Sunteți pe pagina 1din 11

Crarea mpratiei

35 de fragmente definitorii
1. "Cci pofta crnii este vrjmsie mpotriva lui Dumnezeu fiindc nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate" (Romani VIII, 7). Asa vine c fiecare duce un ateu, necredincios n spate trupul de pe noi. De la starea asta si pn la a-l face s fie templu sau Biseric a Duhului Sfnt (I Corinteni 3,16) e de luptat de cele mai multe ori viata ntreag. Firea trupului fiind surd, oar si mut, nu te poti ntelege cu el dect prin osteneal si foame, acestea ns tre uie conduse dup dreapta socoteal, ca s nu dune!e snttii. Acestea l m ln!esc, nct nu se mai tine vr"mas lui Dumne!eu. #ugciunea si postul scot dracii poftei si a mniei din trup. Foamea m ln!este fiarele. $Arsenie Boca, Crarea mprtiei, %ditura %piscopiei &rtodo'e #omne a Aradului, ())*, pag. +(, 2. Bucuria nenfrnat, chiar cea pentru daruri cu adevrat duhovnicesti, te poate face s uiti c nc n-ai iesit cu totul din mprtia ispitelor. Sufletul ns care se mntuieste este acela care nu mai trieste pentru sine, ci pentru Dumne!eu, sufletul care s-a i! vit de sine si petrece ca un dus din lumea aceasta. -iata si dragostea lui ntreag este numai Dumne!eu, care-. face s uite de sine, iar cnd revine, se urste pe sine. $pag. +/, 3. Dorul lui Dumne!eu dup cel mai mare pctos este neasemnat mai mare, dect dorul celui mai sfnt om dup Dumne!eu. $pag. 01, 4. 2nd dreptatea lui Dumne!eu se ntoarce asupra noastr a sosit vremea de plat sau ispsirea. 3spsirea nu-i o pedeaps de la Dumne!eu, ci un mi"loc de nteleptire, o ndreptare mai aspr. 3ar fiindc dreptatea lui Dumne!eu mereu tine ntre fapt si rsplat, putem vor i chiar de legea drepttii, ca de o lege milostiv, prin care ne curtim de petele faptelor rele. n vremea ispsirii cnd vin asurpa noastr strmtorrile, dac le r dm de unvoie, neum lnd cu ocolirea, ne a"ut Dumne!eu4 iar de nu vrem s primim cele ce vin peste noi, c nu le ntelegem, nu ne a"ut Dumne!eu, desi %l ar fi vrut. $pag. /(, 5. % de stiut c pentru a scoate un gnd ru din mintea cuiva, tre uie s i-o nvlui de foarte multe ori cu cuvntul un, ca s-o i! vesti din ro ia gndului strin. Asta-i calea cea mai lung5 de la urechi la inim. $pag. /*, 6. 2nd au!i pe cineva fcndu-te to de ocri si lestem, nu te pripi cu mintea si nu sri cu gura, rspun!ndu-i ce nu tre uie. 6u-l ntre a pe el5 de ce m ocrsti, ci ntrea -te pe tine oare de ce m ocrste omul acesta7 n orice ca!, rspunde ca David5 pentru pcatele mele Domnul i-a poruncit s m ocrasc si s m lesteme4 dar nd"duiesc, pentru npstuirea ocrii, mila lui Dumne!eu. $pag. /1, /8,

7. ncercrile nu-s pedeaps, ci scoal, lumin pentru minte si mil de la Dumne!eu. 2 le simtim ca suferinte7 De nu le-am simti ca atare, n-am nvta nimic. 9recum plcerea e dasclul pcatelor, asa durerea e dasclul ntelepciuni4 iar din odihn, pn acuma n-a iesit ceva de folos. $pag. /), 8. 6ou toate neca!urile ne vin de la greseli, nu de la Dumne!eu. %l numai le ngduie si spal cu ele vinovtiile noastre. &amenii ns tare greu pricep c ndreptarea prin neca!uri dovedeste prsirea lui Dumne!eu, ci milostivirea .ui. Ba chiar prin aceea c Dumne!eu are gri" de noi, dac vom avea neca!uri. Fiind atot un si atotntelept, ne poart de gri" si ne spal, cu milostivire, ori nu vrem, ori nu pricepem acum, ori vom ntelege pe urm. 2ci5 :Dumne!eu este ndelung r dtor si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu las: ;6aum (, 0<. %l asteapt o vreme s vad5 ne gr im noi cu pocinta de unvoie sau nu4 nvtm din neca!urile altora sau asteptm s ne spargem si noi capul de ele, ca si ei7 Dumne!eu vrea s a"ute pe toti, dar nu toti primesc purtarea Sa de gri". Asa de face c sunt si oameni pctosi care n-au neca!uri. 9e acestia i-a lepdat Dumne!eu. $pag. **, . 6u fericiti pe cei ce nu au neca!uri n lumea aceasta. 2ci, cunoscndu-i Dumne!eu c n-au minte s-i nteleag cile, nu le rnduieste o ndreptare prin ncercri n lumea aceasta, ci osnd n cealalt. 3at de ce5 Dumne!eu preamilostivul, chiar si cnd osndeste la iad tot milostiv se dovedeste si ca un mai-nainte stiutor din veci a toate, nu le trimite neca!uri pe potriva pcatelor lor, cci mndria lor cea peste msur de mare nu ra d nicidecum umilirea ncercrilor. Dimpotriv, ncercarea lui Dumne!eu de a-i spla prin neca!urile cele fr de voie, lor li s-au ntoarce tocmai pe dos. 2ci ei, iu ind mai tare mndria si slava desart a vietii acesteia, dect smerenia si supunerea lui Dumne!eu, tocmirea ne un a mintii lor i arunc n de!nde"de, din care fac cel mai mare si mai pe urm pcat n lumea aceasta5 sinuciderea, omorrea de sine. &ri toate celelalte pcate, ce le-ar face omul, adunate la un loc, sunt mai mici dect acesta singur. De aceea, din milostivire mai presus de ntelegere pentru multimea neputinte lor, nu-i ag Dumne!eu n cuptorul smereniei c nu ra d neghina o pro ca aceasta, si vor merge la osnda cea mai mare, ca ucigasi de sine. "Deci dac cineva, pctuind n chip vdit si nepocindu-se, n-a ptimit nimic pn la moarte, socoteste c judecata lui va fi fr mil acolo" ;Sf. =arcu Ascetul, Filocalia 3<. $pag. *1, 1!. 9n nu vom a"unge de aceeasi prere cu Dumne!eu despre viata noastr pmnteasc, precum si despre cealalt, de pe cellalt trm, nu vom avea liniste n suflet, nici unii cu altii si nici sntate n trup si nici n ornduirea omeneasc. >re uie s ne plecm ntelepciunii atotstiutoare a lui Dumne!eu, care n tot ce face, urmreste nteleptirea noastr, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. 2nd plecm capul si vrem si noi ce-a vrut Dumne!eu n clipa aceea cptm linistea sufletului, orice ar fi dat peste !ilele noastre. $pag. (?+, 11. & alt tain a lui Dumne!eu e si aceasta5 6u pedepseste toast rutatea tuturor, aici,

si numaidect, precum nici nu slveste untatea tuturor, aici, si numaidect. 2hiar dac ar face asa ceva, atunci, iar nu o fapt a li erttii si a dragostei. Apoi, dac repede ar fi pedepsit tot rul, Dumne!eu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult ngereasc, si ne-ar da s ntelegem c se teme de ru s-si piar stpnirea, - cum fac oamenii. 2i tocmai pe faptul c ngduie rilor s-si fac de cap, si-i las pe oameni nenfricati de pedeapsa nprasnic, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistit asupra rului, - atotputernicie, su ocrotirea creia, prin virtutea credintei, stm linistiti si noi, primind palmele si scuiprile rului, ca pe niste mrturii ale neputintei aceluia n fata atotputernciei lui Dumne!eu, care ne ntreste cu linistea Sa. 2u aceea c nu pedepseste rutatea numai dect i ntinde ispit puternic, s se desvrseasc si ea, spre pedeaps sigur n !iua "udectii. 3ar dac, totusi, uneori pedepseste npra!nic vreo frdelege, o face s mai pun fru ruttii ntre oameni, si mai ales s nu scad n credint nceptorii, si s nu piard dintre oameni cunostinta rspltiri dup fapte. $pag. ((+, ((0, 12. 2redinta e un risc al ratiunii4 dar nicidecum o anulare, ci dimpotriv o iluminare a ei. % o a solvire a sufletului ntr-un dincolo al lumii acesteia, n modul divin al e'istentei. 2onstient de aceasta de!amgire, fr s fii mort deloc si n lume, e'perie!i, triesti, la intensitti ne nuite sentimentul li erttii spiritului. De fapt la mi"loc e o nviere a spiritului pe planul si la nivelul ratiunii divin a e'istentei si teroarea acestei lumi sensi ile. Acum scapi de fric. .umea nu se mai poate atinge dect de temnita ta iologic noua ta realitate, de o evident a solut, , scpndu-i cu desvrsire. $pag. (/8, 13. 2onstiinta, prin natura ei, nu apro niciodat viciul si pcatul, prin natura ei e de a nu se lsa nvins, chiar dac frna ei nu e luat n seam si firea dec!ut svrseste pcatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrrile de constiint :prsul tu, cu care tre uie s te mpaci pe drum:, care :nu tace: pn ce omul nu-si revi!uieste nfrngerile sale si nu se ntoarce de la pcat, ca s poat primi iertarea lui Dumne!eu. n ca!ul cnd nfrngerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, uman sanctiunii ale constiintei, mai grele dect mustrarea5 de!echili rul mintii mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni si celelalte forme mai grave5 schi!ofrenia, paranoia, ne unia acut si, n final, sinuciderea. $pag. (*/, 14. Dumne!eu nu te-a prsit, chiar dac pe ecranul mintii tale au aprut gnduri si imagini de hul mpotriva lui Dumne!eu si te ve!i n imposi ilitatea de a te mai ruga chiar. r darea nssi a r! oiului e ultima ta rugciune. $pag. (*1, 15. &mul nu se poate odihni n fericirea contemplatiei pn nu a iruit n sine contradictiile, tendintele rele, pn nu si-a unificat si consolidat fiinta ca s iu easc numai inele. 3ar aceasta nu se poate reali!a dect prin actiune prelungit, prin fapte convergente spre ine. 2ci simpla gndire la ine si chiar simpla voint de a face inele, fr trecerea deas si aceea o vreme regulat la facerea inelui, nu numai c e departe de-a reali!a aceast armonie, unitate si sigurant, ci dimpotriv, tre!esti opo!itia

tendintelor contrare n om. @n om de teorie se stie c e un om sla , mcinat de contradictii interne, mereu sporite prin refle'iunea care nu trece la fapte. De a ia fapta arunc o deci!ie n cumpna acestor alansri si care, mai ales spre repetare, aduce definitiv cstig la cau!a tendintelor une. 6e degea a virtutea nseamn etimologic r tie. %a a adus o solutie r teasc vietii. $pag. (1+, 16. Aarantia si criteriu sincerittii este actul care taie incertitudinile si manifestrile cele mai intime secrete pe care le ignori sau pe care ti le ascun!i tie nsuti. Actul este o deose ire a strii noastre profunde. Artndu-ne rul spre care suntem nclinati, chiar si sl iciunile pot s serveasc ca avertisment prevestitor si reconfortant B descoperire cu att mai important cu att mai important cu ct e n contradictie cu ideea fals ce ne-o facem despre meritul nostru. De aceea mai de gra prin o servarea actelor dect a gndurilor noastre, putem spera s ne vedem asa cum suntem si s ne facem asa cum tre uie. Actiunile care rsar din adncurile vietii inconstiente tre uie s ne slu"easc s studiem curentele care ne duc uneori fr stirea noastrB 6u numai c actiunea serveste s ne descopere ceea ce n noi e mai tare dect n noi, ci ea mai constituie adesea n indiferenta si haosul strilor interioare un centru solid, care devine ca un sm ure al caracterului. De cte ori nu voim dect dup ce am actionat si pentru c am actionatC 2opilul are o viat alternativ de dorinte opuse si de miscri capricioase4 el construieste si distruge, plictisindu-se repede de orice4 e o anarhie vie. 9entru ca s se organi!e!e n el un sistem si pentru ca fortele lui s se grupe!e ntr-un mnunchi n el, tre uie s nvete a urma hotrt una din tendintele sale, e'clu!nd pe celelalteB Astfel sfrseste prin a nu mai sti ce vreaB Astfel, reusim, actionnd, s vrem ceea ce ni se prea c nu putem vrea la nceput, ceea ce nu voiam din lips de cura" si de fort, ceea ce am fi vrut s vremB Dup ndelungi deli erri deci!ia este ntotdeauna re!ultatul unui moment. Apoi, acest punct critic odat trecut, actul si desfsoar consecintele oricare ar fi fost fluctuatiile care le-au fi precedat. >re uie s trecem la fapt chiar cnd o facem cu oarecare sil. 9e urm vine si plcerea pentru acel lucruB 2hiar cnd nu simti tot ce !ici sau ce faci, cnd nu ai dect o dorint a adevratelor dorinte, cnd cuvintele si actele ies mai putin din a undenta inimii si mai mult dintr-o constrngere seac si de!gusttoare, aceasta produce o impresie asupra noastr, care co oar putin cte putin n realitatea constiintei, devenind viata noastrB 2ine nu face se desface. 6u a"unge deci numai a voi ct poti si cum poti, cci nu vei voi mult vreme. 9entru c orice actiune care se e'ecut, se foloseste n chip necesar de constrngere pentru a aduna si disciplina fortele mprstiate4 pentru c actiunea este semnalul unui r! oi civil n care sunt morti si rniti, pentru c noi nu mrsluim dect !dro ind n noi si su noi legiuni de vieti, lupta e declasat orice am face4 si dac nu lum ofensiva contra inamicilor vointei, se coali!ea! ei mpotriva vointei. >re uie s ne atem4 cel ce va fugi de lupt va prinde n chip necesar li ertatea mpreun cu viata. 2hiar n cei mai

uni sunt comori de rutate, de necurtie si de pasiuni meschine. $pag. (18, (1D, 17. 2t vreme mergem n voia valurilor, n voia firii povrnite spre pcat, n-avem nicio lupt nu ne tre!im din cursele vr"masului ;33 >imotei 33, +1<4 stm de un credint c mergem ine, ne isprvim !ilele n fericire si co orm cu pace la iadC ;3ov EE3, (0<. Dar odat ce afl, ce n!estrare avem si ne tre!im spre ce tre uie s fim, puterile iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere. Dar nu vor sdi cu toat energia ruttii, c nu le las Dumne!eu, ci cu viclesuguri si curse si cu minciuni si cu nfricostoare si cu alte nemaipomenite !avistii. 9e de alt parte, se vor folosi de unelte de-ale lor ;3oan -333, //< oameni amgiti de ei, care le-ar face toate cte-i nvat dracii, - dac ar fi dup ei. De aceea !ice nte"ept#"$ "Fiule, cnd vrei s te apropii s slujesti Domnului, gteste sufletul tu spre ispite" (nte"ep%i#nea "#i Ii&#& 'ira( II, 1) $pag. (8(, (8+, 18. 9rima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii pe care o flutur el n v!ul mintii. Dac mintea nu ag momeala n seam, vr"masul struie cu ea, o ceart mai sclipitoare, ca s fac iu it mintii. Aceasta e a doua naintare a r! oiului, sau a doua naintare a r! oiului, sau asupreala. Dac la asupreal a reusit s fure mintea cu momeala si s o fac s vor easc mpreun, avem naintare la unire. =intea ns se tre!este c a fost furat de gndul strin si c se afl n altceva dect n ceea ce-i era dat dup fire, iar cnd si d seama de ea nssi si de cele n care se afl, avem lupta cea de gnd la o clip hotrtoare. Se va nvoi mintea s mearg dup momeal mai departe, sau se va ntoarce la dnsa7 Aici e lupta, si clipele sunt scumpe4 si de cele mai multe ori viata ntreag a unui sau a multime de insi atrn de lupta nev!ut a ctorva clipe. Dac ntr!iem s ne luptm se poate ntmpla ca fr de veste s fim nvluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra crora nc arunc vr"masul aprinderea sa. 9rin urmare, ostas al lui Fristos, lupta tre uie s fie dat gra nic si dup lege. $pag. (8/, 1 . -ointa la hotrrea ntotdeauna dup sfatul mintii si niciodat nainte5 - cel putin n faptele de constiint, asa e. De aceea se !ice c n orice hotrre avem li ertatea vointei, adic putinta de a alege ce vrem. Darul li erttii vointei ni l-a dat Dumne!eu, ca pe o mare cinste, si prin el avem a spori pn la msuri dumne!eiesti. 3at de ce toat strdania de!ro irii puterilor sufletesti din patimile contra firii duce de fapt la redo ndirea li erttii de fii ai lui Dumne!eu ;=atei -, )4 Aalateni 333, +1<, de fii ai adevrului, care face li eri pe cei ce stau n adevr ;3oan -333, 0+< si nu stau n minciun si-n tatl minciunii ;3oan -333, //<. $pag. (88, (8D, 2!. -icleanul are dou feluri de momele, dup iu irea omului, care nclin, fie spre pier!are, fie spre mntuire. %ste si o :ispit a mntuirii: n care au c!ut multi nselati, !icnd c-s mntuiti, cnd de fapt ei n-au svrsit nici alergarea si nici dup lege n-au luptat. %ste si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la :Dumne!eu:, precum este si ispita muceniciei. n toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala,

mintile nguste, care spun c nu mai au nimic de fcut, dect s cread si s se socoteasc a fi si a"uns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelalte nluci ale mintii nselate. Au si ei o osteneal5 aceea de a a"unge la darurile mai presus de fire, nainte de vreme si ispitind pe Dumne!eu. Deci, nu-i de mirare c-i d n ro ia nseltorului de minte, ca si chinuiasc. 2te unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la oli, neavnd cercarea dreptei socoteli, scncesc n inima lor dup daruri mai presus de fire, m ul!iti nu de vreo virtute, ci de unirea de sine. Avnd acestia iu ire fr minte pe care vor s o cinsteasc cu daruri mai presus de fire, Dumne!eu ngduie s o cinsteasc cu daruri mai presus de fire, Dumne!eu ngduie duhul rului s-i amgeasc desvrsit ;33 >esaloniceni +, ((< ca pe unii ce ndr!nesc s se apropie de Dumne!eu, necurati la inim. De aceea, pentru ndr!neal i d pe seama vicleanului s-i pedepseasc. Astfel, cnd atrn de la Dumne!eu o atare pedeaps pentru oarecare, l cercetea! Satana lund chip mincinos al lui Fristos si, grindu-i cu mare lndete, i trnteste o laud, cu care-l cstig fulgertor si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strmt ;=atei -333, ()< si cu chinuri ce duce la mprtie, um l dup :plceri duhovnicesti:. 3at-l cu momeala de gt. De-acu, dup oarecare scoal a rtcirii, cnd ncrederea i va fi cstigat desvrsit si-i va fi ntrit, prin potriviri de semne prevestite a"unge ncre!ut n sine si n Fristosul lui, nct si moarte de om e n stare s fac, ntemeindu-se pe Scriptur. 3at cum :puiul de drac: al iu irii de sine, fcndu-se r at si a"utat prin vedenii mincinoase de tatl su, tatl minciunii, strm ietului om mintea, i se va prea pcatul virtute dumne!eiasc. Ba nc, omornd pe cei ce nu cred ca el, i se va prea c face slu" lui :Dumne!eu: ;dumne!eu care l-a nselat pe el< ;6umeri EE-, 8-(0<. 2nd stai de vor cu cte unul din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori legtura cu "udecat a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede c stai de vor cu un nselat si un srit din minte. Asta, pn nu-i afli prima sprtur a mintii, de la care apoi toate mestesugurile vicleanului tre uie s-si dea arama pe fat. >re uie s-i prin!i momeala pe care a nghitit-o si care, de cele mai adesea, e cderea la laude, cu care tatl minciunii si-a mngiat pruncul iu irii de sine, pe care l-a clocit cu atta osrdie cel amgit de minte. Si nu e mare mirarea, cci !ice un filosof5 e destul s primesti n minte o singur pre"udecat, ca apoi s nu fii prpstenie, la care s nu a"ungi n chipul cel mai logic cu putint. De aceea Biserica enumer printre pcatele mintii si pre"udectile. $pag. (D0, (D/, 21. =ult stiint apropie pe om de Dumne!eu, putin stiint l ndeprtea! si de stiint si de Dumne!eu. 3ar omul atta pretuieste ct apropiere de Dumne!eu si-a cstigat n sine. Dumne!eu i-a dat o valoare mare, ns tre uie si el s si-o cstige. Dac nu vrea, Dumne!eu nu are nici o vin. $pag. +(?,

22. Stiinta nu anga"ea! viata, de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o poate crea. Sfintenia ns tocmai viata o anga"ea!. 3ar sfntul desvrsit, care si-a anga"at viata si a artat c o poate si crea, nviind mortii si fcnd ochi unde nu erau ;.uca -33, ++<, e singur 3isus. De ce oare nu-l recunoaste medicina7 Ba nici mcar nu-. pomeneste. 9oate fiindc 3isus e de-o mrime uluitoare, care ar pricinui spaima mngierii omenesti. $pag. +((, 23. A nu sti si a nu recunoaste aceasta, nu e totdeauna o vinovtie - uneori e chiar virtute4 ns a sti putin, si a face glceav c stii totul, asta e descalificare si rusine, si ntotdeauna o vinovtie. $pag. +00, 24. Dup te'tul Scripturii toat recesivitatea apare n printi pe urma vreunui pcat. Stiinta, neavnd termenul, nu poate da rspunsul la ntre area5 cum au aprut n ascendenti gene!ele defective, prin ce accident, sau dup care legi7 Sau mai pe larg5 prin ce mpre"urare, independent si anterioar procesului eredittii, apar n cromo!omi, de unde nu erau, aceste granule infinite!imale generative si cu urmri de!astruoase, pentru o eventual progenitur7 2a s rspund pe scurt, genele recisive apar n ascendenti n chip independent, nu dup legile pro a ilittii, ci dup legile care atrn peste frdelegi. >oate faptele omului, toate miscrile lui, se nseamn undeva, ntr-o nev!ut carte, si se nseamn si n smnta sa, si cu aceasta si atrage urmasii su povara isprvilor sale. .egile vietii sunt legile 2reatorului, pctuiesti mpotriva lor, nu scapi fr mustrarea lui Dumne!eu. Deci, nu ne mai tocmim, c Dumne!eu n-ar avea cuvnt n iologie si c venirea lui 3isus la nunt ar fi numai un simplu fapt divers, fr o semnificatie nenchipuit mai larg pentru aducerea si conducerea personal a fiecrui om ce vine n lume. nainte de a e'ista ca persoane pmntesti, e'istm ca gnd, ca intentie a lui Dumne!eu. 2ine stie, dac nu %l are de dus viata pmnteasc, n fluviul timpului, attea fete omenesti, nct numrul lor s mplineasc toate posi ilittile de configuratie cte le ofer structura noastr genetic 7 De faptul c suntem oarecum anteriori fat de forma noastr pmnteasc, nsusi ne spune, nvtndu-l pe 3eremia cnd acesta ncerca s se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pmnt 5 Ieremia , ! "nainte de a te urzi n pntece""" te-am sfintit si te-am vndut prooroc ntre popoare"" Suntem prin urmare de o rsie spiritual, fpturi spirituale, trimise vremelnic ntr-o nchisoare de carne si oase, si ndeplinind un destin, ntre ceilalti fii ai lui Dumne!eu si frati ai nostri. $pag. +01, +08, 25. @n trecut pctos n-a prea trecut5 nsoteste ca un ca!ier "udiciar. 3spsirea e o ligatorie4 asa se asigur si se mentine iertarea tot prin concursul memoriei, r dnd

palmele trecutului peste o ra!ul mintii. $pag. +**, +*1, 26. 2lcarea unei legi omenesti d infractiunea legii si se pedepseste precum se stie. 2lcarea legilor divine ale vietii se numeste pcat si se pedepseste precum s-a spus si precum se vede - cine vede. & mare de!armonie const n faptul c instinctul r atului e n conflict cu instinctul femeii. 3nstinctul r atului vrea mereu femeia, ca prile" al descrcrilor sale genetice. 3nstinctul femeii ns e maternitatea. 2opilului pn se desprinde de mam, i tre uie doi ani, deci, dup rnduiala firii, tre uie lsat n pace. Deci, ce va face r atul7 Sau si va perverti sotia, fcnd-o s um le si ea dup plcerea ptimas, cutnd s scape de rostul firii sale, sau o va face criminal, punnd-o s-si ucid n pntece fiinta fr aprare, sau va practica scr a onaniei cu femeia sa ()a%erea ***VIII, ), p!ind-o de rostul !mislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterili!are, altii la aventuri, sau la lupanare. @n asemenea r at nu-si va mntui sotia prin nastere de fii ;3 >imotei 33,(*<, ci o va osndi cu ucigasii si curvarii, printre care si el de asemenea va fi. $pag. +1(, 27. 2onflictul sau disonanta dintre instinctul poligamic al r atului si instinctul maternittii la femei nu se poate nfrnge, nu se poate re!olva si nu se poate converti, dect n ca!ul n care am ele prti triesc nvttura crestin din toate puterile fiintei. crestinismul e a doua creatie a lumii, a doua creatie a omului, o creatie din nou a firii. 3isus Fristos nsoteste pe om prin nvttura Sa, prin Biserica Sa, prin rnduielile Sale, prin 2uvntul Su, a"ut pe om prin darurile Sale, prin slsluirea Sa n noi, si n toti, ca un Dumne!eu pretutindeni de fat, iar mai mult dect acestea - care se stiau si pn aci 3isus Fristos ntovrseste, crmuieste chiar, creatia fiecrui om ce vine n lume. n temeiul pretutindenittii si atotputerniciei Sale de Dumne!eu. %l este cau!a primar care configurea! viata n toate particularittile sale, nct fiecare ins e unic ntre oameni. %l decide, n infinitul mic, ce calitti sau defecte s fie e'pul!ate prin cele dou glo ule polare, care cuprind "umtate din numrul cromo!omilor, si nicidecum ha!ardul. %l nclin s fie una sau alta din configuratiile - pro a ile pentru noi si sigure pentru Dumne!eu - 4 %l formea! destinul nostru n asa fel nct o ase!are specific n infinitul mic s ai urmri imense n configuratia si n faptele noastre viitoare. >oate acestea le face conta ilitatea a solut a lui Dumne!eu, care creea! n dependent cu omul si potrivit cu faptele sale, a"ungndu-l cu ruttile lui din urm si ntorcndu-i-le n rate, sau iertndu-l de ele, dac s-a silit, prin lupta cu sine nsusi, s-si do ndeasc iertarea. $pag. +18, +1D, 28. &ricum s-ar cuta, nu i se gseste acestui instinct se'ual alt rost de la Dumne!eu, dect singur rostul rodirii de copii. &rice denaturare a acestui rost e desfrnare si cdere de la trirea crestin la viata pgn. $pag. +1), 2 . Faptul c din partea Sa, Dumne!eu a fcut totul pentru om, pn si "ertfa Sa pe cruce, dovedeste c omul are un pret imens, necre!ut de mare. &mul are dimensiunile intentiei divine5 centrul si sinte!a creatiunii Sale5 lumea v!ut m inat cu lumea

nev!ut. iat de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine4 adic s trim deodat, si ca persoane v!ute, si ca persoane nev!ute, cci omul are valoarea artat de "ertfa de pe cruce. 2nd omul trieste n adevrata lui valoare, e su iect de istorie, pe cnd, dac renunt la dimensiunile sale divine, a"unge o iect de istorie, n rnd cu oricare dintre o iecte, nu mai poart un nume, ci poart un numr. Deci, ce poate s nsemne!e co orrea omului la simpla valoare economic, dect o degradare a lui n rndul vitelor, care se vor sl ticii ntreolalt si-si vor mpinge conductorii pn la marginile ne uniei. Asta nseamn trea a unuia, care ar ncovoia crinii n gunoi, pretuind mai mult gunoiul dect mirosul crinului. 9entru o alunecare a omului de la nume la numr, au s dea seama toti n!estratii lui Dumne!eu, cei cu daruri, cu rspunderi, cu mriri, cu puteri si cu tot felul de haruri. #egele David, n!estrat deodat cu darul stpnirii si cu darul prorociei, a cptat o strasnic pedeaps numai fiindc a ndr!nit s numere poporul (II Regi **IV). Darul prorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 8? de mii de oameni - si doar el gresise, nu poporul (II Regi **IV,17). $pag. +)*, +)1, 3!. 6ici Dumne!eu n-a avut alt cuvnt mai tare dect "ertfa. Gertfa e ma'ima apropiere a vointei si iu irii lui Dumne!eu de li ertatea omului. %a e hotarul de atingere ntre vointa divin si li ertatea omului. 3ar n ucenicii Si trimisi n fiecare veac de oameni, tot %l, trit din toat sinceritatea fiintei, e singura cale care mai poate aduce pacea ntre oameni, toate celelalte re!olvri alturea de trirea crestinismului gr esc apocalipsul. $pag. +)8, 31. 9roprietatea si stpnirea lumii e a lui Dumne!eu, atunci omul e numai un fel de chirias, un fel de administrator si nicidecum propietarul a solut al lumii. 2, de se va crede stpn a solut al lumii, seamn cu credinta ngerului ne un. 9entru ca s nfrne!e pe om de la o cdere ca aceasta, Dumne!eu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul c n-are proprietatea a solut, ci numai proprietatea relativ4 iar pe de alt parte, ca s-l fereasc de cderea n ne unia ngerului ru. Asadar, de ndat ce se d pe sine proprietar a solut al lumii, se ciocneste cu Dumne!eu, l tgduieste, l nltur, l e'propia!, si cu asta crede ntocmai ca .ucifer. 6u-si d seama ietul om c, primind ispita, va fi !dro it su drmturile proprii sale iu iri ne une. 2nd omul se lipeste de fptur, de avutie, de slav, acestea i se fac mamona, care nseamn ani sau ogtii. Deci nu poti slu"i si lui Dumne!eu si lui mamona. 2u toate acestea, Dumne!eu laud pe iconomul prt care si-a fcut prieteni din mamona nedrepttii, si-i fgduieste c-l va primi n mprtie cnd o va isprvi de risipit, dup legea dumne!eiasc a iu irii de oameni - se ntelege c e vor a de risipirea mamonei. De aici putem scoate ntelesul ogtiei5 nu srcia te mntuieste, nici ogtia nu te osndeste ci precum ai sufletul, si fat de ogtie si fat de srcie. %sti srac si !orit cu gndul dup avutie, iat c nu te mntuieste srcia. %sti ogat, dar desfcut cu inima de ogtia ta, iat c nu te prime"duieste ogtia ta. Faptul cum stai cu sufletul5 si fat de una si fat de alta, de asta atrn mntuirea sau osnda ta. $pag. +)), 32. &amenii fug, ct pot mai mult, de fiorul cunoasterii, a unei cunoasteri de ei nsisi n

relatie cu Dumne!eu, n relatie cu nemurirea sufletului, n relatie cu inele si rul. 2u un cuvnt, fug pn la moarte de orice cunoastere e'istential. Astfel, ceea ce nu cunosc ei, fiind stpniti de o lene iologic, li se pare c nu e'ist de fapt si dorm vremea vietii pmntesti, pe urechea aceea. Situatia se schim a rusc n momentul mortii. >oate lucrurile pe care tre uiau s le cunoasc n vremea vietii, dar au fugit de ele sau le-au tgduit, npdesc peste ei cu o evident de nenlturat. n vremea vietii pmntesti cunoasterea rmne la li ertatea omului5 dac voia s cunoasc, putea cunoaste, nu voia s cunoasc, rmnea n necunostint. ndat dup moarte ns, li ertatea aceasta se suspend, si sufletul cunoaste fr s vrea, ceea ce s-a ferit s fac pe cnd era n trup. 2unoasterea are dou momente mari5 momentul mortii, cnd sufletul se de!leag de necunostint, si momentul nvierii, cnd se de!leag si trupul de necredint. 2ci necredinta si are o rsia mai mult din convietuirea sufletului cu trupul. &ri si el tre uie s ntovrseasc si constiinta si credinta. =oartea de!leag sufletul de trup si astfel sufletul a"unge la cunostinta spiritualittii si a nemuririi sale4 nvierea de!leag trupul desvrsit de moarte si de necredint. =oartea si nvierea mplinesc, n privinta constiintei si a i! virii de ru, ceea ce nu pot mplini nici cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei. 9n ce nu trecem prin portile acestea, cunostinta noastr e numai frntur. $pag. +?D, 0?), 33. Dac cineva ar fi scos din iad, aceasta se datoreste ostenelii si rugciunilor Bisericii lupttoare, pe care socotindu-le Dumne!eu ca pe o fapt a iu irii de oameni, care trece dincolo de hotarele mormntului, voi mplini cu ele ceea ce lipsea din pocinta sufletului osndit. Fr li ertate si fr har, nici o suferint nu plteste nimic, cu att mai putin suferinta din iad. Suferinta aceea, desi foarte mare, nu rodeste nici o nde"de de pe urma ei. dar li ertatea, iu irea si harul celor de pe pmnt pot ndupleca pe Dumne!eu s scoat din munc sufletul ce n-a a"uns la sfintenie deplin. 2ci precum nimic necurat nu intr n mprtia lui Dumne!eu, asa nimic un, orict de putin ar fi, nu rmne n iad pentru totdeauna, su ntelegndu-se prin acest un si rugciunile Bisericii. 3u irea a co ort pe Dumne!eu n trup, iu irea a sfrmat portile iadului, iu irea "scoate din moarte si nu te las s te pogori n ntuneric" (+o,it IV,1!). % vor a de-o iu ire artat prin fapte. De aceea !icem c iu irea n-are marginile omului, nici spatiul, nici timpul4 nu piere niciodat, e puternic, nct str ate dincolo de mormnt si a"unge pe cel iu it4 strpunge iadul care nu-i poate sta mpotriv si str ate cerul. $pag. 0(0, 0(/, 34. &rice fapt trupeasc a fost mai nti o fapt sufleteasc. & cdere n curvie e mai nti o cdere n spirit, n spirit e nclinarea si cderea. 3ar aceasta e de la convietuirea cu trupul n care s-a retras ispititorul si-l munceste cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic fr consimtirea spiritului. Aceast consimtire ns nnegreste sau spurc fata sufletului4 l face din ce n ce mai mn"it de poftele mpotriva firii. 3ar cu trecerea vremii, trupul sl este si se satur de pofte, pe cnd sufletul, fiind nemuritor, nrvindu-se cu ele, caut s le mplineasc, chiar dac trupul nu mai e n stare s le fac. Sunt patimi trupesti care nruresc sufletul si sunt patimi sufletesti care se rsfrng si asupra trupului. Slava desart, mndria, orgoliul, viclenia, prerea de sine si altele asemenea, se vd de

departe n tinuta dinafar a trupului. Aceast spurcare a o ra!ului, sufletul are s o plteasc5 de pe urma consimtirii cu patimile iscate de vr"mas contra firii, printr-un chin de nedescris. $pag. 0(*, 35. 2ci atunci =ntuitorul nostru, Dreptul Gudector, cu suflarea gurii sale, i va prvli pe toti5 iadul, moartea, diavolii pe Antihrist si pe dumne!eul ne un si pe toti cei nescrisi n 2artea -ietii i va cufunda n marea cea de foc, n moartea cea de-a doua (-po%a"ip& **, 11.15). Asa ncepe Aheena de constiinte chinuite si de trupuri arse de un foc ntunecos si fr de sfrsit, foc ce se deose este de cel cunoscut de noi, precum se deose este focul !ugrvit de pictori, de focul adevrat. Dumne!eu taie para focului n dou4 cu puterea ar!toare, dar neluminoas, arde pctosii, iar cu puterea luminoas, dar near!toare, strluceste pe sfinti. Asa c pe unii i luminea! near!ndu-i, ca un Soare neapus n vecii vecilor4 iar pe altii i arde neluminndu-i, ntunecati si la ntuneric, n vecii vecilor. $pag.0+/,