Sunteți pe pagina 1din 31

Stefan Augustin Doinas - Mistretul cu colti de argint

Un print din Levant ndrgind vntoarea prin inim neagr de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri crarea, cnt dintr-un flaut de os si zicea: - Veniti s vnm n pduri neptrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic si schim n scor uri ascunse copita si lana si ochiul sticlos... - !tpne, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe-aici. "ai ine s-a atem vnatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici ... #ar printul trecea zm itor nainte privea printre ar ori atent la culori, lsnd n culcus cprioara cuminte si lin$ul ce rde cu ochi sclipitori. !u fagi el ddea uruiana-ntr-o parte: - %riviti cum se-nvrte fcndu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe: veniti s-l lovim cu sgeat de lemn&... - !tpne, e apa 'ucnd su copaci, zicea servitorul privindu-l istet. #ar el rspundea ntorcndu-se: - (aci... !i apa sclipea ca un colt de mistret. !u ulmi, el zorea risipite alaiuri: - %riviti cum pufneste si scurm stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: veniti s-l lovim cu sgeat de fier&... - !tpne, e iar a fosnind su copaci, zicea servitorul zm ind ndrznet. #ar el rspundea ntorcndu-se: - (aci... !i iar a sclipea ca un colt de mistret. !u razi, el strig ndemnndu-i spre creste: - %riviti unde-si afl odihn si loc mistretul cu col)i de argint, din poveste: veniti s-l lovim cu sgeat de foc&... - !tpne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rznd cu dispret.

#ar el rspunde ntorcndu-se: - (aci... !i luna sclipea ca un colt de mistret. #ar vai& su luceferii palizi ai oltii cum st n amurg, la izvor aplecat, veni un mistret urias, si cu coltii l trase sl atic prin col ul roscat. - Ce fiar ciudat m umple de snge, oprind vntoarea mistre)ului meu* Ce pasre neagr st-n lun si plnge* Ce vested frunz m ate mereu*... - !tpne, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohind, su copaci. +scult cum latr copoii gonindu-l... #ar printul rspunse-ntorcndu-se. - (aci. "ai ine ia cornul si sun ntruna. ! suni pn mor, ctre cerul senin... +tunci asfinti dup creste luna !i cornul sun, ns foarte putin.

Stefan Augustin Doinas - Astazi ne despartim


Astazi nu mai cntam, nu mai zmbim. Stnd la nceput de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de uscat. Totul e att de firesc n tacerea noastra. Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie ... Alaturi, umbra albastra pentru ade aruri gndite sta marturie. !u peste mult tu ei fi azurul din mari, eu oi fi pamntul cu toate pacatele. "asari mari te or cauta prin zari ducnd n gusa mireasma, bucatele. #amenii or crede ca suntem dusmani. $ntre noi, lumea a sta nemiscata ca o padure de sute de ani plina de fiare cu blana argata. !imeni nu a sti ca suntem tot att de aproape

si ca, seara, sufletul meu, ca tarmul care se modeleaza din ape, ia forma uitata a trupului tau ... Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim. Stnd la nceput de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de uscat. !u peste mult tu ei fi cerul rasfrnt, eu oi fi soarele negru, pamntul. !u peste mult are sa bata nt. !u peste mult are sa bata ntul ...

Stefan Augustin Doinas - Doar Tu


%and omul, prabusit, la inceput, in iarba dusmanoasa si-n tarana adulmeca-n tarasul greu, pe-o rana, miresmele ce se-naltau din lut si, nemai rand ostatic sa ramana sub zarea stri itoare ca un scut, se rasucea s-o urce, renascut si se-agata de fulgere c-o mana, acea cumplita smulgere din smoala cu palma-ntoarsa ca o cupa goala fu primul dans n care se zbatu, elan de floare palida, in olta, ibrat pe scari de sunete spre bolta pe care-n mers il amintesti doar tu.

Stefan Augustin Doinas - Don &uan n delir


#, de-as a'unge sa adorm odata() Ma doare oc*iul de minuni si fum. +reau sa se-ntoarca toate si sa bata, sa salte inimile ec*i din drum. ,asati-ma( De ce ma luati pe sus+reau sa ramn aici, ntre ecini. .-att de galben cerul spre apus si prabusit cu clopote pe crini. Tu cine esti, care-ai pierdut cadenta!u mai cunosc pe nimeni, nu mai stiu #, ct de mult a oi iubi absenta,

femei ce-mi faceti cerul mai pustiu( ,asati-ma sa stau( !u reau nimic dect sa zac la usa piramidei, n ung*iu-acesta racoros si mic, %ine ma striga din desert- Desc*ide-i( Si tu te duci- #, mai rami, iubito: cuprinde-ma, si stai, si mai rami) Dar umbra ta de fum de ce-ai grabit-oDa-mi fumul tau, si fa-mi-l capati. /nde dispar attia pomi pe rnd#preste-i tu, simun, n pragul zarii( Si tu te duci-)Simt inima miscnd ca sepiile erzi pe fundul marii. "ri este: peste tot se surpa crengi. #mida patimei se face flutur, si fructele rasuna ca talangi. Adio, ceas n care sa le scutur) Si tu te duci- $ti oi iubi absenta si gura limpede ca un inel. Femei de aur, iar -aud cadenta0 Dar pasul ostru-i gol, si cad n el. #, blestemata inima din mine, De ce alergi prin colb cu pas trsit- 1ami cu bine. - Da, ramas cu bine n 'umatatea mea fara sfrsit) Tu cine esti, care-ai pierdut iar pasul!u mai cunosc pe nimeni, nu mai stiu. %urnd n cerul meu a bate ceasul0 lasati-ma 2 sa n-a'ung prea trziu. #, de-ar eni suprema cutezanta cu gura de argint, .mpalidata( +reau sarutarea ei nepamnteana: un fulger, ntuneric iar, si 2 gata)

Stefan Augustin Doinas - 3legie


%and a fecioarele acestui astru ieseau sin casa, gangurind abia, purtand pe umeri ca un scut albastru o frumusete limpede si grea. .ar umbra ei, cazand din mers pe plante le-nco oia pentru putreziciuni si pentru-acele sfinte diamante i ite cu trufie in carbuni.

.ar tu, iubito, suferind cu pasul, gaseai in zare flu iul descantat de salcii triste, lacrimand in ceasul cand luna-si scoate cornul argintat. Si toate coborati in al cu scuturi roscate in amurg si negre-apoi. Minusculi stropi si oc*i imensi de fluturi cadeau pe umerii rotunzi si goi. #, scutul nu parea sa se scufunde ( %azand adanc, te minunai si tu ca trupul ostru diparea in unde, dar frumusetea trupurilor nu. .ar fiarele setoase, mai la ale, pri ind cu oc*iul rosu de pe mal, cu alt luceafar se-ntorceau din cale uitand sa guste fermecatul al. Tarziu, fara estmant, tinand cu mana, lunatice, oi ascundeati sub scut placerea-nspaimantata si tarana din care trupul ostru s-a nascut) %and a, femeile acestui astru puntau o alta frumusete, gre. si nu isau ca scutul ei albastru odata, de pe umeri, a cadea. .ar spre sfarsitul unei nopti amare, cand fiicele iesira dintre flori, cu sani sfiosi si umeri goi pe care cadeau cu sabii aspre tineri zori, - trecu incet si scutul tau, iubito, sa apere un numar mai frumos si clipa mare pe care-ai sfintit-o in pantece cu tipat dureros. Acum iata: stati plangand in noapte, caci fiicele isi trec stra ec*iul scut la alte fiice, mandre, fara sopate, ca intr-un 'oc de-a pururi cunoscut, Si plangeti flu iul linistit si pasul cu care eti intra-n acelasi al si salciile 'alnice si ceasul pana sub luna-ntarziat pe mal. %and scutul falnic o sa se scufunde, cazand adanc, te ei mira si tu ca frumustea a pierit in unde, tarana trupurilor insa nu)

Stefan Augustin Doinas - .nstantaneu


.mi plac fotografiile - la ceasul cind se presc*imba-n tigri: fiecare isi tine-n gura *alca ei de timp. !oi inotam - in oc*ii lor: zimbind, mai facem gesturi mari si luminoase sub cerul inflorit... Dar dedesubt, .nsingerata, apa fara umbra ne-a si arsat intr-o bulboana sumbra.

Stefan Augustin Doinas - &urnal de bord


Sa nu orbim de cei care-au sarit din luntre, ca s-a'unga mai de reme la tarm: sunt niste diletanti ai mortii... !oi nsa, pasagerii cu ocatie, ne ndeletnicim cu diferite afaceri, dintre care cea mai buna e cresterea. Da: crestem, de enind tot mai flamnzi de nemurire. /nii se si realizeaza. %e placere sa-i ezi crescndu-si numele n lemnul de pin al luntrii(... /nii dintre ei pazesc copiii - sa nu 'oace risca. Altii s-au instalat, cuminti, la pupa si studiaza drele. 34ista c*iar mncatori de ciocrlii, al caror gtle' o sa le supra ietuiasca. Dar cei mai multi si sc*imba-ntruna locul mprumutndu-si sculele, n transa. %nd cte unul striga: 56ei, luntrase(5, ecoul i raspunde lenes: 5Doarme...50 Dar asta este o po este-n care multi nu mai cred. $n general, n-a em nici paraziti, nici boli molipsitoare. 7.dei e4ista, nsa nu fac pui.8 /n singur lucru ne ngri'oreaza 7dar cei ce-l spun sunt aruncati n apa8: de-att amar de reme n-am primit nici un mesa' - un porumbel, o trmba -

ca semn ca om edea curnd uscatul. 7Telegrafistul a murit, si nimeni nu-si aminteste alfabetul Morse.8 Sa fi gresit directia-... !u cred: curentul bate-n dunga luntrii noastre, iar soarele-apucnd ne-arata locul de nastere al pestilor cu aripi. %t mai a em pna acolo- /nii sustin ca, peste ct a timp, om trece Meridianul ,unii, a'ungnd pe-o mare care curge dedesubtul acesteia, de unde om edea pe cer cum na ig*eaza umbra noastra. 3 ora mesei. Se aud tipnd cei care-alesi prin tragere la sorti 7cu zaruri masluite(8 or fi astazi e4clusi de la festin: sunt bucatarii...

Stefan Augustin Doinas - ,upul singuratic


.ubita printre arbori nu se i este. &os, ntr-o rpa umbroasa ca-ntr-un ung*er, stau dumnezeieste batut lenes de-un nt ca si mine sting*er. !imeni nu trece si nimic nu se-ntmpla. De altfel, niciodata nu se-ntmpla nimic. !umai pe tmpla aceeasi su ita-si sporeste argintul din spic. De doua ori zarea-mi apune sub pleoape, De doua ori inima-mi tresare n piept. "resimtul care-mi da trcoale pe-aproape uneori mi se-aseaza pe umarul drept. Daca pamntul salbatic nu i-ar sta-n cale, inima mea cu conturul fibros s-ar plimba peste fata lunii, agale, ca o floare rosie, fara miros. !imeni nu trece. "recum nimeni nu stie ca lumea ntreaga, pe nserat, e doar o parere, ntre deal si cmpie, de care sufletul s-a cutremurat. .ubita dintre oameni nu ma esteste. &os, ntr-o rpa de umbra, ca-ntr-un ung*er, stau dumnezeieste batut lenes de-un nt ca si mine sting*er.

De doua ori lumea-mi apune sub pleoape. De doua ori inima-mi moare n piept. "resimtul care-mi da trcoale pe-aproape Snt tot eu, asezat pe umaru-mi drept. 79:;<8

Stefan Augustin Doinas - Marea


3l cinta pe tarm. "erfida, unda marii s-alinta. 3a zicea: Ma simt silfida, prinde-ma - si sint a ta ... Marea c*icotea: - 6a( 6a( ... Si-a sarit in apa fata. /nda marii, inspumata, doar atita astepta. %a pe-o floare-n int o poarta alul iu si apa moarta. 3l o cauta-n zadar: trupul ei mereu isi pierde in argint albastru- erde auriul c*i*limbar. .ata - atingind nadirul sinii goi si trandafirul. Dar cu mina prin safire pescuitu-i o po este fara margini, ca si marea. %onsumata-n stralucire, ziua nu le-a dat de este sa-si consume-imbratisarea. 3 tirziu. %ind - beat de dor el o prinde si-o saruta, unda marii scade, muta, tremurind in 'urul lor. /nde-s tarmurile-... !u-s. Doar azurul 'os si sus, clatina pe aluri crete tulburata frumusete, ani de fum, eoni de foc. #sie de is a lumii, ei - in lingusirea spumii ard rotindu-se pe loc. Toate-n 'ur se sparg, se curma, se desfac, se prabusesc.

!umai ei nu mai sfirsesc sarutarea cea din urma. - "rinde-ma si sunt a ta, murmura apa li ida. .at-o prinsa( Dar a cui e /nde-i sprintena silfida /nde-i cel ce-o cauta &oaca apa amaruie neagra- inata- erzuie ...

Stefan Augustin Doinas - Miercuri


%e-i astazi, marti- Asteapta. %a miine-n zori, poetul patrunde iar sub coa'a batrinului ste'ar, descuie sapte cercuri de lemn cu tigaretul si-a'unge-ntr-un imperiu de dans si de poiar in care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere ceresti, si flu ii curg, si-o stea, ce pare +enus, prin gura unui greier asaza zimti pe iarba ce tremura-n amurg. .ar 'oi poetul iese si cautind spre soare se-ntreaba-ncet: Acuma, in ce copac sint oare-

Stefan Augustin Doinas - !atura moarta


Fructele din tablou snt un adio. 7"e masa, copiile lor zbrcite agita-n nt batiste-aromitoare.8 Albastru, erde, indigo or arde orasele sortite sa le-afirme. Amoruri multe or strni: o forma imatura sub fardul lor a duce-n ispita mateloti miopi de sare, lorzi neutrali, profesori de bucate, copii care or crede ca snt discuri. 7"e masa, la soroace ec*i, pluti- or din nou batiste dulci 2 o, imitatii, la ora sapte cina unor grauri)8 3le, n tara unde cresc magnetii,

nu-si pot epuiza irginitatea. 79:=98

Stefan Augustin Doinas - !insoarea


+azdu* ne rstnic. Stau si-ascult # muta con ertire-n lucruri. Decembrie-mi estea, demult, Acest po'ar de in olucruri Suflate ca din nari de boi, Aceasta oarba constelare De inocenta- peste noi. %e liniste( "e inelare Descind logodne. $n auz 7mai ec*i suna ec*ile cu inte-8 tsneste, incers, un *a uz. Alcatuire prea fierbinte, #brazul nostru plnge, ros -ca de acizi rotind n plcuride-un ger nalt si somnoros, de-un grai irgin ce pune tlcuri pe gura, stresina si reasc. si-mi ine, parca, sa ma nasc)

Stefan Augustin Doinas - #mul cu compasul


Am zgriat aseara pe nisip formula unei alte ordini, care contine-al lucrurilor tainic c*ip, cel fara de ruina si miscare. Aici, acest inel n care-ncerc sa prind rotirea stelelor n spatiu: medalie de foc si magic %erc, lui nsusi *rana cruda si nesatiu. .ar dincolo, ca simbol ntelept, un cort de raze cu foita clara: Triung*iul catre care ma ndrept la dangatele bronzului de seara. !imic nu socoteam a fi strain de-aceste prea statornice tipare

nici amfora corolelor de crin, nici fulgerul cristalelor amare. Mereu, ca instrumentul de suflat, cu cntec se or umple, caci faptura si pipaie conturul terminat abia ade erindu-le masura. Asa credeam. Sub stelele trzii, culcndu-ma, strngeam pe lnga mine compasul, inginer de armonii Si cocostrc al zborurilor line. A*( cte eacuri scapata-ntr-un ceas cnd somnul dulce-i frate cu minciunaDin formele de-aseara n-a ramas ntreaga si curata ai( nici una. %u ce calduri de iad si negre ploi enira astazi zorile pe lume 3norme balarii cu frunze moi fosnesc pe tarm, ca marile n spume. Tulpini diforme, zgrciuri pe nisip ranira idealul receptacol si ruinara transparentul c*ip caruia eu i-am fost umil oracol. #, mare-n spasmuri, cu z cniri adnci, de ce-ai ntors genunile fertile $n loc sa cnte sarea, sus pe stnci aud foind insecte si reptile. "iezis e mersul astrelor pe grind, iar datina sti*iilor surpau, de cnd un soarece muri umblnd cu stir u-i putred cercul fara pata. %u scrum si rumegus de furnicar a eti *rani, oi - frunze libertine, ce-ati dat uitarii-aulicul tipar si aria ner urilor di ine( .ar oua, zburatoare-n stol si plc, stiuta i-i de-a pururea dar sparu bataia aripilor, grea de tilc,

prin care orice zbor de ine arta( +ai( steaua asta merge spre amurg) %ristalele s-au spart si sngereaza. Si mii de ape lincede se scurg mn'ind coroana flu iilor, treaza. %i-n mi'locul declinului lumesc eu stau si-astept, cu sfiiciune, ceasul, cnd putrezi- or florile ce cresc ca broaste care-mi tulbura compasul. Atunci, lo ind cu rful n nisip, aceleasi semne or luci n soare, pastrnd n forma lor eternul c*ip al lucrurilor lumii trecatoare.

Stefan Augustin Doinas - #racol mut


Da: scoica moarta, pestera adnca rasuna ca o inima. Dar ce-i maimutaritul glas nascut din stnca, sau z onul din coc*ilii, pentru cei ce or sa prinda pulsul fara nume, mereu egal si-ascuns n sfera lui ca-n sacra rasuflare-a unor Mume 3coul e prezenta nimanui. ,a fel 2 pentru cu inte. +oci de noapte, cei mari, cei dusi nu ne-au lasat dect tartele rostirii, biete soapte ce ni se-mpotmolesc solzoase-n gt. A*, unde-i du*ul lor de spada treaza Din colbul sunetelor moarte, - cum mai poate sa se scoale marea Fraza #racolul e mut si scuipa scrum. 79:=>8

Stefan Augustin Doinas - #rice sarut


#rice sarut a'unge cu un capat dincolo de iubire. .ata 2 flori pe-a caror scara de petale scapat ca soarele-ntr-o lume de culori.

%u ce m-aleg e, poate, o parere 0 mai *ranitoare nsa dect sunt capsunii, spicul, fagurii de miere si inurile-ntregului pamnt. Si mai se era : nu pot sa m-apropii adeseori dect ncet, tiptil, ca de un crd de sperioase dropii, de uni ersul ei subtil. 3 un imperiu transparent ce iese din lucruri, si le-aseaza-ntr-un alt c*ip, fie ca-mi stau n fata ca mirese, fie ca pier ca spumele-n nisip. Acolo, ma cobor pe niste trepte de marmura si nt, si ma scufund printre contururile ntelepte ale unei substante fara fund, si iarasi ma ridic, sa pipai tlcul ce se desprinde din adncul ei. .ar remea trece, resfirata-n plcul cocorilor, arsnd pe rani ulei. Si doar acea alcatuire simpla de forme si de sunete-n azur mai staruie, fluida, lnga tmpla purificnd paragina din 'ur. #rice sarut a'unge cu un capat dincolo de iubire. Da-mi-l, deci, cu soarele acum, sa simt cum scapat n codrul dedesubt, fara poteci.

Stefan Augustin Doinas - #rologiul De ?*ea@A


,a cumpana noptii, eu sui ntr-un turn. "aingi, cucu ai ntelepte se-ntrec sa-mi opreasca urcusul nocturn de sta'a pe strmtele trepte. Dar nu e nici bu*a cu strigatul ei, nici iasca cu oc*iul sinistru, nici aprige pliscuri ce scuipa ulei, nici aripi suflnd ca un sistru, nici spada 'ucndu-mi pe crestet piezis, nici limba-ntre granite oarbe sa stea mpotri a acestui suis

ce-ntr-una, *ipnotic, ma soarbe. Treptat izba it de pamntul greoi, desprins de lumesti simulacre, ma-atrage un cer limpezit ca un sloi cntnd din apaile sacre. %u ce fel de grai sa rostesc pe deplin si cui - amutitul elogiu$n turn, ng*etat, albastriu, cristalin, ma-asteapta un di in orgoliu. Marire acestei adnci aratari( $n locul rotirii de zodii, cu inimi aici si la mari departari stau orele fi4e, ca rodii. /itate sunt, deci, izgonite de timp a ersa de stele-n nalturi, si nasterea florii superbe din g*imp, si goana dorintei n salturi. De-acolo de sus, de pe naltul prag pri esc fascinat nafara. %e sfera perfecta( "amntul cel mic cu multele sale n elisuri e una: nimic nu se naste, nimic nu moare n lut si-n frunzisuri. +ai mie, credeam ca farima e-n mers( .ertare, a*( somnuri eterne, minuni mpietrite cu licarul sters de-o iarna ce nu se mai cerne. %a roiuri de ornice prinse-n ng*et ce-mi mngie oc*ii si parul, descopar n lucruri tiparul maret, modelul dinti, Ade rul. !icicnd n-am crezut ca-o sa poata-ncapea padurea-ntr-o singura g*inda, noianul de stele-ntr-o singura stea, oceanu-ntr-un ciob de oglinda. Aceasta e fata traind dedesubt a lumii, obrazul de taina:

integru, statornic, n eci necorupt, mereu despuiat de-orice *aina. #, esnic as rea sa ntrzii aici, pe treapta suprema la care fiinta nu scade ca umbrele, nici prezenta nu trece-n miscare. Mereu sa ma-mbete, cuprins la mi'loc, sederea a toate-ntru sine. Dar ai( rasuflarea mea, ca un foc, topeste zapada sub mine. # limba porneste sa miste, si bat cleios adormitele ore, si prind sa rasara-ntr-un spatiu curbat de spaime stra ec*i aurore0 pri elisti limpide se-mpaien'enesc, departe o luna apune, cad codrii cu-un tipat prelung, omenesc si marea ncepe sa sune. #, nu-mi este dat ca n marele ger sa dainui( +ai, nu mi se cade aici, unde toate - sal ate - sunt cer, aici, n opritele cascade, sa-ntrzii prea mult: nu sunt rednic sa port n oc*i fericita edere a iului care-mi apare ca mort, a tot ce dureaza-n cadere... De-aceea ma-ntorc ntristat si cobor. "aingi, cucu ai ntelepte ma c*eama-ndarat, ma a'uta sa zbor n 'os, pe spirale, pe trepte. Dar eu nca so ai: ma tem sa ma scald n ore ce iarasi ma-n*ata. 3u plng, si ma zbucium n trupul meu cald. $n turn, orologiul ng*eata.

Stefan Augustin Doinas - "oem


,a inceput a fost cu antul ./B.13. 1espiratia ta a'ungea pana la mine

stranie, ca o adiere de ant, iar antul staruia in 'uru-ne ca o respiratie tainica. !u-mi amintesc din timpul acela decat locurile umbrite pe unde treceam si cerul inalt. %elelalte toate, daca mai in, le intalnesc intamplator, ca pe tine. .ntotdeauna acelasi ceas batea ora0 parca toate lucrurile din lume ar fi a ut o singura moarte in aceeasi inima. zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor si ramanem singuri in intuneric ca o profunda re arsare de ape. ,a inceput a fost tarmul meu, tarmul tau, iar intre noi ./B.13A, ca un somn mort. "rima data, soarele, in timp ce trecea de la unul la altul, cazu, pasare de aur ucisa, in aluri. "e urma, fara stirea noastra, fiinte *raparete coborara de pe tarmuri, umblara pe ape. Aceasta dura cate a mii de ani. Apoi, intr-un tarziu, animale marine enira sa muste din tarmuri. Acum liniile noastre mancate se aseamana cu profilul continentelor0 iar sufletele, cu floarea nestatornica din spuma marii, se sfarma in anturi, se usuca pe stanci. ,a inceput intre noi a fost un singur cu ant. Acum sute de cu inte moarte se insufletesc, cand respiratia ta a'unge pana la mine, stranie, ca o adiere de ant ...

Stefan Augustin Doinas - "oem


,a inceput a fost cu antul ./B.13. 1espiratia ta a'ungea pana la mine stranie, ca o adiere de ant, iar antul staruia in 'uru-ne ca o respiratie tainica. !u-mi amintesc din timpul acela decat locurile umbrite pe unde treceam si cerul inalt. %elelalte toate, daca mai in, le intalnesc intamplator, ca pe tine. .ntotdeauna acelasi ceas batea ora0 parca toate lucrurile din lume ar fi a ut o singura moarte in aceeasi inima.

zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor si ramanem singuri in intuneric ca o profunda re arsare de ape. ,a inceput a fost tarmul meu, tarmul tau, iar intre noi ./B.13A, ca un somn mort. "rima data, soarele, in timp ce trecea de la unul la altul, cazu, pasare de aur ucisa, in aluri. "e urma, fara stirea noastra, fiinte *raparete coborara de pe tarmuri, umblara pe ape. Aceasta dura cate a mii de ani. Apoi, intr-un tarziu, animale marine enira sa muste din tarmuri. Acum liniile noastre mancate se aseamana cu profilul continentelor0 iar sufletele, cu floarea nestatornica din spuma marii, se sfarma in anturi, se usuca pe stanci. ,a inceput intre noi a fost un singur cu ant. Acum sute de cu inte moarte se insufletesc, cand respiratia ta a'unge pana la mine, stranie, ca o adiere de ant ...

Stefan Augustin Doinas - "oetul ca negustor de zapada


# data cu-nceputul prima erii, cnd neaua piere si copiii, dornici sa rda de cei mari, gasesc n locul troienelor doar frati, parinti - doar oameni gata facuti - apare n cetate nebunul care inde neda. # iarna salbatica i scnteiaza-n suflet, iar el precupeteste crunt : o iarna cu pomi golasi si pasari amortite, cu ape ce orbesc n smn sub sloiuri si cu seminte oarbe pregatibndu-si e4ploziile. "e poleiu-albastru din oc*iu-i stng trec lebede n sanii, iar stiuci de-argint, la copca, pot fi prinse n bulbul celalalt, ntorc spre noapte. Fara de mila, el si inde marfa. Apoi, fiind el nsusi de zapada, se-mparte tuturora: fulgi si pene

infinitezimale-nseamna drumul pe care-o oaste alba ne azuta, cu comandanti ce poarta tui de maturi, ocupa toate posturile-c*eie ale cetatii, condamnnd statuia primarului care troneaza-n piata.

Stefan Augustin Doinas - "salmul ,CC...


Sunt prada unei boli ce nu ma lasa nici sa traiesc si nici sa mor. %u-o sfanta aprindere, potri nic-amoroasa, cu du*ul Tau ma iau mereu la tranta. Te oi in inge - Bucuria unei izbanzi m-ar arunca in disperare: sunt ca un pin pe marginea lagunei cu radacina-n luturi mult prea rare. Ai sa ma birui- !-o sa ma condamne triumful Tau netulburat, caci ora 'udetului a bate-n mine, Doamne, cu limba moarta ine tuturora ) #sanda noastra, cea din *aos data, e sa pierim sau sa-n iem de-odata.

Stefan Augustin Doinas - "salmul .


%um sa te-ntmpin, Doamne, - cu ce ruga Ai fost copac acum esti buturuga. +rei sa ma scol eu nsumi din genunc*i sa-ti fiu coroana erde, sa-ti fiu trunc*iS-asez cu rful degetelor mele pe-aceleasi bolti de fum aceleasi stele3u, cel bolna de bine si de rau, rei sa ma-nalt aici n locul Tau. !u, Doamne( Sunt prea mndru ca s-accept destinul Tau: sa cntaresc ce-i drept si ce e strmb- nimica nu ma-mbie. /rsita creaturii-i sa-, n ie pe %reator.%a un ocnas n zeg*e ce-asteapta gratierea, stau de eg*e

lnga busteanul Tau cu cioturi tari pna-T0i or creste, Doamne, noi lastari.

Stefan Augustin Doinas - "salmul .C


+ai( %*ipul Tau si-asemanarea Ta, cum mi s-au scurs de pe obraz) %u cine mai seman eu acum- Sunt o maimuta a Domnului: fac gesturi creatoare, in oc lumina si lumina ine, alung din paradisul meu pe-acela ce nu mi se supune, imi duc fiii pe %ulmea %apatanilor, si acolo ii bat in cuie, si-i impung in coasta. Dar nu ma simt in stare sa iau partea nici unuia dintre tal*ari, iar c*ipul si-asemanarea Ta imi cad in pulberi) "leaca-ma- oi cu fruntea la tarana, si-asa oi sta, pana ce-o noua fata -aidoma crescand ca-n ziua-a saseama oi in rednici sa ma ridic)

Stefan Augustin Doinas - "salmul ,..


Tu, Doamne, geometrul unui %erc spre care tind attea semintii de noi figuri, - pe mine care- ncerc sa pier n Tine, ai sa ma sustii!- astept nici +erbul Tau de foc, nici pasul. 1oteste- ti peste mine doar compasul. Triung*i, nscris ntr- un patrat natng, ce se iseaza zilnic pentagon, eu sunt, .suse, gata sa ma frng si sa ma pierd cu Tine- n alt eon tn'ind spre- un numar infinit de laturi, cu forma Ta di ina sa ma saturi(

Stefan Augustin Doinas - "salmul ,.C

Stapane, muritorii isi intorc flamandul rat de porc ferindu-se de tot ce e miracol. !ici unul nu mai intelege azi ce spaima si e4taz contine-al zilei palid receptacol. +ai, cine-ai rea Tu sa primeasca-n dar lumina din pa*ar pe care o ade ereste mirul 3i se ing*esuie cu toti stupid pri ind cu oc*i a id cum cade din copacii lumii 'irul. Dar eu, Stapane, nu ma mai *ranesc decat cu bob ceresc si grindina de 'ar din sfera lunii. Si zilnic mistuit de-un foc gentil surad ca un copil in aerul teribil al minunii.

Stefan Augustin Doinas - "salmul ,C+.


%and poporul acesta tembel a plati pentru tot, pentru toate, ce ei face, Stapane, cu el in teribila Ta bunatate%u enin concentrat de crotal isi amesteca zerul, samanta. #are e re-un infern mai total decat cel ce si-l face cu manaMila Ta- 3l Ti-o z arle-n obraz si-Ti ran'este la tunelul ocii. 1ostul lui pe pamant pare azi sa-si ucida cu bata proorocii. Dar ingaduie-l, Doamne, si ezi cati smintiti se pornesc sa Te-nfrunte, cate cranii surad prin li ezi, cate moase ne-asteapta pe munte. Mai ingaduie-l, Doamne( Sub usi mai strecoara-ne-o biata speranta. Sfintii nostri cu barbi de cenusi, pentru ce nu-i asezi in balanta"rintre neamuri cu suflet *ain

noi cu ce ne-am *rani mai departe, daca nu ne-ai fi dat un tain de cucuta, de cantec si moarte)

Stefan Augustin Doinas - "salmul ,CCCC.C


.ata-ma in Tine ca .ona in c*it. %e multimi turbate m-au az arlit in mare%ui sa-i fiu datornic de-a ma fi oc*it estitor al unei lumi in destramareA fi glas al unor toane care pot sa se-ntoarca totusi impotri a ocii care le pronunta- m-a sleit de tot. Doamne, care zilnic iti dezminti proorocii( Daca obiceiul Tau de-a tot ierta scoate de sub sabii crima. Milosti e, scuipa-ma cu scarba din fiinta Ta sa ma pot intoarce liber in !ini e)

Stefan Augustin Doinas - "salmul +


Doamne, as rea sa- ti spun Tu, cum i- as spune celui ce- mi pune po ara lui groaznica- n spate. Doamne, dezbraca- Te- n ceruri de soare0 leapada- T0i luna si stelele0 ino sa batem pe 'os amndoi n sudoare tara aceasta de cntec si 'ale. /n rege nu- si stapneste regatul, dect daca- si conduce pe cel mai din urma supus n sala regala. Sunt orbul Tau, Doamne( Fii Tu ologul pe care- l port pe cocoasa, mprumutndu- i picioarele mele n drum spre 3maus)

Stefan Augustin Doinas - "salmul C...

Asemenea calugarilor, care la zarea lumanarii ani de- a randul recopiau pe pergamente- nscrisuri pe care, fara- a le pricepe noima, le asezau in rafturi prafuite ca pe- un tezaur de -ntelesuri sacre ce a eau sa iasa la i eala tocmai peste- un adanc amar de eacuri, si eu .ti copiez in sufletul meu te4tul obscur, din care nu- nteleg o iota. Doamne, aseaza- ma acum in raftul ce mi-a fost destinat, si- n asteptarea luminii care- o sa ma- n apaieze cand a, ca pe un manuscris de pret(

Stefan Augustin Doinas - "salmul C.C


!ascut in cer, dar e4ilat de Tine pe-acest pamant de spaime si infrangeri, ce-ai rea sa fac- Sa-nfasor in suspine caderea din gradina Ta cu ingeriSa-mi pun subtilul suflet sa-si deplanga logodna cu materia natangaSa urlu- Sa blestem!u, Doamne. %lipa da tuturor pret salbatic: gura in sarutare poate fi aripa unui *eru care-ntrecand masura indoaie un alt cer ce de desc*ide la mangaierea maninii mele-a ide. Da, Doamne: 'os, la marginea luminii, eu aflu-n zorii zilei, beat de roua, azutele: femeia, ursii, crinii, granitul fara arsta, luna noua, si tot ce-i frumusete intrupata crescand si apunand cu mine-odata. Daca, trezit din timpul fara capat, oi fi c*emat in rai, strigat pe nume, ingaduie, Stapane, sa-mi recapat acelasi trup ce l-am a ut in lume:

ca sa domneasca-n eci la ami natale lucrarea cea dintai a mainii Tale.

Stefan Augustin Doinas - "salmul CC.


Stiu, stiu prea bine, Doamne, ca te 'oci. .n largul marii, in pustiu, sub roci placerea Ta de-a plasmui sub deget pigmei sporeste lumea. Dar eu preget sfios : ce sunt - Tipar in care, greu si 'alnic, modelandu-se mereu, se-arata insasi tainica Ta fata De ce te 'oci, Stapane - %e ne-n ata di ina Ta indemanare de-a ne oferi, precum o acadea, aceasta e4istenta dulce-amara&ucandu-ne noi insine-ntr-o doara 5de-a Domnul si de-a Dracul5, nu Te temi ca-n loc sa ne sanctifici, ne blestemi ca-n loc sa-ti do edesti in mine c*ipul , imi curgi ca printre degete nisipul %oboara, Doamne, ca sa ezi ca 'os ai ( 'ocul nostru-i foarte serios )

Stefan Augustin Doinas - "salmul CC.+


Dar Tu - ce esti : un foc - un nor - un du* 3sti poate z onul unui alt azdu* sau linistea cumplita ce se-ascunde in munti inalti si-n cataracte scunde Ti-e c*ipul nalucire care nu-i nici lucru-aie ea, nici absenta lui.ubirea, creierul, ointa - toate dorindu-Te se zbat in colb netoate. 34ista oare-un ceas pentru cules a tot ce-n *arul Tau e ne-nteles Abia atunci cand 'ubiland senine om de eni, Di inule, ca Tine, noi - biete minti cu granite firesti om sti-n sfarsit cu-ade arat ce esti.

Stefan Augustin Doinas - "salmul CC.+


Dar Tu - ce esti : un foc - un nor - un du* 3sti poate z onul unui alt azdu* sau linistea cumplita ce se-ascunde in munti inalti si-n cataracte scunde Ti-e c*ipul nalucire care nu-i nici lucru-aie ea, nici absenta lui.ubirea, creierul, ointa - toate dorindu-Te se zbat in colb netoate. 34ista oare-un ceas pentru cules a tot ce-n *arul Tau e ne-nteles Abia atunci cand 'ubiland senine om de eni, Di inule, ca Tine, noi - biete minti cu granite firesti om sti-n sfarsit cu-ade arat ce esti.

Stefan Augustin Doinas - "salmul CCC


Tu n-ai sa- mi fii, Di inule, aproape ct timp, citind ce-am scris, nu Te descopar ca litera a mea, si ca cerneala cu care scriu muindu- mi pana- n stele. %e scris secret tot plpie ntruna sub scriitura mea- Sunt palimpsestul fiintei Tale razuita aprig de pe batrnul pergament al lumii. %um sa Te fac nca citit si astazi de oc*ii celor fara de edere"enita mea muiata- adnc n +ega Te scrie doar ca alfa si omega.

Stefan Augustin Doinas - Stafeta


,audator temporis actiDimpotri a: sprintena, mima mea paste zina de mine. $nnebunita de nasteri, zarea

cu pntecul flasc respira ca un golf magic. +nt mai nalt nu cunosc: sub stindarde n zdrente iscerele lumii racnesc, n ga anele dreptilor sunt gauriti butucii de la rotile %arului Mare. Admirabil: oi zidi si eu pulberea si-ade arul, n lacrima incunabulelor am s-ating zorile. Sunt sc*imbul trei al +andaliei, stilul delfin( Asteptati-ma doar o clipa: sa asez capul Sfin4ului ntr-o aza)

Stefan Augustin Doinas - Stra'a zadarnica


Arcasul si osteanul si feciorul pDzesc pe castelan care le-a spus: - SD nu lDsati nici umbra, nici piciorul, nici aripa s-a'ungD pnD sus) Arcasule din marginea cetDtii, zadarnic dai ocol singurDtDtii( #steanule cu sabie n teacD, zadarnic nu lasi urmele sD treacD( Feciorule din pragul ncDperii, zadarnic arzi uleiul pri eg*erii( Eadarnic stati de stra'D zi si noapte: nu trece umbrD, nu rDsunD soapte, nu umblD du*, nici pasDre, nici om, nici frunza nu se clatinD n pom. Dar ceea ce oi nu lDsati sD intre s-a cuibDrit n inimD si-n intre si-acolo, ascutind un mare zimt,

ti tDinuie prezenta sub presimt. De-aceea, ridicati- D pe praguri ca sD edeti acuma lDmurit cum flfie luminile ca steaguri pe cel pDzit de oi, care-a murit.

Stefan Augustin Doinas - Te4t si comentariu


ca poate sa apara si iata-l ntmplarea ointa mea tot una asa precum am spus copilaria dulce ca mierea si ca floarea si timpul abstractiune de ne azut de sus sarutul o eriga prin care-l leg de mine si aripi tot mai grele a*( maculat omat eu singur scutur crinul de iz si de stamine o bula de lumina se-ntoarce ndarat +edeti cum autorul7sau poate un copist8 n-a pus nici punct nici irguli n te4tu-acesta trist.

Stefan Augustin Doinas - /rma


Mi-e sufletul ca marea ce-adesea impresoara o urma ne azuta de nimeni in nisip. 3 oare talpa celui care-a trecut asearaSau numai pre estirea, prezenta fara c*ip a unui zeu ce-asteapta sa se-ntrupeze- %ine-i atat de bland si tainic sub antul miscator, si-n stare sa imprime la ceasul gra al cinei imaginea in ersa a fetei tuturorMa cuibaresc ca alul in ea, ma strang, ma-ng*esui, ma las sorbit ca spuma de-un element poros si modelez in soare o clipa intelesu-i secret, spurcat de pasari si talmacit pe dos. .nnebunit de luna, orbit de suflul marii, pescarul iese palid din uietul erzui. #, negati al lumii, tipar al intamplarii, cum semeni tu cu urma ce-o-nscrie talpa lui )

Stefan Augustin Doinas - +estea

Soarece sarind din gura-n gura 7pentru cei cu suflet de copil ce-au iesit pe brnci, printr-o spartura, din cetatea lor, si in tiptil0 pentru cei fugari din batalie, plini de praf si asudnd sub za0 pentru ucigasii cu simbrie dornici foarte a se boteza0 pentru facatorii de *risoa e, care iscodind din ins n ins colecteaza g*icitori si snoa e si-ntretin legenda dinadins0 pentru regii cu domnie scurta, care nu mai au dect un ceas0 pentru mamele ce-si tin n burta plozii, ca sa-i nasca la popas0 pentru epilepticii n care dia olul e pedepsit sa stea n genunc*i si-n esnica miscare0 pentru cei calauziti de stea0 pentru preotii n mari oda'dii, grasi, pletosi, cu ata n urec*i, intonnd troparele nadesdii, plictisiti de zeul lor cel ec*i0 pentru cei cu aripi lungi pe umar de la rai si iad0 pentru femei osndite-n gloate fara numar fiecare prin frumusetea ei0 pentru cei ce nd pe cale leacuri speculnd durerea tuturor0 pentru cei care-au murit de eacuri si se trie-n urmasii lor0 pentru cei din alte uni ersuri si cu alte-nfatisari0 si c*iar pentru autoru-acestor ersuri, calarind un falnic arnasar care - asemeni celui din po este paste numai 'ar si scuipa foc8 toata lumea afla trista este: $ntlnirea nu mai are loc(

Stefan Augustin Doinas - +natoare de soim

n zori de zi cnd cea din urma stea este satula de ispra i nebune un print al natorii po estea si-un gramatic nota ce i se spune Fmai mare-n e ul ce mi s-a predat o alta ntmplare nu e4istaG - marite domn( am un condei ciudat: n loc de FmareG-a scris cu lacrimi FtristaG Fafara astrul zilei neclintit suna din bronzuri ec*i ca o fanfaraG - maria ta( condeiul meu smintit noteaza FnlauntruG nu FafaraG Fla fel de-aprinsa-n n elisul ei simteam bataia sngelui n ine: o flacara sporindu-se-n uleiG - stapne( s-a notat aceasta bine Fde patru zile soimul astepta flamnd cu oc*iul galben cum e lunaG - sa fim mai drepti cu el maria ta( Fde patru zileG nu: FdintotdeaunaG Fn coli ia-i strmta fara somn lipsit de zari murea de tranda ieG - sunt zari care se nasc marite domn( si scapara cumplit n coli ie Faidoma cu el tn'eam spre cer sa-ndestulez ederile-mi augusteG - stapne( poftele maririi cer ct nu e-n stare limba ei sa guste Fatunci l-am scos din latG - ba nu l-ai scos( Fstiam simtmd cum musca din manusa ce patimi poarta-n pliscul fiorosG - asa-i( dar nu stiai ce poarta-n gusa Fcuprinsu-ntreg parea ca scos din minti desi nu-l tulburau macar zefiriiG - stapne( nu se cade sa te minti: launtrul isca tulburarea firii F*aitasii-a eau pe c*ip surs felin de cini zelosi care-si confirma faitaG - marite domn( golanii simt din plin cnd ura de al curte-asmuta *aita Feram att de mareG - un pigmeu( Fca un topaz ntinderea marunta lucea stropita-n inelarul meuG - dar doamne( nu era inel de nunta. F isam o prada mare mai presus

de orice z acnet de aripi mortaleG - isai sa pui n locul stelei sus obscura stema a domniei tale( Fparca nam prin mine urmarind pe dincolo de orice cu iinta o pasare ce zboara, de pe-un grind ce ma rasfrange-n ape o fiinta ce ma-ntrecea si ma urma n timp si alurea cu-o ritmica aripa oglinda unui aprig anotimp n care toate concentrate-n clipa ma prosla eau liturgic mpre'ur: cmpii si osti don'oane si ducate eneau urlnd n calea mea o( 'ur nam prin clare zile spintecate de rasuflarea mea simteam ca sunt ca soimul ce-si gaseste-ade aratul destin fantoma unui print marunt n care se trezeste mparatul eram prea e4altat ca sa obser ca soimul meu pierise supt de zare dar simt acum ca agerul meu ser el - natoru-a ce mi se nazare pe bolti cu ulturi si ereti complici mi raspndeste numele-n tarieG - te-nseli stapne( soimul e aici pe mna mea si aripa lui scrie

Stefan Augustin Doinas - Eeii batrani stiu inca sa petreaca(


.ubiti colegi purtand acelasi *ram( Sunt patruzeci de ani - o esnicie( De cand, intaia oara, ne porneam De-aici, ca o superba *erg*elie De man'i nestiutori de bici si *am. 3ram frumosi: purtam apaia pura %are se-arata-intreaga pe figura. Acuma, iata-ne - si mai frumosi0 De frumusete grea, interioara, %are ne face - poate - mai sfiosi, %aci n-are focul iu de prima ara Al astrilor puternici si gelosi, %i doar surasul palid care-inseamna

%aldura blanda-a soarelui de toamna. 3i si(- .ntelepciunea unei ieti 3 s-o traiesti, pe fiecare treapta, "rin ceea ce-i e propriu, si sa-n eti a-i da, necontenit, masura dreapta. Sa-i dam, deci, acceptatei batraneti "rile'ul de-a ne-ntineri, o clipa "rin tot ce-a fost recolta si risipa. !oi, toti, ne-am pregatit cand a, de zbor Aici, intre aceste ziduri sfinte. Azi am enit sa ne rostim in cor 1ecunostinta inimii, fierbinte, #magiul cald, al nostru-al tuturor, Adus acum liceului prin care Am cunoscut intaia consacrare. Tot ca ele i, dar azi mai silitori, +enim sa strangem generoasa mana A unor fara seaman profesori. %elor de-aici, si celor din tarana, .ntotdeauna le om fi datori: %aci tot ce le platim, pana la moarte, Din ce ne-au dat, e doar o mica parte. !e-am adunat sa spunem, fara glas, "rezent( in numele unor prieteni ce nu-s aici0 acei care-au ramas, de reme sau tarziu, sub triste cetini0 sa ne-implinim cucernicul popas la cerul lor cu astre scufundate ce-asteapta azi un semn de pietate. Suntem aici pentru-a raspunde-acum ,a intrebarea: %e-ati facut in iata3 o-ntrebare de sfarsit de drum3u cred ca nu: raspunsu-i inca-n fata. %i-n clipa cand il om rosti, oricum !e-ar fi - carunt sau inca negru - parul, Doar urma noastra spune ade arul. !e-am adunat ca sa-adunam acest Teribil ade ar al ietii noastre %u tot ce are mandru sau funest Din biruinti, sperante si dezastre, Sa nu ramana-n pulberi nici un gest, %i-insumat-ca un mirabil numar Sa-l ducem impreuna, toti, pe umar. !e-am adunat sa ne copilarim. Sa dezgropam din noi crenguta erde A unui esnic tanar ifleim

"e care sufletul nicicand nu-l pierde, Si-ncaruntiti cum suntem sa-l traim Din nou: in cantecele si-n credinta %are din leagan ne-au scaldat fiinta. .ar daca-i scris ca orele de azi Sa bata a suprema intalnire Aprindeti- a sorii din obraz, Fiti numai bunatate si iubire, Si-orice cu ant rostiti-l in e4taz( Sarutul cel din urma, ca si-ntaiul, Sa ne eg*eze-n flacari capataiul( "rieteni si colegi - bine-ati enit( .n lupta noastra crancena cu timpul, 6ai sa ne credem inca la zenit( 1estaurati, deci pentr-o zi, #limpul( Dati intalnirii nimbul cu enit( Din mana-n mana cupe mari sa treaca: Eeii batrani stiu inca sa petreaca(