Sunteți pe pagina 1din 1

Propoziţia subordonată circumstanţială de scop (finală)

• Îndeplineşte funcţia complementului circumstanţial corespunzător arătînd scopul în vederea


căruia se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă.
• Regentul propoziţiei finale este un verb / locuţiune verbală sau chiar o interjecţie cu valoare
verbală.
Ex.: Eu atunci hat! de sumanul moşneagului să-mi plătească pasărea.
• Propoziţia circumstanţială de scop poate fi introdusă prin:
O conjuncţie subordonatoare sau o locuţiune conjuncţională subordonatoare: să, ca
să, de, pentru ca să, cu scopul să
Ex.: Tu stai lângă mămuca de-i fă ţevi şi leagănă copilul.
L-am chemat pentru ca s-o ajute la lecţii.
Obs.: Când sunt negative, aceste propoziţii se introduc prin aceleaşi conjuncţii sau
locuţiuni conjuncţionale şi adverbul nu, uneori fiind întărite de elementele: cumva,
care cumva, să nu cumva, nu cumva să, pentru ca nu cumva să, să nu cumva să.
Ex.: El îi ceruse ceasul ca nu cumva să întârzie la întâlnire.
Topica şi punctuaţia
• În general propoziţia circumstanţială de scop urmează regentei. Uneori finala poate
preceda regenta sau poate fi intercalată în regentă.
• Când se află înaintea regentei, finala se desparte prin virgulă când se subliniază că nu este
un element esenţial în frază.
Ex.: Se duce drept la fratele său, ca să-i aducă bucuria.
Veniră la călifar ca să-l pedepsească.