Un print din Levant ndrgind vntoarea prin inim neagr de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri crarea, cnt dintr-un flaut de os si zicea: - Veniti s vnm n pduri neptrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic si schim n scor uri ascunse copita si lana si ochiul sticlos... - !tpne, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe-aici. "ai ine s-a atem vnatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici ... #ar printul trecea zm itor nainte privea printre ar ori atent la culori, lsnd n culcus cprioara cuminte si lin$ul ce rde cu ochi sclipitori. !u fagi el ddea uruiana-ntr-o parte: - %riviti cum se-nvrte fcndu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe: veniti s-l lovim cu sgeat de lemn&... - !tpne, e apa 'ucnd su copaci, zicea servitorul privindu-l istet. #ar el rspundea ntorcndu-se: - (aci... !i apa sclipea ca un colt de mistret. !u ulmi, el zorea risipite alaiuri: - %riviti cum pufneste si scurm stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: veniti s-l lovim cu sgeat de fier&... - !tpne, e iar a fosnind su copaci, zicea servitorul zm ind ndrznet. #ar el rspundea ntorcndu-se: - (aci... !i iar a sclipea ca un colt de mistret. !u razi, el strig ndemnndu-i spre creste: - %riviti unde-si afl odihn si loc mistretul cu col)i de argint, din poveste: veniti s-l lovim cu sgeat de foc&... - !tpne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rznd cu dispret.
#ar el rspunde ntorcndu-se: - (aci... !i luna sclipea ca un colt de mistret. #ar vai& su luceferii palizi ai oltii cum st n amurg, la izvor aplecat, veni un mistret urias, si cu coltii l trase sl atic prin col ul roscat. - Ce fiar ciudat m umple de snge, oprind vntoarea mistre)ului meu* Ce pasre neagr st-n lun si plnge* Ce vested frunz m ate mereu*... - !tpne, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohind, su copaci. +scult cum latr copoii gonindu-l... #ar printul rspunse-ntorcndu-se. - (aci. "ai ine ia cornul si sun ntruna. ! suni pn mor, ctre cerul senin... +tunci asfinti dup creste luna !i cornul sun, ns foarte putin.
si ca, seara, sufletul meu, ca tarmul care se modeleaza din ape, ia forma uitata a trupului tau ... Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim. Stnd la nceput de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de uscat. !u peste mult tu ei fi cerul rasfrnt, eu oi fi soarele negru, pamntul. !u peste mult are sa bata nt. !u peste mult are sa bata ntul ...
femei ce-mi faceti cerul mai pustiu( ,asati-ma sa stau( !u reau nimic dect sa zac la usa piramidei, n ung*iu-acesta racoros si mic, %ine ma striga din desert- Desc*ide-i( Si tu te duci- #, mai rami, iubito: cuprinde-ma, si stai, si mai rami) Dar umbra ta de fum de ce-ai grabit-oDa-mi fumul tau, si fa-mi-l capati. /nde dispar attia pomi pe rnd#preste-i tu, simun, n pragul zarii( Si tu te duci-)Simt inima miscnd ca sepiile erzi pe fundul marii. "ri este: peste tot se surpa crengi. #mida patimei se face flutur, si fructele rasuna ca talangi. Adio, ceas n care sa le scutur) Si tu te duci- $ti oi iubi absenta si gura limpede ca un inel. Femei de aur, iar -aud cadenta0 Dar pasul ostru-i gol, si cad n el. #, blestemata inima din mine, De ce alergi prin colb cu pas trsit- 1ami cu bine. - Da, ramas cu bine n 'umatatea mea fara sfrsit) Tu cine esti, care-ai pierdut iar pasul!u mai cunosc pe nimeni, nu mai stiu. %urnd n cerul meu a bate ceasul0 lasati-ma 2 sa n-a'ung prea trziu. #, de-ar eni suprema cutezanta cu gura de argint, .mpalidata( +reau sarutarea ei nepamnteana: un fulger, ntuneric iar, si 2 gata)
.ar tu, iubito, suferind cu pasul, gaseai in zare flu iul descantat de salcii triste, lacrimand in ceasul cand luna-si scoate cornul argintat. Si toate coborati in al cu scuturi roscate in amurg si negre-apoi. Minusculi stropi si oc*i imensi de fluturi cadeau pe umerii rotunzi si goi. #, scutul nu parea sa se scufunde ( %azand adanc, te minunai si tu ca trupul ostru diparea in unde, dar frumusetea trupurilor nu. .ar fiarele setoase, mai la ale, pri ind cu oc*iul rosu de pe mal, cu alt luceafar se-ntorceau din cale uitand sa guste fermecatul al. Tarziu, fara estmant, tinand cu mana, lunatice, oi ascundeati sub scut placerea-nspaimantata si tarana din care trupul ostru s-a nascut) %and a, femeile acestui astru puntau o alta frumusete, gre. si nu isau ca scutul ei albastru odata, de pe umeri, a cadea. .ar spre sfarsitul unei nopti amare, cand fiicele iesira dintre flori, cu sani sfiosi si umeri goi pe care cadeau cu sabii aspre tineri zori, - trecu incet si scutul tau, iubito, sa apere un numar mai frumos si clipa mare pe care-ai sfintit-o in pantece cu tipat dureros. Acum iata: stati plangand in noapte, caci fiicele isi trec stra ec*iul scut la alte fiice, mandre, fara sopate, ca intr-un 'oc de-a pururi cunoscut, Si plangeti flu iul linistit si pasul cu care eti intra-n acelasi al si salciile 'alnice si ceasul pana sub luna-ntarziat pe mal. %and scutul falnic o sa se scufunde, cazand adanc, te ei mira si tu ca frumustea a pierit in unde, tarana trupurilor insa nu)
ca semn ca om edea curnd uscatul. 7Telegrafistul a murit, si nimeni nu-si aminteste alfabetul Morse.8 Sa fi gresit directia-... !u cred: curentul bate-n dunga luntrii noastre, iar soarele-apucnd ne-arata locul de nastere al pestilor cu aripi. %t mai a em pna acolo- /nii sustin ca, peste ct a timp, om trece Meridianul ,unii, a'ungnd pe-o mare care curge dedesubtul acesteia, de unde om edea pe cer cum na ig*eaza umbra noastra. 3 ora mesei. Se aud tipnd cei care-alesi prin tragere la sorti 7cu zaruri masluite(8 or fi astazi e4clusi de la festin: sunt bucatarii...
De doua ori lumea-mi apune sub pleoape. De doua ori inima-mi moare n piept. "resimtul care-mi da trcoale pe-aproape Snt tot eu, asezat pe umaru-mi drept. 79:;<8
!umai ei nu mai sfirsesc sarutarea cea din urma. - "rinde-ma si sunt a ta, murmura apa li ida. .at-o prinsa( Dar a cui e /nde-i sprintena silfida /nde-i cel ce-o cauta &oaca apa amaruie neagra- inata- erzuie ...
nici amfora corolelor de crin, nici fulgerul cristalelor amare. Mereu, ca instrumentul de suflat, cu cntec se or umple, caci faptura si pipaie conturul terminat abia ade erindu-le masura. Asa credeam. Sub stelele trzii, culcndu-ma, strngeam pe lnga mine compasul, inginer de armonii Si cocostrc al zborurilor line. A*( cte eacuri scapata-ntr-un ceas cnd somnul dulce-i frate cu minciunaDin formele de-aseara n-a ramas ntreaga si curata ai( nici una. %u ce calduri de iad si negre ploi enira astazi zorile pe lume 3norme balarii cu frunze moi fosnesc pe tarm, ca marile n spume. Tulpini diforme, zgrciuri pe nisip ranira idealul receptacol si ruinara transparentul c*ip caruia eu i-am fost umil oracol. #, mare-n spasmuri, cu z cniri adnci, de ce-ai ntors genunile fertile $n loc sa cnte sarea, sus pe stnci aud foind insecte si reptile. "iezis e mersul astrelor pe grind, iar datina sti*iilor surpau, de cnd un soarece muri umblnd cu stir u-i putred cercul fara pata. %u scrum si rumegus de furnicar a eti *rani, oi - frunze libertine, ce-ati dat uitarii-aulicul tipar si aria ner urilor di ine( .ar oua, zburatoare-n stol si plc, stiuta i-i de-a pururea dar sparu bataia aripilor, grea de tilc,
prin care orice zbor de ine arta( +ai( steaua asta merge spre amurg) %ristalele s-au spart si sngereaza. Si mii de ape lincede se scurg mn'ind coroana flu iilor, treaza. %i-n mi'locul declinului lumesc eu stau si-astept, cu sfiiciune, ceasul, cnd putrezi- or florile ce cresc ca broaste care-mi tulbura compasul. Atunci, lo ind cu rful n nisip, aceleasi semne or luci n soare, pastrnd n forma lor eternul c*ip al lucrurilor lumii trecatoare.
%u ce m-aleg e, poate, o parere 0 mai *ranitoare nsa dect sunt capsunii, spicul, fagurii de miere si inurile-ntregului pamnt. Si mai se era : nu pot sa m-apropii adeseori dect ncet, tiptil, ca de un crd de sperioase dropii, de uni ersul ei subtil. 3 un imperiu transparent ce iese din lucruri, si le-aseaza-ntr-un alt c*ip, fie ca-mi stau n fata ca mirese, fie ca pier ca spumele-n nisip. Acolo, ma cobor pe niste trepte de marmura si nt, si ma scufund printre contururile ntelepte ale unei substante fara fund, si iarasi ma ridic, sa pipai tlcul ce se desprinde din adncul ei. .ar remea trece, resfirata-n plcul cocorilor, arsnd pe rani ulei. Si doar acea alcatuire simpla de forme si de sunete-n azur mai staruie, fluida, lnga tmpla purificnd paragina din 'ur. #rice sarut a'unge cu un capat dincolo de iubire. Da-mi-l, deci, cu soarele acum, sa simt cum scapat n codrul dedesubt, fara poteci.
ce-ntr-una, *ipnotic, ma soarbe. Treptat izba it de pamntul greoi, desprins de lumesti simulacre, ma-atrage un cer limpezit ca un sloi cntnd din apaile sacre. %u ce fel de grai sa rostesc pe deplin si cui - amutitul elogiu$n turn, ng*etat, albastriu, cristalin, ma-asteapta un di in orgoliu. Marire acestei adnci aratari( $n locul rotirii de zodii, cu inimi aici si la mari departari stau orele fi4e, ca rodii. /itate sunt, deci, izgonite de timp a ersa de stele-n nalturi, si nasterea florii superbe din g*imp, si goana dorintei n salturi. De-acolo de sus, de pe naltul prag pri esc fascinat nafara. %e sfera perfecta( "amntul cel mic cu multele sale n elisuri e una: nimic nu se naste, nimic nu moare n lut si-n frunzisuri. +ai mie, credeam ca farima e-n mers( .ertare, a*( somnuri eterne, minuni mpietrite cu licarul sters de-o iarna ce nu se mai cerne. %a roiuri de ornice prinse-n ng*et ce-mi mngie oc*ii si parul, descopar n lucruri tiparul maret, modelul dinti, Ade rul. !icicnd n-am crezut ca-o sa poata-ncapea padurea-ntr-o singura g*inda, noianul de stele-ntr-o singura stea, oceanu-ntr-un ciob de oglinda. Aceasta e fata traind dedesubt a lumii, obrazul de taina:
integru, statornic, n eci necorupt, mereu despuiat de-orice *aina. #, esnic as rea sa ntrzii aici, pe treapta suprema la care fiinta nu scade ca umbrele, nici prezenta nu trece-n miscare. Mereu sa ma-mbete, cuprins la mi'loc, sederea a toate-ntru sine. Dar ai( rasuflarea mea, ca un foc, topeste zapada sub mine. # limba porneste sa miste, si bat cleios adormitele ore, si prind sa rasara-ntr-un spatiu curbat de spaime stra ec*i aurore0 pri elisti limpide se-mpaien'enesc, departe o luna apune, cad codrii cu-un tipat prelung, omenesc si marea ncepe sa sune. #, nu-mi este dat ca n marele ger sa dainui( +ai, nu mi se cade aici, unde toate - sal ate - sunt cer, aici, n opritele cascade, sa-ntrzii prea mult: nu sunt rednic sa port n oc*i fericita edere a iului care-mi apare ca mort, a tot ce dureaza-n cadere... De-aceea ma-ntorc ntristat si cobor. "aingi, cucu ai ntelepte ma c*eama-ndarat, ma a'uta sa zbor n 'os, pe spirale, pe trepte. Dar eu nca so ai: ma tem sa ma scald n ore ce iarasi ma-n*ata. 3u plng, si ma zbucium n trupul meu cald. $n turn, orologiul ng*eata.
stranie, ca o adiere de ant, iar antul staruia in 'uru-ne ca o respiratie tainica. !u-mi amintesc din timpul acela decat locurile umbrite pe unde treceam si cerul inalt. %elelalte toate, daca mai in, le intalnesc intamplator, ca pe tine. .ntotdeauna acelasi ceas batea ora0 parca toate lucrurile din lume ar fi a ut o singura moarte in aceeasi inima. zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor si ramanem singuri in intuneric ca o profunda re arsare de ape. ,a inceput a fost tarmul meu, tarmul tau, iar intre noi ./B.13A, ca un somn mort. "rima data, soarele, in timp ce trecea de la unul la altul, cazu, pasare de aur ucisa, in aluri. "e urma, fara stirea noastra, fiinte *raparete coborara de pe tarmuri, umblara pe ape. Aceasta dura cate a mii de ani. Apoi, intr-un tarziu, animale marine enira sa muste din tarmuri. Acum liniile noastre mancate se aseamana cu profilul continentelor0 iar sufletele, cu floarea nestatornica din spuma marii, se sfarma in anturi, se usuca pe stanci. ,a inceput intre noi a fost un singur cu ant. Acum sute de cu inte moarte se insufletesc, cand respiratia ta a'unge pana la mine, stranie, ca o adiere de ant ...
zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor si ramanem singuri in intuneric ca o profunda re arsare de ape. ,a inceput a fost tarmul meu, tarmul tau, iar intre noi ./B.13A, ca un somn mort. "rima data, soarele, in timp ce trecea de la unul la altul, cazu, pasare de aur ucisa, in aluri. "e urma, fara stirea noastra, fiinte *raparete coborara de pe tarmuri, umblara pe ape. Aceasta dura cate a mii de ani. Apoi, intr-un tarziu, animale marine enira sa muste din tarmuri. Acum liniile noastre mancate se aseamana cu profilul continentelor0 iar sufletele, cu floarea nestatornica din spuma marii, se sfarma in anturi, se usuca pe stanci. ,a inceput intre noi a fost un singur cu ant. Acum sute de cu inte moarte se insufletesc, cand respiratia ta a'unge pana la mine, stranie, ca o adiere de ant ...
infinitezimale-nseamna drumul pe care-o oaste alba ne azuta, cu comandanti ce poarta tui de maturi, ocupa toate posturile-c*eie ale cetatii, condamnnd statuia primarului care troneaza-n piata.
lnga busteanul Tau cu cioturi tari pna-T0i or creste, Doamne, noi lastari.
Stapane, muritorii isi intorc flamandul rat de porc ferindu-se de tot ce e miracol. !ici unul nu mai intelege azi ce spaima si e4taz contine-al zilei palid receptacol. +ai, cine-ai rea Tu sa primeasca-n dar lumina din pa*ar pe care o ade ereste mirul 3i se ing*esuie cu toti stupid pri ind cu oc*i a id cum cade din copacii lumii 'irul. Dar eu, Stapane, nu ma mai *ranesc decat cu bob ceresc si grindina de 'ar din sfera lunii. Si zilnic mistuit de-un foc gentil surad ca un copil in aerul teribil al minunii.
noi cu ce ne-am *rani mai departe, daca nu ne-ai fi dat un tain de cucuta, de cantec si moarte)
Asemenea calugarilor, care la zarea lumanarii ani de- a randul recopiau pe pergamente- nscrisuri pe care, fara- a le pricepe noima, le asezau in rafturi prafuite ca pe- un tezaur de -ntelesuri sacre ce a eau sa iasa la i eala tocmai peste- un adanc amar de eacuri, si eu .ti copiez in sufletul meu te4tul obscur, din care nu- nteleg o iota. Doamne, aseaza- ma acum in raftul ce mi-a fost destinat, si- n asteptarea luminii care- o sa ma- n apaieze cand a, ca pe un manuscris de pret(
cu pntecul flasc respira ca un golf magic. +nt mai nalt nu cunosc: sub stindarde n zdrente iscerele lumii racnesc, n ga anele dreptilor sunt gauriti butucii de la rotile %arului Mare. Admirabil: oi zidi si eu pulberea si-ade arul, n lacrima incunabulelor am s-ating zorile. Sunt sc*imbul trei al +andaliei, stilul delfin( Asteptati-ma doar o clipa: sa asez capul Sfin4ului ntr-o aza)
ti tDinuie prezenta sub presimt. De-aceea, ridicati- D pe praguri ca sD edeti acuma lDmurit cum flfie luminile ca steaguri pe cel pDzit de oi, care-a murit.
Soarece sarind din gura-n gura 7pentru cei cu suflet de copil ce-au iesit pe brnci, printr-o spartura, din cetatea lor, si in tiptil0 pentru cei fugari din batalie, plini de praf si asudnd sub za0 pentru ucigasii cu simbrie dornici foarte a se boteza0 pentru facatorii de *risoa e, care iscodind din ins n ins colecteaza g*icitori si snoa e si-ntretin legenda dinadins0 pentru regii cu domnie scurta, care nu mai au dect un ceas0 pentru mamele ce-si tin n burta plozii, ca sa-i nasca la popas0 pentru epilepticii n care dia olul e pedepsit sa stea n genunc*i si-n esnica miscare0 pentru cei calauziti de stea0 pentru preotii n mari oda'dii, grasi, pletosi, cu ata n urec*i, intonnd troparele nadesdii, plictisiti de zeul lor cel ec*i0 pentru cei cu aripi lungi pe umar de la rai si iad0 pentru femei osndite-n gloate fara numar fiecare prin frumusetea ei0 pentru cei ce nd pe cale leacuri speculnd durerea tuturor0 pentru cei care-au murit de eacuri si se trie-n urmasii lor0 pentru cei din alte uni ersuri si cu alte-nfatisari0 si c*iar pentru autoru-acestor ersuri, calarind un falnic arnasar care - asemeni celui din po este paste numai 'ar si scuipa foc8 toata lumea afla trista este: $ntlnirea nu mai are loc(
n zori de zi cnd cea din urma stea este satula de ispra i nebune un print al natorii po estea si-un gramatic nota ce i se spune Fmai mare-n e ul ce mi s-a predat o alta ntmplare nu e4istaG - marite domn( am un condei ciudat: n loc de FmareG-a scris cu lacrimi FtristaG Fafara astrul zilei neclintit suna din bronzuri ec*i ca o fanfaraG - maria ta( condeiul meu smintit noteaza FnlauntruG nu FafaraG Fla fel de-aprinsa-n n elisul ei simteam bataia sngelui n ine: o flacara sporindu-se-n uleiG - stapne( s-a notat aceasta bine Fde patru zile soimul astepta flamnd cu oc*iul galben cum e lunaG - sa fim mai drepti cu el maria ta( Fde patru zileG nu: FdintotdeaunaG Fn coli ia-i strmta fara somn lipsit de zari murea de tranda ieG - sunt zari care se nasc marite domn( si scapara cumplit n coli ie Faidoma cu el tn'eam spre cer sa-ndestulez ederile-mi augusteG - stapne( poftele maririi cer ct nu e-n stare limba ei sa guste Fatunci l-am scos din latG - ba nu l-ai scos( Fstiam simtmd cum musca din manusa ce patimi poarta-n pliscul fiorosG - asa-i( dar nu stiai ce poarta-n gusa Fcuprinsu-ntreg parea ca scos din minti desi nu-l tulburau macar zefiriiG - stapne( nu se cade sa te minti: launtrul isca tulburarea firii F*aitasii-a eau pe c*ip surs felin de cini zelosi care-si confirma faitaG - marite domn( golanii simt din plin cnd ura de al curte-asmuta *aita Feram att de mareG - un pigmeu( Fca un topaz ntinderea marunta lucea stropita-n inelarul meuG - dar doamne( nu era inel de nunta. F isam o prada mare mai presus
de orice z acnet de aripi mortaleG - isai sa pui n locul stelei sus obscura stema a domniei tale( Fparca nam prin mine urmarind pe dincolo de orice cu iinta o pasare ce zboara, de pe-un grind ce ma rasfrange-n ape o fiinta ce ma-ntrecea si ma urma n timp si alurea cu-o ritmica aripa oglinda unui aprig anotimp n care toate concentrate-n clipa ma prosla eau liturgic mpre'ur: cmpii si osti don'oane si ducate eneau urlnd n calea mea o( 'ur nam prin clare zile spintecate de rasuflarea mea simteam ca sunt ca soimul ce-si gaseste-ade aratul destin fantoma unui print marunt n care se trezeste mparatul eram prea e4altat ca sa obser ca soimul meu pierise supt de zare dar simt acum ca agerul meu ser el - natoru-a ce mi se nazare pe bolti cu ulturi si ereti complici mi raspndeste numele-n tarieG - te-nseli stapne( soimul e aici pe mna mea si aripa lui scrie
%aldura blanda-a soarelui de toamna. 3i si(- .ntelepciunea unei ieti 3 s-o traiesti, pe fiecare treapta, "rin ceea ce-i e propriu, si sa-n eti a-i da, necontenit, masura dreapta. Sa-i dam, deci, acceptatei batraneti "rile'ul de-a ne-ntineri, o clipa "rin tot ce-a fost recolta si risipa. !oi, toti, ne-am pregatit cand a, de zbor Aici, intre aceste ziduri sfinte. Azi am enit sa ne rostim in cor 1ecunostinta inimii, fierbinte, #magiul cald, al nostru-al tuturor, Adus acum liceului prin care Am cunoscut intaia consacrare. Tot ca ele i, dar azi mai silitori, +enim sa strangem generoasa mana A unor fara seaman profesori. %elor de-aici, si celor din tarana, .ntotdeauna le om fi datori: %aci tot ce le platim, pana la moarte, Din ce ne-au dat, e doar o mica parte. !e-am adunat sa spunem, fara glas, "rezent( in numele unor prieteni ce nu-s aici0 acei care-au ramas, de reme sau tarziu, sub triste cetini0 sa ne-implinim cucernicul popas la cerul lor cu astre scufundate ce-asteapta azi un semn de pietate. Suntem aici pentru-a raspunde-acum ,a intrebarea: %e-ati facut in iata3 o-ntrebare de sfarsit de drum3u cred ca nu: raspunsu-i inca-n fata. %i-n clipa cand il om rosti, oricum !e-ar fi - carunt sau inca negru - parul, Doar urma noastra spune ade arul. !e-am adunat ca sa-adunam acest Teribil ade ar al ietii noastre %u tot ce are mandru sau funest Din biruinti, sperante si dezastre, Sa nu ramana-n pulberi nici un gest, %i-insumat-ca un mirabil numar Sa-l ducem impreuna, toti, pe umar. !e-am adunat sa ne copilarim. Sa dezgropam din noi crenguta erde A unui esnic tanar ifleim
"e care sufletul nicicand nu-l pierde, Si-ncaruntiti cum suntem sa-l traim Din nou: in cantecele si-n credinta %are din leagan ne-au scaldat fiinta. .ar daca-i scris ca orele de azi Sa bata a suprema intalnire Aprindeti- a sorii din obraz, Fiti numai bunatate si iubire, Si-orice cu ant rostiti-l in e4taz( Sarutul cel din urma, ca si-ntaiul, Sa ne eg*eze-n flacari capataiul( "rieteni si colegi - bine-ati enit( .n lupta noastra crancena cu timpul, 6ai sa ne credem inca la zenit( 1estaurati, deci pentr-o zi, #limpul( Dati intalnirii nimbul cu enit( Din mana-n mana cupe mari sa treaca: Eeii batrani stiu inca sa petreaca(