţină laudele brahmanilor, cînd, întrecîndu-i cu mult pe cei de o vîrstă cu el, se
distinsese recitind din versurile sfinte, luînd parte la disputele cu învăţaţii sau dînd o mînă de ajutor
la aducerea jertfelor. Simţise pe atunci că inima îi dădea ghes : „Te aşteaptă un drum pentru care eşti
predestinat, te aşteaptă zeii." Pe urmă, pe vremea adolescenţei cînd nutrea ţeluri tot mai înalte, ţeluri
prin care se deosebea de turma celor cu năzuinţi asemănătoare, situîndu-l în fruntea lor, cînd se lurrta
să afle. în ciuda tuturor suferinţelor, sensul lui Brahman, cînd
298
orice cunoştinţe noi dezlănţuiau în el o sete nouă, atunci, în toiul setei, în toiul durerii, simţise din
nou acelaşi ghes : „Mergi mai departe ! Mergi mai departe! Eşti predestinat!" Auzise acelaşi
glas şi atunci cînd plecase de acasă, alegînd viaţa de şaman, ducîndu-se la Cel De-săvîrşit, plecînd
apoi şi de la acesta, pornind pe drumul incertitudinii. De multă vreme nu mai auzise el glasul acesta,
de multă vreme nu mai atinsese nici o culme, străbătuse mulţi ani la rînd un drum neted şi searbăd,
fără nici un ţel, fără nici o sete, fără nici o înălţare, complăcîndu-se în compania acelor mici
plăceri care, însă, nu-i produceau nici o satisfacţie ? Fără să-şi fi dat seama de acest lucru, se străduise
şi năzuise în toţi acei ani să devină şi el un om ca toţi ceilalţi, mulţi la număr, ca aceşti copii, dar viaţa
lui devenise mult mai mizerabilă, mult mai searbădă decît cea a acestora, căci el avea alte ţeluri şi alte
griji decît ei, aşa încît universul unor oameni de genul lui Kamaswami nu fusese pentru el Idecît
un joc, un dans la care priveşti, o comedie. Numai 1 pe Kamala o îndrăgise, numai ea însemnase ceva
pentru fel, dar oare mai însemna ea pentru el acelaşi lucru ? [ Mai avea el nevoie de ea, sau ea de
el ? Nu cumva erau prinşi într-un joc fără sfîrşit ? Trebuia oare neapărat să trăieşti de dragul unui
asemenea ţel ? Nu, nu era neapărat nevoie ! Jocul acesta se numea Sansara, era un joc ; pentru copii, te
amuza cînd îl jucai o dată, de două ori, de zece ori, dar nu cînd îl jucai mereu, mereu.
Siddhartha ştiu din clipa aceea că jocul se sfîrşise, că el nu-l mai putea juca. Un fior îi străbătu întreaga
fiinţă, simţi că înlăuntrul său murise ceva.
Şezu toată ziua aceea sub copacul mango, gîndindu-se la tatăl său, gîndindu-se la Govinda, gîndindu-
se la Gotama. De ce trebuise oare să-i părăsească pe toţi aceştia ca să ajungă un Kamaswami ? Se
înnoptase, iar el continua să şadă acolo. Ridicîndu-şi privirea văzu stelele şi îşi spuse : „Iată-mă şezînd
aici, sub copacul mango, în grădina mea." Zîmbi uşor, întrebîndu-se dacă era necesar, dacă era oare
bine, dacă nu cumva era un joc nebunesc că el avea un copac mango, că el avea o grădină ?
299
Renunţase, aşadar, şi la aceste lucruri, iâtâ că şi aceste lucruri muriseră într-însul. Se sculă, îşi
luă rămas bun de la copacul mango, îşi luă rămas bun de la grădină. Cum în ziua aceea nu
pusese nimic în gură, simţi că îi este tare foame, se gîndi la casa lui din acel oraş, la camera şi
la patul lui, la masa plină de bucate. Zîmbi obosit, se scutură şi îşi luă rămas bun de la toate
aceste lucruri.
La acelaşi ceas de noapte Siddhartha părăsi grădina, părăsi oraşul şi nu se mai întoarse
niciodată. Multă vreme îl căutară oamenii lui Kamaswami, căci acesta îl credea căzut în
mîinile tîlharilor. Kamala nu rugase pe nimeni să-l caute. Nu se miră deloc cînd află că
Siddhartha dispăruse. Nu se aşteptase ea mereu la aşa ceva ? Nu era el un şaman, un pribeag,
un pelerin ? Simţise acest lucru mai ales ultima oară şi, în ciuda durerii pe care i-o provoca
această pierdere, se bucura pentru că, mai putuse, în timpul ultimei lor întîlniri, să-l strîngă
cu putere la inima ei, simţindu-se încă o dată posedată şi pătrunsă toată de el.
Aflînd prima ştirea despre dispariţia lui Siddhartha,, ea se îndreptă spre fereastră unde, într-o
colivie de aur, ţinea închisă o pasăre cîntătoare rară. Deschise uşa coliviei, scoase pasărea şi îi
dădu drumul să zboare. Privi multă vreme în urma ei, în urma acelei păsări în zbor. Din ziua
aceea nu mai primi în vizită pe nimeni, uşile casei sale fură ferecate. Abia mai tîrziu îşi dădu
ea seama că, după ultima întîlnire cu Siddhartha, rămăsese grea.
La fluviu
Siddhartha merse prin pădure, îndepărtîndu-se de oraş, nu ştia altceva decît că nu se va mai
întoarce acolo, că viaţa pe care o dusese mulţi ani la rînd se sfîrşise, că o gustase şi o sorbise
pînă la dezgust. Pasărea cîntătoare pe care o visase el murise. In inima lui pasărea aceea
murise. Se afundase pînă la gît în Sansara, absorbise în el, din toate părţile, scîrba şi moartea,,
aşa cum
tm burete absoarbe apă pînă la saturaţie. Se umpluse şi el pînă la saturaţie de dezgust, de
mizerie, de moarte ; pe lumea aceasta nu mai exista nimic care să-l mai fi putut atrage, bucura
sau mîngîia.
Simţi că îşi dorea cu ardoare să nu mai ştie nimic de el însuşi, să aibă linişte, să moară. De-ar
fi căzut odată un fulger să-l trăsnească ! De-ar fi venit odată un tigru să-l sfîşie ! De-ar fi
existat măcar un soi de vin sau vreo otravă care să-l ameţească, să-i aducă uitarea şi somnul
din care să nu se mai trezească ! Mai exista oare vreo murdărie cu care nu se murdărise, vreun
păcat sau vreo nebunie pe care el să nu le fi săvîrşit, vreo deşertăciune sufletească din care să
nu se fi înfruptat ? ■Cum de mai era posibil să trăieşti astfel ? Cum de mai era oare posibil,
iară şi iară, să inspiri, să expiri, să simţi că îţi este foame, să mănînci din nou, să dormi din
nou, să te culci din nou cu o femeie ? Oare tot nu se epuizase, tot nu se sfîrşise pentru el
mişcarea aceea ciclică ?
Siddhartha ajunse la marele fluviu din pădure, la acelaşi fluviu pe care îl trecuse cu un luntraş
pe vremea cînd era tînăr şi venea dinspre oraşul lui Gotama. Se opri la acest fluviu, poposi
şovăitor la malul lui. Oboseala şi foamea îl slăbiseră, la ce bun să meargă mai departe,
încotro, spre care ţel ? Nu, nu mai exista nici un ţel, nu mai simţea decît dorinţa profundă,
dureroasă de a se descotorosi de acest vis deşert, de a vărsa din sine vinul acesta searbăd, de a
pune capăt acestei vieţi jalnice şi ruşinoase.
Pe malul fluviului creştea aplecat un copac, un co-cotier, Siddhartha îşi rezemă umărul de
tulpina lui, îl l'apucă cu braţul şi privi în apa verde care curgea, curgea mereu sub el, privi în
jos, simţind cum întreaga lui făptură era cuprinsă de dorinţa de a-şi da drumul şi de a se
scufunda în apa aceea. In apă, într-un gol înfiorător, i se oglindea îngrozitorul gol din suflet.
Da, ajunsese la capăt. Nu-i mai rămînea nimic altceva de făcut decît să se distrugă, să
nimicească viaţa lui nereuşită de pînă atunci, s-o arunce la picioarele zeilor în hohotele lor
batjocoritoare. Iată care era marea vomă rîvnită atît de mult de el: moartea, nimicirea formei
pe care o ura
301
atît de mult ! N-au decît să-l mănînce peştii pe acest cîine cu numele de Siddhartha, pe
nebunul acesta, n-au decît să-i mănînce trupul în care s-au aciuat stricăciunea şi putrefacţia,
sufletul acesta adormit şi călcat în picioare ! N-au decît să-l devoreze peştii şi crocodilii, n-au
decît să-l sfîşie demonii în bucăţi !
Se uita fix în apă cu chipul desfigurat, îşi zări chipul reflectat acolo şi îl scuipă. Cuprins de o
oboseală adîncă, îşi desprinse braţul de trunchiul copacului, întoreîndu-se puţin, astfel încît să
cadă drept în jos, să se scufunde odată!
Cu ochii închişi, se lăsă să cadă în braţele morţii.
Dar din cele mai îndepărtate cotloane ale sufletului său, din vremurile de odinioară ale unei
vieţi obosite auzi un sunet. Era un cuvînt, o silabă pe care o rostea aşa, cu glas gîngurit, fără să
se gîndească la nimic, era cuvîntul cel dintîi şi cel de pe urmă al tuturor rugăciunilor
brahmane, era sfîntul Om, cuvîntul care însemna, întrucîtva, „ceea ce este desăvîrşit" sau
„desăvîrşire". Iar în momentul în care sunetul Om ajunse la urechea lui Siddhartha, spiritul
său adormit se trezi dintr-o dată, dîndu-şi seama de nebunia pe care era gata-gata să o
săvîrşească.
Siddhartha tresări din toată fiinţa. Iată, aşadar, în ce hal ajunsese, era deci atît de pierdut, atît
de dezorientat şi părăsit de tot ceea ce ştiuse, încît fusese în stare să-şi dorească moartea, încît
în el putuse să se nască dorinţa aceasta, această copilărească dorinţă de a-şi afla liniştea
nimicindu-şi trupul ! Iată că ceea ce nu reuşiseră să facă tot chinul din ultima vreme, toate
deziluziile, toată disperarea, reuşise să facă clipa aceea în care Om pătrunsese în conştiinţa sa
: atunci îşi dădu seama de mizeria şi de rătăcirile sale.
„Om !", îşi spuse el : „Om" Şi îşi reaminti de Brahman, îşi reaminti de indestructibilitatea
vieţii, de tot ceea ce era dumnezeiesc, de tot ceea ce el uitase.
Dar nu fusese decît o clipă, o iluminare. La picioarele cocotierului, Siddhartha căzu jos, frînt
de oboseală, mur-murînd cuvîntul Om, îşi puse capul pe o rădăcină a copacului şi căzu într-un
somn adînc.
302

Dormi adînc, fără vise, nu-i mai fusese dat de mult să aibă un asemenea somn. Dormi ore în
şir, iar cînd se trezi i se păru că trecuseră zece ani, auzea cum apa curgea liniştit şi nu-şi
dădea seama nici unde se află şi nici cum ajunsese acolo, deschise ochii şi deasupra sa
văzu cu uimire copacii şi cerul şi îşi aduse aminte unde se afla şi cum ajunsese acolo. Dar
pentru aceasta trebui sâ treacă o vreme şi trecutul îi apăru acoperit de un văl, infinit de
îndepărtat, situat undeva infinit de departe, acum îi era infinit de indiferent. Ştia acum că îşi
părăsise viaţa de odinioară (în primul moment de reculegere, viaţa aceasta i se păru că
seamănă cu întruparea aceea îndepărtată de odinioară, cu naşterea prematură a propriului său
eu de acum), că, pătruns de dezgust şi de mizerie, voise să se descotorosească de viaţă, dar îşi
revenise la malul unui fluviu, sub un cocotier, cu cuvîntul Om pe buze, că adormise şi că
acum se trezise, privind lumea cu ochii unui alt om. încet, rostea cuvîntul Om, cuvînt care
adormise în el, şi avu impresia că tot somnul lui prelungit nu fusese nimic altceva decît o
rostire prelungită, profundă a acestui Om, cugetarea despre acest Om, scufundarea şi
dizolvarea totală în acest Om, în ano-nimitate, în desăvîrşire.
Ce minunat fusese somnul acesta ! Niciodată nu-l | refăcuse, nu-l împrospătase, nu-
l întinerise un somn atît de mult ca acesta. Poate că murise într-adevăr, poate că se
afundase şi se născuse iarăşi, luînd o altă , înfăţişare ? Dar nu, se cunoştea doar, îşi recunoştea
mîna şi picioarele, recunoştea locul în care zăcea, îşi recunoş-Itea eul din propriul său piept,
pe îndărătnicul, straniul ■ Siddhartha, dar acest Siddhartha se schimbase, se reîn-noise,
dormise, în mod straniu, pe săturate, fiind acum, în mod straniu, treaz, pătruns de bucurie şi
curiozitate. Siddhartha se ridică văzînd că dinaintea lui şedea un om, un străin, un călugăr în
straie galbene, ras în cap, într-o poziţie de meditare. Se uită la omul acesta care n-avea păr nici
pe cap, nici în barbă şi nu-i trebui mult ca să-şi dea seama că acest călugăr era Govinda,
prietenul său din tinereţe, Govinda, cel care îşi găsise refugiul la sublimul Buddha.
Govinda îmbătrînise şi el, dar chipul său mai păstra trăsăturile de odinioară, îţi vorbea despre
303

zel, credinţă, căutări, temeri. însă cînd Govinda îi simţi privirea şi deschise ochii, uitîndu-se la el,
Siddhartha observă că Govinda nu-l recunoscuse. Govinda se bucură cînd văzu că se trezise, probabil
că şedea de multă vreme acolo, aşteptînd să se trezească, deşi nu-l recunoscuse.
„Am dormit", spuse Siddhartha. „Dar cum de-ai ajuns tu aici ?"
„Ai dormit", răspunse Govinda. „Nu e bine să dormi în astfel de locuri unde deseori mişună şerpi şi pe
unde trec drumurile animalelor din pădure. Eu, domnul meu, sînt apostol al sublimului Gotama, al lui
Buddha, al lui Sakyamuni, şi mergeam împreună cu un număr de călugări de-ai noştri pe drumul
acesta în pelerinaj, cînd te-arn văzut zăcînd şi dormind aici, în locul acesta unde e periculos să dormi.
De aceea am încercat, domnul meu, să te trezesc, dar văzînd că aveai un somn foarte adînc am rămas
în urma alor mei şi m-am aşezat lîngă tine aşteptînd. Şi pe urmă se pare că am adormit şi eu, cel care
voise să-ţi vegheze somnul. M-am achitat cam prost de datoria mea, m-a doborît oboseala. Dar cum te-
ai trezit, o să-mi văd de drum pentru a-mi ajunge din urmă fraţii."
„îţi mulţumesc, samanule, că mi-ai păzit somnul", grăi Siddhartha. „Voi, apostolii Sublimului, sînteţi
nişte oameni prietenoşi. Ei, acum poţi pleca."
„Iată că plec, domnul meu. Fie-ţi dat să te simţi bine mereu."
„îţi mulţumesc, samanule."
Govinda făcu un semn de salut şi spuse : „Rămîi cu bine."
„Cu bine, Govinda", spuse Siddhartha.
Călugărul se opri din mers.
„Dă-mi voie, domnul meu, să te întreb de unde-mi ştii numele ?"
Siddhartha zîmbi.
„Te cunosc, o, Govinda, din coliba tatălui tău, din şcoala de brahmani şi de la jertfiri, din şederea
noastră la şamani şi din clipa în care, în crîngul Jetavana, ţi-ai găsit refugiul la sublimul Gotama."
„Eşti Siddhartha !" exclamă Govinda. „Iată, acum te recunosc şi nu mai înţeleg deloc cum de nu am
putut
304
să te recunosc imediat. Fii binevenit, Siddhartha, sînt nespus de bucuros că te revăd."
„Şi eu mă bucur că te revăd. Ai stat de veghe la. căpătîiul meu cînd dormeam, îţi mulţumesc încă o
dată pentru aceasta, cu toate că nu ar fi fost nevoie să mă păzească nimeni. încotro te duci acum,
prietene ?"
„Nu mă duc nicăieri. Noi, călugării, sîntem mereu pe drumuri pînă la venirea anotimpului ploilor,
mergem mereu din loc în loc, trăim după regulile noastre, propo-văduim învăţătura noastră, ne luăm
pomana şi plecăm mai departe. Facem mereu acelaşi lucru. Dar tu, Siddhartha, tu încotro te duci ?"
Siddhartha grăi : „Şi cu mine, prietene, se întîmplă acelaşi lucru. Nici eu nu mă duc nicăieri. Sînt un
pribeag. Mă aflu în pelerinaj."
Govinda grăi: „Spui că eşti în pelerinaj şi te cred. Dar, iartă-mă, Siddhartha, nu arăţi deloc ca un
pelerin. Porţi haine de om bogat, porţi încălţările unui om de rang înalt şi părul tău mirosind a parfum
nu seamănă deloc cu părul unui pelerin şi nici cu părul unui şaman."' „Ce bine ai băgat de seamă,
dragul meu, ochiul tău ager vede totul. Dar eu nu ţi-am spus că aş fi şaman. Ţi-am spus doar că sînt în
pelerinaj. Şi aşa şi este : sînt în pelerinaj."
„Eşti în pelerinaj", spuse Govinda. „Dar puţini sînt aceia care pleacă în pelerinaj îmbrăcaţi cu
asemenea vestminte, puţini au asemenea încălţări, puţini au un asemenea păr. N-am mai întîlnit
niciodată un asemenea pelerin, iar eu, slavă zeilor, sînt pelerin de multă vreme." „Te cred, Govinda.
Dar acum, astăzi, ai întîlnit un asemenea pelerin cu astfel ele încălţări, îmbrăcat cu astfel de
vestminte. Aminteşte-ţi, dragul meu: trecătoare este lumea înfăţişărilor, trecătoare, nespus de
trecătoare sînt vestmintele noastre şi felul în care ne aranjăm părul„ ba chiar însuşi părul nostru şi
însuşi trupul nostru. Ai observat bine că port haine de om bogat. Le port pentru că am fost un bogat şi-
mi port părul la fel ca oamenii-copii şi ca desfrînaţii, căci şi eu am fost la fel ca ei." „Şi acum,
Siddhartha, ce eşti acum ?"
305
„Nu ştiu, ştiu şi eu la fel de puţin ca şi tine. Sînt un pribeag. Am fost bogătaş şi acum nu mai
sînt; şi iată, nu ştiu ce voi fi mîine.''
„Ţi-ai pierdut averile ?"
„Le-am pierdut eu pe ele sau ele pe mine. Iată, au dispărut. Repede se mai întoarce roata
înfăţişărilor, Go-vinda. Unde este Siddhartha brahmanul ? Unde este Siddhartha şamanul ?
Unde este Siddhartha bogătaşul ? După cum ştii, Govinda, tot ce-i trecător se schimbă
repede."
Govinda îl privi îndelung pe prietenul său din tinereţe, în ochii săi citi îndoiala. După aceea îl
salută aşa cum se cuvine să îi saluţi pe cei de rang înalt şi îşi văzu de drum.
Cu zîmbetul pe chip Siddhartha privi în urma lui, căci continua să-l iubească pe acest om
credincios, pe timidul acesta. Şi cum ar fi putut să nu iubească chiar pe rimeni, chiar nimic,
tocmai în momentul acesta, la ceasul acesta de splendoare după un somn minunat, cînd fusese
pătruns de Om ? Vraja care îl cuprinse în somn sub influenţa lui Om făcuse ca el să iubească
acum totul, să fie animat de o dragoste plină de bucurie faţă de tot ceea ce vedea în jurul său.
Şi tocmai acesta era lucrul de care, aşa cum i se părea acum, suferise el atît de mult, anume că
nu putuse să iubească nimic, pe nimeni.
Cu zîmbetul pe chip Siddhartha privi în urma călugărului care se îndepărta de el. Somnul îi
dăduse noi puteri, dar tot atît de noi erau şi puterile foamei care îl chinuia, căci iată, de două
zile nu mîncase nimic şi vremea aceea cînd rezista cu tărie asaltului foamei trecuse de mult.
Întristat, dar jubilînd în sinea lui, se gîndea 3a vremurile acelea. Pe atunci, îşi aduse el aminte,
se lăudase Kamalei cu trei lucruri, pe atunci stăpînea trei arte nobile şi invincibile : de-a posti,
de-a aştepta şi de-a gîndi. Ele fuseseră toată averea sa, toată puterea şi tăria sa, sprijinul său
neclintit, în anii de silinţă şi trudă ai tinereţii sale nu învăţase nimic altceva decît trei arte. Iar
acum îl părăsiseră şi ele, nu-i mai rămăsese nici una din ele, nici postitul, nici aşteptarea, nici
gîndirea. Renunţase la ele în schimbul unor nimicnicii, al unor lucruri efemere, al unei plăceri
a simţurilor, al unui trai bun, al
306
unor averi ! într-adevăr, cu el se petrecuse ceva ciudat-Iar acum, se părea că se transformase
într-un, adevărat om-copil.
Siddhartha cugetă asupra stării în care se afla. Ii venea greu să gîndească, nu mai avea nici un
chef sâ mai facă aşa ceva. Totuşi se sili să o facă.
Ei, se gîndi el, cum mi-au alunecat din mînă toate aceste lucruri dintre cele mai deşarte, iată-
mă existînd din nou sub soare în aceeaşi postură ca pe vremea cînd eram un copilaş, nu-mi
mai aparţine nimic, nu ştiu sâ fac nimic, nu sînt în stare de nimic, n-am învăţat nimic. Ce
straniu ! Acum cînd nu mai sînt tînăr, cînd părul mi-a încărunţit pe jumătate, cînd puterile mă
părăsesc, tocmai acum încep să o iau de la capăt, să fiu din nou copil! Simţi nevoia să
zîmbească din nou. Da, avusese un destin ciudat! Drumul său începuse să coboare la vale şi
iată-l din nou gol şi nărod pe lumea asta. Dar nu simţea nici un fel de îngrijorare, nu, ba chiar
simţea un chef nespus să rîdă, să rîdă de el însuşi, să rîdă de lumea asta stranie, nebună.
„Drumul tău a început să coboare la vale !" îşi spuse el rîzînd şi, zicînd acestea, privirea îi
căzu asupra fluviului pe care îl văzu cum curge şi el la vale, în călătoria sa neîntreruptă la
vale, în murmurul unui cîntec vesel. Lucrul acesta îi plăcu şi îi zîmbi fluviului cu prietenie.
Nu era oare acesta fluviul în care voise să se înece odinioară, acum o sută de ani, sau poate
avusese numai un astfel de vis ?
într-adevăr, viaţa mea a fost stranie, îşi spunea el, stranii au fost căile ei. Pe cînd eram copil nu
am avut de a face decît cu zei şi jertfiri. Pe cînd eram adolescent nu am avut de a face decît cu
asceza, cu gînditul şi cu meditarea profundă, eram în căutarea lui Brahman, admiram numai
eternitatea întrupată în Atman. Pe cînd eram tînăr, însă, am luat drumul penitenţilor,am trăit în
pădure, am suportat canicula şi gerul, am învăţat să flă-mînzesc, mi-am învăţat trupul să
moară. Prin învăţătura marelui Buddha mi-a ieşit în cale, mai apoi, cunoaşterea, simţeam că
certitudinea unităţii lumii curgea prin trupul meu ca propriul meu sînge. Dar a trebuit să plec
iar, şi de la Buddha, şi să mă despart şi de marea certitudine. Am
307
plecat şi am învăţat de la Kamala plăcerile dragostei, am învăţat negoţul de la Kamasv/ami,
am adunat grămezi de bani, am făcut risipă de bani, am învăţat să-mi iubesc stomacul, am
învăţat să-mi alint simţurile. A trebuit să treacă mulţi ani pentru a-mi pierde spiritul, pentru a
mă Jez-văţa de a mai gîndi, pentru ca să uit de unitate. Şi n-a fost oare aşa că, pe căi ocolite şi
lungi, m-am transformat din bărbat în copil, iar din gînditor în om-copil ? Şi cu toate acestea
drumul a fost cel bun, şi cu toate acestea pasărea din pieptul meu nu a murit. Dar ce drum mi-
a fost sortit ? A trebuit să am parte de atîta prostie, de atîtea vicii, de atîtea greşeli, de atîta
dezgust şi dezamăgire şi jale numai pentru a deveni din nou copil şi pentru a o putea lua de la
capăt. Dar a fost bine că s-a întîmplat aşa, inima mea încuviinţează toate acestea şi ochii mei
jubilează. A trebuit să aflu ce este deznădejdea, a trebuit să mă cobor pînă la cel mai nebunesc
dintre toate gîndurile, pînă la gîndul sinuciderii, pentru ca să am parte de îndurare, pentru a
auzi din nou glasul lui Om, pentru a putea să dorm din nou ca toată lumea şi să mă trezesc ca
toată lumea. A trebuit să înnebunesc pentru a-l regăsi în mine De Atman. A trebuit să
păcătuiesc pentru a putea trăi din nou. Oare încotro mă va mai purta drumul meu ? Parcă a
înnebunit drumul acesta, mă poartă în meandre, mă învîrteşte oare într-un cerc ? Dar n-are
decît să mă poarte cum o vrea, eu voi continua să merg pe acest drum.
Simţi cum în inima lui se revărsa bucuria.
De unde, îşi întrebă el inima, de unde ţi se trage oare veselia aceasta ? Ţi se trage ea oare din
somnul acesta îndelungat şi binevenit, întremător ? Sau de la cuvîntul Om pe care l-am rostit ?
Sau poate din faptul că am scăpat, că s-a terminat cu fuga mea, că, în sfîrşit, sînt din nou liber,
simţindu-mă ca un copil sub bolta cerească ? O, binefăcătoare este evadarea aceasta,
eliberarea aceasta ! Cît de curat şi cît de frumos este aerul aici, cît de bine este să-l respiri !
Acolo de unde am plecat totul era îmbibat cu un iz de pomezi, de condimente, de vin, de
belşug, de inerţie. Ah, cît am urît lumea bogătaşilor, a risipitorilor, a jucătorilor de noroc ! Ah,
cît mă uram pe mme însumi pentru faptul că am
308
rămas atîta timp în mijlocul acelei lumi înfiorătoare ! Ah, cît mă uram pe mine însumi, cît mă
înşelam, cît mă otrăveam, cît mă chinuiam, cît m-am îmbătrînit şi înrăit ! Nu, n-o să-mi mai
treacă niciodată prin minte-că, aşa cum îmi plăcea să cred odinioară, Siddhartha e-un
înţelept ! Dar iată că am făcut bine, îmi place tot ceea ce am făcut, trebuie să slăvesc fapta
mea, izbînda-asupra urii faţă de mine însumi, asupra vieţii necugetate şi serbede ! Slavă ţie,
Sidhartha, după atîţia ani de nebunie ţi-a mai venit totuşi încă o idee, ai mai întreprins ceva, ai
auzit cîntînd în pieptul tău pasărea aceea
şi ai \vrmat-o !
In acest fel se slăvea, bucurîndu-se de el însuşi şi ascultînd curios cum stomacul îi chiorăia
de foame. Simţea că gustase din plin, în ultima vreme, dintr-o porţie-bună de suferinţă, dintr-o
porţie bună de mizerie, după care le dăduse afară dintr-însul, că prea se înfruptase din ele
pînă la disperare şi pînă la un pas de moarte. Procedase bine. Ar fi putut să rămînă încă multă
vreme la Kamaswami, să cîşţige bani, să cheltuiască bani, să-şî ghiftuiască burta, în vreme ce
sufletul săvi murea de seter ar fi putut să mai rămînă încă multă vreme acolo, în iadul
moleşelii căptuşit cu perne pufoase, dacă nu ar fi fost să sosească clipa aceea, acel moment al
dezolării şi deznădejdii totale, acel moment culminant cînd atîrnase deasupra apei, gata-
gata să se nimicească. Da, era bucuros de faptul că simţise această deznădejde, dezgustul cel
mai profund căruia nu-i cedase, că pasărea, izvorul şî glasul acela din el, mai trăia, da, iată
motivele pentru care chipul îi strălucea sub părul încărunţit.
„E bine să guşti tu însuţi", se gîndea el, „din tot ceea ce simţi că e necesar să ştii. încă de pe
vremea cînd eram copil învăţasem că plăcerile lumeşti şi bogăţia nu sînt bune la nimic. Ştiam
de mult acest lucru, dar de trăit nu l-am trăit decît acum. Iar acum ştiu ce înseamnă acest
lucru, ştiu asta nu numai din auzite, ci mi-a fost dat să o aflu cu propriii mei ochi, cu propria
mea inimă, cu propriul meu stomac. Ferice de mine, cel care ştie ce înseamnă acest lucru !"
Se mai gîndi multă vreme la propria lui schimbare, ascultînd cum pasărea cînta de bucurie. Nu
murise oare
309
pasărea din el, nu simţise el că aceasta murise ? Nu, altceva murise în el, ceva ce tînjise de mult să
moară. Nu murise oare tocmai ceea ce voise el să omoare în anii de penitenţă ? Nu murise oare
propriul său eu, eul acela mic, fricos şi mîndru cu care se luptase ani de zile şi care, învins mereu,
reînviase de fiecare dată după ce fusese ucis, interzicîndu-i să se bucure, înspăimîntîndu-l ? Să fi murit
oare altceva decît ceea ce, în sfîrşit, îşi găsise moartea astăzi, în pădurea aceasta, pe malul acestui
fluviu încîntător ? Oare nu moartea aceasta să fi fost motivul pentru care el era acum ca un copil plin
de încredere, plin de cutezanţă, plin de bucurie ?
Siddhartha îşi dădea acum seama că se luptase în zadar cu eul său pe vremea cînd era brahman,
penitent. Prea multele sale cunoştinţe, prea multele versuri sfinte, prea multele reguli ale jertfirilor,
prea marea lui voinţă de mortificare, prea multele fapte şi năzuinţe fuseseră obstacole în calea lui !
Dădufce dovadă de trufie, de prea multă inteligenţă, de prea mult zel, voise să fie mereu cu un pas
înaintea celorlalţi, o făcuse mereu pe atoate-ştiutorul cel pătruns de spirit, fusese mereu ba preot, ba
înţelept. Propriul său eu se strecurase în toată această preoţie, în toată această trufie, în toată această
spiritualitate, se aciuase acolo, crescînd mereu, în vreme ce el crezuse că ar putea să-l ucidă prin post
şi penitenţă. Acum îşi dădea seama şi el de acest lucru şi de faptul că glasul acela tainic avusese
dreptate spunîndu-i că nici un învăţător nu-l va putea salva vreodată. Iată de ce a trebuit să plece în
lumea largă, de ce a trebuit să se afunde în plăceri şi în gustul puterii, al femeilor şi banilor, de ce a
trebuit să se facă neguţător, jucător cu zarurile, beţivan, să fie însetat de averi, pînă cînd muriră preotul
şi şamanul din el. Iată de ce a trebuit să suporte mai departe acei ani oribili, să suporte dezgustul,
vidul, absurditatea unei vieţi deşarte, de pierzanie, pînă la capăt, pînă îl cuprinse o deznădejde amară,
pînă cînd au putut să moară şi desfrînatul Siddhartha, şi Siddhartha cel însetat de averi. Acela murise,
iar din somn se trezise un alt Siddhartha. Şi el va îmbătrîni, şi el va trebui să moară într-o bună zi, căci
trecător era Siddhartha, trecătoare
310
era orice creatură. Astăzi însă, era tînăr, noul Siddhartha era un copil, iar bucuria lui era
nemărginită.
Iată la ce se gîndea el, îşi asculta zîmbind stomacul asculta recunoscător zumzetul unei albine.
înveselit, privi cum curge fluviul, nici o altă apă nu-i plăcuse vreodată mai mult decît apa aceasta,
niciodată nu auzise atît de puternic şi atît de frumos glasul acela şi pilda apei curgătoare. I se păru că
fluviul ar vrea să-i spună ceva deosebit, ceva de care el nu avea încă ştiinţă, ceva ce el avea să afle
cîndva. In fluviul acesta voise Siddhartha să se înece, în el se înecase astăzi cel care a fost obositul,
deznădăjduitul Siddhartha. Noul Siddhartha nutrea însă o dragoste profundă faţă de această apă
curgătoare şi, în sinea lui, se hotărî să nu o mai părăsească atît de cu-rînd.
Luntraşul
Voi rămîne în preajma acestui fluviu, îşi spuse Siddhartha în sinea lui, este acelaşi fluviu pe care l-am
trecut odinioară în drumul meu spre oamenii-copii un luntraş binevoitor m-a însoţit atunci, mă voi
duce la el, căci de la coliba lui am pornit pe drumul care m-a purtat cîndva spre o nouă viaţă care, iată,
a îmbătrînit şi a murit — fie ca şi pe noul meu drum, în noua mea viaţă de acum să pornesc din acelaşi
loc !
Se uită înduioşat la apa care curgea, la verdele transparent, la liniile cristaline ale acelei imagini
învăluite în taină. Văzu cum din străfunduri se ridicau perle strălucitoare, văzu cum pe oglinda apei
pluteau băşici de aer în care se reflecta albastrul cerului. Fluviul se uita la el cu mii de ochi, cu ochi
verzi, albi, cristalini sau albaştri ca cerul. Ah, apa aceasta îi era nespus de dragă, îl încînta, toată fiinţa
lui îi era recunoscătoare ! în inima lui auzi cum glasul, trezit din nou, îi spunea : Iubeşte apa aceasta !
Rămîi în preajma ei ! învaţă de la ea ! O, fireşte, şi el voia să înveţe de la ea, să o asculte. Bănuia că
cel care va înţelege această apă şi tainele ei, acela va înţelege şi multe alte lucruri, multe alte taine,
tainele toate.
311

Dintre toate tainele fluviului nu văzu în ziua aceea «decît una singură, o taină care îl pătrunse
pînă în adîn- cui sufletului. Vedea cum apa curgea şi tot curgea, curgea mereu, şi cum, cu toate
acestea, ea exista mereu, fiind întotdeauna şi în orice clipă una şi aceeaşi, fiind totuşi în
fiecare clipă o altă apă. O, cine putea să aibă revelaţia acestui lucru, cine să-l înţeleagă ! El
nu-l înţelegea, nu avea nici o revelaţie, nu avea decît sentimentul că ceva prinsese să
încolţească, nişte amintiri de demult poate, poate nişte glasuri dumnezeieşti.
Siddhartha se ridică, senzaţia de foame din burta lui devenise insuportabilă. Năpădit de
gînduri o porni mai departe de-a lungul malului, în susul apei, ascultînd-o cum curge,
ascultînd cum îi chiorăia stomacul de foame. Cînd ajunse la locul de trecere a fluviului,
luntrea stătea deja pregătită, iar în ea se afla acelaşi luntraş care cinară îl trecuse fluviul pe
Siddhartha, Siddhartha îl recunoscu, luntraşul îmbătrînise şi el foarte mult.
„Vrei să mă treci şi pe mine dincolo ?" îl întrebă el. Luntraşul se miră văzînd un om atît de
distins um-blînd singur, pe jos, îl luă în barcă şi porni.
„Ce viaţă frumoasă ţi-ai ales", grăi muşteriul. „Frumos trebuie să mai fie să trăieşti zi de zi în
preajma acestei ape şi să călătoreşti pe ea."
Vîslaşul zîmbi legănîndu-se ritmic: „Este frumoasă, domnia ta, aşa este cum spui tu. Dar oare
nu este frumos orice fel de viaţă, nu este frumos oare orice fel de muncă ?"
„Se prea poate. Dar te invidiez pentru munca ta." ,,O, ce repede ţi-ar pieri cheful de ea. Nu p o
treabă pentru oameni bine îmbrăcaţi."
Siddhartha rîse. „Din cauza hainelor mele am mai fost privit astăzi îndeaproape, am mai fost
privit cu neîncredere. Luntraşule, n-ai vrea să-ţi dau ţie aceste haine care pentru mine au
devenit o povară ? Căci trebuie să ştii că nu am nici un ban să te răsplătesc pentru truda ta."
„Domnia ta glumeşte", zise luntraşul rîzînd.
„Nu glumesc, prietene. Uite, tu m-ai mai trecut odată această apă cu luntrea ta şi în schimb n-
ai primit decît
312

răsplata zeilor. Fă-o, te rog, şi astăzi şi primeşte în schimb hainele acestea."


„Şi domnia ta vei pleca mai departe fără straie ?" „Ah, aş prefera mai degrabă să nu mai plec
deloc de aici. Aş prefera mai degrabă, luntraşule, să-mi dai un şorţ vechi şi să mă primeşti la
tine ca ajutor, ba poate ca ucenic al tău, căci mai întâi va trebui să învăţ să umblu cu barca."
Luntraşul îl privi multă vreme pe străin, căutînd
parcă ceva.
„Acum te recunosc", spuse el în cele din urmă. „Cîndva ai dormit în coliba mea, e mult de-
atunci, să tot fie vreo douăzeci de ani de atunci, eu te-am trecut fluviul şi ne-am despărţit unul
de celălalt ca doi buni prieteni. Nu erai şaman ? De numele tău nu-mi mai aduc aminte."
„Mă cheamă Siddhartha şi eram şaman cînd m-ai văzut ultima oară."
„Fii binevenit, 'deci, Siddhartha. Pe mine mă cheamă Vasudeva. Vreau să cred că vei fi şi
astăzi oaspetele meu şi că vei dormi în coliba mea, povestindu-mi de unde vii şi din. ce cauză
hainele tale frumoase au devenit o asemenea povară pentru tine."
Ajunseseră la mijlocul fluviului, iar Vasudeva începu să vîslească mai puternic pentru a putea
înainta împotriva curentului. Trudea liniştit cu braţele sale puternice, în timp ce privea spre
vîrful bărcii. Siddhartha şedea ui-tmdu-se la el şi îşi aduse aminte că încă de pe atunci, din
ultima zi în care mai fusese şaman, în inima lui încolţise dragostea faţă de omul acesta.
Acceptă recunoscător oferta lui Vasudeva. După ce traseră la mal îl ajută să lege barca de un
ţăruş, apoi luntraşul îl rugă să intre în colibă unde îi puse dinainte pîine şi apă, iar Siddhartha
mîncă cu poftă şi tot cu poftă mîncă şi cele cîteva fructe mango oferite de Vasudeva. Apoi,
cam pe la vremea apusului, se aşezară la malul fluviului pe un trunchi de copac şi Siddhartha
îi povesti luntraşului de unde venea şi ce viaţă dusese, îi relată întocmai tot ceea ce i se
revelase, în ziua aceea, la ceasul acela al deznădejdii. Povestirea sa se prelungi pînă noaptea
tîrziu.
313
Vasudeva îl asculta cu multă atenţie. Sorbea tot ceea ce auzea despre provenienţa, despre copilăria lui,
despre toată învăţătura, toate căutările, toate bucuriile, toate suferinţele sale. Căci una dintre cele mai
mari virtuţi ale luntraşului era şi aceea de a şti, ca puţini alţii, să asculte pe cineva. Cu toate că nu
scosese o vorbă, cel ce povestea îşi dăduse seama că Vasudeva îi sorbea cuvintele tăcut, răbdător,
receptiv, fără să-i scape vreunul, că nu dădea semne de nerăbdare, că nici nu-l dojenea, nici nu-l lăuda,
ascultîndu-l doar. Sidcîhartha îşi dăduse seama că era o adevărată fericire să te poţi destăinui unui
astfel de ascultător, să-ţi depeni toată viaţa, toate căutările, toată suferinţa dinaintea inimii acestui om.
Cînd Siddhartha se apropie de sfîrşitul destăinuirii sale, povestind despre copacul de pe malul fluviului
şi despre adînca lui cădere, despre sfîntul Om şi despre felul în care, după starea aceea de somnolenţă,
simţise, o dragoste nespusă faţă de fluviu, luntraşul şi încorda atenţia, ascultîndu-l cu ochii închişi,
furat cu totul de această destăinuire.
Cînd sfîrşi, între ei se aşternu o tăcere îndelungată, iar Vasudeva zise : „La fel mi-am închipuit şi eu.
Fluviul ţi-a grăit. El este şi prietenul tău, îţi grăieşte şi ţie. Şi e bine aşa, e foarte bine. Rămîi cu mine,
Siddhartha, prietene. Pe vremuri am avut şi eu nevastă, culcuşul ei era lîngă al meu, dar ea a murit de
multă vreme, de multă vreme trăiesc în singurătate. Rămîi să trăim împreună aici, este Icc şi mîncare
pentru amîndoi."
Iţi mulţumesc", spuse Siddhartha, „îţi mulţumesc şi primesc. îţi mulţumesc, Vasudeva, şi pentru felul
în care m-ai ascultat! Rareori dai de oameni care ştiu să te asculte, eu n-am întîlnit nici unul care să fi
înţeles acest lucru la fel ca tine. Voi avea ce să învăţ de la tine şi în privinţa aceasta."
„Vei învăţa", grăi Vasudeva, „dar nu de la mine. Pe mine fluviul m-a învăţat să ascult, tot de la el ai să
înveţi şi tu lucrul acesta. El, fluviul, ştie de toate, poţi să înveţi de toate de la el.Vfată, tot de la fluviu
ai învăţat şi faptul că e bine să tinzi spre adîncuri, să te afunzi, să cauţi profunzimea.) Bogatul şi
distinsul Siddhartha îşi începe slujba de cîrmaci, învăţatul brahman Siddhartha

1
se face luntraş — tot fluviul ţi-a spus-o şi pe asta. Şi ai să mai înveţi un lucru de la el."
După o pauză îndelungată Siddhartha grăi : „Despre ce alt lucru este vorba, Vasudeva ?"
Vasudeva se ridică. „S-a făcut tîrziu", spuse el, „hai să mergem la culcare. Nu pot să-ţi spun, o,
prietene, despre ce fel de -«alt lucru» este vorba. Ai să-l înveţi, ba poate că îl şi cunoşti. Vezi tu, eu nu
sînt învăţat, nu mă pricep la vorbe, nu mă pricep nici cum să gîndesc. N-am învăţat nimic altceva decît
să ascult şi să fiu evlavios. Dacă aş putea să spun altora şi să-i învăţ pe alţii, poate [că aş fi un înţelept,
dar aşa nu sînt decît un simplu luntraş şi sarcina mea este să trec oamenii peste fluviu. Am trecut mulţi
oameni, cu miile, dar pentru ei fluviul n-a fost decît un obstacol în calea lor şi atîta tot. Călătoreau
pentru a face rost de bani, pentru a învîrti afaceri, pentru a lua parte la nunţi, la pelerinaje, fluviul le
stătea în cale, şi luntraşul nu avea altceva de făcut decît să-i treacă peste acest obstacol. Numai pentru
cîţiva dintre aceşti mii şi mii de călători, pentru puţini, pentru patru sau cinci dintre ei, fluviul încetase
să mai fie un obstacol, ei l-au ascultat, iar fluviul a devenit pentru ei un lucru sfînt, la fel ca şi pentru
mine. Hai să ne odihnim, Siddhartha."
Siddhartha rămase la luntraş şi învăţă să mînuiască barca, iar cînd nu aveau de trecut pe nimeni lucra
împreună cu Vasudeva pe cîmpul de orez, strîngea lemne, culegea banane. învăţă cum să cioplească o
cîrmă, învăţă cum să repare barca, cum să împletească coşuri, bucurîndu-se de tot ceea ce învăţa, iar
zilele şi lunile treceau în zbor. Dar fluviul îl învăţa mult mai multe lucruri decît putea să-l înveţe
Vasudeva. De la fluviu învăţa fără încetare cîte ceva nou. învăţă de la el mai ales cum să asculte, cum
să asculte cu atenţie, cu inima calmă, cu sufletul răbdător, receptiv, lipsit de pasiune, lipsit de dorinţe,
fără să se pronunţe, fără să-şi spună părerea.
Trăia în pace împreună cu Vasudeva, rareori schimbau cîteva cuvinte unul cu altul, cîteva cuvinte
îndelung
314
315
chibzuite. Vasudeva nu era prea vorbăreţ. Siddhartha nu reuşea decît rareori să-l determine să-i spună
ceva.
„Ai învăţat", îl întrebă el o dată, „ai învăţat şi tu de la fluviu taina aceea după care ţimpuX nu există ?"
Chipul lui Vasudeva se destinse într-un surîs.
„Da, Siddhartha", grăi el. „Te referi cu siguranţă Ia următorul lucru : că fluviul există pretutindeni în
acelaşi timp, la izvor şi la vărsare, la o cascadă, la un loc de trecere cu barca, la cataracte, în mare, la
munte, deci pretutindeni în acelaşi timp, şi că pentru el nu există decît prezentul, fără nici o umbră de
trecut, fără nici o umbră de viitor ?"
„într-adevăr", spuse Siddhartha. „Şi cînd am învăţat acest lucru mi-am scrutat viaţa şi am văzut că şi
ea semăna cu un fluviu, Siddhartha copilul nefiind separat de Siddhartha bărbatul şi de Siddhartha
bătrînul decît de nişte umbre, nicidecum de ceva real. Naşterile anterioare ale lui Siddhartha nu
reprezentau cîtuşi de puţin trecutul, după cum nici moartea şi reîntoarcerea lui la Buddha nu
reprezentau viitorul. Nimic nu a fost, nimic nu va fi; totul este, totul constă din esenţă şi prezent."
Siddhartha vorbea cu încîntare, iluminarea aceasta îi produsese o fericire profundă. O, nu era oare
orice suferinţă timp, nu erau orice chin şi orice teamă timp, nu dispăreau, înfrînte, tot greul şi toate
ostilităţile de pe lume deîndată ce reuşeai să anulezi timpul cu ajutorul gîndirii ? Vorbise cuprins de
încîntare, iar Vasudeva îi zîmbi radios, încuviinţînd prin mişcări ale capului, apro-bîndu-l în tăcere, îl
mîngîie pe Siddhartlia cu mîna pe umăr, apoi se întoarse la treburile sale.
Şi altă dată, la venirea anotimpului ploios, pe cînd fluviul tocmai se umflase, vuind puternic,
Siddhartha îi spuse : „Nu-i aşa, o, prietene, că fluviul are multe glasuri, foarte multe glasuri ? Nu-i aşa
că are şi glasul unui rege şi al unui războinic şi al unui taur şi al unei păsări de noapte şi al unei femei
care naşte şi al unui om care suspină şi încă rnii de alte glasuri ?"
„Aşa este", încuviinţă Vasudeva, „în glasul lui sălăşluiesc glasurile tuturor creaturilor."
316

1
„Dar ştii tu", continuă Siddhartha, „care este cuvîn-tul rostit de el atunci cînd reuşeşti să-i auzi în
acelaşi timp toate aceste zeci de mii de glasuri ale sale ?"
Chipul lui Vasudeva strălucea de fericire, se aplecă ■spre Siddhartha şi-i spuse la ureche sfîntul Om.
Era întocmai acelaşi lucru pe care îl auzise şi Siddhartha.
Şi, de fiecare dată, zîmbetul lui semăna din ce în ce mai mult cu cel al luntraşului, devenise aproape la
fel de radios şi strălucea aproape la fel de fericire, emanînd aceeaşi lumină, din miile de riduri, la fel
de copilăros, la fel de bătrîneşte. Mulţi dintre călătorii care îi vedeau pe cei doi luntraşi erau de părere
că aceştia erau fraţi. Seara şedeau deseori împreună la mal, pe acel trunchi ■de copac, tăcînd şi
ascultînd apa care pentru ei nu era ■doar apă, ci glasul vieţii, glasul a tot ce exista, a tot ceea ce era
supus unei permanente transformări. Şi se mai întîmpla uneori ca, ascultînd fluviul, să se gîndească
amîndoi la aceleaşi lucruri, la ceea ce discutaseră cu o zi înainte, la vreun drumeţ oarecare, muşteriu
de-al lor, care, datorită înfăţişării şi destinului său, le reţinuse atenţia, la moarte, la copilăria lor, sau se
întîmpla să se privească unul pe celălalt în acelaşi moment, atunci cînd fluviul le spunea ceva de bine,
gîndindu-se amîndoi la unul şi acelaşi lucru, fericiţi amîndoi de faptul că găsiseră acelaşi răspuns la
aceeaşi întrebare.
Acest loc de trecere a fluviului şi cei doi luntraşi iradiau o vrajă aparte, iar unii dintre călători simţeau
acest lucru. Se întîmpla ca uneori, văzînd chipul unuia dintre cei doi luntraşi, un călător oarecare să-şi
depene povestea vieţii şi să-şi împărtăşească suferinţa, recunos-cînd că săvîrşise vreo faptă rea, cerînd
mîngîiere şi sfaturi. Ba chiar se întîmpla ca unii să le ceară permisiunea de a mai rămîne o seară cu ei
ca să asculte fluviul. Şi se mai întîmpla să vină şi unii curioşi care auziseră că la locul acesta de trecere
a fluviului trăiau doi înţelepţi, sau vrăjitori, sau sfinţi. Curioşii le puneau multe întrebări la care nu
căpătau nici un răspuns şi nu dădeau acolo peste nici un fel de vrăjitori sau înţelepţi, ci doar de doi
bătrînei care păreau muţi sau ciudaţi şi cam scrîntiţi. Şi curioşi rîdeau discutînd despre nechibzuiala
317
şi uşurinţa cu care norodul răspîndea asemenea zvonuri false.
Anii treceau şi nimeni nu le ţinea socoteala. Şi iată că într-un timp sosiră la ei călugări în pelerinaj,
adepţi ai lui Gotama, ai lui Buddha, şi îi rugară să-i treacă fluviul, iar cei doi luntraşi aflară că ce
întorceau în mare grabă la marele lor învăţător, căci se răspîndise vestea că Sublimul ar fi pe moarte,
urmînd ca, pentru a se mîntui, să moară de ultima lui moarte lumească. La scurt timp după aceea sosi o
nouă ceată de călugări, pe urmă o alta, şi atît călugării cît şi cei mai mulţi dintre călători nu vorbeau
despre nimic altceva decît despre Gotama şi apropiata lui moarte. întocmai ca într-o campanie militară
sau la fel ca la încoronarea unui rege, cînd oamenii curg din toate părţile, de pretutindeni, adunîn-du-se
ca furnicile în lungi şiruri, tot aşa curgeau şi aceştia, atraşi parcă de o vrajă, spre locul unde marele
Buddha îşi aştepta moartea, spre locul unde avea să se petreacă miracolul prin care Marele Desăvîrşit
al acelor vremuri urma să se petreacă în lumea măreţiei.
în tot acest timp, Siddhartha se gîndea mereu la înţeleptul aflat în pragul morţii, la marele învăţător
care avertizase şi deşteptase sute de mii de oameni, al cărui glas îl ascultase şi el cîndva, al cărui chip
sfînt îl privise şi el cîndva cu evlavie. Se gîndea la el cu prietenie, vedea înaintea ochilor săi drumul
perfecţiunii sale şi îşi aducea aminte zîmbind de cuvintele pe care el le rostise, pe vremea cînd era
tînăr, în convorbirea sa cu Sublimul. Fuseseră, după cum i se părea acum, vorbe pline de mîndrie şi
îndrăzneală, acum îşi amintea de ele şi zîmbea. Nu se mai considera de multă vreme despărţit de
Gotama, a cărui învăţătură nu o putuse totuşi îmbrăţişa. Nu, cel care caută cu adevărat, cel care vrea să
afle ceva cu adevărat, nu îmbrăţişează nici o învăţătură, însă cel care a ajuns să afle ceva, acela putea
să încuviinţeze orice fel de învăţătură, orice drum, orice scop, pe acesta nu-l mai despărţea nimic de
celelalte mii de oameni care trăiau întru Cel veşnic, respirînd dumnezeirea.
într-una din aceste zile în care atît de mulţi pelerini se aflau în drum spre Buddha cel aflat pe moarte
porni
318
spre el şi Kamala, cea care fusese cîndva cea mai frumoasă curtezană. Renunţase de mult la viaţa ei de
odinioară, îşi dăruise grădina călugărilor lui Gotama, gâsin-du-şi refugiul în învăţătura sa şi
numărîndu-se acum printre prietenele şi binefăcătoarele pelerinilor. împreună cu Siddhartha, fiul ei, o
pornise la drum în straie simple, pe jos, de îndată ce află despre iminenta moarte a lui Gotama.
împreună cu micuţul ei fiu ajunsese acum, pe drumul lor, la fluviu ; de la o vreme însă băieţelul
obosise şi dorea să se întoarcă acasă, dorea să se odihnească, dorea să mănînce, devenise
încăpăţînat şi se plîngea mereu. Kamala fu nevoită deseori să facă popas, căci el era obişnuit să-şi
impună voinţa şi ea trebuia acum să-l : hrănească, trebuia să-l alinte, trebuia să-l dojenească. Nu
pricepea defel de ce trebuise să plece împreună cu mama lui într-un pelerinaj atît de obositor şi trist
spre un loc necunoscut, spre un om necunoscut, un om sfînt, aflat pe moarte. N-avea decît să moară,
ce-l privea pe băiat aşa ceva ?
Mai aveau puţin de mers pînă să ajungă la locul de trecere unde Vasudeva trudea ca luntraş, cînd
micul Siddhartha o sili pe mama lui să mai facă un popas. însăşi Kamala obosise şi, în timp ce
băieţelul mînca o banană, se cuibări la pămînt şi închise ochii pentru a se odihni puţin. Deodată însă
scoase un ţipăt de durere, băiatul se uită speriat la ea şi îi văzu chipul livid de groază. De sub
vestmîntul ei ieşi la iveală, îndepărtîn-du-se, un şarpe mic, negru, care o muşcase pe Kamala. Porniră
în goană la drum ca să dea de oameni şi astfel ajunseră în apropierea locului de trecere a
fluviului, dar Kamala se prăbuşi la pămînt, fiindu-i imposibil să meargă mai departe. Băiatul însă
începu să ţipe jalnic, sărutîndu-şi mama şi încolăcindu-şi braţele în jurul gîtului ei, iar mama
începu să strige şi ea după ajutor cînd, iată, strigătele lor ajunseră la urechea lui Vasudeva care stătea
lîngă barca sa. Veni într-un suflet, luă femeia în braţe şi o duse în barcă, însoţit de copil, şi în felul
acesta ajunseră la coliba în care Siddhartha stătea lîngă vatră făcînd focul. Ridicîndu-şi privirea el zări
mai întîi chipul copilului, un chip care, într-un fel minunat, îi aducea aminte de ceva anume, de ceva
dat
319
de mult uitării. Apoi o zări pe Kamala pe care o recunoscu deîndată, cu toate că zăcea în braţele
luntraşului, şi în momentul acela îşi dădu seama că acel copil, al cărui chip îi trezise atîtea amintiri, era
propriul său fiu, iar inima începu să-i bată mai tare în piept.
îi spălară Kamalei rana, cu toate că aceasta se înnegrise deja şi trupul i se umflase, apoi îi turnară pe
gît o băutură tămăduitoare. îşi recapătă cunoştinţa, stătea culcată pe locul unde îşi avea culcuşul
Siddhartha, în colibă, iar deasupra ei stătea aplecat Siddhartha, cel care odinioară o iubise atît de mult.
I se păru că visează, privea zîmbind la chipul prietenului ei, apoi îşi dădu seama încetul cu încetul de
starea în care se afla, îşi aduse aminte de muşcătură şi îşi chemă îngrijorată copilul la ea.
„E lîngă tine, nu-ţi face nici o grijă", spuse Siddhartha.
Kamala îl privi în ochi. Vorbea greu, îşi simţea limba grea, paralizată de otravă. „Ai îmbătrînit, dragul
meu", spuse ea, „ai albit. Dar semeni cu tînărul şaman care, cu picioarele prăfuite, a venit odinioară în
grădina mea. Ba chiar îi semeni mai mult decît pe vremea cînd ne-ai părăsit, pe mine şi pe
Kamaswami. Ii semeni mai ales la ochi, Siddhartha. Şi eu am îmbătrînit, am îmbătrînit — oare cum de
m-ai recunoscut ?"
Siddhartha zîmbi: „Te-am recunoscut deîndată, Kamala, dragostea mea."
Kamala îi arătă băiatul şi-i spuse : „L-ai recunoscut şi pe el ? E fiul tău."
Ochii i se tulburară şi i se închiseră. Băiatul plîngea, Siddhartha îl luă pe genunchii săi, îl lăsă să
plîngă, îl mîngîie pe păr şi, privind aşa la chipul copilului, îşi aminti o rugăciune brahmană pe care o
învăţase cîndva, pe vremea cînd el însuşi era copil. încet, cu o voce melodioasă, el începu să o spună,
cuvintele curgeau spre el, izvorînd din trecutul său, din copilăria sa. Auzindu-i cîn-tecul acela
tărăgănat copilul se linişti, mai sughiţă din cînd în cînd, apoi adormi. Siddhartha îl aşeză în culcuşul lui
Vasudeva. Vasudeva stătea lîngă vatră, fierbînd orez. Siddhartha îi aruncă o privire la care el răspunse
cu un zîmbet.
320

T
„Femeia aceasta o să moară", şopti Siddhartha.
Vasudeva dădu afirmativ din cap, pe chipul său plăcut tremura lumina focului din vatră.
Kamala însă îşi mai recapătă cunoştinţa o dată. Gura i se schimonosise de durere, Siddhartha citea
suferinţa de pe buzele ei, de pe obrajii ei palizi. Citea tăcut, atent, aşteptînd, cufundat în suferinţa ei.
Kamala simţi acest lucru, îi căută ochii cu privirea.
Uitîndu-se la el, spuse : „Abia acum văd că şi ochii tăi sînt schimbaţi. S-au schimbat de tot. Oare cum
îmi mai e cu putinţă să te recunosc, Siddhartha ? Eşti tu şi totuşi nu eşti tu."
Siddhartha nu spunea nimic, ochii săi priveau senin în ochii ei.
„Ţi-ai atins ţelul ?" îl întrebă ea. „Ţi-ai aflat pacea ?"
El zîmbi şi îşi aşeză palma în palma ei.
„Văd", spuse ea, „văd. Şi eu îmi voi găsi pacea."
„Ţi-ai găsit-o", spuse Siddhartha în şoaptă.
Kamala îl privi adînc în ochi. în sinea ei se gîndea că voise să meargă în pelerinaj pînă la Gotama, să
vadă chipul celui Desăvîrşit, să-i respire pacea, şi că în locul aceluia îl găsise pe el şi că era bine aşa, la
fel de bine ca şi cum l-ar fi văzut pe acela. Voi să-i spună acest lucru, dar limba nu o mai asculta. îl
privea tăcută, iar el văzu cum în ochii ei viaţa se stingea. După ce ultima durere îi invada şi-i frînse
ochii, după ce ultima tresărire îi scutură trupul, îi închise pleoapele cu un deget.
Stătu multă vreme aşa, privind la chipul ei stins, li privi multă vreme gura, gura ei îmbătrînită, obosită,
buzele ei subţiate, şi îşi aduse aminte că odinioară, în primăvara vieţii sale, comparase această gură cu
o smochină abia ieşită din floare. Stătu aşa multă vreme, citind pe chipul acela palid, în ridurile
obosite, pătrunzîn-du-se tot de această privelişte, văzînd cum propriul său chip zace în acelaşi mod, la
fel de alb, la fel de stins, şi vedea totodată chipul său şi chipul ei din tinereţe, cu buze roşii, cu ochi
înflăcăraţi, şi sentimentul prezentului şi al simultaneităţii, sentimentul eternităţii îi invada întreaga
făptură. îşi dădu seama în acel moment mai mult ca ori cînd de indestructibilitatea oricărei vieţi, de
veşnicia fiecărui moment.
321
Cînd se ridică, Vasudeva îi pregătise puţin orez. Dar Siddhartha nu mîncă. In grajdul în care îşi ţineau
capra îşi pregătiră un culcuş de paie şi Vasudeva se culcă. Siddhartha însă ieşi afară, petrecîndu-şi
noaptea în faţa colibei, ascultînd fluviul, trecutul îl năpădi şi fu pătruns dintr-o dată de toate
momentele vieţii sale. Din cînd în cînd se ridica şi se ducea pînă la uşa colibei ca să asculte dacă
băiatul doarme.
în zori, înainte de ivirea soarelui, Vasudeva ieşi din grajd şi se apropie de prietenul său.
„N-ai dormit", spuse el.
„Nu, Vasudeva. Am stat aici ascultînd fluviul. Mi-a spus multe lucruri, m-a umplut pînă în străfunduri
cu gîndul tămăduitor, cu gîndul unităţii."
„Ţi-a fost dat să ai parte de o mare durere, Siddhartha, dar văd că inima ta nu a fost invadată de
tristeţe."
„Nu dragul meu, de ce-aş fi trist ? Eu, cel care odinioară am fost bogat şi fericit, iată-mă acum şi mai
bogat, şi mai fericit. Iată, mi-a fost dăruit un fiu."
„Binevenit fie-ţi fiul şi pentru mine. Dar acum, Siddhartha, hai să ne vedem de treburile noastre, căci
avem multe de făcut. Kamala a murit în acelaşi culcuş în care, de mult, a murit nevasta mea. Să
înălţăm rugul Karna-lei pe acelaşi deal pe care odinioară l-am înălţat pe acela al nevestei mele."
Şi în vreme ce băiatul dormea, ei înălţară rugul.
Fiul
Sfios, plîngînd, băiatul asistă la înmormîntarea mamei sale, înnegurat la chip şi sfios îl ascultă pe
Siddhartha care îl întîmpinase ca pe fiul său, urîndu-i bun venit la el, în coliba lui Vasudeva. Zile de-a
rîndul îşi petrecu palid la rugul celei moarte, fără să poată mînca nimic, ferecîndu-şi privirea,
ferecîndu-şi inima, opunîn-du-se soartei şi refuzînd-o.
322
Siddhartha îl cruţă lăsîndu-l să se descarce, căci îi respecta durerea. Siddhartha înţelegea că fiul său
nu-l cunoştea, că nu putea să-l iubească întocmai ca pe un tată. încetul cu încetul observă şi înţelese că
băiatul, în vîrstă de unsprezece ani, era un copil răsfăţat, un copil al mămichii, crescut astfel încît să fie
obişnuit cu bogăţia, obişnuit cu mâncăruri mai alese, cu un pat moale, obişnuit să poruncească slugilor.
Siddhartha înţelese că acel copil îndurerat şi răsfăţat nu se putea mulţumi dintr-o dată şi de bunăvoie
cu locuri şi oameni străini şi cu sărăcia. Nu-l constrînse absolut deloc, făcea el unele treburi în locul
lui, alegîndu-i cea mai bună îmbucătură. Spera să-l cîştige încetul cu încetul prin răbdarea sa plină de
bunăvoinţă.
Cînd băiatul venise la el, se crezuse un om bogat şi fericit. Cum însă timpul trecea şi băiatul continua
să rămînă un străin, cu chipul înnegurat, cum acesta dovedea că în inima sa se cuibăriseră mîndria şi
încăpăţî-narea, nevoind să se apuce de nici un fel de treabă, dovedind lipsă de respect faţă de bătrîn şi
furînd fructe din pomii lui Vasudeva, Siddhartha începu să înţeleagă că odată cu venirea fiului său nu
se alesese nici cu fericire, nici cu pace, ci doar cu suferinţă şi grijă. Dar îl iubea şi-i erau mai dragi
acum, în dragostea ce i-o purta, durerea şi grija decît îi fuseseră fericirea şi bucuria înainte de venirea
băiatului său.
De cînd tînărul Siddhartha poposise în coliba lor bă-trînii îşi împărţiseră muncile. Vasudeva preluase
din nou, singur, truda cu barca, iar Siddhartha muncea în colibă şi la cîmp pentru ca în felul acesta să
rămînâ aproape de fiul său.
Multă vreme, luni în şir aşteptă Siddhartha ca fiul său să-l înţeleagă, să-i accepte dragostea, să-i
răspundă, poate, cu dragostea sa. Luni în şir aşteptă Vasudeva, fiind martor la toate acestea, aştepta
fără să spună o vorbă. Intr-o zi, cînd tînărul Siddhartha îşi chinuise tatăl din nou cu încăpăţânarea şi
mofturile sale şi-i sparse două castroane cu orez, Vasudeva îşi luă către seară prietenul la o parte şi-i
grăi :
„Iartă-mă", spuse el, „îţi vorbesc din toată inima, cu toată prietenia. Văd cum te chinui, văd cum te
roade ne-
323
cazul. Fiul tău, dragul meu, te face să fii îngrijorat şi mă îngrijorează şi pe mine. Tînăra pasăre este
obişnuită cu un alt fel de viaţă, cu un alt cuib. Nu a părăsit bogăţia şi oraşul ca tine, din scîrbă şi silă, el
a trebuit să lase toate acestea împotriva voinţei sale. Eu, prietene, am întrebat fluviul, l-am întrebat de
mai multe ori. Dar fluviul rîde, rîde de mine, rîde de mine şi de tine, rîde în hohote de nebunia noastră.
Apa duce dorul apei, tinerii duc dorul tinerilor, fiul tău nu se află într-un loc în care să se poată simţi
bine. Întreabă şi tu fluviul, dă-i şi tu ascultare !"
Cuprins de îngrijorare, Siddhartha privi la chipul prietenos în ridurile căruia, multe la număr, puteai
zări mereu o undă de veselie. „Oare pot eu să mă despart de el ?" întrebă încet, copleşit de ruşine.
„Mai dă-mi răgaz, dragul meu! Iată, mă lupt pentru el, vreau să-i cîştig inima, vreau să i-o capăt prin
dragoste şi răbdare prietenească. Şi lui ar trebui să-i vorbească odată şi odată fluviul, şi el are această
chemare."
Zîmbetul lui Vasudeva înflori cu şi mai multă căldură. „O, desigur, şi el are această chemare, şi el va
cunoaşte viaţa eternă. Dar ştim noi oare, tu şi cu mine, ce-i este hărăzit lui, ce fel de drum, ce fel de
fapte, ce fel de suferinţe ? Suferinţa lui nu va fi uşoară, căci mîn-dră şi dură îi este inima, iar cei de
soiul lui au mult de suferit, mult de greşit, au de făcut multă nedreptate, au de încărcat multe păcate pe
umerii lor. Spune-m:, dragul meu : nu îţi educi fiul ? Nu îl constrîngi ? Nu-l baţi ? Nu-l pedepseşti ?"
„Nu, Vasudeva, nu fac nimic din toate acestea."
„Ştiam eu. Nu-l constrîngi, nu-l baţi, nu-i porunceşti, şi asta pentru că tu ştii că blîndeţea este mai
puternică decît severitatea, că apa este mai puternică decît stînca, că dragostea este mai puternică decît
forţa. Prea bine, iată, fii lăudat pentru aceasta. Dar nu greşeşti oare cre-zînd că nu-l constrîngi, că nu-l
pedepseşti ? Nu-l pui oare în landuri cu dragostea ta ? Nu-l umileşti oare zi de zi şi nu-l pui într-o
situaţie dificilă prin bunătatea şi răbdarea ta ? Nu-l constrîngi tu oare pe acest băiat mîndru şi răsfăţat
să trăiască într-o colibă, împreună cu doi bă-rrîni care se hrănesc cu banane şi pentru care pînă şi
324
orezul este o îmbucătură de soi, ale căror gînduri nu pot fi împărtăşite de el, ale căror inimi au
îmbătrînit şi s-au potolit, bătînd altfel decît inima lui ? Prin toate acestea nu se simte el oare
constrîns, pedepsit ?"
Siddhartha privea abătut în pămînt. Cu glasul stins întrebă : „Ce crezi că ar trebui să fac ?"
Vasudeva grăi : „Du-l în oraş, du-l în casa mamei sale, vor mai fi existînd slujitori acolo, dă-li-l lor. Şi
dacă n-o mai fi existînd nici unul acolo, du-l la un învăţător, dar nu de dragul învăţăturii, ci pentru ca
el să fie împreună cu alţi băieţi şi cu fete, să intre în lumea care este a lui. Nu te-ai gîndit niciodată la
acest lucru ?"
„Tu îmi citeşti în inimă", spuse Siddhartha cu tristeţe. „Deseori m-am gîndit la toate acestea. Dar
spune-mi, cum să-l las eu în această lume cu o inimă ca a lui, nu prea molcomă. N-o să se strice el
oare, n-o să se piardă în plăceri şi, dînd de gustul puterii, n-o să repete el oare toate greşelile tatălui
său, n-o să-l pască oare pierzania în lumea Sansarei ?"
Zîmbetul luntraşului se lumină ca o rază strălucitoare ; îi atinse gingaş braţul lui Siddhartha şi spuse :
„întreabă fluviul despre toate acestea, prietene ! Ascul-tă-l cum rîde ! Oare crezi cu adevărat că tu ai
săvîrşit toate nebuniile tale pentru a-l absolvi pe fiul tău de ele ? Poţi tu să-ţi aperi fiul de Sansara ?
Cum oare ? Prin învăţătură, prin rugăciune, prin avertismente ? Ai uitat oare cu totul, dragul meu,
povestea aceea, povestea aceea plină de învăţăminte despre fiul de brahman Siddhartha pe care mi-ai
povestit-o aici, în acest loc, odinioară ? Cine l-a ferit pe Siddhartha de Sansara, de păcat, de avariţie,
de nebunie ? Au putut să-l ferească cucernicia tatălui său, avertismentele învăţăturii sale, propriile lui
cunoştinţe, propria lui căutare ? Arată-mi mie tatăl sau învăţătorul care a reuşit să-l ferească de a-şi trăi
el însuşi propria lui viaţă, de a se murdări el însuşi în toiul vieţii, de a se împovăra el însuşi de vină, de
a bea el însuşi din cupa amărăciunii, de a-şi găsi singur propriul său drum ? Crezi oare, dragul meu, că
este scutit cineva de drumul acesta ? Cumva micuţul tău fiu, şi asta numai din cauză că tu îl iubeşti, că
tu ai vrea să-l
325

T
scuteşti de suferinţă şi durere şi decepţie ? Dar chiar dacă ai muri de zece ori pentru el, tot n-ai putea
să iei asupra ta, în felul acesta, nici o fărîmă din propriul lui destin."
Niciodată nu mai rostise Vasudeva atît de multe cuvinte. Siddhartha îi mulţumi prieteneşte, intră plin
de îngrijorare în colibă şi nu-şi găsi somnul multă vreme. Vasudeva nu-i spusese nimic nou, şi el se
gîndise la toate acestea, şi el ştia toate acestea. Dar deşi era un lucru ştiut, era greu de făcut, căci
dragostea lui faţă de băiat era mai puternică decît toată ştiinţa lui, iar afecţiunea lui, teama lui de a nu-l
pierde erau mai puternice, îşi dăruise el vreodată inima într-o asemenea măsură, iubise el vreodată un
om atît de mult, atît de orbeşte, atît de dureros, atît de zadarnic şi totuşi cu atîta fericire ?
Siddhartha nu reuşi să urmeze sfatul prietenului său, nu reuşi să renunţe la propriul său fiu. îi îngăduia
băiatului să-i dea porunci, îi îngăduia să-l ignoreze. Tăcea şi aştepta, începea în fiecare zi lupta mută a
bunăvoinţei, războiul surd al răbdării. Şi Vasudeva aştepta în tăcere, prietenos, ştiind el ce ştia,
răbdător. Amîndoi aveau o răbdare de fier.
Odată, cînd chipul băiatului îi aduse aminte foarte tare de Kamala, Siddhartha se trezi dintr-o dată
reflec-tînd la o vorbă pe care Kamala i-o spusese cîndva, în vremea tinereţii: „Tu nu poţi să iubeşti",
aşa îi spusese ea, iar el îi dăduse dreptate comparîndu-se cu o stea şi comparîndu-i pe oamenii-copii cu
frunzele care cad, în vorbele acelea sesizase totuşi şi un reproş. într-adevăr, niciodată nu reuşise să
renunţe le el însuşi şi nici să se dăruiască în întregimii vreunui alt om, să uite de sine, să săvîrşească
nebuniile iubirii de dragul cuiva ; nu reuşise niciodată să facă aşa ceva, şi tocmai în aceasta constase,
după cum i se păruse lui atunci, marea deosebire dintre el şi oamenii-copii. Acum însă, de la venirea
fiului său, se transformase şi el, Siddhartha, întru totul într-un orn-copil, suferind din pricina altui om,
topindu-se de dragoste, purtîndu-se nebuneşte din pricina dragostei sale. Acum, tîrziu, simţea şi el
pentru prima oară în viaţă această cea mai puternică şi mai stranie pasiune,
326
suferind din pricina ei, suferind amarnic, considerîn-du-se totuşi un om fericit care se înnoise cu ceva,
se îmbogăţise cu ceva.
Simţea prea bine că dragostea aceasta, această dragoste oarbă faţă de fiul său, era o pasiune, era ceva
foarte omenesc, era Sansara, un izvor tulbure, o apă întunecată. In acelaşi timp simţea totuşi că această
dragoste nu era lipsită de valoare, că ea era necesară şi că ea provenea din însăşi fiinţa sa. Şi plăcerea
aceasta se cerea ispăşită, şi durerile acestea se cereau gustate, şi nebuniile acestea se cereau săvîrşite.
în vremea aceasta, fiul său îl silea să săvîrşească nebunii, îl silea să încerce a-l cîştiga, îl umilea în
fiecare zi cu mofturile sale. Acest tată al său nu avea nimic din ceea ce ar fi putut să-l încînte, nu avea
nimic din ceea ce ar fi putut să-i inspire teamă. Tatăl lui era un om bun, un om bun, milos, blînd, poate
un om foarte pios, poate un sfînt — dar toate acestea nu erau calităţi cu care să fi putut cîştiga un
băieţandru. îl plictisea tatăl acesta care îl ţinea prizonier în coliba sa mizeră, pur şi simplu îl plictisea,
iar faptul că la orice obrăznicie a sa el îi răspundea cu un zîmbet, la orice jignire cu prietenie, la orice
răutate cu bunătate, tocmai faptul acesta era şiretenia cea mai de nesuferit a vicleanului bătrîn. Băiatul
ar fi preferat de mii de ori ca tatăl său să-l fi ameninţat, să-l fi snopit în bătăi.
Dar iată că veni şi ziua în care tînărului Siddhartha îi trecu prin gînd să fugă, dîndu-şi pe faţă
aversiunea faţă de tatăl său. Acesta îl pusese să strîngă vreascuri. Băiatul însă nici nu se urni din
colibă, rămase acolo stînd în picioare încăpăţînat şi furios, bătînd din picioare, strîngînd din pumni şi
aruncîndu-i tatălui său în faţă, într-o ieşire de furie, toată ura şi dispreţul său.
„Adună-ţi singur vreascurile !" strigă el făcînd spume la gură, „eu nu sînt sluga ta. Ştiu eu, nu vrei să
mă baţi, nu îndrăzneşti ; ştiu eu că vrei să mă pedepseşti şi să mă umileşti în permanenţă prin pioşenia
şi prin înţelegerea ta. Vrei să mă fac şi eu la fel de pios, la fel de blînd şi la fel de înţelept ca tine ! Dar
ascultă-mă şi pe mine, oricît te-ar durea eu vreau să mă fac mai degrabă hoţ la drumul mare şi ucigaş
şi să ajung în iad
327

7
decît să fiu la fel ca tine ! Te urăsc, tu nu eşti tatăl meu, chiar dacă vei fi fost de zeci de ori amantul
mamei mele !"
îşi revărsa în valuri mînia şi furia, sute de cuvinte sălbatice şi răutăcioase îndreptate toate împotriva
tatălui său. Apoi băiatul o luă din loc şi se întoarse abia seara tîrziu.
în dimineaţa următoare însă dispăru cu totul. Dispăruse şi coşuleţul împletit din nuiele colorate, în care
luntraşii îşi păstrau monezile de cupru şi de argint primite drept răsplată pentru munca lor. Dispăruse şi
barca, iar Siddhartha o zări legănîndu-se la malul celălalt. Băiatul scăpase, fugise.
„Trebuie să mă duc după el", zise Siddhartha conti-nuînd să tremure, căci tremurul îl apucase încă de
ieri cînd băiatul îi adresase cuvintele acelea de ocară ; era foarte îngrijorat. „Un copil nu poate să
străbată singur pădurea. O să se prăpădească. Vasudeva, trebuie să construim o plută pentru a putea
trece fluviul".
„Vom construi o plută", spuse Vasudeva, „ca să ne aducem îndărăt barca pe care ne-a răpit-o băiatul.
Dar pe el ar trebui să-l laşi să-şi vadă de drumul lui, prietene, nu mai e un copil, va şti să se descurce.
El caută drumul către oraş, şi pe bună dreptate, nu uita. El nu face acum decît ceea ce tu însuţi n-ai
apucat să faci. îşi va purta singur de grijă, urmîndu-şi propriul său drum. Ah, Siddhartha, văd cum
suferi, dar suferinţa ta mai că mă face să rîd, ba chiar tu însuţi vei rîde de ea în curînd."
Siddhartha nu răspunse. Luase deja securea în mînă şi începu să încropească o plută din bambus, iar
Vasudeva îl ajută să lege strîns trunchiurile cu frînghii de iarbă. Apoi o porniră spre malul celălalt,
curentul îi purtă mai în jos, astfel încît trebuiră să tragă pluta la edec, în susul apei, pe celălalt mal.
„De ce ai luat securea cu tine ?" întrebă Siddhartha. Vasudeva spuse ; „S-ar putea ca barca noastră să fi
rămas fără lopată."
Dar Siddhartha ştia şi el la ce se gîndise prietenul său. Se gîndise că băiatul aruncase sau rupsese
lopata în semn de răzbunare şi pentru a-i împiedica să-l ur-
328
mărească. Şi într-adevăr, în barcă nu mai era nici urmă de lopată. Vasudeva arătă înspre fundul bărcii
şi îşi privi . prietenul cu un zîmbet pe chip de parcă ar fi vrut să-i zică : „Nu vezi oare ce vrea să-ţi
spună fiul ? Nu vezi că nu vrea să fie urmărit ?" Dar toate acestea nu le spuse în cuvinte. Şi se puse pe
treabă meşterind o altă lopată. Siddhartha însă îşi luă rămas bun, plecînd să-l caute pe fugar. Vasudeva
nu-l împiedică.
După ce rătăci vreme îndelungată prin pădure Siddhartha se gîndi că, de fapt, toată această căutare a
lui era de prisos. în sinea lui îşi spunea că băiatul o luase deja mult înaintea lui, că ajunsese deja în
oraş sau, în caz că mai era pe drum, se va fi ascunzînd pe undeva de urmăritorul său. Şi tot gîndindu-se
astfel, îşi dădu şi el seama că nu era îngrijorat de fiul său, că în străfundul sufletului său ştia că acesta
nici nu pierise, nici nu se afla în primejdie în pădure. Cu toate acestea mai merse fără să se odihnească,
dar nu pentru a-l salva, ci numai dintr-un impuls, poate numai din dorinţa de a~l mai vedea o dată. Şi
merse astfel pînă ce se pomeni în apropierea oraşului.
Ajungînd, pe şoseaua largă, foarte aproape de oraş, se opri la intrarea în frumoasa grădină a
desfătărilor care, cîndva, îi aparţinuse Kamalei, acolo unde, cîndva, o văzuse pentru prima oară în
lectică. în sufletul său reînvie tot trecutul, se revăzu stînd acolo, tînăr, un şaman bărbos şi despuiat, cu
pletele năclăite de praf. Siddhartha rămase multă vreme aşa, privind în grădină prin poarta deschisă, şi
văzu cum pe sub frumoşii copaci umblau călugări în sutane galbene.
Stătu multă vreme acolo, căzut pe gînduri, văzînd imagini, ascultîndu-şi povestea propriei sale vieţi.
Stătu multă vreme acolo, privind la călugări şi văzînd în locul lor pe tînărul Siddhartha, văzînd-o pe
tînăra Kamala mergînd pe sub copacii înalţi. Vedea limpede cum fu-' şese găzduit de Kamala, cum îi
dăduse ea primul sărut, cum privise mîndru şi dispreţuitor la viaţa sa de brahman, începîndu-şi, mîndru
şi plin de dorinţă, viaţa lumească, îl vedea pe Kamaswami, îi vedea pe servitori, vedea ospăţurile, pe
jucătorii de zaruri, pe muzicanţi, vedea în colivie pasărea cîntătoare a Kamalei, retrăi
329
toate aceste momente, respirînd Sansara, se simţi încă o dată bătrîn şi obosit, simţi încă o dată că-i este
scîrbă, simţi încă o dată dorinţa de a se nimici şi îşi reveni încă o dată datorită sfîntului Om.
După ce stătuse multă vreme la poarta grădinii, Siddhartha înţelese că impulsul^. \re îl mînase pînă în
acel loc era nebunesc, că nu i0aa cum să-şi ajute fiul, că nu avea voie să se mai agate de el. In adîncul
inimii sale simţi că dragostea faţă de cel fugit se transformase într-o rană, dar totodată mai simţi că
rana aceea nu-i fusese pricinuită pentru ca el să o scormonească, ci ea trebuia să înflorească şi să
răspîndească lumină.
Ceea ce-l întrista însă era faptul că, în clipa.aceea, rana nu-i înflorise încă, încă nu răspîndea nici un fel
de lumină. în locul iluzoriului ţel care îl purtase pe urmele fiului său fugit simţea acum un gol. Se
aşeză întristat pe jos, simţind că în inima lui murea ceva, simţea un gol, nu mai întrezărea nici o
bucurie, nici un ţel. Stătea cufundat pe gînduri şi aştepta. La malul fluviului învăţase ceva : să aştepte,
să aibă răbdare, să asculte cu încordare. Stătu astfel ascultînd încordat în praful străzii, îşi ascultă
inima cum bate obosită şi tristă in aşteptarea unui glas. Stătu astfel ore întregi ascultînd cu încordare,
nu mai vedea nici o imagine, se scufundă în gol, se lăsă să cadă pînă la fund, fără să mai întrevadă nici
o cărare. Iar cînd simţi că rana îl arde, grăi fără glas sfîntul Om, se umplu de Om. Călugării din
grădină îl văzură cum şedea acolo de ore întregi şi cum praful i se aşternuse pe părul său cărunt, iar
unul dintre aceştia se apropie de el, punîndu-i dinainte două fructe de pisang. Bătrînul nici nu-l băgă în
seamă.
O mină îl atinse pe umăr şi îl trezi din acea împietrire. Curînd recunoscu această atingere blîndă,
timidă, şi îşi reveni. Se ridică şi îi dădu bineţe lui Vasudeva care pornise pe urmele lui. Şi privind el la
chipul prietenos al lui Vasudeva, la ridurile sale încărcate parcă numai de zîmbete, la ochii săi veseli,
începu şi el să zîmbească. Acum băgă de seamă fructele de pisang aflate dinaintea lui, le ridică, îi dădu
unul luntraşului, pe celălalt îl mîncă el. Apoi, tăcut, porni cu Vasudeva înapoi în pădure, întorcîndu-se
acasă, la locul de trecere peste
330

î
fluviu. Nici unul din ei nu pomeni de cele întîmplate în ziua aceea, nici unul din ei nu rosti numele
băiatului, nici unul din ei nu vorbi despre fuga acestuia, nici unul din ei nu rosti nici un cuvînt despre
rană. Siddhartha se aşeză în colibă în culcuşul său, aşa încît, ceva mai tîr-ziu, cînd Vasudeva se apropie
de el ca să-i dea o farfurioară cu lapte de cecos, îl găsi adormit.
Om
Rana continuă să-l ardă încă multă vreme. Era nevoit să treacă fluviul mulţi călători care aveau cu ei
un fiu sau o fiică, dar pe fiecare îl privea cu invidie, gîn-dindu-se de fiecare dată în sinea lui : „Atîţia
oameni, cu miile, se bucură de această fericire dintre cele mai minunate — de ce nu şi eu ? Pînă şi
oamenii răi, pînă şi hoţii şi tîlharii au copii pe care îi iubesc şi de care sînt iubiţi, numai eu nu." Iată
deci cît de simplu, cît de necugetat gîndea el acum, iată deci cît de mult semăna el acum cu oamenii-
copii!
Privea oamenii cu alţi ochi decît odinioară, cu mai puţină inteligenţă, cu mai puţină mîndrie, în schimb
cu mai multă căldură, îi privea în schimb cu o curiozitate crescîndă, cu un interes crescînd. Cînd îi
trecea dincolo pe călătorii obişnuiţi, pe aceşti oameni-copii, oameni de afaceri, războinici, muieri, nu i
se mai părea ca odinioară că aceştia îi erau străini : îi înţelegea, le înţelegea şi le împărtăşea viaţa
lipsită de gînduri şi iluminări, purtată doar de instincte şi dorinţe, simţea că este întocmai ca ei. Cu
toate că era la un pas de desă-vîrşire, purtînd ultima sa rană, i se părea că aceşti oameni-copii îi erau
fraţi, mîndria, dorinţele şi caraghio-slîcurile lor un mai erau deloc ridicole pentru el, începuse să le
înţeleagă şi să le îndrăgească, ba chiar începuse să le admire. Dragostea oarbă a unei mame faţă de
copilul său, mîndria prostească, oarbă a unui tată faţă de singura lui odraslă, goana oarbă, sălbatecă a
unei muieri tinere şi mîndre după bijuterii şi după privirile ad-
331
mirative ale bărbaţilor, toate aceste instincte, toate aceste lucruri copilăreşti, toate aceste instincte şi
dorinţe simple, nebuneşti, dar atît de puternice, atît de vii, atît de imperioase nu mai erau considerate
acum de către Siddhartha doar ca nişte capricii, căci vedea cum oamenii trăiesc dj^iragul lor, îi vedea
cum de dragul lor se zbăteau fără Acetare, călătoreau, se războiau, sufereau la infinit, suportau la
infinit, iar lucrul acesta îl făcea să-i iubească, căci în orice pasiune, în orice faptă a lor vedea viaţa,
vedea tot ceea ce era viu, indestructibil, tot ceea ce însemna Brahman. în oarba lor credinţă, în oarba
lor tărie şi încrîncenare, toţi oamenii aceştia i se păreau demni de dragostea şi admiraţia sa. Nu le
lipsea nimic, un învăţat sau un gînditor nu avea nimic în plus faţă de ei, în afară doar de un singur şi
infim lucru : conştiinţa, ideea conştientă despre unitatea întregii vieţi, în anumite momente Siddhartha
începea să se îndoiască de necesitatea supraaprecierii acestei ştiinţe, a acestei idei, începea să creadă
că poate nici ideea aceasta nu era altceva decît un capriciu al oamenilor dotaţi cu facultatea gîndirii, al
oamenilor-copfi dotaţi cu facultatea gîndirii. In toate celelalte privinţe oamenii-copii erau egali cu
înţelepţii, ba uneori se dovedeau a fi mai presus de aceştia, aşa cum şi animalele pot părea uneori, în
toate acţiunile lor tenace, neabătute, dictate de necesitate, că sînt mai presus de oameni.
încetul cu încetul, în Siddhartha înflorea şi se rodea gîndul că acum înţelegea ce însemna, de fapt,
înţelepciunea, care era ţelul îndelungatei sale căutări. Nu era nimic altceva decît o disponibilitate a
sufletului, capacitatea şi arta secretă prin care, prins de iureşul vieţii, I poţi gîndi ideea unităţii, poţi
simţi unitatea şi o poţi ins-' pira. încetuPtro^rncetuT înflori înlăuntrul său această unitate, ea se
răsfrîngea pe chipul de copil bătrîn al lui Vasudeva, întruchipând armonia, conştiinţa despre eterna
perfecţiune a lumii, zîmbetul, unitatea.
Dar rana continua să-l ardă, Siddhartha se gîndea plin de amărăciune şi dor la fiul său, în inima sa îi
mai păstrase dragostea şi drăgălăşenia, durerea îl rodea, iar el săvîrşea toate nebuniile dragostei. Şi
flacăra aceasta nu se stingea de la sine.
Iar într-o zi, cînd rana îl ardea cu înverşunare, Siddhartha trecu fluviul cu barca, mînat de dor, şi coborî
ho-tărît să se ducă în oraş şi să-şi caute fiul. Fluviul curgea lin, molcom, era vremea secetei, dar glasul
lui răsuna straniu : fluviul rîdea ! Era limpede că rîdea. Fluviul rî-dea de luntraş rîdea senin şi limpede.
SiddhaFtha se opri, se aplecă deasupra apei pentru a o asculta mai bine, iar în apa care curgea molcom
îşi văzu chipul oglindit şi în chipul acesta oglindit sălăşluia ceva ce-i trezea o amintire, ceva învăluit
de uitare, şi atunci, încordîndu-şi mintea, îşi dădu seama despre ce era vorba : chipul acesta semăna cu
un altul pe care el, cîndva, îl cunoscuse şi îl iubise şi de care îi fusese teamă. Semăna cu chipul tatălui
său, brahmanul. Şi îşi aduse aminte cum, cu multă vreme în urmă, pe cînd era un băieţandru, îl silise
pe tatăl său să-l lase să intre în rîndul penitenţilor, cum îşi luase rămas bun de la el, cum plecase şi nu
se mai întorsese niciodată. Nu suferise oare şi tatăl său din cauza lui la fel cum suferea şi el acum din
cauza propriului său fiu ? Nu murise oare tatăl său de mult, singur, fără să-şi mai fi văzut fiul ? Nu era
oare toată această repetare, toată această învîrtire într-un cerc nefast o adevărată comedie, un lucru
straniu şi prostesc?
Fluviul rîdea. Da, aşa era, toate lucrurile reveneau, toate suferinţele neîndurate pînă la capăt,
nerezolvatc, tot mereu se năşteau suferinţi din cauza aceloraşi dureri. Siddhartha se urcă deci înapoi în
barcă, întorcîndu-se la colibă cu gîndul la tatăl său, cu gîndul la fiul său, în hohotul batjocoritor al
fluviului, certîndu-se cu el înstişi, aflîndu-se în pragul disperării, dar fiind în aceeaşi măsură în stare să
rîdă şi el în hohote de el însuşi şi de toată lumea. Dar vai, rana tot nu înflorise încă, din inima sa simţea
împotrivirea faţă de destin, suferinţa lui nu începuse încă să iradieze nici seninătate, nici victorie. Cu
toate acestea simţea că mai nutrea o speranţă şi, cum ajunsese din nou la colibă, resimţi nevoia de a-şi
vărsa focul lui Vasudeva, nevoia de a-i destăinui totul acestui maestru în arta ascultării, de a-i spune
totul.
Vasudeva şedea în colibă împletind un coş. Nu mai mergea cu barca, vederea începuse să-i slăbească,
dar nu
332
333

T
numai vederea, ci şi braţele şi picioarele. Neschimbate şi înfloritoare rămăseseră numai
bucuria şi bunătatea de pe chipul său.
Siddhartha se aşeză lingă bătrîn, începînd să-i vorbească domol. Ii povestea acum despre tot
ceea ce nu vorbiseră niciodată, despre plecarea lui la oraş, despre rana care îl ardea, despre
invidia ce îl cuprindea văzîn-du-i pe taţii aceia fericiţi, despre faptul că era conştient de
nesăbuinţa unor asemenea dorinţe, despre lupta lui zadarnică împotriva lor. Ii spuse totul,
reuşi să-i spună totul, chiar şi lucrurile cele mai penibile, iată, aşadar, că totul putea fi spus,
totul putea fi destăinuit, iată, aşadar, că reuşi să-i spună totul. Ii relată despre rănile sale, îi
povesti despre fuga lui de astăzi cînd trecuse fluviul cu barca întocmai ca un puştan fugit de
acasă, despre hotă-rîrea lui de a se duce în oraş despre felul în care fluviul rîsese de el.
In timp ce vorbea astfel, vreme îndelungată, în timp ce Vasudeva îl asculta cu chipul liniştit,
Siddhartha simţi mai puternic decît oricînd că Vasudeva îl asculta, simţi cum durerile sale,
temerile sale pătrundeau în celălalt, cum speranţa sa tainică pătrundea în celălalt, întorcîn-du-
se la el şi venindu-i în întîmpinare. A-ţi arăta rana unui asemenea ascultător era la fel ca şi
cînd ţi-ai fi spălat-o într-un fluviu, răoorindu-ţi-o şi contopindu-ţi-o cu fluviul. Şi în timp ce
continua să vorbească, în timp ce îşi continua destăinuirea şi spovedenia, Siddhartha simţi din
ce în ce mai mult că omul acela nu mai era Vasudeva, că cel care îl asculta nu mai era un om,
că cel care îl asculta nemişcat îi sorbea spovedania întocmai cum un copac soarbe ploaia, fiind
însuşi Dumnezeu, fiind însăşi Eternitatea. Şi în timp ce nu se mai gîndi nici la el, nici la rana
sa, Siddhartha înţelese pe deplin în ce consta firea schimbată a lui Vasudeva, şi cu cit simţea şi
pătrundea mai bine acest lucru, cu atît se minuna mai puţin, cu atît pricepea mai bine că totul
era în cea mai deplină ordine, firesc, că Vasudeva fusese aşa de multă vreme, aproape
dintotdeauna, că numai el nu-şi dăduse bine seama de acest lucru şi că, la rîndul său, nici el nu
se mai deosebea de el. Simţea că acum îl vede pe bătrî-nul Vasudeva aşa cum popoarele îşi
văd zeii şi că lucrul
334
acesta nu putea să dureze prea mult; în inima sa începu să-şi ia rămas bun de la Vasudeva. Şi
în tot acest răstimp el nu contenise să vorbească.
După ce spusese astfel tot ceea ce avusese de spus, Vasudeva îşi înălţă privirea prietenoasă,
slăbită întru-cîtva, asupra lui, fără să spună nimic, învăluindu-l în tăcere cu dragoste şi
seninătate, cu înţelegere şi în cunoştinţă de cauză. îl apucă pe Siddhartha de mînă, îl conduse
la locul de pe mal, se aşeză lîngă el zîmbind la malul fluviului.
„L-ai auzit cum rîde", zise el. „Dar n-ai ascultat totul. Hai să mai ascultăm, ai să mai auzi încă
multe alte lucruri."
Ascultară. Cîntecul fluviului răsuna molcom, pe mai multe voci. Siddhartha privi în apă, iar în
apa curgătoare îi apărură nişte imagini : apăru tatăl său, însingurat, plîngîndu-şi fiul, apăru el
însuşi, însingurat, legat şi el de fiul cel plecat prin firele dorului ; apăru fiul său, însingurat şi
el, băieţandrul avîntat pe orbita de foc a dorinţelor sale de om tînăr; fiecare urmărea cîte un ţel
propriu, fiecare era fascinat de acel ţel, fiecare suferea. Fluviul cînta cu vocea suferinţei, cînta
plin de dor, curgînd plin de dor către ţelul său, vocea lui răsuna ca un bocet.
„Auzi ?" întreba privirea mută a lui Vasudeva. Siddhartha dădu din cap confirmând.
„Ascultă mai atent !" murmură Vasudeva.
Siddhartha se strădui să asculte mai atent. Imaginea tatălui său, propria sa imagine, imaginea
fiului său curgeau contopindu-se una cu alta, şi imaginea Kamalei apăru şi dispăru curgînd şi
ea, şi imaginea lui Govinda şi alte imagini apărură curgînd şi contopindu-se una cu cealaltă,
contopindu-se cu fluviul, alergînd, ca un fluviu, cuprinse de dor, de dorinţă, de suferinţă, iar
glasul fluviului răsuna plin de dor, plin de o durere arzătoare, plin de o dorinţă nepotolită.
Fluviul se îndrepta spre ţelul său, Siddhartha vedea cum alerga spre ţelul său fluviul acesta
care se compunea din el şi din rudele sale şi din toţi oamenii pe care îi văzuse el vreodată,
toate valurile şi apele alergau, în suferinţă, spre ţeluri, spre multe ţeluri, spre o cascadă, spre
un lac, spre cataracte, spre
335

mare, toate îşi atingeau ţelurile, apoi după fiecare ţel urma un altul, iar din apă se ridicau aburi, urcînd
pînă la cer, transformîndu-se în ploaie, prăvălindu-se din cer, transformîndu-se în izvor, făcîndu-se rîu,
făcîndu-se fluviu, îndreptîndu-se din nou spre acelaşi ţel, curgînd din nou. Dar glasul plin de dor se
schimbase. Continua să răsune plin de durere, plin de căutare, dar alte voci i se adăugară, voci ale
bucuriei şi suferinţei, voci bune şi rele, rîzătoare şi triste, sute de voci, mii de voci.
Siddhartha asculta încordat. Era numai urechi, se cufundase deplin în ascultare, în el se făcuse un gol
imens, sorbea totul şi avea sentimentul că, iată, învăţase să asculte pînă la capăt. Deseori ascultase el
toate acestea, toate vocile fluviului, dar astăzi tonul era un altul. Nu mai era în stare să deosebească
mulţimea aceea de voci, nici pe cele vesele de cele tînguitoare, nici pe cele de copii de cele de bărbaţi,
toate formau un__tQj^ Ş* plînsul de dor şi rîsul celui învăţat şi ţipătul de mînie şi oftatul muribunzilor,
totul făcea parte dintr-un acelaşi întreg, totul se întreţesea, se înnoda, întrepătrunzîndu-se milio-nic. Şi
toate acestea laolaltă, toate vocile, toate ţelurile, toate dorinţele, toate chinurile, toate plăcerile, tot răul
şi binele, toate acestea laolaltă formau lumea. Toate laolaltă alcătuiau fluviul a tot ceea ce se întîmpla,
alcătuiau muzica vieţii. Şi în clipa în care Siddhartha ascultă cu încordare fluviul acesta, cîntecul
acesta pe mii de voci, în clipa în care nu mai dădea ascultare nici suferinţei, nici rîsului, în clipa în care
nu-şi mai legă sufletul de nici o voce anume şi n-o mai pătrunse cu eul său, ascultîndu-le în schimb pe
toate odată, auzind întregul, unitatea^ în acel moment marele cîntec al miilor de voci se compunea
dintr-un singur cuvînt care se chema Om : desă-. vîrşirea. ,„>-*-
^?îuzi ?" întrebă din nou privirea lui Vasudeva.
Zîmbetul lui Vasudeva avea o strălucire senină, plutea luminos peste toate ridurile chipului său
îmbătrînit, întocmai cum peste toate vocile acelea ale fluviului plutea Om. Privind la prietenul său,
zîmbetul îi căpăta o strălucire senină, iar pe chipul lui Siddhartha înflorea acum acelaşi zîmbet. Rana
sa înflorise, suferinţa sa iradia.eul său se revărsase în Unitate.
336
Din acele clipe Siddhartha încetă să mai lupte cu destinul, încetă să mai sufere. Pe chipul său înflori
senină certitudinea celui învăţat, certitudine căreia nu i se mai opune nici o voinţă, care cunoaşte
desăvîrşirea, fiind în deplin acord cu fluviul a tot ceea ce se întîmpla pe lume, cu şuvoiul acestei vieţi
plină şi de suferinţă şi de plăcere, supusă întru totul curgerii şuvoiului', fiind ea însăşi o parte
integrantă a unităţii.
Cînd Vasudeva se ridică din locul acela de pe malul fluviului şi, privind în ochii lui Siddhartha, văzu
acolo strălucirea acelei certitudini, îi atinse umărul cu mîna, încet, în felul lui grijuliu şi delicat,
spunînd : „Am aşteptat sosirea acestei clipe, dragul meu. Acum că ea a sosit, lasă-mă să plec. Mult am
mai aşteptat pînă să sosească această clipă, multă vreme am mai fost eu luntraşul Vasudeva. Acum e de
ajuns. Rămîi cu bine, colibă, rămîi cu bine fluviu, rămîi cu bine, Siddhartha !"
Siddhartha se înclină pînă la pămînt în faţa celui care îşi lua bun rămas.
„Am ştiut că aşa va fi", grăi el încet. „Vei pleca in
pădure ?"
1 „Plec în pădure, mă petrec în unitate", grăi Vasudeva
/radios.
Şi plecă radios ; Siddhartha privi în urma lui. Privea în urma lui cu o bucurie profundă, cu o seriozitate
profundă şi îi văzu paşii învăluiţi în pace, îi văzu capul înconjurat de o aureolă, îi văzu chipul inundat
de lumină.
Govinda
împreună cu alţi călugări, Govinda poposise nu de mult în grădina desfătărilor pe care curtezana
Kamala le-o dăruise adepţilor lui Gotama. Auzise vorbindu-se despre un bătrîn luntraş care locuia pe
malul fluviului, cale de o zi, luntraş pe .care mulţi îl considerau un înţelept. Pornind mai departe,
Govinda alese drumul care ducea la locul de trecere, nerăbdător să-l cunoască pe
337

acest luntraş. Căci cu toate că se supusese în viaţa lui tuturor regulilor, fiind privit cu evlavie de către
călugării mai tineri datorită vîrstei şi modestiei sale, în inima sa nu se stinseseră totuşi nici
neliniştea, nici căutarea.
Ajungînd la fluviu, îl rugă pe bătrîn să-l treacă dincolo şi, odată ajunşi acolo, coborîră din barcă, iar el
îi spuse bătrînului: „Mult bine ne mai faci tu nouă, călugărilor şi pelerinilor, pe mulţi dintre noi i-ai
trecut fluviul. Nu cumva eşti şi tu, luntraşule, în căutarea căii celei drepte ?"
Siddhartha grăi, iar ochii săi bătrîni zîmbeau : „Se cheamă că tot mai cauţi, o, prea cinstitule, cu toate
că ai ajuns la vîrsta asta înaintată şi cu toate că porţi vest-mîntul călugărilor lui Gotama ?"
„Aşa este, sînt bătrîn", grăi Govinda, „dar tot n-am încetat să caut. Nu voi înceta niciodată să caut, se
pare că aceasta îmi este menirea. Dar, după cîte mi se pare, şi tu ai căutat. Nu vrei să-mi spui şi mie
măcar un cuvînt, preacucernice ?"
Siddhartha grăi : „Ce-aş putea să-ţi spun eu ţie prea-cinstitule ? Atit doar că tu cauţi prea mult ?$Că
din cauza căutării nu mai apuci să găseşti nimic ?"t
„Cum aşa ?" întrebă Govinda.
I „Cînd cineva caută ceva", zise Siddhartha, „se întîm-' plă foarte lesne ca ochiul său să nu mai vadă
decît lucrul a pe. care îl caută, să nu mai fie în stare să mai găsească nimic şi să nu se mai poată lăsa
pătruns de nimic, tocmai pentru că nu se mai gîndeşte decît la ceea ce caută, pentru că are un ţel, petru
că e fascinat de ţelul acesta. A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi însă, înseamnă să fii liber, să rămîi
disponibil, să nu ai nici un ţel. Tu, preacinstitule, se pare că eşti într-adevăr un căutător căci,
u.rmărindu-ţi ţelul, nu mai vezi nici acele lucruri care se află sub nasul tău."
„Tot nu te înţeleg prea bine", fu rugămintea lui Govinda, „ce vrei să spui cu asta ?"
Siddhartha grăi: „Cîndva, cu ani în urmă, ai mai fost la acest fluviu, preacinstitule, ai dat atunci de un
om care dormea şi te-ai aşezat lîngă el pentru a-i păzi somnul. Dar de recunoscut, o, Govinda, nu l-ai
recunoscut pe cel care dormea."
338

Mirat, învăluit parcă de o vrajă, călugărul privi în ochii luntraşului.


„Să fii tu oare, Siddhartha ?" întrebă el cu şovăială în glas. „Nici de data aceasta nu te-aş fi
recunoscut ! Te salut din toată inima, Siddhartha, mă bucur din toată inima că te văd iarăşi ! Dar tare
te-ai mai schimbat, prietene. — Şi acum te-ai făcut luntraş ?"
Siddhartha rîse prietenos. „Da, luntraş. Unii, Govinda, trebuie să se schimbe mult, trebuie să poarte
diferite vestminte, iar unul dintre aceştia sînt şi eu, dragul meu. Fii binevenit, Govinda, rămîi să
înnoptezi în coliba mea." Govinda rămase în noaptea aceea în colibă, dormind în culcuşul care fusese
odinioară al lui Vasudeva. Ii puse multe întrebări prietenului său din tinereţe, Siddhartha trebui să-i
povestească multe din viaţa sa.
în dimineaţa următoare, la vremea cînd trebuia să-şi continue călătoria, Govinda grăi, fără nici o
şovăială, următoarele cuvinte : „înainte de a-mi vedea mai departe de drum, îngăduie-mi, Siddhartha,
încă o întrebare. Care este învăţătura ta? Care este credinţa ta, care este certitudinea pe care o urmezi şi
care te ajută să trăieşti şi să săvîrşeşti numai lucruri drepte ?"
Siddhartha grăi : „Tu ştii, dragul meu, că eu încă de pe cînd eram tînăr, de pe vremea cînd trăiam
printre penitenţi, în pădure, ajunsesem să nu mai am încredere nici în învăţături, nici în propovăduitorii
lor, ci să le întorc spatele. Şi aşa am rămas. Totuşi, de atunci încoace am avut mulţi învăţători. O
curtezană frumoasă mi-a fost multă vreme învăţătoare, un negustor bogat mi-a fost şi el învăţător, ca
de altfel şi nişte jucători cu zarurile. Odată, învăţător mi-a fost un adept vagant al lui Buddha care a
vegheat lîngă mine în timp ce, în pelerinajul meu, adormisem în pădure. Şi de la el am avut ce învăţa,
şi lui îi sînt recunoscător. Dar cel mai mult am avut de învăţat de la acest fluviu şi de la predecesorul
meu, luntraşul Vasudeva. Era un om foarte simplu acest Vasudeva, nu era un gînditor, dar ştia ceea ce
este necesar, era aproape la fel ca Gotama, era un om desăvîrşit, un sfînt."
Govinda zise :„Dacă nu mă înşel, tot îţi mai place să glumeşti cîte puţin, o, Siddhartha. Te cred şi ştiu
că nu
339

ai urmat nici un învăţător. Dar nu ai găsit tu însuţi o învăţătură sau cel puţin anumite gînduri, n-ai avut
tu anumite iluminări care să fie ale tale şi care să te ajute să trăieşti ? Mi-ai bucura inima foarte mult
dacă ai vreet să-mi spui şi mie cîte ceva despre toate acestea."
Siddhartha grăi : „Am avut dintotdeauna gîndurile mele, da, am avut şi iluminări. Uneori, preţ de
cîteva clipe sau de o zi, am simţit în mine certitudinea cunoaşterii la fel cum simţi viaţa în propria
inimă. Am avut unele gînduri, dar mi-ar fi greu să ţi le împărtăşesc. Iată, dragă Govinda, iată unul
dintre gîndurile pe care le-am aflat :|înţelepciunea nu poate fi împărtăşită.
înţelepciunea pe care un înţelept încearcă să o împărtăşească altora are întotdeauna un iz de
nebunie." „Nu cumva glumeşti ? întrebă Govinda.
& „Nu glumesc. Iţi spun doar ceea ce am aflat eu. Cunoştinţele pot fi împărtăşite altora, însă
înţelepciunea nu. Ea poate fi descoperită, poate fi trăită, te poţi lăsa purtat de ea, poţi să săvîrşeşti
minuni cu ajutorul ei, dar nu poţi să o spui şi nici să o propovăduieşti. Iată ce ghicisem uneori încă pe
vremea cînd eram un băieţandru şi acest lucru m-a făcut să mă despart de învăţători şi să plec mai
departe. Eu, Govinda, am dat de un gînd pe ■care îl vei considera iarăşi fie o glumă, fie o nebunie, dar
care reprezintă gîndul meu cel mai bun. El sună astfel : Contrariul oricărui adevăr este la fel de
adevărat !
jŞi anume : un adevăr nu poate fi exprimat şi învăluit în cuvinte decît atunci cînd acest adevăr este
unul îngust, îngust este tot ceea ce poate fi gîndit eu gîndul sau exprimat în cuvinte, căci tot ceea ce
este îngust, toate jumătăţile de măsură, toate duc lipsă de întreg, de rotunjime, de unitate. în timp ce
preaevlaviosul Gotama vorbea în predicile sale despre lume, el era nevoit să o împartă în Sansara şi
Nirvana, în amăgire şi adevăr, în suferinţă şi mîntuire. Altfel nici nu se poate, nu există nici o altă cale
pentru cel care vrea să propovăduiască o învăţătură. Pe cînd lumea, tot ceea ce există în jurul nostru şi
în noi înşine nu este niciodată ceva îngust. Un om sau o faptă nu este niciodată numai şi numai
Sansara sau numai şi numai Nirvana, omul nu este
340

T
niciodată numai şi numai un sfînt sau numai şi numai un păcătos. Şi pentru că noi sîntem supuşi
amăgirii, ni se pare chiar că timpul ar fi ceva real. JTimpul nu este real, Govinda, de mii de ori mi-am
dat seama de acest lucru. Şi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi distanţa dintre lume şi veşnicie,
dintre suferinţă şi beatitudine, dintre bine şi rău nu este decît o amăgire." ^ „Cum aşa ?" întrebă
Govinda cuprins de teamă. „Ascultă-mă cu atenţie, dragul meu, ascultă-mă cu. atenţie !
Păcătosul acesta care sînt eu sau eşti tu este un păcătos care, odată şi odată, va fi din nou Brahma, va
ajunge odată şi odată, în Nirvana şi se va transforma într-un Buddha — şi acum fii atent: acest
«odată şi odată» nu este decît o amăgire, mi este decît o pildă ! Păcătosul nu se află pe calea lui
Buddha, el nu este supus evoluţiei, cu toate că gîndirea noastră nu ştie cum să-şi reprezinte lucrurile
acestea în alt chip. Nu, iată că acum, astăzi, în orice păcătos sălăşluieşte deja viitorul Buddha, tot
viitorul său este deja prezent, iar în el, în tine, în fiecare dintre noi trebuie să întrezăreşti cu evlavie un
virtual Buddha. Lumea, prietene Govinda, nu este-imperfectă, dar nici nu se află pe drumul lung al
desă-vîrşirii : nu, iea este desăvîrşită în orice moment, orice-păcat poartă în sine germenele
iertării, toţi copilaşii poartă deja în ei germenii viitorilor bătrîni, toţi sugarii poartă în ei germenii
morţii, toţi muritorii poartă în eî germenii vieţii veşnice.)Nici un om nu are posibilitatea de a vedea cît
a parcurs deja un alt om din drumul său,. într-un hoţ şi într-un jucător de zaruri stă gata să iasă la
iveală un Buddha, într-un brahman stă gata să se ivească un hoţ. Prin meditare profundă avem
posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toată viaţa trecută,, prezentă şi viitoare în simultaneitatea
ei, iar în acest caz toate sînt bune şi la locul lor, totul este desăvîrşit, totul este Brahman. De aceea
mie mi se pare că toate cîte există pe lume sînt bune şi la locul lor, toate mi se par aşa, atît moartea cît
şi viaţa, atît păcatul cît şi dumnezeirea, atît inteligenţa cît şi nebunia, toate trebuie să fie astfel, toate
nu au nevoie decît de încuviinţarea mea,, decît de bunăvoinţa mea, de acordul meu plin de dragoste,
iar pentru mine e bine aşa, în felul acesta toate
341
îmi sînt de folos şi nu-mi dăunează niciodatăJlPe pielea mea şi în sufletul meu mi-a fost dat să aflu M.
am avut o mare nevoie de păcat, am avut o mare nevoie de plăceri, de alergătura după averi, de
deşertăciune şi am avut nevoie de disperarea cea mai ruşinoasă pentru ca să renunţ la împotrivire,
pentru a învăţa cum să iubesc lumea, cum să nu o mai compar cu nici un fel de lume a dorinţelor şi
imaginaţiei mele, cu nici un fel de desă-vîrşire a închipuirii gîndurilor mele, ci să o las aşa cum este ea
şi să o iubesc şi să mă simt ca o parte integrantă a eî. ■— Iată, o, Govinda, cîteva dintre gîndurile care
nri-âtt4trecut prin minte."
Siddhartha se aplecă, ridică o piatră de pe jos şi o cîntări în palmă.
„Iată", zise el jucîndu-se cu ea, „aceasta este o piatră şi poate că după o anumită perioadă de timp ea
va fi pămînt, din pămînt se va transforma într-o plantă sau într-un animal sau într-un om. Odinioară
iată ce-aş fi zis : «Piatra asta nu este decît o piatră, n-are nici o valoare şi aparţine lumii Maja ; cum
însă prin ciclul metamorfozelor ea poate să se transforme fie într-un om, fie în spirit, îi recunosc şi ei
dreptul la existenţă.» Probabil că aşa aş fi gîndit odinioară. Astăzi însă gîndesc altfel : piatra aceasta
este o piatră, ea este şi animal, ea este şi dumnezeu, ea este şi Buddha, iar eu nu o admir şi nu o iubesc
pentru faptul că, odată şi odată, ea ar putea să se transforme fie în una, fie în alta, ci pentru faptul că ea
este de mulţă_vreme_şi întotdeauna totul — şi tocmai pentru Taptulcă" ea este o piafră, că ea îmi
apare acum, astăzi, ca o piatră, de aceea o iubesc, bănuindu-i valoarea şi rostul în fiecare fibră şi
scobitură a ei, în galbenul, în griul, în duritatea ei, în sunetul pe care îl produce atunci cînd o lovesc, în
uscăciunea sau umiditatea suprafeţei sale. Există pietre care îţi lasă impresia cînd le pipăi că sînt ulei
sau săpun, altele că sînt frunze, altele că sînt nisip, aşa încît fiecare are felul ei de a fi, închinîndu-se în
felul ei propriu la Om, fiecare dintre ele este Brahman, dar în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură este
fiecare o piatră, uleioasă sau ca săpunul, şi tocmai acest lucru îmi place mie şi mi se pare minunat şi
demn. de a fi adorat. — Dar nu mă ruga să-ţi spun mai
342
multe despre toate aceste lucruri. Cuvintele nu priesc înţelesului tainic, cînd vrei să exprimi ceva, totul
se transformă aproape în altceva, sună puţin cam fals, puţin cam nebunesc — da, şi iată un alt lucru
despre care cred că e bine că este aşa cum e şi care îmi place foarte mult, ac-ceptîndu-l ca atare, anume
că ceea ce pentru un om reprezintă o comoară şi o înţelepciune înseamnă întotdeauna pentru un alt om
un fel de nebunie."
Govinda îl asculta în tăcere. „De ce mi-ai spus tu toate aceste lucruri despre piatră ?" îl întrebă el
şovăind, după ce făcuse o pauză.
„N-am făcut-o anume. Sau poate că am vrut să-ţi dau de înţeles că eu iubesc piatra aceasta şi fluviul
acesta şi toate lucrurile pe care le vedem şi de la care putem învăţa cîte ceva. Pot să iubesc o piatră,
Govinda, dar şi un copac sau o bucată de coajă. Toate acestea sînt nişte lucruri, iar lucrurile pot fi
îndrăgite. Cuvintele însă, iată, cuvintele nu le pot iubi. De aceea învăţăturile nu înseamnă nimic pentru
mine, ele nu au duritate, nu au moliciune, nu au culori, nu au margini, nu au miros, nu au gust, nu au
nimic altceva decît cuvinte. Poate că tocmai lucrul acesta, poate că tocmai aceste cuvinte multe te
împiedică pe tine să-ţi afli pacea. Căci atît mîntuirea cît şi virtutea, atît Sansara cît şi Nirvana nu sînt
decît simple cuvinte, Govinda. /Nu există nici un lucru care să fie Nirvana; nu există decît cuvîntul
Nirvana.'^
Govinda grăi : „Nirvana, prietene, nu este numai un cuvînt. Ea este un gînd."
Siddhartha continuă : „Un gînd, se prea poate. Trebuie însă să-ţi mărturisesc un lucru, dragul meu : eu
nu fac o prea mare deosebire între gînduri şi cuvinte. Să-ţi spun drept, nici gîndurilor nu le acord o
prea mare importanţă. Acord mai multă importanţă lucrurilor. De exemplu predecesorul şi învăţătorul
meu pe această luntre a fost un om, un sfînt, şi el nu a crezut ani de-a rîn-dul în nimic altceva decît în
acest fluviu. El băgase de seamă că glasul fluviului vorbea cu el, de la el a învăţat multe lucruri, el l-a
educat şi l-a învăţat, i se părea că fluviul este dumnezeu, însă nu a ştiut ani de-a rîndul că orice rafală
de vînt, orice nor, orice pasăre, orice cără-
343
buş este la fel de dumnezeiesc, ştiind şi fiind în stare să-l înveţe la fel de multe lucruri ca şi fluviul pe
care îl adora. Ducîndu-se însă în păduri, sfîntul acesta a aflat totul, el ştia mai multe decît mine şi decît
tine, şi asta fără nici un învăţător, fără nici o carte, ci numai şi nu-iai pentru că crezuse în fluviu."
Govinda spuse : „Dar ce este oare ceea ce tu numeşti «lucruri», este vorba oare de ceva real, de vreo
fiinţă ? Nu este oare numai o înşelătorie a lui Maja, numai o imagine şi o aparenţă ? Piatra ta, copacul
tău, fluviul tău — sînt oare toate acestea nişte realităţi ?"
„Nici acest lucru nu mă mai interesează prea mult" grăi Siddhartha. „Chiar dacă lucrurile or fi doar
aparente, sau nu, înseamnă că eu sînt doar ceva aparent şi, în felul acesta, ele sînt în permanenţă la fel
ca mine. Iată deci motivul pentru care le jpot iubi. Şi iată acum o învăţătură de care tu vei rîde
^Dragostea, o, Govinda, mi se pare a fi lucrul cel mai important dintre toate. Să înţeleagă lumea, să o
explice, să o dispreţuiască — iată care este, poate, treaba marilor gînditori. Ceea ce mă interesează pe
mine însă este doar putinţa mea de a iubi lumea şi nu de a o dispreţui sau de a o urî sau de a mă urî pe
mine însumi, putinţa de a o privi şi de a mă privi pe mine însumi, de a privi toate fiinţele cu dragoste şi
admiraţie."
„înţeleg", grăi Govinda. „Dar tocmai lucrul acesta înseamnă pentru Cel Preaevlavios o amăgire. El
cere de la noi bunăvoinţă, blîndeţe, milă, toleranţă şi nicidecum dragoste ; el ne-a interzis să punem
inima în cătuşele dragostei faţă de cele lumeşti."
„Ştiu", spuse Siddhartha ; zîmbetul său avea strălucirea aurului. „Ştiu, Govinda. Şi iată-ne în plină
junglă a părerilor, certîndu-ne din cauza unor cuvinte. Căci nu pot să nu recunosc că ceea ce am spus
referitor la dragoste nu ar fi în contradicţie, într-o aparentă contradicţie, cu ceea ce spunea Gotama.
îndoiala mea faţă de cuvinte provine însă tocmai din faptul că eu ştiu că tocmai contradicţia aceasta
este o amăgire. Ştiu şi eu că sînt de aceeaşi părere cu Gotama. Cum aş putea oare să mă îndoiesc de
faptul că şi el a cunoscut dragostea. Dar şi el şi-a dat seama că tot ceea ce este omenesc nu este decît
344
deşertăciune şi nimicnicie şi, cu toate acestea, i-a iubit într-atîta pe oameni încît şi-a petrecut
îndelungata sa viaţă, viaţa sa plină de strădanii, numai şi numai pentru a-i învăţa şi a-i ajuta ! Şi în
cazul acestui mare învăţător al tău am îndrăgit mai mult lucrul decît cuvîntul, activitatea şi viaţa lui mi
se par mai importante decît cuvintele sale, mişcările mîinilor sale mi se par mai importante decît
părerile sale. Văd măreţia sa nu în cuvîn-tările, nu în gîndirea sa, ci numai în activitatea sa, în viaţa
sa."
Cei doi bătrîni tăcură timp îndelungat. Apoi, făcînd o plecăciune în semn de bun rămas, Govinda grăi :
„îţi mulţumesc, Siddhartha, că mi-ai dezvăluit cîteva din gîndurile tale. Unele dintre ele mi se par
stranii, nu le-am înţeles pe toate dintr-o dată. Dar indiferent dacă e aşa sau nu, eu îţi mulţumesc şi îţi
doresc să ai parte de zile liniştite."
(în sinea lui însă îşi spunea : acest Siddhartha este un om straniu, gîndurile pe care le exprimă el sînt
stranii şi învăţătura lui are un iz de nebunie. Altfel sună învăţătura Sublimului, este pură, limpede,
inteligibilă, nu conţine nimic straniu, nimic nebunesc sau caraghios. Dar altfel decît gîndurile sale mi
se par a fi mîinile şi picioa-■ rele lui Siddhartha, ochii lui, fruntea lui, felul cum res-I piră, cum
zîmbeşte, cum dă bineţe, cum merge el. De | cînd sublimul nostru Gotama s-a petrecut în Nirvana
I n-am mai întîlnit niciodată un om faţă de care să fi avut I sentimentul acesta: iată, ai de a face cu
un sfînt! Ci doar pe el, pe Siddhartha, l-am găsit astfel. Chiar dacă învăţătura sa este stranie, chiar
dacă cuvintele sale sună nebuneşte, privirea lui şi mîna lui, pielea lui şi părul lui, întreaga lui făptură
iradiază o puritate, iradiază o linişte, iradiază o seninătate şi o bunătate şi o sfinţenie pe care nu le-am
mai văzut la nici un alt om de la ultima moarte a sublimului nostru învăţător.)
în vreme ce îl preocupau astfel de gînduri şi în inima sa se dădea o luptă acerbă, Govinda se plecă încă
o dată, pătruns de dragoste, înaintea lui Siddhartha. Şi se înclină adînc înaintea celui care şedea atît de
liniştit.
„Siddhartha", grăi el, iată că am ajuns să îmbătrînim şi noi. Va fi greu să ne mai vedem sub această
înfăţişare.
345
După cum văd, dragul meu, tu ţi-ai aflat pacea. Eu însă recunosc că nu mi-am aflat-o încă.
Mai spune-mi, preave-neratule, încă un cuvînt măcar, dă-mi ceva palpabil, ceva care să fie pe
înţelesul meu. Dă-mi să iau ceva cu mine la drum. Căci deseori drumul meu este spinos,
deseori drumul meu este învăluit de întuneric, Siddhartha."
Siddhartha îl privea în tăcere, zîmbind cu acelaşi calm. Govinda privea fascinat la chipul său,
cu teamă, cu dor. în privirea lui erau întipărite suferinţa şi căutarea veşnică, veşnicul eşec.
Văzînd toate acestea, Siddhartha zîmbi.
„Apleacă-te înspre mine !" şopti el încet la urechea lui Govinda. „Apleacă-te înspre mine !
Aşa, mai aproape ! Aproape de tot ! Sărută-mă pe frunte, Govinda !"
Iată însă că în timp ce Govinda, cuprins de mirare, dar totodată atras de o mare dragoste şi
presimţire, îi urmă îndemnul şi se aplecă înspre el, atingîndu-i fruntea cu buzele, se petrecu un
lucru minunat. In vreme ce în gîn-durile sale mai stăruiau cuvintele stranii ale lui Siddhartha,
în vreme ce îşi continua strădania, împotrivin-du-se zadarnic, de a anula timpul prin efortul de
gîndire şi de a-şi închipui că Nirvana şi Sansara formează un tot unitar, în vreme ce într-însul
se pornise lupta între un oarecare dispreţ faţă de cuvintele prietenului său şi o dragoste şi
veneraţie imense, în toată această vreme se întîmplă cu el următorul lucru :
Nu mai vedea chipul prietenului său Siddhartha, în locul lui vedea alte chipuri, multe la
număr, un şir lung, un fluviu de chipuri care curgeau, un fluviu de sute şi mii de chipuri, toate
veneau şi se ofileau, părînd totuşi că există toate deodată, toate se schimbau în permanenţă şi
se reînnoiau, toate fiind însă chipuri ale lui Siddhartha. Văzu chipul unui peşte, al unui crap cu
gura căscată de durere, chipul unui peşte aflat pe moarte, cu ochii bulbucaţi — vqzu chipul
unui copil nou născut, roşu şi plin de riduri, schimonosit de plîns — văzu chipul unui ucigaş
şi îl văzu cum îşi înfige cuţitul în trupul unui om — văzu cum, în aceeaşi secundă, ucigaşul
acela cădea în genunchi încătuşat şi cum un călău îi tăia capul cu o lovitură de sabie — văzu
trupuri goale de bărbaţi şi femei săvîrşind încrîncenata ceremonie a unei dragoste săi-
346

batice — văzu cadavre întinse, potolite, reci goale — văzu capete de animale, de mistreţi, de
crocodili, de elefanţi, de tauri, de păsări — văzu zei, văzu pe Krişna, văzu pe Agni — văzu
cum toate aceste înfăţişări şi chipuri erau legate unele de altele prin mii de fire, fiecare
ajutîn-du-l pe celălalt, iubindu-l, urîndu-l, distrugîndu-l, năs-cîndu-l din nou, fiecare
dorindu-şi moartea, fiecare recu-noscîndu-şi, cu patimă şi durere, deşertăciunea, şi totuşi nici
unul nu murea, fiecare se metamorfoza doar, năs-cîndu-se din nou, căpătînd mereu un alt chip,
fără însă ca între un chip şi celălalt să se mai inter pună timpul — şi toate aceste înfăţişări şi
chipuri adăstau, curgeau, se năşteau, se risipeau şi se contopeau, în timp ce deasupra tuturor se
întindea încontinuu un văl subţire, fără de fiinţă, fiind totuşi ceva existent, ca o sticlă
subţire sau ca o pojghiţă de gheaţă, ca o piele transparentă, ceva ca o coajă sau ca o formă sau
ca o mască apoasă, iar masca aceasta zîmbea, iar masca aceasta era chipul zîmbitor al lui
Siddhartha pe care el, Govinda, în exact acelaşi moment, îl atingea cu buzele. Şi astfel văzu
Govinda că zîmbetul acestei măşti, zîmbetul acesta al unităţii iscat de torentul înfăţişărilor,
acest zîmbet al simultaneităţii iscat de miile de naşteri şi morţi, zîmbetul acesta al lui
Siddahartha era întocmai, era exact la fel cu zîmbetul calm, delicat, impenetrabil, poate
încărcat de bunătate, poate ironic, înţelept, cu zîmbetul acela cu mii de faţete al lui Gotama, al
lui Buddha, era întocmai aşa cum îl văzuse el cu elavie de sute de ori. Căci iată, şi lucrul
acesta îl mai ştia Govinda, că numai desăvîrşiţii zîmbesc
astfel.
Fără să-şi mai dea seama dacă timpul mai exista, dacă toată această viziune durase o secundă
sau o sută ele ani, fără să-şi mai dea seama dacă Siddhartha mai ■exista, dacă Gotama mai
exista, dacă mai exista vreun eu sau vreun tu, atins parcă în străfundurile sale de o săgeată
dumnezeiască ce îi provocase, ah, o dulce rană, vrăjit şi destrămat în străfundurile sale,
Govinda continuă să mai stea un timp aşa aplecat asupra chipului calm al lui Siddhartha pe
care tocmai îl sărutase şi care tocmai fusese pînza pe care se petrecuseră toate acele înfăţişări,
toată acea permanentă schimbare, întreg acel Uni-
347
vers. Chipul nu i se schimbase după ce, sub stratul de la suprafaţă, adîncimile miilor de înfăţişări se
strînseseră iarăşi laolaltă, avea un zîmbet calm, un zîmbet potolit şi molcom, plin poate de o mare
bunătate, plin poate de o mare ironie, semănînd întocmai cu zîmbetul acelui caro fusese Sublimul.
Govinda făcu o plecăciune adîncă, pe chipul său îm-bătrînit se scurgeau lacrimi de care el nu ştiuse
nimic, sentimentul celei mai profunde iubiri, al celei mai smerite admiraţii îl ardea în inimă ca un foc.
Făcu o plecăciune adîncă, pînă la pămînt, în faţa aceluia care şedea fără să se mişte şi al cărui zîmbet îi
aduce