Sunteți pe pagina 1din 2

Propoziţia subordonată subiectivă

- îndeplineşte funcţia de subiect al propoziţiei regente


Termeni regenţi pentru o subiectivă:
1. un verb predicativ la un mod personal
În acest caz subiectiva va fi introdusă, de regulă, de un pronume relativ şi
va putea fi contrasă (redusă) într-un subiect
Cine se scoală de dimneaţă departe ajunge. Harnicul
Ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă. Pisica
2. un verb impersonal a fi cu sens de „ a se întâmpla”, a rămâne, a
ajunge
Aşa a fost să fie.
Era să plece fără mine.
Rămâne să stabilim împreună data extemporalului.
Ajunge să priveşti la el pentru a-ţi da seama de starea lui sufletească.
3. o locuţiune verbală impersonală cu valoare de predicat nominal: a nu-i
da mâna ( a nu-şi permite) a-i veni la socoteală, a-i intra în cap.
I-a intrat în cap că-i grozav.
4. un verb impersonal cu formă reflexivă: se zice (zice-se, să se zică, s-ar
fi zis), se spune, se vorbeşte, se aude, se ştie, se scrie, se cuvine, se crede,
se pare, se vede
Se cuvine să fim respectuoşi în orice ocazie.
5. o expresie verbală impersonală cu valoare de predicat nominal: e bine (
bine e, ar fi bine, bine ar fi), e rău, e greu, e uşor, e drept, e necesar, e
adevărat, e păcat, e evident, e de mirare
E bine să asculţi de cei în vârstă.
6. un adverb predicativ: sigur, desigur, fireşte, negreşit, probabil,
pesemne, posibil, păcat, destul, bine, bineînteles, natural, neîndoios
Desigur că îşi mai amintea de mine.
7. o locuţiune adverbială predicativă: fără îndoială, fără doar şi poate, de
bună seamă, de prisos, cu siguranţă
Fără îndoială că nu aătepta de la mine nici vorbă bună, nici
dezmierdare.
8. un verb cu forma impersonală, adesea precedat de un pronume
personal în dativ sau în genitiv: îmi vine, îţi place, ne convine, vă rămâne,
îţi pare
Îmi place să vizitez diferite spectacole.
9. un verb la diateza pasivă folosit ca impersonal: e admis, e permis, e
stabilit, este dat, e hotărât, este scris, e interzis
E interzis să se deranjeze orele.
10. verbul TREBUIE, care este un verb impersonal chiar când în aparenţă
are subiect
Trebuie să-ţi faci datoria la locul de muncă.
Omul trebuie să-şi respecte semenii.
Topica subiectivei:
Subiectiva poate sta în faţa sau în urma regentei.
- între subiectivă şi regenta ei nu se pune virgulă
- subietiva se identifică ţinându-se cont de lipsa subiectului regentei şi de
natura predicatului din regentă.
- subiectiva este introdusă prin:
- conjuncţie subordonatoare: că, să, ca ... să, dacă, de
- pronume relativ- interogativ şi nehotărâte: care, cine, ce, cel ce,
ceea ce, oricine, orice
- adverbe relative: unde, când, cum
Dar cum nu-i e sete, n-are decât să nu beie.